290 matches
-
plăcintele tale și au îngrășat furnicile în loc să se înfrupte ei! I-ai și spală-te cu ei pe cap! mai spuse el făcând pe supăratul, după care se îndepărtă clătinând din cap. Se opri după colțul casei să asculte glasurile pițigăiate și ascuțite ce izbucniră odată cu presupusa lui plecare, luând cu asalt urechile răbdătoare ale bunicii, care încerca fără prea mult succes să restabilească pacea. Liniștea se așternu curând, ca un văl de catifea asupra capetelor aplecate peste farfuriile din poală
ÎN OGRADA BUNICILOR de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2181 din 20 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374073_a_375402]
-
te joci pe Pământ. - Să-l dăm pe tobogan? Miku-Miku se trezi ridicat și purtat în sus pe schela metalică. Ochișorul lui tremura pe antenă și îl cuprinse amețeala privind cum se clătinau treptele sub el. - Pace-pace, strigă cu glas pițigăiat. Copiii îl așezară în dreptul pantei înclinate și îi dădură un brânci. Imediat, mișcarea imprimată trupușorului mic îl făcu să zboare în jos, direct într-un spațiu plin de un praf cu miros ciudat. - Ia uite ce am găsit în nisip
MIKU MIKU de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1618 din 06 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372470_a_373799]
-
nu v-ați interesat nici măcar unde vă sunt locurile, neam de puturoși ce sunteți! Ar trebui să plătiți amendă pentru nelucrarea pământului. D-aia țara asta este cum este. Mărășteanu îl lăsă ca să-și toarne toată fierea, cu vocea sa pițigăiată, apoi spuse calm: --Domnule vice, eu vă rog frumos să-mi arătați unde este lotul nostru, al Mărăștenilor, nu A-mărăștenilor. Altfel... --Altfel, ce? Mă ameninți, ai? De ce nu ai venit cu coasa, mă? Ca în nouă sute șapte. Vino, mă, cu
S.R.L. AMARU-7 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1618 din 06 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372468_a_373797]
-
răscruce unde sluga descoperă poteca spre ținutul zgripțuroaicei. Se strecoară printre hățișuri și stâncării și ajung în fața grotei. Din interior își face apariția o arătare gârbovită, cu părul vâlvoi, ochii ieșiți din orbite și un nas coroiat. Cu un glas pițigăiat întreabă: - Cine îndrăznește să-mi calce împărăția ? - Apropie-te, cotoroanțo, să discut cu scârboșenia ta! - Plecați din regatul meu, altfel vă blestem să rătăciți pribegi printre stânci până ce fiarele sălbatice vă vor sfâșia de vii! - Îți vom face plăcerea să
SUB SEMNUL BLESTEMULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 842 din 21 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345942_a_347271]
-
meu, altfel vă blestem să rătăciți pribegi printre stânci până ce fiarele sălbatice vă vor sfâșia de vii! - Îți vom face plăcerea să plecăm pașnici dacă-mi dezvălui locul unde fratele meu, Pătru Valdescu, a ascuns comoara. - Ha, Ha, Ha! hohoti pițigăiat baba. Domnia ta cauți aurul!? Ha, ha, ha! Există un legământ cu diavolul care nu poate fi rupt! E zadarnică încercarea ta, fiule! Poartă-ți pașii pe unde ai venit, că dacă te prinde noaptea, te vor ajunge dracii din urmă
SUB SEMNUL BLESTEMULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 842 din 21 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345942_a_347271]
-
bătrân a înaintat încă un pas de elefant și-a zis: „Cine suntem și unde mergem, nu e treaba ta. Treaba ta, văd eu, e alta. Ce vrei să faci cu arma aceea?” Chiorul, pe-un ton mai înțepat și pițigăiat, de parcă l-ar fi strâns cineva de fudulii: „O să-ți răspund la fel cum mi-ai răspuns și tu, nu e treaba ta!” Bătrânul cu turban a dat capul pe spate râzând în hohote „Belgian îngâmfat, ce ești! Ia, zi
