82,518 matches
-
o vorbă. - Mergi departe, nepoate? - La Roman, tăicuță. - Apoi suie colea În spate, că n-or boșorogi boii dacă te-oi lua și pe dumneata. - Mulțumesc tăicuță, Îi zise tânărul cu glas obosit și se urcă pe loitre lăsându-și picioarele să atârne. Plăvanii porniră. Tânărul tăcea. Iar moșului nu prea-i venea la-ndemână să-i dea sămânță de vorbă. Parcă-i părea rău că-l luase. Și pentru ca să spargă odată tăcerea moșu-ntrebă: - Vii de departe? - Da, răspunse tânărul
Războiul muștelor. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_357]
-
se lăsă biruit. - Cum te cheamă? - Adrian. - Ești de pe la noi? - Nu! Îi răspunse tânărul. - Ai ceva treburi la târg? - Așa și-așa... Și cum bătrânul n-avea ce să-l mai Întrebe, Îl lăsă În pace. Apoi, pentru ca să-și dezmorțească picioarele, se dădu jos din căruță, alergând ușor. - Ai fost bun tăicuță că m-ai luat. Puteai să mă lași pe drum. Ai suflet bun. Te-aș răsplăti cumva, dar nu prea am cu ce tăicuță. - Lasă, lasă dragu' moșului zise
Războiul muștelor. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_357]
-
s-o parchez, să scot cheia din contact, și s-o aud totuși intrând singură în funcțiune, ca personajele malefice din unele triller-e americane, care, împușcate mortal, spintecate, incendiate, înecate în cada de baie, se ridică totuși încă o dată în picioare și vin pe urmele ființei angelice pe care o terorizează de la începutul filmului). De schimbătorul de viteze al vechii mele mașini trebuia să trag cu toată forța mea bărbătească (sper să nu citească aceste rânduri o feministă!) și abia reușeam
Merci, Renault! by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14802_a_16127]
-
actul încoronării, pe care Dumnezeu însuși, refuzat, i-l hărăzea Pontifului. O fotografie, chiar și color, nu înseamnă nimic, față de această pânză uriașă, mai fidelă, decât orice ochi mecanic... Stau la Louvre și privesc scena. Știu că femeia prosternată la picioarele împăratului este Josefina atingându-i mantia lung desfășurată cum stă aproape lungită pe podea. În centru, Arta, singură înfruntând anii, a pus-o în lojă pe Letizia, mama lui Napoleon, al cărei chip șters aproape prin efectul distanței are aspectul
Reflexe pariziene by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14825_a_16150]
-
de patriotism cînd vezi, a doua seară, pe Dinamo cu FCM Bacău. Totul e clar ca lumina reflectoarelor din Occident: se joacă altceva la noi în lumina zilei. Totul diferă: șut, pasă, stop, alunecare, dribling, corner, penalti etc. Stopul, pe picior sau pe piept, îi ia lui Zidane maximum 15 cm. Lui Onuț, de zece ori pe atît. Viteza de joc a Realului e a unui intercity (dar nu de la noi) pe lîngă a marfarului dinamovist. Sau rapidist. Sau stelist. Sau
Fotbal fără blaturi by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/14836_a_16161]
-
curte de peste drum/ pompa funebră/ camuflată de zăpada resemnării" (Oraș de sticlă). Sau printr-o deschidere a poeticii înseși către asociația inconfortabilă, ostentativ inospitalieră: "Discursul ca pelteaua nu mai ajunge/ Pînă la verb, nici pînă la pămînt/ Să-i liniștească piciorul cînd pantoful o strînge/ Și cînd toți nasturii de la rochie zboară în vînt/ Ca niște bezele strivite de parfum/ În farfurii de cuvinte papagali se fac scrum/ Gîndacii din toate părțile dau năvală/ Nămolul sughite în inele a răceală" (Ceai
Un optzecist întîrziat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14821_a_16146]
-
