300 matches
-
crede, este judecat. El este pierdut, chiar înainte de venirea dreptății; el este pierdut în plinul ocean de milă; el este pierdut pentru că nu vrea mântuirea pe care i-o prezintă Dumnezeu, și de la sine însuși el se aruncă într-o pierzare fără remediu. Cum vom putea noi explica o nebunie atât de mare și să găsim cauza unei nemulțumiri atât de monstruoase?” (Sf. Ioan Gură de Aur, în vol. Bogățiile oratorice, p. 155) „Ce-i trebuie necredinciosului mai învârtoșat pentru a
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
Facere, cuvântul al șaptelea, p. 98) Ereticii răstălmăcesc Scriptura și caută mereu argumente împotriva mântuirii lor „Dar ereticii, răstălmăcind Scripturile împotriva capetelor lor și căutând mereu argumente împotriva mântuirii lor nu-și dau seama că se îmbrâncesc singuri în prăpastia pierzării. Că pe Fiul lui Dumnezeu nici lauda nu-L face mai slăvit, nici hula nu-L vatămă. Nu are nevoie Ființa cea necorporală de lauda noastră. Ci, după cum cel ce spune de soare că e strălucitor nu-i adaugă lumină
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
fapt care pe cei sănătoși îi făcea să alunece în neputințe, iar pe cei aflați pe calea vieții, să ajungă - datorită vouă - pradă morții celei de a pururi! O voi, ce sunteți potrivnici adevărului, vrăjmași ai vieții și sfetnici ai pierzării! Totul la voi este făcut să se împotrivească adevărului, dar și să se potrivească celor mai cumplite vicii, să se mărginească la sminteli și simulacre, prin care voi nu faceți decât să dați chip minciunii, pe cei nevinovați să-i
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
-L bucure prin silințele spre statornicie? <footnote Notă Pr. Stăniloae: Nici mila, nici iubirea de oameni nu trebuie să oprească pe cineva de-a pedepsi pe cei ce necinstesc mărirea lui Dumnezeu. Căci pilda lor rea rămasă nepedepsită duce la pierzarea multora. Deci nepedepsirea lor nu se dovedește ca împlinind porunca iubirii de oameni. (n.s. 198, p. 185) footnote>” (Sf. Chiril al Alexandriei, Închinare în Duh și Adevăr, Cartea a Șasea, în PSB, vol. 38, p. 185) „Născocind unele ca acestea
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
cel Mare avea pe lângă el o parte însemnată din forțele militare ale țării. În jurul acestui nucleu au început să se adune țăranii, cărora domnul le dăduse drumul să plece la căminele lor. Căci, spune cronicarul: „După poticala dintăi și după pierzarea oștii dintăi, cela ce nu avea voinici de oaste ci strângea păstorii din munți și argații de-i intr-arma, acmu iară să rădica deasupra biruitorilor dintăi, dacă au perdut țara, acmu domni altora le da și țara lățiia”. Pe lângă
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
să continuați. Nu pentru asta s-a Încrezut Florența În acțiunea mea... și În virtutea mea, replică poetul scuturând din cap. Cecco deschise larg brațele, Într-un gest de disperare caraghioasă. Între timp, fata se apropiase și ea. - Nu ne de pierzării. Nu o de pierzării pe ea. Nu e prea frumoasă ca să sfârșească În mâinile străjerilor? Dante Își acoperi ochii cu mâinile. Se pregătea să refuze din nou, când o nouă posibilitate Își deschise drum În mintea lui. - Care este ultimul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
asta s-a Încrezut Florența În acțiunea mea... și În virtutea mea, replică poetul scuturând din cap. Cecco deschise larg brațele, Într-un gest de disperare caraghioasă. Între timp, fata se apropiase și ea. - Nu ne de pierzării. Nu o de pierzării pe ea. Nu e prea frumoasă ca să sfârșească În mâinile străjerilor? Dante Își acoperi ochii cu mâinile. Se pregătea să refuze din nou, când o nouă posibilitate Își deschise drum În mintea lui. - Care este ultimul vis al Împăratului? Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Mai aveau totuși puterea anecdotelor, a veștilor „bombă”, cum le denumeau, pentru ca la viitoare sindrofii să se dezmintă asemenea „noutăți” ca fiind invenții ale lumii, sătule de uniformitatea trecerii timpului; anecdotele rămâneau, în schimb, prin ele însele, neatinse de duhul pierzării, de asemenea legendele locului, mereu întinerite, nemuritoare prin permanenta lor reluare. Se râdea, mai rar, ceva se pierduse, se mai întrebau între ele, așa cum nu se întâmpla altădată, despre unele beteșuguri ale sănătății lor înșelătoare, dar după puțin timp, ca și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
decentă: „Voi mume și voi tați așijderea,/ Copii, chiar și o droaie de-ați avea,/ Să-i privegheați cu grijă veșnic trează,/ Atâta vreme cât vă sunt în pază./ Luați seama ca prin pilda voastră rea/ Sau șovăind pedeapsă a le da/ Pierzării să-i sortiți... Altfel socot/ Că v ați plătit greșeala scump de tot.”133 Decameronul și Povestirile din Canterbury sunt nu doar o simplă galerie de portrete, diverse și remarcabile în felul lor, unice în epocă și chiar peste secole
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
