169 matches
-
recitat, a urlat, a cântat, s-a despuiat, a dansat țonțoroiul și, cam pe la miezul nopții, a șoptit Cuvântul... Cuvântul ancestral, Zicerea ce leagă Ne-Legatul și oprește destrămarea lumii! Horus, nemernicul ăla bun de împăiat, care se prefăcea că picotește, a auzit-o. S-a dat el singur de gol, mai încolo, când a repetat ceea ce printase în memorie, întocmai ca un papagal! Poftim, de te mai miră! Ce-o fi fost în mintea ei atunci, dracii s-o pieptene
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
de Trimis! Hmm...? Ce spuneai? Va t'en faire foutre! Imprecația îi redeșteaptă Bursucului în minte, proaspăt, terifiantul film nocturn, de-abia încheiat. Iată cum decurseseră faptele: În întunericul răcoros și adânc, al bârlogului de iepure, Bursucul și cu Urechiatul picoteau, socotind fiecare, pe îndelete și în legea lui, scurgerea nisipului negru, din clepsidra de catran a nopții precedente. Numărau clipele rămase până la jalonul median de timp, borna de mijloc, care înjumătățea intervalul de parcurs, până la răsăritul soarelui. Cu o regularitate
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Merse la fereastră. Strada Venerei lucea stins, cu pietrele din caldarâm aruncând scântei purpurii, sub un amurg greu de toamnă. Salcia, cu o creangă foarte lungă, ajungând până la marchiză, vibra în adierile ușoare de vânt. La întretăierea a două crengi picotea o pisică portocalie vârstată cu un ruginiu întunecat. Lăsă geamul deschis, dar trase draperiile de damasc stacojiu. În cameră se lăsă o semiumbră roșiatică. O rază de lumină, trecând printre draperii, lovea colțul lustruit al bibliotecii, acolo unde se afla
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
gemeni, /.../ Ochii mi zăresc miazănoaptea / la subțioara dragii mele. Dar iubirea e paradisul visat (fericit cel ce iubește / și pierde cheia), tradus în imagini de o sensibilitate rară, perlă camuflată într-un imediat prozaic: Tu în capul scărilor mă așteptai / picotind în luxul clipelor calde / Femeie frumoasă și cuib de o zi. Flash-uri de trecut sau de vis străbat efemerul, în care eul liric își ia uneori drept interlocutor sinele de altădată (Cel dintâi) sau femeia, mereu prezentă în realitate
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
unde doar eu mai privesc peticul de cer care-mi amintește frunzele albicioase ale măslinilor bătrâni din Grecia și zidul din fața ferestrelor. Un zid de cărămidă veche, roasă de intemperii, care închide curtea, spre miazăzi. Când nu plouă, vin să picotească pe el, amețite de soare, câteva ciori. Dincolo, se văd crengile unor oțetari al căror verde viguros contrastează cu galbenul veșted al zidului. Am aproape șaptezeci și patru de ani, vârstă la care nu pot pretinde că soarta n-a
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
pămînt, acolo, Înaintea lui, cu fața făcută zob. CÎteva minute mai tîrziu, Lester dormea ca un prunc pe eanapeaua-pat a camionetei Mereury, parcată În fața barului Freddy Solo’s. Ceva mai Încolo, În Volvo, Santiago și Bobby așteptau să treacă timpul, picotind și ei de somn, dar silindu-se să-și țină capul sus și Încercînd să găsească subiecte de conversație care să nu le dea voie să adoarmă. Cam pe la cinci dimineața, Îl văzură ieșind pe Vlăjgan clătinîndu-se și făcînd tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
și ei o înfățișare statuară și păreau în transă, de parcă ar fi fost congelați acolo. Orice gest era istovitor - și ar fi fost la fel, dacă s-ar fi întors. Ajunse la scaun, se prăbuși acolo și stătu drept, dar picotind, pînă cînd cineva păru că țipă la el. Deschise ochii și spuse nedeslușit: — Nu... sînt... animal. Un funcționar bătrîn cu sprîncenele zbîrlite i se adresă din spatele ghișeului: — Atunci ar trebui să fii în registrul profesional. — îîî... Cum? — Coboară la etajul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
în așternut, fără ca toată lumea care trebăluia la bucătărie să îi vadă în mansarda fără perdele. Hotărî s-o aștepte în întuneric. „Dar nu va veni. Nu se poate ca totul să se petreacă atât de simplu.“ Îi aprinseseră soba și picoti în căldura surcelelor care scânteiau. Se-nnopta devreme, dar tot mai erau două ore până la șapte. Chiar în dreptul lui, lângă pat, se zărea un tablou cu cireșe într-un bol de pământ și pătrunse în el cu papilele limbii, apoi
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