alte mijloace pentru a veni în sprijinul lor. În România, ziarele nu mai sînt temute, ci doar urîte de puternicii zilei. Vorbesc de cele cîteva cotidiane care își merită numele de ziare independente, care se țin economic pe propriile lor picioare și care, în sfîrșit, sînt preocupate de statutul lor de a patra putere în stat. Nu aș avea nimic împotriva ziarelor cu tiraj confidențial dacă acestea ar încerca să răzbească lucrînd în interesul cetățeanului. Aceste cotidiane sînt însă, în marea
Avortonii mediatici by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14837_a_16162]
-
ziua puternică apare iar noaptea își leapădă podoabele ei (stelele) ca o femeie în fața oglinzii... Splendid! Sunt... unde sunt? Pe la Odeon. Ceva mai frumos despre cer și evoluția lui nu am mai citit decât în Eneida lui Virgiliu și, în picioare, în vagonul clătinător, recit în gând după ce trec de Odeon: Vertitur interea coelum ruit oceano nox... Între timp, cerul se rotește și din ocean dă buzna noaptea învăluind pământul, polii și vicleniile grecilor... mirmidonumque dolos... (când Ulisse născocise Calul troian
Reflexe pariziene by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14850_a_16175]
-
basm cu un corn lung în frunte prin intermediul simțurilor fizice individualizate, cântate în culori ca anotimpurile lui Vivaldi prin sunete... Tapiserii părând actuale față de Joueur de viole de la 1190, calcar, Renania. Catedrala Cologne. Un cântăreț la vioară, fără cap, cu picioarele încrucișate, cu vioara, de calcar, în modul cel mai simplu făcută, proptită pe genunchii lipiți... Un Crist pe cruce, - lemn lustruit ca osul ce pare că sboară... Cel mai elansat Crist, mai adevărat, se spune că aparține tocmai acestui secol
Reflexe pariziene by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14850_a_16175]
-
în această promiscuitate, de ce nu pleacă, de ce nu încearcă să schimbe ceva, de ce nu demisionează...dar ca și în prima carte e vorba despre un personaj atins de o inerție maladivă. Această redacție sălbatică, dominată de redactori umili, călcată în picioare de evenimentul găinii violate seamănă bine cu satul din Țara brînzei, cu lumea deșertică și idiotizată de sărăcie și compromis. O schimbare începe să se întrevadă o dată cu plecarea lui Jack și după alegerile cîștigate de opoziție, dar despre asta nu
Felicia Mihali - romanele scrise în România by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14818_a_16143]
-
film cum nu se poate mai potrivit pentru petrecerea plăcută a ultimelor zile de vacanță. Spirit - Armăsarul vestului sălbatic - S.U.A. 2002. Înduioșătoarea poveste a unui cal sălbatic - Spirit (voce Matt Damon): nașterea sa într-un loc pustiu și necălcat de piciorul omului din vestul Americii, capturarea și ducerea lui într-un fort, servitutea la care îl supune un crud colonel (voce James Cromwell), eliberarea și prietenia lui cu un tînăr indian-piele roșie, Little Creek (voce Daniel Studi). Ne-am obișnuit ca
Armăsari, păsări, șoricei by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/14856_a_16181]
-
de entuziasm, românii își vor reaminti că trăiesc prost. Și vor fi nemulțumiți că trăiesc la fel de prost. Decontul acestei nemulțumiri nu-l poate plăti decît premierul care, de la începutul mandatului său, a jucat un rol de premier-președinte, călcîndu-se adesea pe picioare, la atribuții, cu Ion Iliescu. Cel din urmă a acceptat probabil să stea mai în umbră, sperînd că astfel, pupilul său politic va deveni cel dintîi în inimile alegătorilor. Ceea ce nu s-a întîmplat. Dl Năstase n-are cîrlig la
O Constituție pentru un președinte by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14861_a_16186]
-
