225 matches
-
ea dinamica ei. În primul rînd perucile secolului XVIII au dispărut complet, cu excepția celor purtate de justițiabili în sălile de judecată (unde s-au păstrat și astăzi). Pe la mijlocul secolului XIX apare la Paris și se răspîndește în restul capitalelor europene pieptănătura vălurită și bufantă, așa cum se poate vedea din tabloul lui Ingres, "Madame Moitessier"‡‡‡‡‡‡ Franz Xaver Winterhalter, pictorul "de serviciu" al Curților Regale europene (v. iconografia victoriană), o pictează pe împărăteasa Austriei, Elisabeta (celebra Sisi), la 1860, purtînd un păr bogat
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
uimea să văd că se pregătea să ia micul dejun, apoi să-nceapă ziua de lucru la masa de scris, îmbrăcat întotdeauna în costum și cravată. Își făcea îndelung toaleta și, nu știu de ce, mi se părea, pornind poate de la pieptănătura lui îngrijită, cu cărare pe o parte și cu părul aproape lins, că avea ceva din silueta pedantă a unui castor. Făcea parte dintre oamenii care purtau cu ștaif chiar și costumele obosite sau nearătoase. N-a avut niciodată bani
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
din Tarnița aveau o preocupare permanentă pentru a-și împodobi capul. Astfel, fetițele până a ieși la horă, purtau părul împletit în două codițe, cu cărare pe mijloc. Când acestea ieșeau la horă, semn al integrării în colectivitate, își schimbau pieptănătura, purtând părul împletit într-o coadă, cu coc la spate și umblând descoperite. Din momentul în care treceau în rândul nevestelor își prindeau părul în două cozi, legate la ceafă, fixate cu ajutorul a două-trei spelci, peste care puneau batistă albă
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
a percepe, sub carapacea aurită și surâzătoare, o necunoscută. În sfârșit, tânărul care tocmai vorbise despre „țara-fantomă“. Un tânăr la cincizeci de ani, care va rămâne mereu la fel. Pantaloni negri tip jeans, cămașă albă larg desfăcută peste pieptul palid, pieptănătură de artist, ochelari rotunzi și eleganți. Iluzia de tinerețe era creată de arta lui de a fi mereu actual, mai curând decât de felul de a se îmbrăca. Ceea ce spunea avea, de fapt, prea puțină importanță, căci în cursul deja
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
un sistem alcătuit din resurse tehnologice, condiții etice, profesionale, reglementări normative și convenționale destinate publicității politice)5. Comunicarea integrată cuprinde complexul tuturor modurilor de comunicare ale unui sistem: enunțurile verbale și scrise; elementele vizuale de semnificație precum ținută vestimentară, machiajul, pieptănătura, designul unui logo, culoarea; ritualurile, protocolul, corespondență oficială, lobby-ul, marca, valorile instituționale, spațiul simbolic și nonsimbolic, relațiile publice etc., toate acele elemente de comunicare despre care se poate spune că alcătuiesc imaginea 6. Comunicarea electorală constituie una din primele
[Corola-publishinghouse/Science/84981_a_85766]
-
uimea să văd că se pregătea să ia micul dejun, apoi să-nceapă ziua de lucru la masa de scris, îmbrăcat întotdeauna în costum și cravată. Își făcea îndelung toaleta și, nu știu de ce, mi se părea, pornind poate de la pieptănătura lui îngrijită, cu cărare pe o parte și cu părul aproape lins, că avea ceva din silueta pedantă a unui castor. Făcea parte dintre oamenii care purtau cu ștaif chiar și costumele obosite sau nearătoase. N-a avut niciodată bani
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
este peste măsură de greu de determinat, precum și dintr-un element relativ, circumstanțial, care va fi, dacă vrem, rând pe rând sau în întregime, epoca, modă, morală, pasiunea" [Baudelaire, 1971, p.184]. Baudelaire menționează că fiecare epoca își are "costumul, pieptănătura și chiar gestul, privirea și zâmbetul ei", care "sunt desăvârșit de armonioase" și "alcătuiesc un tot de o deplină vitalitate. Elementul acesta trecător, fugitiv, cu atât de dese metamorfoze, nu aveți dreptul să-l disprețuiți sau să-l nesocotiți" [1971
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
realizată cu o artă desăvârșită de inegalabilul maestro Tiron? Da, da, da. Ai dreptate. Așa e. Dar nu fi tristă, drăguțo, că la vară, după seceriș, vom apela din nou la talentul sclipitor al meșterului Tiron să-ți tragă o pieptănătură, așa, ca la Paris (dac-ai auzit cumva de el), încât, văzându-te, suratelor tale să li se ridice părul țuțurug de invidie, lovite instantaneu de icter negru. Se uita la mine fericită cu ochii ei larg deschiși în care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
