174 matches
-
Tocmai acum îți face figuri, draga mea, și nu te supăra numai tu ești vinovată. L-ai răsfățat nepermis de mult. Dacă Sandi a vorbit... Bate-n lemn, Melania, și fă cornițe cu inelarul și degetul cel mic ca să alungi piaza rea! Oricum, ești obligată să reflectezi. Ce ar inventa domnii de la Miliție într-o asemenea situație? După cum bine știi, n-ar avea prea multe soluții la îndemînă. Inversează rolurile, Melania! Să zicem că tu ești în locul lor. Ai încerca să
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
facem socotelile pentru astăzi. Cât ai vândut? — Of Doamne, oftă Ignatius. Am știut că mai devreme sau mai târziu ajungem și la asta. Câteva minute, cei doi se tocmiră în legătură cu câștigul. Ignatius își petrecuse de fapt dimineața șezând în Eads Piaza unde, urmărind traficul din port, mâzgălise în grabă câteva însemnări despre istoria navigației și Marco Polo. Intre timp meditase la niște mijloace de a o distruge pe Myrna Minkoff, fără să ajungă la nici o concluzie satisfăcătoare. Proiectul cel mai satisfăcător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
din Midwest bat palma cu el. — Și unul dintre ei o să fie noul Stalin, Îl apostrofează Wakefield. — În limbaj american, ești o pizdă rea, tovarășe Wakefield, spune cu superioritate rusul, scăldîndu-se În adorația celor două turiste. — Vrei să spui, o piază rea, chicotește una dintre ele. Deși, În general, Wakefield Își spune sieși cam toate cele, n-ar recunoaște În ruptul capului că În ultimul timp a privit viața cu ceva mai puțin scepticism. A visat cu ochii deschiși la vremea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
se prea potrivea cu decorul meu atît de feminin. Dar mi-am dat seama destul de repede că nu aveam să cîștig bătălia asta În veci, așa că m-am străduit din răsputeri să ignor uriașul dreptunghi negru care trona ca o piază rea În colțul camerei. Par egoistă? Sigur că sînt. Cine n-ar fi, după aproape douăzeci de ani de viață pe cont propriu? Eram obișnuită să fac lucrurile Într-un anume fel și nu trebuise niciodată să mă gîndesc la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
fost lecția Gailei. Oricât i-aș fi prețuit aceste cugetări filozofice, a trebuit să recunosc că mintea i-o lua razna, ceea ce m-a pus serios pe gânduri. Nu în calitate de prieten, ci în cea de supus, căci nu exista o piază mai rea pentru un regat decât să ai un rege filozof sau teolog. Câtă vreme m-au ajutat propriile puteri, am avut două atitudini: când stăteam doar cu el, mă purtam ca un prieten apropiat și înțelegător, când îi țineam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
de poliție. O tăcere apăsătoare, tulburată doar de șuierul rafalelor de vînt, Însoți ieșirea lui Lucas. Acesta Înfruntă o clipă zidul compact de priviri ostile, cînd un glas aspru și tăios se făcu auzit. - Ești mîndră de ce-ai făcut, piază rea? Doar cînd o văzu pe Marie În prag Lucas Înțelese că diatriba nu i se adresa lui. - Nu vezi că semeni răul de cînd te afli pe insulă? continuă Yvonne Le Bihan Înșfăcînd-o pe Marie, care Încerca să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
trainică în loc. Tudorel: Alta? Doamne ferește! Doamne ferește de alta mai trainică! Nu ne căznim destul cu asta, lucrăm la ea vorba aia de când a făcut-o zi să-i zic, și uite că tot n-am dovedit-o încă! Ptiu, piei, piază rea! Auzi la el, alta! Angheluță: Stai, unde fugi...? Mă rog... „Țară destul de interesantă din punct de vedere geopolitic-militar, alcătuind pe hartă o curioasă asemănare cu Baronul Münchhausen din profil. Arc muntos, deltă trifidă, șapte cetăți, Porțile de Fier, Insula
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
ploaie mai răcoroasă Îl scoate din fire, un vînt puternic Îl face să se gîndească la reaua alcătuire a lumii. Jurnalul de călătorie În Italia, superb roman de dragoste romantică, e dominat de obsesia timpului capricios. Îndrăgostiții sînt urmăriți de piaza rea a vremii, din Italia pleacă În Germania, din Germania fug la Paris ca să scape de timpul nesănătos, de aici aleargă spre sud, la mare și la soare, dar ghinion, la Neapole este frig asemănător (s-a văzut din scrisoarea
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