aromate de ceai și de aburi de opiu. Nu mai exista îndoială: bărbații Iranului se împărțeau în martiri, în dezavuați și în îmbătați de putere, iar aceasta din urmă era tagma cea mai primejdioasă. Propovăduitorii căminului și ai moralității islamice picoteau, cu scobitori între dinți, așteptând să apună soarele. Omar îi părăsea printre primii, deodată cu paznicii purtători de banduliere. Ca și cerberii ordinii, trebuia să se întoarcă la muncă. Teheranul fierbea, ca o oală așezată pe flacără. Peste tot era
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
aveam însă de gând să mă țin de cuvânt. 28 (Din caietul de vise) Jucam cărți cu Bătrânul. Nu era învățat să piardă și nu vroia să piardă. Ca să fie mai sigur, trișa. Eu mă prefăceam că nu observ. Uneori picotea cu cărțile în mână, doborât de oboseală și de vârstă. Atunci îl așteptam să-și revină. Ca să nu ațipesc și eu, mă ciupeam. Din greșeală, la un moment dat, m-am ciupit prea tare și am scos un strigăt de
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
care se desfășura adesea pe balconul din fața ferestrei sale. Camera lui dădea într-adevăr pe o mică stradă transversală, unde puteau fi văzute niște pisici dormind la umbra zidurilor. Dar zi de zi, după-amiaza, în orele în care tot orașul picotea de căldură, un bătrânel apărea pe balcon, de cealaltă parte a străzii. Cu părul alb și bine pieptănat, drept și sever în hainele lui de croială militară, el chema pisicile cu un "pis, pis" distant și totodată blând. Pisicile își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
aveam însă de gând să mă țin de cuvânt. 28 (Din caietul de vise) Jucam cărți cu Bătrânul. Nu era învățat să piardă și nu vroia să piardă. Ca să fie mai sigur, trișa. Eu mă prefăceam că nu observ. Uneori picotea cu cărțile în mână, doborât de oboseală și de vârstă. Atunci îl așteptam să-și revină. Ca să nu ațipesc și eu, mă ciupeam. Din greșeală, la un moment dat, m-am ciupit prea tare și am scos un strigăt de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
parcare. Fusese necinstit din partea lui să abordeze un subiect pe care cei de la Citizen îl considerau evident al lor de drept? Într-adevăr, simțea, o urmă de vinovăție, dar de bună seamă totul era permis în lumea presei. Începu să picotească, dându-și seama că problema nu ținea atât de concurența neloială dintre cele două ziare, cât de faptul că redactorul-șef de la Express se simțea din ce în ce mai atras de omologul său de la Citizen. Amintirea fugară a Francescăi, cu părul strălucitor, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
din leagănul cald al pământului într-o zi de primăvară, în Săptămâna Mare a anului 1460. Nu știa bine ce se întâmplă și nici nu știa în ce lume iese. Simțise un impuls năprasnic să părăsească locul cald în care picotea de multă vreme, mângâiat de un abur umed și înmiresmat. Țâșnise fără vreo idee, se aruncase înainte fără gânduri, până ce dăduse de fața fermecată a lumii. În primul moment, totul i se arătase violet. Ieșise în mijlocul unui câmp, dar el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
biliard american, jocuri video, un televizor fixat pe MTV care difuza clipuri muzicale. Coperta revistei Newlook, afișată În chip de panou publicitar, anunța articole despre fantasmele Zarei Whites și despre marele rechin alb din Australia. Puțin câte puțin, Începu să picotească. Annabelle Îl recunoscu prima. Își cumpărase țigări și se Îndrepta spre ieșire când Îl zări, ghemuit pe banchetă. Ezită două-trei secunde, apoi se apropie. El Își ridică privirea. — Ce surpriză..., spuse ea Încetișor; apoi se așeză În fața lui pe bancheta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Krog? veni Enkim În noaptea aceea lângă mine. De când a venit Logon cu noi, toiagul lui Moru nu mai e frate de sânge cu Enkim. Runa stătea mai În spate și mă iscodea cu ochii ei vii, fulgerători parcă. Unu picotea În brațele ei, dar trebuie să recunosc că până și el mă privea cam prea lung. - O să afli la momentul potrivit, Enkim. - Momentul potrivit, știi bine, e doar o Încrengătură de vorbe pe care le spui ca să câștigi timp. - Poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
