123 matches
-
Cotești interfluviul este fragmentat de văi torențiale adâncite cu aproximativ 200m față de nivelul culmei (679m deasupra Coteștiului)și terminându-se în valea Bahna sub abruptul de cuestă al dealului piemontan Prislop (689m). Pe spinarea Dealului Ciocanu s-au păstrat depozite piemontane de pietrișuri a căror structură evidențiază concordanța lor cu pietrișurile levantine de Cândești. Deoarece aceste pietrișuri au fost transportate de Bratia, iar sub acestea există depozite de argile, marne și nisipuri pliocene, situarea lor la această altitudine poate fi pusă
Muscelele Getice (Muscelele Argeșului) () [Corola-website/Science/327398_a_328727]
-
de mari dimensiuni nu a împiedicat formarea și dezvoltarea așezărilor umane și utilizarea acestor terenuri pentru livezi de măr și prun. La sud de aliniamentul Schitu-Golești - Jugur - Boteni relieful modelat în depozitele levantine cu versanți abrupți și scurți aparține domeniului piemontan getic. Interfluviul Argeșel - Dâmbovița este spinarea prelungă a Culmii Vâlnei - Groapa Oii netezită de eroziune la altitudinea de 950m din care au rămas mai înalte vârfurile Groapa Oii 950,4m și Vâlnei 910m. A doua treaptă de eroziune s-a
Muscelele Getice (Muscelele Argeșului) () [Corola-website/Science/327398_a_328727]
-
strânsă de monticulii de pe versantul drept și conurile de dejecție ce parazitează versantul stâng. În bazinetul de la Lucieni râul începe să-și lărgească lunca, ce funcționează ca o terasă de câțiva metri altitudine relativă, pregătindu-se pentru intrarea în zona piemontană. Depresiunea Sboghițești este lărgirea văii Râului Doamnei, care cuprinde satul Sboghițești, închisă la sud de defileul de „La Gherghelae”. Fundul văii nu este prea larg dar interfluviile se îndepărtează prin pante domoale. Acestea sunt date pe stânga râului de conurile
Muscelele Getice (Muscelele Argeșului) () [Corola-website/Science/327398_a_328727]
-
remarcat prin centrele polarizatoare Curtea-de-Argeș, Câmpulung sau Domnești și exploatările de lignit de la Schitu Golești, Boteni, Slănic și Berevoești. Dealurile externe sunt interfluviile joase reprezentate de un șir de cueste cu desfășurare latitudinală din care se continuă spre sud dealurile piemontane.
Muscelele Getice (Muscelele Argeșului) () [Corola-website/Science/327398_a_328727]
-
nivelul de bază este relativ închis, ca de pildă Depresiunea Brașovului, atunci pot apărea piemonturi și în asemenea climate; ex piemontul Timis-Sacele. Prima fază evolutivă este aceea a dezvoltării unor mari conuri acumulative. Ele ar putea fi numite și conuri piemontane, pentru a le putea deosebi de cele obișnuite care nu evoluează spre piemont. Râurile mari dau conuri extinse și plate, iar cele mici, conuri restrânse și înclinate. În faza următoare conurile ajung la îngemănare și se construiește un glacis aluvial
Relief creat de apele curgătoare () [Corola-website/Science/323637_a_324966]
-
plate, iar cele mici, conuri restrânse și înclinate. În faza următoare conurile ajung la îngemănare și se construiește un glacis aluvial. Când glacisul acumulativ se formează pe suprafețe de mai multe sute de km piemontul devine în fapt, o câmpie piemontana, care se construiește în cea mai mare parte fosilizând câmpia anterioară. Panțele sale sunt foarte reduse, adesea sub 0.5‰. Stadiul de piemont sau de câmpie piemontana, în care râurile răspândesc cantități imense de pietrișuri fine, argile și nisipuri, se
Relief creat de apele curgătoare () [Corola-website/Science/323637_a_324966]
-