dar nu îndrăznea să mi se adreseze. Eu pe atunci eram cochetă și aveam două paltoane - unul de stofă și unul de blană - , amândouă prefăcute din două foste mantouri elegante ale mamei, pe care le alternam. Îmi schimbam mereu și pieptănătura. Am aflat ulterior că tânărul Marius Ralian a crezut că eram două. Două surori care semănau foarte bine între ele, iar el nu știa care dintre cele două îi plăcea mai mult. Până la urmă, văzându-i timiditatea, am intrat eu
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
pură fantezie. Evident că toate acestea îi cer preotului o atenție deosebită, chiar și în acele mici detalii care ar putea părea exagerate, dar care astăzi au, în scepticismul care ne înconjoară, o valoare demonstrativă evidentă. Voi credeți că o pieptănătură făcută în pas cu moda, ar aduce vreun prestigiu curăției? O îmbrăcăminte care întrece limitele decenței și ale decorului, care dezvăluie niște preocupări non mistice, credeți că nu ar da vreun pretext unor bănuieli răutăcioase? Vi se pare că, o
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
tânără! Uite-te în oglindă! Ești frumoasă! Ești inteligentă! Ești cultă! Ce mândrețe de femeie ești! Nu-i păcat de tinerețea ta? Trăiește! Puțin chinoroz pe obraji, nu vezi că te-ai gălbejit de tot? O rochiță mai acătării! O pieptănătură mai dichisită! Păcat de părul tău. Un zâmbet! O vorbă dulce, chiar puțin alintată! O căutătură pe sub genele astea lungi!... Toate "fleacurile" astea sunt ale femeii! Ce dracu'! Fii cât mai fermecătoare! Sfințește-ți bărbatul cu dragoste! Cucerește-l în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
aceasta. Gheișa se mai numește și sora cea mare, pe când „maiko” este „sora cea mică”. În ce constă inițierea aceasta? În primul rând trebuie să ai aptitudini muzicale și pentru dans, să ai răbdare și voință. După aceea vin celelalte: pieptănătura, machiajul, îmbrăcatul kimono-ului, să înveți a merge pe „papucii” speciali, turnatul delicat al ceaiului, să fii feminină și să porți o conversație plăcută, să cânți la shamisen etc. Cum vă machiați pe atunci? Sprâncenele erau desenate cu cărbune, la fel
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
ei mai există cu adevărat. Deasupra civilizației, curioasei și modernei și rafinatei civilizații egiptene, s-au instalat lent, dar definitiv, arabii care, cu perseverență, au reușit să înghită toate urmele celor pe care i-au cotropit. De la decolteul elegant și pieptănătura tăiată drept deasupra umerilor a femeilor acelor timpuri, parcă totul s-a întors cu câteva milenii în urmă, chiar a faraonilor, și ai impresia că ceea ce vezi în muzee, temple sau morminte, ține de viitorul pe care încă nu l-
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
din care provine sau de vârsta personajului pe care-l interpretează. Vor pantofi cu toc ca să pară mai înalte, chiar dacă acțiunea se petrece în vârful muntelui, ciorapi lycra deși joacă rolul unei țărăncuțe care aleargă după găini, rochii mulate sau pieptănături pretențioase și nu fac nici un efort pentru a afla măcar un element care să-i fie propriu bietului personaj. 14 iunie 2004 - acasă În scenă nu te afli întâmplător. Dacă ești acolo fie că a vrut regizorul, fie că așa
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
fără carne de porc și fără creveți pe masă", de un batic pe cap, de cutare zi de post sau de sărbătoare, și nu de alta, de un autocolant pe geamul din spate al mașinii, de o barbă, o anume pieptănătură, un lănțișor la gât, de semnul crucii făcut de la dreapta la stânga și nu invers, absolut orice îi poate servi celuilalt ca indice de identificare a identității noastre. Că e nevoie de un "ei" pentru a ne afirma un "noi", și
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
aveam s-o știm peste numai șapte săptămâni - primul semn că voia să-și curme firul vieții. Căci cușapte săptămâni mai târziu se găsea de șase săptămâni în Germania și s-a aruncat în stradă pe fereastra căminului de tranzit. Pieptănătura era la bărbați mai mult decât la femei un indiciu politic. Demonstrând măsura în care statul intervenise în viața persoanei, gradul de oprimare al acesteia. Fiindcă toți bărbații pe care statul îi înhățase pentru un timp sau pentru totdeauna trebuiau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
