236 matches
-
Mă uit la el din ce În ce mai uluită și nervoasă. Cum poate să facă una ca asta? În fața mea? — Era În latină? mă trezesc zicînd. — Poftim? Luke se răsucește spre mine, luptîndu-se cu mînecile cămășii. — Mi-au căzut ochii din Întîmplare... zic pierită. După care mă opresc. La naiba. N-am de gînd să mă mai prefac nici o clipă. Trag aer În piept adînc și mă uit drept În ochii lui. — Îți trimite mesaje În latină, așa-i? E codul vostru secret? — Despre
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
o masă din colț, unde se află Jess. — Ce s-a Întîmplat? Jess mă privește șocată de noua mea Înfățișare. Îmi trage un scaun și mă ajută să mă așez. — Ești ok? E ceva cu copilul? — I-am văzut, Îngaim pierită. — Pe cine? — Pe Luke și pe Venetia. Împreună. — Împreună? Suze Își duce o mînă la gură. Împreună, făcînd... ce? — Stînd pe biroul ei și vorbind. Abia reușesc să rostesc cele cîteva cuvinte. — Stătea cu brațul pe umerii lui. Iar el
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
Permiteți-mi să mă prezint, se bagă În vorbă Eric, care a reușit În fine să ne localizeze. Eric Wilmot. Director de marketing aici, la The Look. Bun venit În Anglia, mai spune, strîngîndu-i mîna lui Danny cu un surîs pierit. SÎntem Încîntați să colaborăm cu un tînăr designer atît de talentat, la un proiect de modă atît de incitant. Fraza lui o repetă, cuvînt cu cuvînt, pe cea din comunicatul de presă. O știu, fiindcă eu am scris-o. — Danny
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
roată camerei, neliniștiți. — Slavă Cerului. Slavă Domnului că n-am ajuns prea tîrziu... Aproape a amuțit, cînd se apropie de patul pe care mă aflu. — Becky, te iubesc atît de mult... sînt atît de mîndru de tine... — Bună, Luke, zic pierită. Acum pe unde dracu’ scot cămașa? Ideea e că, din multe puncte de vedere, asta e nașterea perfectă. Au trecut de atunci douăzeci de minute și camera e plină de lume. A sosit și Felicity, reflexoloaga, care mi-a luat
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
agent imperial: era „un om prea frumos la înfățișare”) tăiat de Despot Vodă, căci îi umblau prin cap visuri de domnie; ai vornicului Badea, aflat - poate - printre cei morți în războiul de la Valea Albă din 1476; ai lui Luca pârcălab pierit și el în aceeași bătălie; ai pârcălabului Buhtea, care și-a găsit sfârșitul - ca și paharnicul Costea Andronic - în aceeași luptă cu turcii. Nu sunt puține nici cazurile „muntenești” vide sub raportul știrilor matrimoniale: nu știm cu cine a fost
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Țigău, ia eu o să-mi continui cina. Bătrînul negru își întinse amîndouă mîinile spre haita de rechini și strigă, cu un glas pițigăiat: Ă Semeni afurisiți! Faceți cîtă gălăgie poftiți, umpleți-vă burțile afurisite pînă au să vă crape și pieriți! Ă Ascultă bucătare, îi spuse Stubb, reluîndu-și locul la cabestan - vino exact acolo unde stăteai adineaori, acolo, da, în fața mea și fii atent la ce-ți spun. Ă Sînt atent, zise moș Țigău, aplecîndu-se din nou peste vătrai, în poziția
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
un astfel de caz... Trio Fulcinius tăgăduiește. Înțelege că cezarul vrea de fapt să scape de el. Vai de curul și de capul lui dacă eșuează! Vine rândul degetului mijlociu. E cumva vorba de o reclamație? Nu, stăpâne, șoptește Trio pierit. Numai în aceste trei cazuri pot interveni ca judecător în primă instanță, rostește cu severitate principele. Trage de inelar: — Să înțeleg atunci că ai venit să faci apel la un verdict deja dat? Celălalt clatină din cap. Atunci ce vrei
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
se așeze pe ele toți sena torii, cu fiii și nepoții lor! Își dezvelește dinții galbeni și neregulați într-un rânjet amuzat: — Oricum, din câte știu eu, Nerva n-are încă nici un nepot. — A mai zis, șoptește Trio cu glas pierit, că a chemat sufletul mamei sale Scribonia, fosta ta soție... Sub ochii lui îngroziți, fața principelui se metamorfozează într-o schimonoseală hidoasă. Îl doare ceva? se întreabă descumpănit. E furios? Pe el? Da’ de ce? Panicat, varsă iute otrava fără să
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
