225 matches
-
și pulbere totul și totu-i nimica; Toate în lume se nasc fără să aibă vreun rost" (Glykon 10, 124) "Cenușă suntem noi câți eram greci, Nădejdi de morți avem, închise în mormânt." (Palladas, 10, 90) Toate trec de la noi, pieritorii, fiind pieritoare, Iar dacă nu, înșiși noi trecem de ele mereu" (Lucian, 10, 31) "Muști de-o zi" ar spune Eminescu despre ceea ce lui Lucian îi pare "pieritor". Până la îndoială dacă viața există cu adevărat nu e decât un pas
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
totul și totu-i nimica; Toate în lume se nasc fără să aibă vreun rost" (Glykon 10, 124) "Cenușă suntem noi câți eram greci, Nădejdi de morți avem, închise în mormânt." (Palladas, 10, 90) Toate trec de la noi, pieritorii, fiind pieritoare, Iar dacă nu, înșiși noi trecem de ele mereu" (Lucian, 10, 31) "Muști de-o zi" ar spune Eminescu despre ceea ce lui Lucian îi pare "pieritor". Până la îndoială dacă viața există cu adevărat nu e decât un pas: "Oare-am
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
morți avem, închise în mormânt." (Palladas, 10, 90) Toate trec de la noi, pieritorii, fiind pieritoare, Iar dacă nu, înșiși noi trecem de ele mereu" (Lucian, 10, 31) "Muști de-o zi" ar spune Eminescu despre ceea ce lui Lucian îi pare "pieritor". Până la îndoială dacă viața există cu adevărat nu e decât un pas: "Oare-am murit și doar ne pare că trăim... Când luăm drept viață ceea ce e numai vis? Sau poate noi trăim și viața a murit? (Palladas, 10, 82
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
nu este cunoscut tuturor falșa lor lucrare cu care urmare apoi ei jăluitorii nu-și pot desface pe a lor marfă, încât din aceste toate să văd în pericol de o gre îngenunchiere, haznaua păgubită de dările lor și numiții pieritori de foame”. La 1 martie 1850, breasla croitorilor de haine bărbătești din Iași reclama că „de la o vreme încoace pre lângă că nu numai ucenicii, calfii, lipsind de la stăpân își deschid dughenile încât noi am rămas pieritori de foame...”, dar
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
lor și numiții pieritori de foame”. La 1 martie 1850, breasla croitorilor de haine bărbătești din Iași reclama că „de la o vreme încoace pre lângă că nu numai ucenicii, calfii, lipsind de la stăpân își deschid dughenile încât noi am rămas pieritori de foame...”, dar acum și străinii „cu fel de fel de meșteșuguri, cușmari, șapcari, închipuindu-și un vârfu, că tocmesc pe calfe, burlaci, croitori [ce] sunt lucrați și ei își deschid dugheni și de croitorie...” și le iau mușterii. La
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
fost. Observăm aici germeni ai evoluționismului și ai teoriei "săgeții timpului", care nu admit ciclicitatea, ci arată că în univers fenomenele decurg evolutiv și prin salturi-transformări adînci ireversibile. Misterium magnum (misterium increatum) este pentru Paracelsus mama unică a tuturor lucrurilor pieritoare care nu au fost create nici mai devreme, nici mai tîrziu, sau în particular, ci toate împreună, deoarece toate lucrurile au fost create în increat 157. Toată realitatea a fost creată în veșnicie deodată, misterium magnum paracelsic fiind un fel
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Mulțumindu-se cu fumul de oase, trăind din mirosuri și parfumuri, zeii dovedesc că aparțin unei rase a cărei natură este cu totul alta decât a oamenilor. Ei sunt nemuritori, mereu vii, etern tineri, iar ființa lor nu are nimic pieritor și nicio legătură cu domeniul descompunerii. (J.-P. Vernant, 1995, pp. 67-68) Prima parte a acestei narațiuni explică apariția mai multor aspecte ale vieții omului și ale civilizației: a) pierderea egalității cu zeii și „decăderea” În condiția umană, marcată de
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
să mănânce carne crudă, cum fac animalele? Atunci Prometeu fură În cuta unei plante lemnoase o scânteie, o sămânță de foc, pe care o aduce pe pământ. În lipsa strălucirii trăsnetului, oamenii vor dispune de un foc tehnic, mai slab și pieritor, pe care vor trebui să-l păstreze, să-l ferească și să-l hrănească, alimentându-l fără Încetare ca să nu se stingă. Acest foc secundar, derivat, artificial În raport cu focul ceresc, care transformă hrana, Îi deosebește pe oameni de animale și
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
se „hrănesc” cu produsele focului sacrificial, substanțe scoase din circuitul putreziciunii, volatile și eterne): Atât oamenii, cât și animalele au nevoie să mănânce pentru a trăi, indiferent dacă hrana lor e vegetală sau carne. Astfel, și unii și alții sunt pieritori În aceeași măsură. Dar oamenii sunt singurii care Își prepară mâncarea, după anumite reguli și după ce au oferit zeilor spre a-i cinsti, viața animalului care le e dedicată, Împreună cu oasele. Grăunțele de orz, presărate pe capul victimei și pe