vag gust de roșcove și smochine uscate, iar după câteva ceasuri el a deschis ochii, și-a recăpătat întreaga putere și a început din nou să dea iama cu ceilalți copii pe ulițele satului. Fusese smuls din ghearele morții de piaza bună din stele, cum spuneau cei ce-l văzuseră galben ca turta de ceară în brațele mamei sale. -Da, părinte Lucio, e chiar adevărat, stelele nu strălucesc întâmplător pe cer, au și ele o noimă; nu ni se înfățișează ca să
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
începea pe nepusă masă să ragă ca un leu ațâțat, tulburând toată lumea și punându-i la încercare pe temniceri. Încetează, călugăr necredincios, te porți ca un sălbătic. Dacă eu sunt parte a Infinitului, nu pot fi un sălbatic, pricepi, biata piază rea, sclav și nenorocit ca și mine? Gura, blestematule. Ciorile fac mai puțină zarvă decât glasul tău și ar fi binevenit acum să croncăne în toiul nopții. Mereu același, ca și cum aici ai fi întemnițat doar tu. Mai sunt atâția și
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
invocația morarului. Cel care făcuse un pact cu diavolul nu mai putea să moară. Doar o sinucidere schimbă perspectiva încât însuși morarul să devină o închipuire. În această narațiune miraculosul face parte din cotidian, un univers în care întâlnești draci, piaza rea, vârcolaci, vrăjitori, elemente de magie neagră, de miraculos legendar, relatate după tiparul baladesc. Atunci când Stoicea înțelege că diavolul și-a bătut joc de el, îl omoară pe Califar, murind împreună în iaz (frontiera între vis și realitate). În proza
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
un lux țipător, considerăm că nu-i tot așa când e vorba să etalăm o fericire ostentativă. A ajuns ceva firesc să ne exprimăm bucuria în formule superlative, să ne zicem „băftoși” fără a bate în lemn pentru a alunga piaza rea. În mod evident, nu ne mai temem să provocăm vreo reacție de invidie din partea cuiva. Vechile diguri de protecție au căzut: am câștigat dreptul de a trăi ignorând invidia altuia. Teama de invidie în modernitatetc " Teama de invidie în
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
stângăcia” încetează de a mai fi stângăcie, fiind ridicată la rang de noimă. (Ibidem, p. 288). Credința creștină a majorității locuitorilor se ghidează tot după un principiu binar: fapta bună și păcatul, omul bun și omul rău, raiul și iadul, piaza bună și piaza rea, diavolul și spiridușul, ceasul rău și sfânta cruce. În basmul românesc binele înfruntă răul, Făt Frumos se bate cu Zmeul, Ileana Cosânzeana e salvată din ghearele Mumei Pădurii, oamenii trăiesc pe acest tărâm, arătările pe tărâmul
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
a mai fi stângăcie, fiind ridicată la rang de noimă. (Ibidem, p. 288). Credința creștină a majorității locuitorilor se ghidează tot după un principiu binar: fapta bună și păcatul, omul bun și omul rău, raiul și iadul, piaza bună și piaza rea, diavolul și spiridușul, ceasul rău și sfânta cruce. În basmul românesc binele înfruntă răul, Făt Frumos se bate cu Zmeul, Ileana Cosânzeana e salvată din ghearele Mumei Pădurii, oamenii trăiesc pe acest tărâm, arătările pe tărâmul celălalt. 1.1
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
fi... La sfârșit, în foaier, m-am întâlnit cu câțiva actori și le-am spus: "De ce vă jucați la teatru de-a teatrul, pentru că imprudența aceasta se răzbună și se întoarce împotriva voastră." Actorii mi-au răspuns: "Vorbești ca o piază rea." Piaza rea eu eram! După ce Trigorin e scos din scenă, un bărbat cu chip de profet rus apare, aerul din jur vibrează, dar uite că tocmai el întrerupe acest transport misterios dinspre scena deja prea vie. Cere îngăduință pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
sfârșit, în foaier, m-am întâlnit cu câțiva actori și le-am spus: "De ce vă jucați la teatru de-a teatrul, pentru că imprudența aceasta se răzbună și se întoarce împotriva voastră." Actorii mi-au răspuns: "Vorbești ca o piază rea." Piaza rea eu eram! După ce Trigorin e scos din scenă, un bărbat cu chip de profet rus apare, aerul din jur vibrează, dar uite că tocmai el întrerupe acest transport misterios dinspre scena deja prea vie. Cere îngăduință pentru incident cu
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
să mănînce zamă de cocostîrc ca să le treacă. Dacă visezi cocostîrci mulți zburînd de la un loc, ai să călătorești cu mai mulți tovarăși. Primăvara, cel ce va vedea întîi cocostîrc, apoi barză va face în acel an multe călătorii cu pieze rele. Cînd vezi întîi, primăvara, cocostîrci umblînd pe jos, ai să bolești anul acela de durere de picioare; dacă-i vezi zburînd, ai să fii sprinten la picioare și în toate. De vezi primăvara întîi cocostîrc pe sus, nu te