sune convingător: — Nu avea ce să i se întâmple... Doar dacă... — Gladiator, zici? reia șuierat. Păi o fi fost rănit ieri în tim pul luptelor, la amfiteatru... Deși gladiatorii au fost retrași imediat din arenă. — Nu e la ludus, șoptește pierit Iulius Herodes. M-am in teresat. Vede un grup de trei sclavi care-i urmăresc curioși din celă lalt capăt al atriumului. Face un efort și-și controlează slăbiciunea. — Am trecut de dimineață pe la Statilius Taurus, rostește cu o voce
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
năuc la chipul lui Riku, la copiii săi și la unchiul așezat lângă vatră. Servitul mesei era treaba însoțitorilor fiecăruia dintre soli în parte, dar Yozō, când îi aducea samuraiului mâncarea clătinându-se pe picioare, avea și el o față pierită și vlăguită de la răul de mare. Orice i s-ar fi adus, samuraiul n-avea deloc poftă de mâncare, dar se încuraja singur zicându-și că trebuie să mănânce ca să-și poată îndeplini sarcina însemnată care i se dăduse. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
de pe scaun. Te așteptam cu toții să vii cu vești bune. Îl rugă să se așeze pe scaunul pe care stătuse el. Ca de obicei, Velasco zâmbea. Dar zâmbetul său era acum trist și neputincios. Dragii mei, răspunse el cu voce pierită. S-a întâmplat un lucru despre care trebuie să vă vorbesc. Samuraiul se uita scrutător la Velasco. Ca să-și alunge presimțirea de rău augur care-i încolțea în suflet, își întoarse fața către însoțitorii care stăteau așezați pe podea. Simțeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
alte meleaguri îndepărtate. Păsări care văzuseră multe țări și multe orașe. Așa era și el. Iar acum se îndrepta din nou către un alt meleag necunoscut... — De aici încolo... vă va însoți El. Se auzi dintr-o dată în spate glasul pierit al lui Yozō. — De aici încolo... vă va sluji El. Samuraiul se opri în loc, se uită înapoi și își plecă adânc capul. Apoi se îndreptă de-a lungul coridorului înghețat către sfârșitul călătoriei sale. Se hotărî ziua execuției. Cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
afară, asta Însemnând că l-au omorât pe Gilford. M-am Întins lângă bătrân când au cărat targa la spital și m-am ținut bine de targă și-am plâns și-am plâns și el arăta așa de palid și pierit și atât de Îngrozitor de mort și nu mă puteam opri să nu mă gândesc că dacă bătrânul murise, oricum n-aveau de ce să-l mai Împuște și pe Gilford. Poate rana de la copită i s-ar fi vindecat. Habar n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
pe ea. În primul moment m-am speriat rău. E numai piele și os. La Walizada e mai evident. La ea nu era chiar așa, părea să aibă ceva carne pe oase. Asta ascund nenorociții ăia sub burqa? Niște femei pierite? Împuținate și ca oameni, și ca femei? Și nu exagerez cu nimic. Ele mănâncă ultimele, exact ce rămâne. Ce lasă stăpânul. Am colegi care mi-au spus că în satele oltenești nu e tocmai mare echitate culinară și că, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
Cristina se furișă afară din odaie și se duse la portița de lângă grajd, unde o aștepta pădurarul. Cum deschise, îl și cuprinse cu amândouă mânile de grumaz. Și dintrodată se simți strânsă lângă tașca cea înflorită cu alămuri. Cu răsuflarea pierită, i se păru că moare. Dar învie îndată, fericită și înfiorată. — Avem în podul grajdului, în fân, un loc ascuns... îi șopti ea. Și se sui întăi ea pe scară în pod; și pătrunse după dânsa, în mirodenia fânului, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
stană pe covorul lui. Allah îi trimitea pedeapsă cumplită, căci porunca sa pricinuise jertfa unui nevinovat și acel nevinovat era copilul său. Și-a stăpânit geamătul lăuntric, și-a încleștat în ghiare barba. Nu mai era nimic de făcut. Cei pieriți nu se mai înalță din sângele lor. Soarta îi hotărâse asemenea crâncen ceas, pentru păcate și greșeli trecute. Mai fericit era mortul care se ducea să fie încununat cu lumină la scaunul lui Allah, decât măria sa care, pe acest ticălos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
o dată asta: a oprit-o pe Susan Sarandon pe stradă și a întrebat-o unde o mai întâlnise. Mergeau cumva la aceeași sală de fitness? Fusese cumva la „Friend of Bill’s“? O întâlnise la dermatolog? Apoi, cu o voce pierită, Rachel spusese Thelma și Louise și se dăduse înapoi, foarte stânjenită. Dar bărbatul misterios s-a oprit să-mi vorbească. Hei, micuțo, a zis. Cum îți merge? — Bine, am răspuns, dând din cap disperată. —Ești sora lui Rachel, nu? Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