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Personajul este un arhetip, adesea purtând și un nume simbolic: Ulise călătorul - ce se reîntoarce din Ithaca la Troia, alchimistul Tristan - ce se volatilizează din fața oamenilor regelui veniți să-i ceară aurul produs, vrăjitoarea Mela, „cea neagră” - care naște lumile pieritoare prin puterea gândului, iar el, personajul, evoluează în situații ce dobândesc caractere arhetipale. Capacitatea scriitorului de a inventa astfel de situații pare inepuizabilă, pornind de la cele cu trăsături de fabulă (un copil privește atent la musafirii părinților săi și descoperă
COLIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286330_a_287659]
-
de sensul unui efort general: cel al materiei țintind a se însufleți și a participa la Idee. Proces figurat în planul realist al cărții (apt însă și de o lectură alegorică) de sinteza cristalului pur, incoruptibil, din masa lâncedă, putridă, pieritoare, în fabrica de zahăr - teatru neașteptat al clocotului morții și renașterii. Gulică Unanian, personajul din Cimitirul Buna-Vestire, are o situație aparte, propria sa viziune ironico-grotescă subordonându-se celei auctoriale. Batjocorit de semeni pentru neîndemânarea (datorată curăției sale) cu care ratează
ARGHEZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
prin asta noi ne simțin eschiși din regiunea artei în (nemijlocirea) imediul vieței. Neci o operă de arte însă să nu ne facă impresiunea curată a unei opere a naturei. Noi nu voim a vedea repețită în arte creatura defectuoasă, pieritoare a naturei, ci o ființă ce aparține unei ordine mai înalte de lucruri, care e supusă prin urmare la Goethe a esprimat de mai multe ori cu energie mare cugetarea dezvoltată mai sus: "Numai spectatorului de tot incult îi va
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
al-B"q: este cuprins în toate listele tradiționale, inclusiv cea a lui Sufy"n, care îl derivă din versetele 55, 26-27: kullu mân ‘alayh" f"n wa-yabq" wamhu rabbika :ó al-mal"l wa al-’ikr"m: „Totul de pe pământ este pieritor, numai față Domnului tău dăinuie în mărire și în cinstire.” (GG) Semnificații de bază: cel care dăinuie, nepieritor. 2.1.3.3. al-W"rit: SOI, ASM, GG „Moștenitorul”; Marr „haereditantes”; RB „l’Héritier”; DM „l’Héritier Suprême”; YA, Arb „the
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
zÄiopoio¤n: „duh făcătoriu de viață” (SC); „duh de viiață făcătoriu” (Blaj); „duh făcător de viață” (BVA); „duh dătător de viață” (G-R, BS, C); „în Spiritum vivificantem” (Vg); „esprit vivifiant” (BJ); „a life-giving spirit” (RSV). Vorbind despre trupul de carne, pieritor, si de cel spiritual, de după înviere, Pavel face analogia între Adam și Hristos, numit „Adam cel de pe urma” și spune despre acesta: ...Egéneto ho prÄÎtos ánthrÄpos Adàm eis psychgn zÄÎsan, ho éschatos Adàm eis pne¤mă zÄiopoio¤n (1Cor 15,45
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
imagism extins pe spații ample, dar, în același timp, controlat cu discreție. Acest lirism pulsatoriu, pendulând între lăuntric și exterioritate, pornește de la dezvăluirea unei relații indisociabile între spirit și trup. În viziunea lui H. trupul este doar aparență schimbătoare și pieritoare, iar spiritul, neschimbat și etern. Ca și la Nichita Stănescu, sfera și oul sunt asociate perfecțiunii și, respectiv, genezei. Balansul între un lirism interiorizat, uneori remarcabil de profund, și unul exterior, ostentativ, este prezent la nivelul întregii creații și prin
HAGIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287396_a_288725]
-
de valoroși și care a fost, în sfârșit, consolidat prin atâtea bogății, va putea să dispară într‑o zi. Căci este cu neputință ca ceea ce este făcut prin putere omenească să nu fie distrus prin putere neomenească. Cu adevărat, lucrurile pieritoare sunt lucrare a celor pieritori” (7, 15). Imperiul Roman va urma pur și simplu destinul altor mari imperii care l‑au precedat: egiptean, persan, grec și asirian (respectăm ordinea dată de Lactanțiu). Viziunea politică a apologetului este constant una organicist
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
fost, în sfârșit, consolidat prin atâtea bogății, va putea să dispară într‑o zi. Căci este cu neputință ca ceea ce este făcut prin putere omenească să nu fie distrus prin putere neomenească. Cu adevărat, lucrurile pieritoare sunt lucrare a celor pieritori” (7, 15). Imperiul Roman va urma pur și simplu destinul altor mari imperii care l‑au precedat: egiptean, persan, grec și asirian (respectăm ordinea dată de Lactanțiu). Viziunea politică a apologetului este constant una organicist‑ciclică. Imperiul Roman este asemenea