răsărit de toamnă, am dus-o și pe veterinară în deal, la cimitir“, gândea popa așteptând să se potolească toate și să-l cheme să-i arate filmulețul acela. Se plictise de așteptare. Dar nici nu mai vroia să plece. Picotea, fără gând. Se chinuia doar să nu uite cumva să fie atent de pune fătuca aceea oasele în pungă, să i le dea să le ducă motanului, Solomon. Din când în când popa râgâia ușor, ca și cum ar fi vrut să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Se simțea însomnorat. Îl prinsese o toropeală de parcă cineva îi atârnase de pleoapele grele toate pietre de pavele din Piața Primăriei, funturi de plumb rece îl trăgeau la adormire, sau, mai știi, menitoarea îi trimisese aburul somnului, să-l încerce. Picotea, mai-mai să adoarmă. Își auzea de-acuma și sforăitul.Trecu în baie, să-și răcoresacă fața. Nu zăbovi decât preț de câteva aruncături de apă rece peste obrajii săi bordunoși. Când reveni în camera sa, privi spre Andromanda. Meșteritoarea nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
erau prea puțini cei care știau de existența bunicuței. Nici Dumnezeu nu o lua În seamă, de vreme ce acesta nu azvîrlea foc peste nici o cetate, ori poate nu venise timpul. Nici Thomas nu asculta atunci cînd Antonia invoca pe Domnul, chiar picotea, gîndindu-se, poate, cum să dea peste vreo puicuță care să-i schimbe viața, se săturase pînă peste cap de Ingrid, de insistența ei disimulată, cu vorbe ocolitoare, dar ducînd mereu În același loc; vroia să facă din Thomas nu doar
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
atunci procura, iar alta a anticariatelor, librăriilor și facultăților pe unde își tocise pingeaua. A fost și singurul efort universitar al lui Ulpiu înainte de a realuneca în toropeală. Căci în toropeală alunecase și, de-acolo, ținînd-o așa, cu ochii întredeschiși, picotind și dând într-o zi colțul străzii unde-și tocmise gazdă, și tot astfel, mai păcălind două străzi (dar numai bine, pentru că prea mult de locuință nu se îndepărtase, neavând încă prea evident de ce se teme), pe mâna dreaptă, cum
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
nivelul lichidului rămas, ora zilei. La picioarele lui se lăfăia o geantă. Era o geantă cumsecade, încăpătoare, albastră, burdușită cu toate ustensilele meseriei. O bretea cărămizie, pe care, când și când, puteai să ți-o petreci peste umăr. Rămânea așa picotind în fotoliu, cu geanta atîrnîndu-i de trup, gata oricând să țâșnească către oricare domiciliu unde ar fi fost solicitat, dacă ar fi sunat telefonul. Mai des, telefonul nu suna. Asta semăna, din afară - oricare nenorocit de contabil ar fi putut
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
și râse, îl mângâie și-l sărută și ea și rămaseră unul lângă altul multă vreme, încremeniți într-o îmbrățișare veche de când lumea. 270 Țăranii ședeau în același loc, ca niște curcani înfrigurați, cu mindirele lor roșcate pe umerii ridicați. Picoteau de-a-n picioarele. Dinspre Grivița tot mai cădeau sunetele curate ale clopotelor de la Sfânta Vineri. Lumina se schimbase puțin. Se apropia seara. Vetei i se făcu deodată frică. Avea în tot trupul o durere surdă, necunoscută. Strânse câteva ace risipite
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
demn de condiția unui adevărat vânzător de "suflete moarte". Noaptea furtunoasă regizată de Alexa Visarion la Teatrul Giulești, sala "Majestic", se încheie într-o bolboroseală larvară, spre dimineață, când protagoniștii sunt epuizați de dimensiunile "dramei pasionale" prin care au trecut, picotesc și citesc hipnotizați elucubrațiile demagogice ale unui Rică Venturiano lucid și sadic. Ca toți demagogii care se respectă. (Adrian Dohotaru) ... Și nu întâmplător, desigur, cu această piesă își continuă Alexa Visarion exegeza sa regizorală asupra universului caragialean, începută cu vigurosul
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
o substanță ce se învîrtoașă îndată. Sînt în rînduri. Vara clocesc și ies omizile. Poporul crede că-i stupit* de cuc. Dacă auzi pe nemîncate cucul cîntînd pentru prima oară, rămîi singur ca cucul toată vara. Dacă te spurcă turtureaua, picotești toată vara. Dacă te spurcă pupăza, îți miroase gura cum îi miroase ei cuibul. Pitpalaca te spurcă de mergi toată vara îndărăt, așa cum umblă și ea îndără t. (Gh.F.C.) Untul de cuc e bun de inimă. (Gh.F.C.) Vrăjitoarele te farmecă
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
Coșbuc! De multe ori, substantivele pot fi ucise de adjectivele care le împodobesc! De s-ar topi și s-ar preface-n rouă, trebuie înlocuit: ...și s-ar preface-n apă. APĂ e mult mai tare!"; Polonius = un lord decrepit, picotind, din Camera Lorzilor ; un tîmpit de 60 de ani; Hamlet face pe nebunul, dar uneori e chiar nebun; nebunia e cînd H. uită textul și i-l amintește trupa de actori; nebunii se deosebesc de noi, pentru că încearcă să ne
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]