mișcare de flux?“ — Da! — Oh, la naiba, asta chiar seamănă a contracție. Deodată am fost îngrozită. —O să naști! Ceva mi-a atras privirea: o băltoacă se întindea pe podeaua proaspăt spălată. Răsturnase cumva ligheanul cu apă? —Anna, a zis Jacqui pierit, mi s-a rupt apa? Am crezut că o să leșin. Apa ieșea de sub fusta lui Jacqui. Într-un acces de panică, am acuzat-o: — Unde ți-a fost capul, să te apuci să speli afurisita de podea? Acum uite ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
rigolă mă privește cu un ochi tulbure, iar în spatele meu se ivește lugubru corsajul industrial de pe Roosevelt Drive... Ar cam trebui să bată de opt, dar răsuflarea aburită a zilei atârnă ca un văl de ceață peste geana de lumină pierită, jalnică, întunecată. De cealaltă parte a străzii murdare, în ușa unui magazin de băuturi închis, s-au ivit trei puradei negri. Eu sunt - ei bine, eu sunt marea lor speranță, dar par mult prea triști ca să mai vină să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
petrodolarii lui, și despre ce i-a făcut... Chiar când ecoul acestor vorbe se stingea, Selina a scos un sunet pe care nu l-am mai auzit niciodată la ea, un scâncet ritmic de abandonare sau rugăminte stăruitoare, un sunet pierit Am mai auzit așa ceva, dar niciodată la Selina. — Hei, făcui eu acuzator (cred că în glumă), nu te prefaci! M-a privit uimită, indignată. — Ba da, îmi răspunse ea repede. Oricât de ciudat ar părea, singurul mod în care o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
atmosferă dacă n-ar fi fost pompată la un număr de decibeli capabil să facă praf un 747. Danny plecă să aducă băuturile pentru Philip și Sonja, În timp ce Penelope, curajoasă, făcea Încercări să converseze cu Elisa, care era și mai pierită. Eu stăteam pur și simplu acolo, În picioare, extrem de conștientă că păream jenată și stupidă, dar fără să am capacitatea de a mă mișca. Deci, Philip, prezintă-mi-o pe, ăă, prietena ta, am reușit să articulez, Întrebându-mă care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
lui strălucind în lumina lumânării, cum strălucește ceva făcut din lemn polizat. Palmele îi sunt contrastant de trandafirii, buzele groase lipite de ale ei, o sărută, o sărută pe Star. Sărut. Star. Negrul. Star. —Star? zice Jonathan. Vocea lui pare pierită, îndepărtată. —Sweets, se îneacă Star. Ce faci aici? Pare neliniștită, furioasă. Iubito, îi spune Sweets pe un ton de reproș. Am venit să te văd. De ce aș umbla prin orașul ăsta mare după lăsarea întunericului? Pe Jonathan începe să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
avea nevoie să folosească sigiliul lui Hsien Feng. Prefăcându-mă a fi neliniștită, mi-am scos batista și mi-am șters fruntea: — Cele două sigilii ale noastre sunt la fel de bune ca și sigiliul lui Hsien Feng, am spus cu voce pierită. Su Shun era în mod vizibil încântat. Trăsăturile chipului său dansau și venele îi pulsau de entuziasm. — Unde este sigiliul lui Hsien Feng? a cerut el să afle. Sub pretextul că brusc mi s-a făcut rău, Nuharoo a cerut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
crede, este iertat prin El de toate lucrurile de care n-ați putut fi iertați prin Legea lui Moise. 40. Astfel, luați seama să nu vi se întîmple ce se spune în prooroci: 41. "Uitați-vă, disprețuitorilor, mirați-vă și pieriți, căci în zilele voastre, am să fac o lucrare, pe care n-o veți crede nicidecum, dacă v-ar istorisi-o cineva." 42. Cînd au ieșit afară, Neamurile i-au rugat să le vorbească și în Sabatul viitor despre aceleași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85087_a_85874]
-
din mănăstire și dând război nemților, cu puterea lui Dumnezeu și cu ajutorul sfinților apostoli Petru și Pavel i-au înfrânt și o seamă dintre dânșii au căzut prinși la război, iară o seamă au pierit în război, care trupurile acelor pieriți s-au făcut movilă, întru pomenire veșnică deasupra trupurilor acelor pieriți, în care movilă este și Ferenț căpitanul împreună cu acele trupuri. Locul unde s-au adunat resturile celor căzuți în luptă este între Galata și Cetățuia, la fântâna Parascăi (...) lângă
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]