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
amăgească? Cum de l‑am urmat noi? Cum ne‑am lăsat prinși în plasa lui? Cum de am căzut în mreaja lui cea murdară? Cum oare nu am înțeles Scripturile, deși le‑am auzit?”. Într‑adevăr, cei lipiți de lucrurile pieritoare și de patimile trecătoare se vor apropia cu mare ușurință de diavol și vor primi pecetea lui (Apoc. 6,16), pe când cei care au citit Scripturile și le‑au avut aproape, înțelegând sensul lor, aceia vor ști să evite capcanele
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
de mai mulți comentatori. S-ar mai putea adăuga și observația - sau ipoteza - că, în ultimă instanță, această exaltare a unei interiorități colective provine dintr-o dramă individuală, implicit a autorului, apăsat de presentimentul morții. Individul e nesigur, fragil și pieritor, în vreme ce colectivitatea e sau pare perenă. Extinderea introspecției la scara comunității poate fi interpretată și ca un procedeu de mântuire a individului, ca o metodă de exorcizare a fricii de moarte, o anulare a ei, temă stăruitoare în demersul literar
TITEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290200_a_291529]
-
spuse,/ Toate acestea nu sunt posibile și adevărate/ Decât când țesătura lumii/ Începe să se destrame. Or eu/ Sunt viu și uman.» Scara de oricalc/ De deasupra-i dispăru, ca o lucire întâmplătoare./ Trupul i se restrânse brusc în forma pieritoare” (O viziune intermediară). Însă repudierea viziunii nu conduce la cantonarea în minimalismul biografic, de vreme ce există și o anume ocultare a planului imediat, având ca supape reveria și histrionismul. Numai că imaginarul nu permite, ca la Mircea Cărtărescu, instrumentarea sa ca
MUSINA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288331_a_289660]
-
vechi de Kores,/ cine să ne mai învețe/ ronda scriere sau finul duct/ al genialelor creioane Hardtmuth?/ Cine să mai plângă cu cerneală/ pe degetele noastre tremurătoare,/ uscate și reci, bolnave de lâncezeală/ și-atât de singure, de necaligrafice,/ de pieritoare?” Costache Olăreanu e un prozator rafinat și cult, a cărui principală preocupare nu e proza robust realistă sau psihologică a contemporanilor săi, ci narațiunea discret cizelată și încadrată unei convenționalități literare diferite, având însă drept de cetate cât celelalte. Mai
OLAREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288518_a_289847]
-
tuturor oamenilor - bărbați, femei și copii - care erau în viață cu șaptezeci și cinci de ani în urmă, iar această nesfîrșită armată s-ar adăuga actualei populații a globului. Avînd în vedere toate acestea, considerăm că specia balenei e nemuritoare, oricît de pieritoare i-ar fi individualitățile. Balena despică mările într-o vreme cînd continentele încă nu ieșiseră la suprafața apelor; ea a înotat cîndva deasupra locurilor unde se înalță astăzi Tuileriile, castelul din Windsor și Kremlinul. în timpul potopului lui Noe, ea a
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
și imagini. Anotimpurile bogate, accentele vitaliste și comunicarea emoțională sunt petrecute, aproape fără excepție, prin filtrul propriei lor negații: pustiirea naturii, moartea, singurătatea devorantă. Ceea ce este se revelă ca umbră a neființei, deci ca dovadă a (înseși) firii acesteia. Dovadă pieritoare, la rându-i: norii, pasărea, copacul, sevele, melcii, fluturii ș.a.m.d. sunt/ devin „cuvinte”, adică umbre ale făpturilor, oglinzi oglindite ale rostirii. Rostire pe care o câștigă, o certifică tocmai prin infinita ei pierdere. Trupul este umbră sufletului, iar
BUZEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285973_a_287302]
-
om periculos, asemănător criminalilor. Altminteri cum le-a putut lăsa niște legi atât de dezonorante și odioase? Taine ce își capătă tăria prin însăși nelegiuirea lor. Cu ce drept îi socotesc pângăritori pe cei care plăsmuiesc chipurile zeilor din materie pieritoare, la fel cu cea a oamenilor? E dreptul lor să nu-și pună imagini cioplite prin cetăți, necum în temple. Că nu aduc nici regilor această lingușire îi privește, dar este o jignire adusă sentimentului roman când refuză să-l
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
O rămâi, rămâi la mine, tu cu viers duios de foc, Sburător cu plete negre, umbră fără de noroc Și nu crede că în lume, singurel și rătăcit, Nu-i găsi un suflet tânăr ce de tine-i îndrăgit. Otu umbră pieritoare, cu adâncii, triștii ochi, Dulci-s ochii umbrei tale - -nu le fie de diochi! " El s-așează lângă dânsa și o prinde de mijloc, Ea șoptește vorbe arse de al buzelor ei foc: {EminescuOpI 81} {EminescuOpI 82} " O șoptește-mi
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]