este prezentă dragostea de Litere". Grupare ce stă sub egida, azi de-atîtea ori detestată, a "impresionismului", id est a esteticului. Mărturisim a nu fi deloc convinși de perenitatea "noii critici", a teoriilor literare și metodologiilor antitradiționale, adesea exclusiviste, călcîndu-se pe picioare nu o dată din intenția expresă de-a pune în paranteză sensibilitatea, gustul, stilul și, implicit, valoarea estetică, dar sîntem încredințați că "empiria" abordării operei sub chipul "trăirii" sale imanente va supraviețui. E în chestiune o rădăcină a comentariului literaturii, prin
Despre poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14848_a_16173]
-
mai marele oștilor, avea de spus următoarea replică: "În loc de halate țesute cu fir de argint, vom purta halate de mitocani." Într-o seară, a ieșit așa: În hoc de macate țucute ma fir..." și aici, pentru că-i mai lipseau cîteva picioare, a adăugat, ca să-și termine replica, "pabadam, pa-ba-dam". O prelucrare superbă care poate face obiectul unei analize (psihanalize!) pe text. Am stat șaisprezece ani la Piatra Neamț, într-o vreme cînd Teatrul Tineretului însemna ceva. Spiritul de acolo a fost un
Am fost vindecat de blazare - interviu cu Paul Chiribuță by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14855_a_16180]
-
geam. Se clatină. Buza îi sîngerează. Scoate dopul sticluței pe care-o ține în mînă. Se pregătește să-i arunce conținutul spre Meaume care s-a desprins de trupul gol și alb al fiicei lui Jakobsz. Meaume se ridică în picioare, sexul încă îi este vinețiu și bălos, încearcă să se lupte cu Vanlacre, înaintează, se trage într-o parte, se dă înapoi. Încercare pe cît de rizibilă pe atît de zadarnică. Logodnicul fiicei lui Jakobsz a aruncat acidul. Bărbia, buzele
Pascal Quignard - Terasă la Roma by Emanoil Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14858_a_16183]
-
Seamănă cu Nichita. Și îi spun în taină primului și celui mai important liric modern francez, trăitor în secolul XV, că un popor trebuie să fie neapărat foarte puternic, foarte pătruns de menirea lui, ca să aștearnă zi de zi la picioarele unui Poet, flori. (va urma)
Reflexe pariziene (II) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14903_a_16228]
-
înlocuiri de forme artistice, de repere peisagistice și de mesaje morale. Trebuie, cu alte cuvinte, pus cu adevărat ceva în locul lui Lenin? Răspunsul este simplu și categoric: acel spațiu trebuie reconstruit și fantoma lui Lenin, care seamănă foarte mult cu piciorul fantomă, acela care doare încă multă vreme și după ce organul fizic a fost amputat, trebuie dislocată pentru reinstaurarea echilibrului simbolic și pentru deblocarea din captivitatea unui trecut spectral și neliniștitor. Aceasta, într-o perspectivă subtilă, necuantificabilă în vreun fel anume
Răzbunarea lui Lenin - monumentul public după 1989 - (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14857_a_16182]
-
seară: terci cu zahăr, ceai.", "La prînz mămăligă, brînză, un ou și cîteva jumări. Seara, mămăligă cu untură." Tînărul care își dă bacalaureatul și citește din clasici îi cumpără mamei pantofi de la economat din cauza cărora femeia va face răni la picioare. în 1947, la București, studentul mănîncă la prînz și seara ciorbă "de două ori" și așteaptă pachet de acasă: "După curs, la doamna C. încă nu mi-a venit nimic. Dar îmi dă o supă cu găluște. Ninge și e
Viața privată în "obsedantul deceniu" by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14870_a_16195]
-
