122 matches
-
condens adunată pe mine se amestecă frățește cu transpirația abundentă. Mai butonez la bord tot ce se poate butona, mai deschid capota și mă uit atent și o închid la loc. Soarele își pusese în gînd să-mi facă de petrecanie și îl evit cu o bluză pe cap. Mă uit roată și nu văd decît palmieri izolați și nepăsători. Tufe gălbejite și iarba uscată, moartă, datorită unei secete prelungite. Studiez harta, nici o localitate în drum. Pe drumurile laterale erau mici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Am rămas, totuși, iarăși fără glas. Eram puși în fața unui fapt împlinit. De ce nu ne-a explicat despre o astfel de excursie înainte de a ne fi urcat? Nu cumva avea de gând să ne ducă undeva, să ne facă de petrecanie, să ne ia banii, apoi geamantanele și să ne lase goi, departe, în vreun crâng? Amândoi făceam fețe-fețe, deși ne chinuiam să-i zâmbim, să-l aprobăm, să nu-l lăsăm să ne simtă teama, îndoielile din adâncuri. Mașina alerga
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
joia Paștelui se aflau la coada Lacului, Izvoru Muntelui în apropiere de Hangu. De acolo, căpitanul Baltă, bine informat, a inițiat pentru început, câteva ambuscade.. „ - Băieți, am lenevit o iarnă întreagă, a sosit momentul să le mai facem, puțin, de „petrecanie”.. „tovarășilor”..!” „..Ichime !.. i se adresă „juristului”. Cu trei -patru oameni vă amplasați la poala Crainicului, cunoști bine zona... Coborâți pe cursul Cracăului, și supravegheați șoseaua... Piatra - Tg. Neamț !.. Așteptați, va trece, după informațiile mele, un camion cu provizii, însoțit de
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
fost trântit la pământ. Întrebarea e de ce nu se află printre protestari floarea rugby-ului englez, finalist al Cupei Mondiale? Un pachet de înaintare decis ar fi măturat falanga, ar fi ajuns la torță și i-ar fi făcut de petrecanie. Mai important, asaltul ar fi salvat onoarea sportivilor englezi. Era mare nevoie de așa ceva, după ce Sir Steve Redgrave (particula inițială este, de duminică, facultativă și arbitrară) a reușit să se desfigureze, fără anestezie, aprinzând solemn flacără olimpică pe stadionul Wembley
Fenomenul olimpic de la antic la modern by Liliana RADU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101004_a_102296]
-
Doamne, doamne! Cum de nu s-a putut răbda ea? Cum de i-a venit să se facă? Nu i-a fost ei milă de nimica? Se mirau și oamenii de atâta răutate. Da tot i-am făcut noi de petrecanie. Cu greu am scăpat de ea; da tot am răzbit-o". Există aici o triplă codare binară: viața-moarte, suflet-trup, acțiune-reacțiune. În acest conflict violent ar putea interveni două instanțe. Prima instanță, statul, care amenință sancționarea celor care au "profanat" mormântul
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
siguranța lui a șters-o iarăși în Macedonia. De aici a plecat în Grecia unde a stat trei luni. A vrut să se întoarcă în Siria dar a aflat că iudeii i-au pregătit o cursă să-i facă de petrecanie, așa că s-a întors în Macedonia. Cu mare grijă a plecat cu o cora- bie în Troia împreună cu ucenicii săi. De aici pleacă spre Cezareea și face popas în casa lui Filip evanghelistul care era unul din cei șapte propovăduitori
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
ajunge să ucidă deliberat, dar nu din egoism. Regretă crima comisă. Se simte ucigașă chiar dacă cel ucis este un monstru orb care fură mâncarea și femeile altor orbi. Ceilalți nelegiuiți prind de veste că o femeie i-a venit de petrecanie șefului lor și încearcă să se răzbune, în culmea spaimei. Promit să se răzbune. Soția doctorului reușește să nu cadă pradă setei monstruoase de răzbunare. Câștigă solidaritatea celei care în clipa uciderii, era victima ucisului. „Te voi urma oriunde vei
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