suprafețe de mai multe sute de km piemontul devine în fapt, o câmpie piemontana, care se construiește în cea mai mare parte fosilizând câmpia anterioară. Panțele sale sunt foarte reduse, adesea sub 0.5‰. Stadiul de piemont sau de câmpie piemontana, în care râurile răspândesc cantități imense de pietrișuri fine, argile și nisipuri, se poate observa în bazinul râului Po, în Câmpia Gangelui, a Indusului, iar pentru trecut poate fi citat și piemontul Getic. Prin ridicarea neotectonica a câmpiei piemontane, prin
Relief creat de apele curgătoare () [Corola-website/Science/323637_a_324966]
-
câmpie piemontana, în care râurile răspândesc cantități imense de pietrișuri fine, argile și nisipuri, se poate observa în bazinul râului Po, în Câmpia Gangelui, a Indusului, iar pentru trecut poate fi citat și piemontul Getic. Prin ridicarea neotectonica a câmpiei piemontane, prin înălțime și caracteristici impuse de fragmentare devine podiș piemontan, iar într-o fază evolutivă înaintată, dealuri (coline)piemontane. Este o rețea puțin densă, curge la suprafață, malurile înseși fiind construite din propriile aluviuni. Albiile se colmatează relativ repede și
Relief creat de apele curgătoare () [Corola-website/Science/323637_a_324966]
-
fine, argile și nisipuri, se poate observa în bazinul râului Po, în Câmpia Gangelui, a Indusului, iar pentru trecut poate fi citat și piemontul Getic. Prin ridicarea neotectonica a câmpiei piemontane, prin înălțime și caracteristici impuse de fragmentare devine podiș piemontan, iar într-o fază evolutivă înaintată, dealuri (coline)piemontane. Este o rețea puțin densă, curge la suprafață, malurile înseși fiind construite din propriile aluviuni. Albiile se colmatează relativ repede și de aceea cursurile se vor schimba des prin divagări, deversări
Relief creat de apele curgătoare () [Corola-website/Science/323637_a_324966]
-
râului Po, în Câmpia Gangelui, a Indusului, iar pentru trecut poate fi citat și piemontul Getic. Prin ridicarea neotectonica a câmpiei piemontane, prin înălțime și caracteristici impuse de fragmentare devine podiș piemontan, iar într-o fază evolutivă înaintată, dealuri (coline)piemontane. Este o rețea puțin densă, curge la suprafață, malurile înseși fiind construite din propriile aluviuni. Albiile se colmatează relativ repede și de aceea cursurile se vor schimba des prin divagări, deversări, captări. Văile au în general apă puțină, seaca cu
Relief creat de apele curgătoare () [Corola-website/Science/323637_a_324966]
-
După ce piemontul a încetat să se mai construiască, rețeaua hidrografica își schimbă caracterele: se adâncește devenind stabilă, se impune epigenetic, se creează o generatie nouă de vai cu izvoarele în piemont; aceasta din urmă se adaptează și ea formei conurilor piemontane, dispunerii pânzelor de apă ce le alimentează și structurii de fundament. Piemontul este format din aluviuni, incepand cu pietrișuri de diferite dimensiuni, amestecate cu nisipuri și paturi sau lentile de argilă. Mărimea materialelor scade din amonte spre avale, aluviunile cele
Relief creat de apele curgătoare () [Corola-website/Science/323637_a_324966]
-
Cernat. Prelungirea nord-estică Valea Rea a dealului Istrița, se caracterizează prin prezența de brecii (cu grosimea în restrângere de la nord la sud) în care se constată prezența de marne, tufuri, intercalații gipsifere, argile. Joncțiunea cu câmpia se face prin structuri piemontane joase de acumulare apărute în Pliocen și, în principal în Cuaternar. Adesea în rocile calcaroase ale dealului se găsesc fosile - cel mai frecvent de tipul scoicilor și melcilor. Reacția solurilor pe versanții favorabili culturii viței de vie este alcalină sau
