1,228 matches
-
de copac de coral, se lasă parazitat de pești și alge, un copac fără piele. Tresare. Doar n-a adormit sub duș. Iese alergând, scoate din dulap costumașul galben, nu mai are vreme să se spele pe cap, se va pieptăna, părul a ajutat-o întodeauna, are o claie de păr cârlionțat. Își prinde părul într-un coc meșteșugit, se uită în ciobul de oglindă de pe perete, bronzul și graba au făcut treabă bună. Zâmbește, în fond nu sunt chiar de
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
de două ori în târg. Aide era în ultimul an la Facultatea de Agronomie. Era una dintre studentele eminente. Deși mică de statură, părea zveltă, își punea cu iscusință trupul în valoare, un trup de statuie, părul de culoarea nisipului, pieptănat într-o coafură rebelă. Se îmbrăca simplu, dar un ochi foarte atent observa că simplitatea ei este căutată. Aide avea o natură schizoidă. Cuminte și rebelă, modestă și pasionată, autistă și frondeoră, altruistă și sălbatică. Șeful Catedrei de cereale o
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
trezește umflată de somn și dispare În baie, unde rămâne uneori și aproape o oră. De acolo iese proaspătă și plină de viață, cu mișcări agile, de om tânăr, În floarea vârstei. Machiată puțin cam strident, cu părul foarte gros, pieptănat În jos. Nu mănâncă niciodată (deși În frigiderul meu se găsește Întotdeauna ceva hrană rece - nu prea știu să gătesc!). Își face o cafea pe fugă (de ea cumpărată - nu se amestecă niciodată În lucrurile mele), o soarbe repejor, schimbă
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
devină, peste ani, mici petice de pădure. Timpul a trecut, mulți au aplaudat și lăudat inițiativa, însă, au fost și mulți care au luat-o peste picior, motivând, că, în timp ce țara arde, de marile necazuri care o bântuiau, baba se piaptănă, cu plantatul câtorva sute de mii de salcâmi.Timpul și entuziaștii au învins. În câțiva ani, punctele respective de verdeață îmfrumusețau locurile și încoronau cu glorie fapta inițiatorului și a făptuitorilor păduricilor care se ridicau, văzând cu ochii. După ce a
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
atinsă în treacăt, în fiecare clipă, de aripa morții? Doica mă trata ca pe un copil. Voia să mă privească peste tot. Eu mă simțeam încă jenat în fața soției mele. Când intra, acopeream chiuveta ce-mi servea drept scuipătoare, îmi pieptănam părul și barba, îmi aranjam boneta de noapte. Dar în fața doicii nu aveam nici o rușine. Oare de ce eram așa de intim cu această femeie, cu care, de fapt, n-aveam nici o legătură de rudenie? Îmi amintesc că, altădată, iarna, instalau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
frecat și ei menta p'in facultate, cu alde d-ăștia ca dom' Scufiță al nostru, și p-ormă îți saltă parnosu' dân buzunar, dă zici că ce-i aia. Știe ăia ce-i munca? Știe pă dracu' să-i pieptăne!", mârâie Cateluța cuprinsă de o sfântă mânie proletară. Își revine însă, reîntorcându-se la termos. Îl cercetează, aruncându-și ochii în interiorul lui. Iar oftează. De data asta parcă mai cu amărăciune. Întreabă retoric: "Știi tu, bă, Vijulie, ce era în
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
printre dinți. Se lua firul de păr, era tăiat În patru fâșii de grosimi aproximativ egale, apoi se Împleteau firicelele obținute cu altele Învecinate, rezulta un gherghef plin de arabescuri, coafura cobora În cascade spre poale, iar noi, Încercând să pieptănăm vârtejurile, dispăream În ele, Înainte de-a ne trezi În aval pe malurile sterpe ale aceleiași discuții. În această atmosferă de deplină Înțelegere, nu se mai Înțelegea nimic. Rabinul vorbea cu patos despre imaculata concepție, un mormon recomanda călduros monogamia
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
Atîta ne-a mai rămas din marfa de import, zice domnul Președinte, abținîndu-se deocamdată de la prima sorbitură, mulțumindu-se doar cu adulmecatul. Cine ne așteaptă acolo? se interesează Monte Cristo, răzuind în dreptul său geamul înghețat, folosindu-se de muchia unui piaptăn. E bun și la altceva în afară de periat, zice. — V-am mai spus că nu ne bazăm pe nimeni, zice domnul Președinte, că mergem la plesneală, dacă iese bine, dacă nu, o să mai încercăm și altă dată. — Nici motorul n-a
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