CONGOLEZUL JUMA de CIPRIAN ALEXANDRESCU în ediţia nr. 742 din 11 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348747_a_350076]
-
Toate lăzile cu roșii, cu cartofi cu castraveți, cu varză , ne căzuseră nouă în cap, că doar noi doi stăteam pe bancheta din spate 2. Ne întoarcem de unde am plecat, a decretat Taty scurt. Mamy a izbucnit într un plâns pițigăiat și a sărit din mașină așezându se jos pe asfalt. Mi s a făcut milă de ea și am început să-l rog pe Taty să nu ne întoarcem. Iart- o, măi Taty, că nu știe ce spune! Te rog
LEGILE NESCRISE DE LA IGEȘTI de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2089 din 19 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376737_a_378066]
-
TRIMESTRIAL SEMESTRIAL ANUAL JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Impact > Relatare > TUNARII-3 Autor: Năstase Marin Publicat în: Ediția nr. 1414 din 14 noiembrie 2014 Toate Articolele Autorului Deschise portiera și scăpă fără să vrea un miorlăit pițigăiat: --Ajutoor! Însă impasibila căciulă îl privea cu ochi lucitori, fără să schițeze nici cea mai sesizabilă mișcare. Dimpotrivă, parcă i-ar fi ghicit gândurile și ar fi auzit ce i-ar fi spus madam Firuța. Așa că, dintre scândurile gardului se
TUNARII-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1414 din 14 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376824_a_378153]
-
toată inima. - Se zice că atunci când îți iubești mai mult aproapele și mai puțin banul, Dumnezeu face dreptate și te apără de ispitele și smintelile necuratului. Și astfel încurajându-se reciproc așteptau vizita demonului. Pe la miezul nopții auziră un glas pițigăiat: - Pătrule, ieși că avem treabă! Pătru și Elena așteptau în tăcere reacția diavolului. - În loc să mă primești cu brațele deschise că te-am îmbogățit, tu mă întâmpini cu cele ostile iadului, fum de tămâie și apă sfințită!? Asta îți este recunoștința
XI. CASTELUL BÂNTUIT de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1414 din 14 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376823_a_378152]
-
vaporoasă. Acum pana uriașă de vultur plutea și cobora deasupra grădinii foarte încet, învăluită în pânza alburie a norilor. Când ajunse deasupra grădinii, un nătăfleață de căpcăun, rezemat de zid, cu ochiul închis și sforăind nevoie mare, începu să bolborosească pițigăiat: - Mie!... îmi... mi... a-nghiroasă a inamic! Ceilalți căpcăuni începură să râdă în hohote: - Ia uite la Căpcă 22! S-a încins jăratecul în el. - A băut cam multă smoală! Dar Căpcă 22 o ținea într-una: a-nghiroase-a inamic! a-nghiroase-a inamic
MĂRŢIŞOR-7 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377008_a_378337]
-
multă durere... Ajutat de mai mulți oameni, bătrânul a reușit să ajungă în fața oamenilor ce ascultau acum cu mare interes... Peste toată piața trona o liniște neobișnuită... Spre uimirea tuturor celor de față ce se așteptau să audă o voce pițigăiată și neclară, bătrânul vorbea clar, cu o căldură și o blândețe nemaipomenită în glas: ” Lumea mea perfectă este aceasta în care trăiesc! Am fost atât de ”orb” și nu mi-am dat seama decât acum... când este prea târziu. Acum
O LUME PERFECTĂ de DOINA THEISS în ediţia nr. 1687 din 14 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373267_a_374596]
-
din capul locului ratat, de a cărui lucrătură nu se simțea vinovat și nici nu împărtășea, cum făceau alții, distribuția pe felii a răspunderii ... Închidea ochii pe jumătate, apăsa amândouă urechile cu palmele ca vara la scaldă, slobozea un mârâit pițigăiat și nerecunăscător ale unui posibil refren interior ce s-ar fi întors în sfârșit în cheia unei muzici de demult dar pe care el n-o știa și nici n-o fredonase vreodată. I se părea din nou că era