Dealurile Istriței () [Corola-website/Science/323111_a_324440]
-
ocupă suprafețe reduse. Depresiunile intracolinare au aspect de butoniere. Numeroase văi coboară de pe versanții sudici. Acestea însă sunt puțin semnificative, ele fiind organisme torențiale de diferite mărimi. Numai văile mai mari precum Sărata, Tohani, Năianca ajung să străbată ulterior câmpia piemontană. Cuvertura de depozite care constituie piemontul sudic acoperă cutele subcarpatice marginale. La zona de contact cu câmpia, se remarcă intrânduri acesteia în zona colinară sub formă de golfuri (estuare) străbătute de către un râu. Acestea se constată atât pe pe valea
Dealurile Istriței () [Corola-website/Science/323111_a_324440]
-
Esox lucius). "Solurile" sunt fertile, din clasa argiluvisoluri; acestea au că diagnostic orizontul ( B+) îmbogățit în argilă migrata care formează pelicule cu fetele verticale și orizontale ale agregatelor structurale. Argiluvisolurile sunt soluri specifice regiunilor de deal și podiș și câmpiiilor piemontane acoperite cu vegetație de pădure de foioase. Solurile brun-roșcate s-au format pe un relief plan de câmpii interfluviale largi, într-un climat temperat-continental cu temperaturi medii anuale de 10 - 11 °C și precipitații medii cuprinse între 500 și 650
Clinceni, Ilfov () [Corola-website/Science/325068_a_326397]
-
Lista Patrimoniului Mondial UNESCO (1999). Localitatea Câlnic se află în sudul județului Alba, în partea de vest a Depresiunii Apoldului, într-o zonă colinară străbătută de valea pârâului Câlnic, afluent al râului Secaș. Spre sud, așezarea este străjuită de Dealurile piemontane ale Sebeșului, prelungiri ale Munților Cindrelului. Înspre nord se învecinează cu Podișul Secașelor. Orașele cele mai apropiate sunt Sebeșul (13km spre NV) și Sibiul (49km spre SE). Satele din împrejurimi: Petrești, Săsciori, Căpâlna, Rahău, Reciu, Gârbova, Cărpiniș, Miercurea Sibiului, au
Cetatea din Câlnic () [Corola-website/Science/322689_a_324018]
-
asimetric. În amonte de confluența cu valea Răchita (cca 700m amonte), lunca este dezvoltată doar pe malul drept, aici în general terasele se pierd, fiind acoperite de depozite proluvio-deluviale și sunt fragmentate intens de torenți sau sunt îngropate sub depozite piemontane. Albia minoră a văii Borod din cursul superior prezintă un profil longitudinal concav, datorită unei pante relativ mici. Profilul transversal este îngust și adâncit sub forma literei „V” în cursul superior și mediu. Valea în cursul superior este marginită de
Râul Borod () [Corola-website/Science/329523_a_330852]
-
1806. Biserica se află pe noua listă a monumentelor istorice sub codul LMI: . Satul e așezat la sud de șoseaua națională Făgăraș - Sibiu. Localitatea s-a format pe valea cu același nume, printre dealurile de la marginea de jos a câmpiei piemontane. Pe hotarul satului sunt izvoare care îi justifică numele. Valea Sărății este pomenită în actul de danie al lui Mircea cel Bătrân pentru satul învecinat Scoreiu. Prima atestare documentară o avem în tranzacția pe care Ioan Gereb de Vingart o
Biserica Nașterea Domnului din Sărata () [Corola-website/Science/328117_a_329446]
-