moară cât se poate de curând. Sau mai degrabă să se căsătorească. și asta ar fi o soluție... — Să se căsătorească? Ce prostie mai e și asta, părinte? Să moară, asta trebuie! Ce-ar fi să-i facă bandiții de petrecanie În pădure? S-o necinstească și s-o omoare! Câte femei au murit astfel! — Taci, cavalere! Nu vreau să mai aud asemenea blestemății! Să moară, da, e o necesitate politică, dar nu vreau să-și piardă și sufletul odată cu viața
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
fără nici o problemă, prefer să nu mă duc prea în larg și fac tot timpul ture paralel cu țărmul. Dar, chiar și așa, nu spun ce fiori mă trec pe șira spinării ! Dacă cineva ar vrea să-mi facă de petrecanie, lucrurile ar fi foarte simple : e de ajuns să apară pe lîngă mine, în timp ce înot, o dorsală de rechin - chiar și de plastic - și ăla sînt ! ... Iar lumea va crede că m-am înecat... E doar o simplă sugestie - există
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
acest mărunt principe moldav, acest "Miracoloso voywodae Stephano?" De unde a răsărit această "Miracoloso țărișoară, Moldaviae", de care nimeni nu știa nimic o căutau pe harta Europei și n-o găseau , dar care, totuși, a făptuit minunea de a face de petrecanie prea puternicei oștiri a Împărăției otomane, cu mijloace așa de modeste. David și Goliat, spune cu mândrie Maria. E un miracol, desigur... Miracolul se cheamă spiritul de sacrificiu, disprețul față de moarte al acestor viteji "țărani proști" cum spui tu, Alexandre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
tale, Marele Mircea Basarab-Bătrânul!... Voichița, înfrântă, pleacă ochii. Ștefan, cu același patos, continuă: Și mai află, Domniță, că acest părinte al Domniei tale, și... și văr al Domniei mele, a uneltit cu niște mișei boieri moldoveni să-mi facă de petrecanie! Și mai află că, de răul lui, am ars târgul Brăilei!! Că am abătut apa Siretului în altă matcă! Că a ridicat Cetatea Crăciuna, să se uite peste Milcov în grădina mea... Și câte încă... Pentru un văr de sânge
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
povestește cu nostalgie Ștefan. Eram la Hunedoara, în preajma celui de-al cincilea Crăciun petrecut în pribegie, când în Țara Românească, când în Transilvania. Fugeam de colo-colo, mă ascundeam de răul prea iubitorilor mei unchi ce căutau să-mi facă de petrecanie și nu eram decât un băiețandru, singur-singurel pe lume. Îmi amintesc, era o iarnă grea, cu viscole, cu zăpadă multă... Șuiera vântul alergând pe coridoarele castelului Hunedoara. Noi eu, Iancu și vărul meu, Vlad Drăculea, alt pribeag, fugit din chezășia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
de mâna lungă a "prea iubitului meu unchi" ajuns domn al Moldovei care-mi voia capul: "puiul de năpârcă" era un pericol, își temea "scaunul". A năimit un ucigaș cu simbrie, un talian pripășit prin Moldova, să-mi facă de petrecanie printr-o măiastră lovitură de pumnal pe la spate: "Napolitana". De nu eram mai iute de mână... Sărmanu' talian hodinește în pământ transilvan... Țipătul miresei la nunta însângerată de la Răuseni și ochii lui taica m-au urmărit ani și ani, continuă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
greu și cumplit blăstăm. În nopțile fără lună se povestește strigoii sculați din morminte bântuiau și hohoteau în turnul cel mai înalt al cetății, de ți se ridica părul măciucă... Taica, vânat de frații ce umblau să-i facă de petrecanie, a fugit în Transilvania la Iancu Corvin de Hunedoara. Maica, Dumnezeu s-o pomenească -, nu știa unde să mă mai ascundă de răul iubiților mei unchi ce umblau să-mi ciumpăvească nasul, urechile... Și, în marea lor generozitate, au promis
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
un zâmbet nu mai puțin rânjit, se gătește de nuntă mare și de soi cu prea frumoasa Beatrice de Aragonia, fiica regelui Neapolului. Buda e în dârdora pregătirilor de nuntă... Nuntă? murmură Ștefan cu un surâs amar. Îi arde de petrecanie. Și noi ne gătim de altă nuntă: una însângerată... Tocmai se potrivește, are omul ceva de apărat... Și la Veneția? întreabă Ștefan și se așează pe treapta de jos a tronului. Ați avut cinstea și onoarea să dați ochii cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