mai pâlpâie În trupul acestui tovarăș de vagabondaj. -A, apropo, ce mai face Uniunea aia Europeană, care te frământa atâta? Lui Antoniu i se pare că bătrânul este pe punctul de a izbucni În râs. -Face pe dracul s-o pieptene. Nu-mi mai pasă de ea. Totul e circ și minciună. Am avut un moment de slăbiciune, când mi-aș fi pus viața de vagabond În mâinile ei curate și dezinfectate, dar am descoperit revoltat că este o mitomană. -Repetă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Întorc acasă. Poimâine, te rog să trimiți mașina!.,, M-a pictat În ultimele două zile. Nu mi-a dat nici un indiciu. Nici cum să mă Îmbrac, nici poziția În care să mă așez pe scaun, și nici cum să mă pieptăn sau să mă fardez. Singura indicație pe care mi-a dat-o pe un ton poruncitor, a fost să mut scaunul, către punctele sud-vest ale camerei. Recunosc, Îl anunțasem că plec și i-am amintit că făceam și eu parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
concepe că, de-acum Înainte va trebui zilnic să fac acest drum de două ori: odată la dus și Încă odată la Întors. Eram un puști cu ochi albaștri și cu o claie de păr blond, pe care mama Îl pieptăna cu grijă, realizând o freză care-mi dădea aerul lui James Stuart, celebrul Ăpe atunciă, actor american. Se spunea că sunt cam slăbuț, dar am trăsături frumoase și privire inteligentă. Cu privirea inteligentă eram de acord, deși nu prea Înțelegeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
nu las vreun băț aruncat pe acolo. Dacă ar fi știut ce mi se Întâmplase! Dar nu, colega mea stătea În continuare cu privirea ațintită pe ecran, cu mâinile neobișnuit de late odihnindu-se insensibile pe roțile de cauciuc. Își pieptănase părul după urechi și umbra ei arăta de parcă ar fi purtat și ea o cască. Clipea rar din ochii oblici În lumina proiectorului, cu pieptul umflându-i-se și coborând Încet. Un adevărat sfinx polonez. Pe ecran mașinile de cursă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
problema sexuală și că Încerca să clarifice cum stau lucrurile cu „profesorii amorului“. Fără să-mi răspundă, pipăi după tabachera pe care o ținea În sertarul noptierei. După ce-și aprinse o țigară și Își strânse cordonul chimonoului, Dora se pieptănă În fața oglinzilor șifonierului. La final, scoțând firele de păr din perie, răspunse cu țigara tremurându-i Între buze: — Anton, cred că ar fi timpul să iei În serios chestiunea sexuală. Băgând de seamă că sunt Încurcat, Își domoli vocea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
de sus era o umbră verzuie, ca un fel de umbră, dar În afară de astea doar buza, Încă umflată, trăda că am fost implicat Într-o bătaie. Am Înlăturat o crustă care mi se Încurcase În păr și apoi m-am pieptănat. Câteva minute mai târziu, lustruindu-mi pantofii cu o bucată de perdea, mi-am propus să nu uit ceea ce tocmai am trăit. Mi-am găsit pantalonii pe care-i băgasem sub saltea și mi-am mai vârât câteva lucruri În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
sa era Întreagă. N-ar fi putut să o ia cu el pentru că ar fi trezit suspiciuni. Însă asta nu Însemna că haina trebuia s-o sfârșească urât. M-am dus la ea și i-am cercetat buzunarele. Jumătate de piaptăn, ceva puf și două bețe de chibrit folosite. Ambele buzunare interioare se dovediră a fi goale. La naiba. Cel care era În spatele acestui haos, luase portofelul lui Anton, Împreună cu ultimele reichsmark. Acum am băgat de seamă că două dintre ferestre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
părăsea pentru o săptămână. — Pe cine trebuie să intervievezi? Întrebă Janet Pardoe. N-o interesa câtuși de puțin, dar voia s-o distragă pe Mabel Warren de la gândul despărțirii. Lacrimile ei erau prea evidente pentru oricine. — Ar trebui să-ți piepteni părul, adăugă ea. Domnișoara Warren nu purta pălărie și părul ei negru, tuns scurt, ca al unui bărbat, era iremediabil ciufulit. — Pe Savory, spuse ea. — Cine-i ăsta? — A vândut o sută de mii de exemplare. Hora mare și veselă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Și Janet era tot atât de săracă În seara aceea, În cinematograf, dar fata asta nu era tot așa de drăguță ca și Janet, așa că era o fericire să stai timp de o oră urmărind fiecare mișcare a trupului lui Janet: Janet pieptănându-se, Janet schimbându-și rochia, Janet trăgându-și ciorapii, Janet amestecând În pahare. Însă probabil că avea o minte de două ori mai bună, chiar așa banală și vicleană cum pare să fie. — Dragă, Întrebă Janet Pardoe cu amuzament, ți-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