BASTARDUL de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 172 din 21 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/372100_a_373429]
-
colegei lui de clasă și să-i arate cât de „macho” era și ce fete îl însoțeau. Mă rog, acum chiar că nu mai putea face nimic. - Ah, uite ce de lume! - Ca de obicei, bombăni în replică la constatarea pițigăiată, deschizând pliantul cu programul. - Ei, ce vom asculta? - „Elixirul dragostei”! - Aaaa, bine de tot! Alexandru nu răspunse și se făcu că nu observă cum se lipi de șoldul lui brațul fetei. De la locul ei, Denisa zâmbea în continuare și, deși
CONCERTUL de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1491 din 30 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374266_a_375595]
-
și, într-un final, să ne facă oameni. Îl analizez la repezeală: soldatul ăsta, sub boneta lui cu o stea cu cinci colțuri, are o frunte de două degete; sub ea, o căutătură încruntată, la care se adaugă o voce pițigăiată, de o asprime ieșită din comun. Ne privește ca pe o adunătură de răufăcători.” Cartea domnului profesor Grig Gociu mi-a amintit de un comentariu făcut de criticul literar, domnul Alexandru Ștefănescu, cred, cu prilejul reeditării unei cărți dragi mie
CĂMINUL RACOVIŢĂ, AUTOR GRIG GOCIU de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1303 din 26 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362235_a_363564]
-
anstrengte) și m-am străduit din răsputeri; după un moment, m-am simțit copleșit, nu atât de ceea ce aș putea numi un răpăit de tobe În urechi, cât de un fel de nesfârșit și insuportabil zdrăngănit de drâmbă și șuierat pițigăiat, urmate curând de cel mai Înfricoșător Somn Magnetic. Iar dacă mă străduiam să mă scutur de el, fără să reușesc Însă deloc, urma o senzație nemaiîncercată, un fel de Delirium Tremens și o cufundare Într-o sincopă totală: până ce, În
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
din partea lui, așa cum nu am cerut nici înălțimii voastre să ne motivați de ce doriți să atacați Tengysul. Viața noastră e simplă... Nu avem prea multe alegeri adevărate de făcut. - Și ce-o să faceți dacă mă opun? întrebă pe un ton pițigăiat Bella, care își vedea garda personală formată din doisprezece oameni sprintând spre locul în care se afla el. - Sire, zâmbi Tars. Până la astroport sunt doar câțiva kilometri. - Și aproape o mie de soldați imperiali. - Cum, spuneam, Sire, sunt numai câțiva
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
Vassur trăiește în tine, zise nedumerit Kasser. - Nici nu sunt Vassur. Ți-am mai spus... Sunt Xtyn. De pe coridor începură să se audă voci. Una dintre ele încerca să le acopere pe celelalte, revărsând puhoaie de cuvinte pe un ton pițigăiat. - Minunat! Extraordinar! Este exact așa cum mi-o aminteam. O sală imensă, demnă de a adăposti noul tron al dinastiei Boszt. Se auzi vocea lui Bella, încă înainte ca împăratul și grupul care îl însoțea să fi pătruns în sala mare
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
vecilor! Ă Pe legea mea, sînt cam de aceeași părere cu tine, așa că, dă-le binecuvîntarea ta, moș Țigău, ia eu o să-mi continui cina. Bătrînul negru își întinse amîndouă mîinile spre haita de rechini și strigă, cu un glas pițigăiat: Ă Semeni afurisiți! Faceți cîtă gălăgie poftiți, umpleți-vă burțile afurisite pînă au să vă crape și pieriți! Ă Ascultă bucătare, îi spuse Stubb, reluîndu-și locul la cabestan - vino exact acolo unde stăteai adineaori, acolo, da, în fața mea și fii
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