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
Pînă pe vremea fînului, femeile n-au voie să meargă cu furca-n brîu torcînd, că bate piatră. Dacă intră într-o prăvălie vreo femeie torcînd, nu se va mai face în acea zi vînzare în acea prăvălie, fiind furca piază rea. Dacă mărită o mamă o fată, nu-i dă furcă, că la din contra, i-ar da sărăcie. Să nu lași furca culcată, că e rău de junghi. (Gh.F.C.) Furnică Să nu mănînce furnicile din laptele unei femei, că
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
pagubă. Palmă Palma stîngă de te va mînca, ai să dai mîna cu cineva. Cînd copilul de țîță ține palmele întinse, are să fie darnic, milostiv. P A dormi cu palmele lipite și puse între picioare e semn de sărăcie, cobe, piază rea. Nu-i bine ca mama să sărute pe copil pe palmă, că se face tîlhar. Par Cel care bate în pămînt vreun par fără trebuință și nu-l scoate pe lumea cealaltă îl va scoate cu ochii. Parte Cînd
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
în comunitate, o slujbă. Dieci, logofeți și „notari publici“ Cele mai multe dintre jalbele păstrate sunt copii transcrise în condici de către logofeții Mitropoliei. Jalbele originale, con fecționate și scrise de către notabilitățile locale, preotul sau un alt slujbaș din administrația statului, se reco piază la rândul lor în condică. Originalul fie se atașează la pagina cu pricina, fie rămâne la purtător. Societatea românească din vremea fanarioților este în mare parte tributară acestor câțiva posesori ai scrisului care redactează la cerere și contra cost plângerile
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
Mai mult, De Jonge consideră că poate elimina o piesă importantă din conjectura lui Nemethy interpretând versurile 11 și urm. ale Epist. Ex Ponto, IV, VI drept o "zicere superstițioasă" (dictum superstitiosum) a bietului poet, care credea că este o piază rea (se exitio esse) pentru toți cei care încercau să i se apropie: Fabius Maximus a murit pe când intenționa să ia apărarea lui Ovidiu în fața lui Augustus: după acest eveniment, poetul nu va mai îndrăzni să însărcineze pe nimeni cu
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
socru meu, pe urmă taica... Când a fost și Barbu înjunghiat am crezut că mi se termină zilele. E drept, mai era Constantin, dar pentru mine viața lui nu era decât un prilej de spaimă... Mă simțeam un fel de piază rea pentru neamul Brâncovenilor. Dar acum, înțelegi? S-a sfârșit, mai este un Constantin și o să mai vină un fecior, și încă unul, și Dumnezeu știe câți... Ziceai că poruncești slugilor să pregătească și să pună toate lucrurile în cufere
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
unor greci sau albanezi, - erau aceștia apărătorii marii idei? Pâri la marele vizir și dintr-o parte și din alta... Idealul lor de a realiza o lume creștină a răsăritului se transformase în luptă politică și peste toate, ca o piază rea, venea politica puterilor europene, a Franței și Angliei, susținând că imperiul turc ar fi forța de echilibru care temperează dorința de expansiune a altor împărății. Ah, Franța, Ludovic al XIV-lea, cel care a avut unsprezece copii din flori
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
cu sgomote tunătoare. Ogarii latră, fug și sar sprințari, iar gonacii în ițari albi fac ziduri strângătoare în jurul vânatului. Prințesa Margareta Mușat întemeietoarea dinastiei mușatine, plecată-n șaua grea, zvâcnește înainte ca o nălucă albă. În ceasul bun lipsit de piază rea, urmată de curtenii în alai, apucă și întinde săgeata cu ascuțiș de andrea în arc, și în zbor sbârnâitor o lasă să se ducă. Se umple de zvon tot plaiul Carpatin, calul alb se avântă ca o rachetă. Viteaza
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
iubesc - dar simt Că sângele meu este dușman la al tău sânge. Ah! cine m-a pus oare să-ți spun într-un ceas rău Că te iubesc... Iubirea de suflet nu te stinge Cum stinge-astă simțire - ca și o piază rea - Suflarea, mintea, pieptul, singurătatea mea. {EminescuOpIV 264} Dar am lăsat eu iute al ființei tale cerc. Ca dintr-un somn magnetic eu m-am trezit îndată... Prezența ta vr-odată în viața-mi n-am să cerc - Căci de o
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]