privesc uluiți. N-ați aflat?! Chiar n-ați aflat?! Ce?!... Ce?!... Sărmanul boier Cupcici... îngână Isaia jalnic, neconsolat. În noaptea aiasta chiar, în puterea nopții, l-au călcat tâlharii! L-au jefuit de scule și-apoi i-au făcut de petrecanie, spune el și cu latul palmei își taie beregata, jeluindu-l. Săracu' boier Cupcici... Ceee?!... L-au belit! Dumnezău să-l ierte... A fost un om tare cumsecade, îl căinează Isaia cu jale în glas. Nu! Nu poți să-i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
pună dracu' să suflați o vorbuliță! Alexandru Aron... Fiecare Mușatin cu "salcia" lui... Acu, să plinim ce-avem de plinit. Ați auzit porunca: "Să netezim cărarea Domnului". Aiasta înseamnă că nouă, boierilor, ne revine cinstea de a-i face de petrecanie Tiranului! Zilele-i sunt numărate... Dar trebuie să punem umărul, să ne arătăm credința față de domnia ce va să vină: "Să-i netezim cărarea"... Ferește-ne, Doamne, se îngălbenește Negrilă. Isaia, cu fălcile încleștate, șuieră cu patimă, crișcă din măsele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
primejdie! Am zburat! țâșnește Duma. Să vină! Măria ta! se înclină Duma și se retrage în fugă. Ștefan se reculege câteva clipe, apoi, stăpân pe sine, cu hotărâre, cu patimă: Începem cu Hoarda de aur! Trebuie să le facem de petrecanie, repede și degrabă! Apoi, ca un vifor, spre Dunăre! Avem oaspeți de samă!... Șendreo! Poruncă, Doamne! Alegi două mii de viteji, tot unu și unu'! Vă îngropați în mal la Oblucița Dunării. Zăboviți trecerea turcilor prin vad, până mântuim cu tătărâmea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
fericiți. Și-i încântă, și-i îmbată, și-i aduce la uitare Prin o magică plăcere de parfum și de cântare. Căci în tine, luncă dragă, tot ce are suflet, grai, Tot șoptește de iubire în frumoasa hună Mai ! - «Mare petrecanie era la Mircești când se spăla grâu. Acest obicei de pe vremuri nu s-a mai păstrat în zilele noastre. După ce se triera grâul, el se strângea în saci, anume pentru curte. Înainte de a fi dus la moară, oamenii duceau grâul
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
am petrecut de Lăsata Secului. Pînă după miezul nopții. Nu s-au tras focuri de armă. Doar de artificii (nu le-am văzut, am auzit doar zarva). Cine știe ce faptă o fi ajuns spre zorii zilei la vreun Leonida, stoarsă de petrecanie, alungînd iluzia revoluțiilor, de orice fel. Alungînd, brutal, iluzia că ceva sparge, spectaculos, monotonia tic-tac-ului unei pendule însingurate.
Lăsata secului (II) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12587_a_13912]
-
este cu putință așa ceva. În acest film se spune că Vincenzo Gonfalone, fostul soț al Agathei, a decedat. Noul soț era văr cu răposatul, iar într-un moment de ceartă el o acuză pe Agatha că i-a făcut de petrecanie soțului anterior. Agatha spune că prenumele noului ei soț este Gianfranco, dar boierul Bașotă îl prezintă într-o discuție ulterioară ca Bartolomeo. Scenariul filmului a fost scris de Eugen Barbu și Nicolae Paul Mihail. Romancierul Eugen Barbu era autorul scenariilor
Totul se plătește () [Corola-website/Science/326202_a_327531]
-
Vodă. Gelu Andone 59 În noaptea ospățului, luna s-a dosit după sprânceana codrilor, pândind să-și zărească dușmanca pentru ca s-o zdrobească. Soarele, un făt-frumos de lumină, chefuia cu Vodă și cu toți curtenii. Când, pe la sfârșit, veni la petrecanie și fata Domnului, împodobită ca o primăvară caldă, cade în genunchi la picioarele Soarelui și-i cere o gură de mântuire. Luna, furioasă, se ridică turbată peste straja (culmea) codrilor negri și, aruncându-se într-un brâu tremurat de lumină
Povestea florii soarelui [Corola-other/Imaginative/83528_a_84853]