clipe voi comanda scampi de creveți. Cauza transpirației de pe mâna tatălui meu: Îi este frică de Înălțime. Acum două zile, când s-a oferit să mă ducă unde voiam eu, am strigat cât am putut de tare cu vocea mea pițigăiată: ― Sus, la Pontch! Hăt deasupra orașului, printre oamenii de afaceri care luau prânzul și Încheiau tranzacții, acolo voiam eu să fiu. Și Milton se ținuse de cuvânt. Deși pulsul i-o luase razna, Îl lăsase pe șeful de sală să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
braveze. Ce am face dacă ar veni Gardienii? I-am lua de gât și i-am târî prin colbul străzilor și otrava apelor din pârâurile orașului. Și tot așa mai departe. Velail? se auzi la un moment dat o voce pițigăiată. Uită-te un pic! "Velail" nu i-a atras atenția numai lui, ci și celorlalți de lângă el, adică nouă. Pe ecran erau scările blocurilor dimprejur. Erau pline de oameni care se îmbulzeau și se îmbrânceau, se împiedicau în graba lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
cu siguranță imediat după pauză, ca să prindă baia fetiței, de la care nu lipsește niciodată. E gata să se întoarcă, când, brusc, aude o voce stridentă de femeie. Îi răspunde alta, care parcă ar bate într-o căldare. Încă un glas pițigăiat trâmbițează. Urmează un potop cumplit de ur lete pe care nu le înțelege pe de-a-ntregul. Stă și ascultă, tulburată. Doar nu s-or fi luat la ceartă trei nebune în casa ei! — Smintito! distinge la un moment dat. Parcă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
momentele, Esmé Își alesese să fie cooperantă tocmai acum. Harry se Îndepărtă Încet, râzând și strigându-le drept Încurajare: Da, așa, cântați! O să fie minunat! Camera se porni să filmeze. Ploaia continuă În fundal, iar vocea lui Esmé acoperi vocea pițigăiată a mamei ei. Lui Esmé Îi plăcea la nebunie să cânte. Una dintre prietenele ei avea un aparat pentru karaoke, iar ea cânta cel mai bine dintre toate prietenele ei. De curând descoperise că nu trebuie neapărat să te ții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Își ridică brațele și strigă În dialectul Karen: —Să ne rugăm. S-a legănat pe călcâie, și-a dat ochii peste cap, iar prietenii mei au auzit din nou bolboroselile Îngânate. Peste vocea lui s-a adăugat glasul Înalt și pițigăiat al lui Bootie dând tonul refrenului: Mare este Domnul! Mare este Domnul! Loot a strigat că Fratele Alb Mai Mic nu se afla printre ei. Băiatul era un biet muritor, dar nu Îl Învinovățeau pentru asta. Nu Îi Învinovățeau nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
să rămână calmă. Din când în când arunca chiar câte un răspuns nervos vecinului conciliant. Rudele toate în preajmă, cu demnitate. Cărarea impecabilă a lui Michel se prelungea, lată și albă prin părul negru, sticlos de pomadă. Apoi un popă pițigăiat a început Isaia dănțuiește, și au început cu toții să se învîrtească după vocea lui. Tot mai repede și mai dizgrațios. Irina șoptea mereu vecinului: "Ah, cum mă enervează!" În mers, voalurile i se deranjaseră. Mă gândeam cum să mă răzbun
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
afla În apropiere de tâmplă și-l putea masca pieptănănâdu-și părul În partea dreaptă. Și iată că acum Increatul se afla În podul casei lor. Babulea Îl auzea cum mărșăluiește Învârtindu-se În cerc În jurul hornului, intonând, cu un glas pițigăiat, imnul austriac... Tatiana umbla orbecăind prin casă. Se fâțâia de ici-colo, mergând de la cuptor până la ușă, de la ușă până la masă, de la masă până la pat și Înapoi. Își făcea de lucru prin ogradă, hârșâindu-și pașii prin praf. Orbecăind, amenința berzele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]