chelner, oferindu-ne o tavă cu băuturi de culoare oranj aprins. Ca tot restul personalului din noapteaaceea, era și el costumat ca Donald Trump 1: frac, freza de rigoare, bronzul ireal. Chelnerițele erau clone ale Melaniei 2, cu părul brunet pieptănat În cocuri Înalte ca niște zgârie-nori, având forma unor stupi și cu trupurile Înghesuite În niște rochii de mireasă atât de strâmte, că amenințau să le sufoce. Adevărata Melania este un miracol al supraviețuirii umane. Până În acest moment al mariajului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Suntem În secolulXXI la New York, nu În secolul XVIII la Florența, chiar dacă multe femei de pe aici par să nu fie la curent cu asta. Se pare că Încă mai există fete În cartierul Upper East Side care nici măcar nu se piaptănă singure. Habar n-aveam când aș fi avut timp să termin de aranjat locuința noastră, dar urma să mă gândesc eu la o soluție. Aveam la dispoziție weekend-urile și, cum Hunter nu era acasă, existau În mod clar mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
de ea cu o pensulă și zice: — Suge-ți obrajii, drăguță. Îi apucă o buclă mare și o ridică drept în sus. Părul femeii e blond, cu vreo doi centimetri de rădăcini șaten. Cu cealaltă mână, Helen îi trece un pieptăn prin păr cu mișcări rapide, ținând șuvițele mai lungi ridicate și trăgându-le pe cele mai scurte, șaten, în jos, spre pielea capului. Mai apucă o mână și îl jumulește, îl umflă, îl piaptănă în răspăr, până ce, cu excepția firelor mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
cealaltă mână, Helen îi trece un pieptăn prin păr cu mișcări rapide, ținând șuvițele mai lungi ridicate și trăgându-le pe cele mai scurte, șaten, în jos, spre pielea capului. Mai apucă o mână și îl jumulește, îl umflă, îl piaptănă în răspăr, până ce, cu excepția firelor mai lungi, tot părul se ghemotocește pe cap. Netezește cu pieptănul suvițele lungi și blonde peste firele mai scurte, ciufulite, până ce capul femeii devine un balon vătuit de păr blond. Și zic: Deci așa îți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
citește din agendă, se face tot mai mică. Țipetele și muzica rock - tot mai mici. În vârf ne oprim, cu o smucitură. Scaunul nostru se leagănă din ce în ce mai încet, până când se oprește de tot. La înălțimea asta, briza ciufulește, tapează și piaptănă în răspăr balonul de bucle roz al lui Helen. Neonul, unsoarea și noroiul - de la distanța asta, totul e fără cusur. Fără cusur, liniște și fericire. Muzica e doar un bum, bum, bum înfundat. Probabil că așa arătăm noi în ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
Trebuie să prevenim lumea. Viața mea s-a sfârșit. Asta e noua mea viață. Taxiul oprește în parcare; Mona e la intrare, încuind ușile cu cheile de pe un inel uriaș. Ai putea zice că-i Helen. Mona, cu părul jumulit, pieptănat pe spate, tapat într-un balon roșu și negru. E îmbrăcată într-un costum maroniu, dar de maroniul ciocolatei. E mai degrabă maroniul acela al unei trufe de ciocolată cu cremă de alune așezate pe o perniță de satin într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
repetat niciodată, Carol se simțea legată de Dan într-un mod obscur. Era sigură că ceea ce simțea pentru acest trup alb, subțire și colțuros, cu toate alunițele maronii care îl acopereau, era dragoste. Și iubea și părul de culoarea nisipului, pieptănat în stilul anilor ’20, cu moțul arcuit peste sprâncenele delicate. Carol reacționa și la îndemânarea lui Dan. Ca mulți alți oameni cu orientare artistică, Dan era priceput la lucrul manual și făcea chestii amuzante din hârtie și carton. Invitația la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
caldă, încât motanul Pișta o conducea la fabrică, cam trei kilometri, umblând pe muchia gardurilor), tata tot fugea de-acasă, în primul rând la Brașov, la mama lui adevărată. Femeia aia miorlăită îi dădea însă o farfurie de supă, îl pieptăna cu cărare într-o parte și-l trimitea la gară, spunându-i de fiecare dată „Auraș, mamă, n-are mămica unde să te țină, că, uite, am și eu bărbat și copii“. Odată, pe la paișpe ani, tata a coborât unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]