Valea Tazlăului), de care este despărțita de Răul Trebiș iar la sud este despărțita de către Valea Trotușului de Dealul Oușoru (783 m) la vest. Dincolo de aliniamentul Gură Văii - Slobozia, în sud-estul culmii supraviețuiește între Trotuș și Siret un mic fragment piemontan - Piemontul Orbenilor (sau Pâncești)- continuare la nord de Trotuș a Piemontului Zăbrăuț, care aparține de Subcarpații de Curbura. Axul central al Pietricicăi aflat între munții flișului și soclul scufundat al Platformei Moldovenești, este un sinclinal suspendat umplut cu depozite mai
Culmea Pietricica () [Corola-website/Science/327367_a_328696]
-
puternic, continuarea culmii principale făcându-se spre Siret cu o fâșie de dealuri sculptate în marne și gresii, cu vai adânci săpate de o eroziune accentuată. Porțiunea localizat între Siret și Pietricica a evoluat în cuaternar în regim de glacis piemontan, format după înălțarea culmii. Prelungirea sudică a culmii, Piemontul Orbenilor, este alcătuit din prundișuri și nisipuri pliocen-cuaternare. Trăsăturile actuale ale reliefului s-au format în Pleistocenul superior și în Holocen. Culmea reprezintă cumpănă apelor dintre bazinele hidrografice ale râurilor Siret
Culmea Pietricica () [Corola-website/Science/327367_a_328696]
-
crește sub formă de prelungiri înguste, scurte și paralele (unele cu aspect de hogbackuri), orientate spre nord-est: Dealul Nou-Sărata (574 m), Dealul Lărguța (561 m), Dealul Dumăriei (461m), Dlealul Dumache (523 m), Dealul Brădișu (525 m). Morfologic, spre est glacisul piemontan este separat de către abruptul morfotectonic (cu diferențieri altitudinale de 250-300 m în partea centrală și 100-150 m în zonele nordică și sudică), de culme. În dealurile Cărunta, Capătă și Cireșul, versantul estic da astfel impresia unor munți mijlocii și joși
Culmea Pietricica () [Corola-website/Science/327367_a_328696]
-
accentuează spre est și sud. Prezența culmii între Depresiunea Tazlăului și Culoarul Șiretului favorizează foehnizarea ușoară a maselor de aer vestice și nord-vestice la coborârea versantului împădurit din est și formarea brizelor de deal-vale. Microdepresiunile formate la contactul cu glacisul piemontan oferă nuanțe de adăpost . Este de remarcat aridizare pronunțată a regimului pluviometric în ultimele 3 decenii, în sensul predominării anilor secetoși și creșterii gradului de torențialitate. Temperatura medie are valori de 8-8,5 °C, precipitațiile apropiindu-se de 580-600 l
Culmea Pietricica () [Corola-website/Science/327367_a_328696]
-
cu cele mai scăzute temperaturi. În partea de sud-vest, frecvent în sezonul cald apar procese de foehn pe pantele Ciucașului, acolo unde în sezonul rece ninge devreme și zăpada persistă până târziu. Calmul atmosferic este frecvent (în special în zonele piemontane și cu predilecție iarna), în condițiile în care concavitatea depresiunii este închisă din toate părțile. Ceața este un fenomen frecvent (25-35 zile anual, mai ales în decembrie-ianuarie și mai puțin în aprilie-mai) Cea mai mare parte a ariei este ocupată
Depresiunea Întorsura Buzăului () [Corola-website/Science/331974_a_333303]
-
Curbura, grupare sudică ce aparține Orientalilor. Situl conserva două habitate de interes comunitar ("Păduri de fag de tip Asperulo-Fagetum, Păduri de stejar cu carpen de tip Galio-Carpinetum") și protejează mai multe specii din fauna sălbatică și floră spontană caracteristice etajului piemontan ale acestei grupări montane de curbura a Munților Carpați. Fauna sitului are în componență o gamă diversă de mamifere, păsări, reptile, amfibieni și insecte protejate la nivel european ("Directivă Consiliului European" 92/43/ CE din 21 mai 1992 (privind conservarea
Pădurea Dălhăuți () [Corola-website/Science/334684_a_336013]