o siluetă întunecată, prea puțin diferită de rochia de pe umeraș. Nu era nici o deosebire între ceea ce era viu și ceea ce era mort. Deci asta eram într-un ochi de sticlă al Dulapului. Acum nu mai aveam decât să ridic un picior și să intru înăuntru. Am făcut-o. M-am așezat pe reclamele cu lânuri și mi-am auzit propria respirație amplificată de spațiul închis. Atunci când mintea rămâne singură cu sine însăși începe să se roage. Așa e natura minții. "Înger
Olga Tokarczuk () [Corola-journal/Journalistic/14912_a_16237]
-
ce anotimp, ce an. Întotdeauna era catifelat. Mă hrăneam cu propria mea respirație. O dată m-am trezit noaptea dintr-un vis greu ca zăduful și am dorit Dulapul ca pe un bărbat. Am fost nevoită să-mi împletesc mâinile și picioarele cu trupul lui R., să mă țin strâns de el, ca să pot rămâne pe loc. R. spunea ceva despre vis, dar vorbele lui nu aveau nici un sens. Până la urmă, într-o noapte, l-am trezit. Nu voia să se dea
Olga Tokarczuk () [Corola-journal/Journalistic/14912_a_16237]
-
să suflu În ea, când am suflat sa făcut un nor de praf alb de nu se mai vedea nimeni În sală, decât aplauzele se auzeau și râsete. Când s-a potolit acel praf, eram alb tot din cap până-n picioare, m-au luat clovnii și m-au dus În culise unde am fost băgat Într-un butoi și am simțit că sunt atras din toate părțile de acel zis butoi. Apoi, după cca. 30 de minute am fost curat complet
Amintiri de la circ. In: Editura Destine Literare by Valeriu Diaconescu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_349]
-
de unde venisem. La barieră era un restaurant „La Ligheru”. Cred că era ora două-trei dimineața, oameni puțini În local, care veniseră cu trenul sau care așteptau să plece, unii dormeau cu capul pe masă, fum gros de țigară, miros de picioare. Am văzut un ciomag la ușă ca o coadă de sapă de gros, l-am luat În mână și am pornit spre casă În noapte, fiindcă de la bariera trenului cunoșteam drumul. Am luat-o la picior 25 km pe care
Amintiri de la circ. In: Editura Destine Literare by Valeriu Diaconescu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_349]
-
de țigară, miros de picioare. Am văzut un ciomag la ușă ca o coadă de sapă de gros, l-am luat În mână și am pornit spre casă În noapte, fiindcă de la bariera trenului cunoșteam drumul. Am luat-o la picior 25 km pe care Îi aveam În față până la Glăvi, pe jos, În lătratul câinilor, scârțâitul carelor care mergeau la cules de vie - știam asta fiindcă aveau cărătoare de struguri pe ele și am ajuns la Crețeni. La Crețeni cred
Amintiri de la circ. In: Editura Destine Literare by Valeriu Diaconescu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_349]
-
e. - Da, se vede foarte periculos, a zis sora sa Înghiontindu-se cu maică-sa. Emilia s-a pus pe plâns și a fugit. Femeile mi-au adus un lighean cu apă caldă să mă spăl pe mâini, față și picioare și apoi m-am culcat. M-am trezit pe la ora 11, când Emilia cu o poșetuță cusută cu motive populare În mână, mă aștepta să mergem. Miau mai dat o cană cu lapte pe care am băut-o cu poftă
Amintiri de la circ. In: Editura Destine Literare by Valeriu Diaconescu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_349]
-
care merită văzut, măcar pentru calitățile vocale ale mopsului Frank SPIRIT - ARMĂSARUL VESTULUI SĂLBATIC (SPIRIT - STALLION OF THE CIMARRON) - S.U.A. 2002. Șnduioșătoarea poveste a unui cal sălbatic - Spirit (voce Matt Damon): nașterea să într-un loc pustiu și necălcat de piciorul omului din vestul Americii, capturarea și ducerea lui într-un fort, servitutea la care îl supune un crud colonel (voce James Cromwell), eliberarea și prietenia lui cu un tinar indian-piele roșie, Little Creek (voce Daniel Studi). Ne-am obișnuit că
Trei filme de vacanță by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/14883_a_16208]