unei lungi călătorii nocturne prin câmpia pustie. Aveam cușeta de jos - și ăsta un semn că mă vor ridica la noapte. Cușeta de sus era a unei femei la vreo cincizeci de ani cu un coc atât de înalt, încât pieptănătura îi semăna cu un samovar înfășurat într-o blană. Femeia, care stătea pe culoar în fața ușii deschise a compartimentului, m-a cercetat scurt și apoi s-a întors cu spatele la compartiment, privind prin geam întunericul orb. Să fi fost femeia-samovar complicea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
rapid, ori persoana sforăia fără să doarmă, pentru a mă amăgi? Cămașa albă de noapte nu făcea și ea parte dintr-o manevră de diversiune? Nu-mi puteam îngădui să adorm. Întreg compartimentul întunecat și supraîncălzit era parcă înfășurat în pieptănătura aceea în formă de samovar. Aerul era greu și-mi simțeam în cap ochii mari cât bulbucii albi ai broaștelor când orăcăie. Mi-am apăsat mâna pe gură și-am plâns pe tăcute. După ce perna mi s-a umezit sub
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
sfat tehnico-economic, îmi răspunde. Trebuie să sosească. Într-adevăr, peste cîteva minute, Brîndușa iese din lift, cu agenda și cîteva dosare în mîna stingă, în timp ce cu dreapta își aranjează din mers cîteva fire de păr, care i-au ieșit din pieptănătură. Are un mers cumpătat, de om preocupat intens de anumite probleme. Abia cînd ajunge lîngă ușa biroului său ridică privirea și mă observă. O salut, dar ea nu zice nimic. Deschide ușa și intră. Eu mai rămîn două clipe pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
Cred..., zice, studiindu-se îndelung, apoi întorcîndu-se spre mine, cred că nu mi-ar fi stat rău deloc cu cască, ce zici? Dimpotrivă, o asigur eu, încercînd să-i potrivesc mai bine casca pe cap, încet, să nu-i stric pieptănătura. Sînt sigur că ați fi fost o neîntrecută șefă de șantier. Mîna doamnei Teona se ridică spre cască, ezitînd o clipă în aer, în speranța întîlnirii cu mîna mea. Observ ezitarea, desfac palma și-i cuprind în ea mîna: e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
și-i alint buclele ieșite de sub cască. Te rog!... Să nu intre careva..., îmi șoptește, arătînd cu privirea spre ușă. E singurul motiv? Absolut! Își scoate casca, mi-o înapoiază, se întoarce spre oglindă și-și aranjează cu vîrful degetelor pieptănătura, apoi merge la birou și se așază pe scaun. Trage sertarul în care am pus eu bricheta, scoate de acolo un pachet cu țigări, îl scutură puțin pînă ies cîteva țigări, apoi întinde mîna cu pachetul spre mine: Te rog
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
să se întoarcă. Nu era prost. Simțea că o pierde. Sărutul ei pătimaș, care-l arunca odinioară în extaz, dispăruse. Scenele de gelozie și interminabilele mustrări pieriseră, lăsând în urmă o indiferență dureroasă. Nevasta lui își reînnoise garderoba, își schimbase pieptănătura. Unduirile timide de puștoaică deveniră, fără ca el să știe când, forme îndrăznețe de femeie. Îi privea sânii pe furiș, lipsit de curajul de a-i mângâia, de a și-i aduce aproape. Se trezi, peste noapte, lipsit de îndrăzneală și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Noia, nici nu știi ce bine-mi pare c-ai venit. Am înnebunit doi ani făcându-ți munca. E timpul să intri în pâine, gata cu leneveala și nu uita, îmi ești datoare vândută. Aceeași ființă deplorabilă, cu o altă pieptănătură. Își încrețise părul scurt și-l ridicase spre înalturi, nu mai înainte de a-l vopsi într-o culoare de catran. La scurt timp, cum vechea denumire a postului nu se mai justifica, veni adresă de la minister cu înștiințarea că funcția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
să Învârt cuvintele Între inimă și creier, căutând supape interioare care să-mi schimbe Șaman 83 centrul de greutate către Înăuntru și mai ales spre inimă. Nu mai puteam să vorbesc nici din cap, nici din haine extravagante, nici din pieptănĂturi sofisticate cu scoici În cap, prin care ascultam marea : trebuia să Învăț să vorbesc din inimă. Era singura cale posibilă, alta nu exista. Și totuși supapele care ar fi putut face acest lucru posibil Îmi erau deocamdată complet necunoscute. Știam
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
care se produceau încălțările. O breaslă a ciubotarilor există însă și membrii ei erau înstăriți, semn că meșteșugul lor era eficient. Izvoarele ne vorbesc, la fel, despre calapodari, specializați în confecționarea unor botine cu toc înalt. Dacă slujnicele însărcinate cu pieptănătura Doamnelor aveau mai puțin de lucru (coafura femeilor s-a arătat mult mai atașată de aranjamentele tradiționale, fără a obstrucționa pătrunderea noutăților complicate), „cosmeticienele” care trebăluiau în iatacul de lângă camera Doamnei erau mult mai ocupate. Ele mânuiau, în fața unei oglinzi
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]