bunul plac, fără nici o normă morală, ca și cum Dumnezeu nu ar exista, ci ar trebui mai degrabă a deplânge 40 Suferința și creșterea spirituală și a tângui starea acestora din urmă, și nicidecum a o ferici, căci aceștia călătoresc pe căile pierzării veșnice. Dacă sub‑ scriem cu toții că viața aceasta este doar o călătorie către viața veșnică și fericită, către limanul cel sigur și neînvolă burat al adevărului și al vieții de veci, nu putem Întrevedea nici un real folos al celor nepocăiți
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
să vină din partea adversarului său, dar În cele din urmă ea Îi atinse pe amândoi. Mare adevăr grăiește proverbul: „Cine sapă groapa altuia cade singur În ea” - căci atât Ajit Singh, cât și Lena Singh au contribuit la propria lor pierzare. Asasinarea lui Sher Singh de către Ajit Singhtc "Asasinarea lui Sher Singh de către Ajit Singh" Sher Singh obișnuia să-și treacă În revistă trupele În fiecare zi. Într-una din aceste dăți, pe când se afla În grădina regală (Shahbelore) cu scopul
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
de pronia lui Dumnezeu care e urgie uneori. Manolios fusese în preajma unui călugăr dar, smuls din drumul lui de boier, este redat lumii ca și cum ar fi fost recuperat pentru fericire. Lumea îl ispitește cu tentațiile ei, și în drum spre pierzare, Dumnezeu îi trimite lepră. Apariția îi este compromisă. Fața devine purulentă, mustind a stricăciune. Zemuise în el fără să se vadă. Acum hidoșenia e vizibilă. Lumea se sperie. Prietenii însă nu-l ocolesc, îl compătimesc, ba chiar îl admiră pentru
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
umbra Penei Corcodușa și depărtata lumină a imaterialei Ilinca sunt zone de vibrație joasă și înaltă, polii între care strălucesc culorile celor trei Crai de Curte: Pașadia, «Eu» și Pantazi. Toți brăzdați de dungile negre ale duhului impus: principiul de pierzare care e Pirgu. Eroul romanului e tocmai acest grup stelar, cumpenind lumile de aur și azur ale lui Pașadia și Pantazi, alungând nălucile Penei și Ilincei, gravitând în jurul lui Pirgu, centru fictiv și brut. E prima dată în literatura noastră
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286089_a_287418]
-
astrală,/ Închisă-n mine, sâmbure cu rost./ Și ostenită de-nveliș și goală,/ Mă voi culca alăturea de voi/ Privind la zborul păsării din mine/ Cea care-am fost și sunt cât sunteți voi./ Cum aș mai vrea să fiu, pierzarea de mă lasă,/ M-au ars singurătatea și lumina./[...] Sfios mă voi desprinde picătură/ Și voi apune-n regii plopi./ Mai la zenit va fi plecarea mea din urmă.../ Presimt singurătatea mea în zbor.” O etapă a acestei lirici este
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285976_a_287305]
-
zburară pe-a vântului boare,/ Unul alături de altul zoriră, cu aripi întinse./ Dar când ajunseră jos, peste sfatul în mijloc de vorbă,/ Roată dădură și aprig bătură din aripi, pe dată,/ Fețele lor, crunt, în jos le-ațintiră, menind a pierzare,/ Și, sfâșiindu-se-n gheare și-obraze, la gâturi și pene,/ Se avântară la dreapta-nspre case, tot peste cetate."14 Iată două exemple în care zeul suprem transmite mesaje prin intermediul păsării sale, arătând celor în necaz o fărâmă din viitor
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
cei ce vă necăjesc” ăLuca VI, 28). Cei care înjură și blesteamă pe Dumnezeu sau pe aproaapele lui, dau dovadă că nu iubesc nici pe Dumnezeu, nici pe oameni. Gândește totdeauna înainte de a grăi. Limba neînfrânată duce multe suflete la pierzare în chinurile iadului. Dacă vrei să ajungi în împărăția lui Dumnezeu, trebuie să ai și acești doi prieteni: RĂBDAREA ȘI IERTAREA. 23. Nu spune glume proaste ăpăcătoase, murdare)! Sfânta Scriptură ne îndeamnă: „Din gura voastră să nu iasă niciun cuvânt
Istorioare moral-religioase by Valeriu Dobrrescu () [Corola-publishinghouse/Science/851_a_1786]
-
pe sticlă lipise o hârtioară pe care scrisese „PRIMEJDIE DE MOARTE”. Atâta amărăciune și rușine simți acarul, încât din acel moment hotărâ să termine cu beția. Iată cum o copilă, ajutată de harul lui Dumnezeu, și-a scăpat tatăl de la pierzare. 33. Feriți-vă ca de foc de exemplul rău! Pentru că fiecare dintre noi putem să fim un exemplu pentru semenii noștri și în special pentru copii, să căutăm a fi numai pilde bune. Iată unde duce un exemplu rău: într-
Istorioare moral-religioase by Valeriu Dobrrescu () [Corola-publishinghouse/Science/851_a_1786]
-
nu știm clipa morții noastre. De aceea trebuie să ne ostenim a avea pași numai spre rai, adică să facem necontenit numai fapte bune, pentru ca nu cumva cel din urmă pas al nostru să fie pe drumul iadului, pe drumul pierzării. Toți cei de față au dat dreptate omului înțelept și cu toții au rămas pe gânduri, hotărându-se fiecare în sinea lui să pășească numai pe drumul cel fericit al raiului. 106. Coroana răbdării Cândva, la o sfântă mănăstire își făcea
Istorioare moral-religioase by Valeriu Dobrrescu () [Corola-publishinghouse/Science/851_a_1786]
-
Alături de mine în plânsul și scrâșnirea dinților. Ha! Ha! Ha!” Apoi se ascunde în ambalajul unei sticle de whisky. Când îți propui să ieși din țara porcilor și să te întorci la Casa Tatălui, trebuie să eviți pe drum casele pierzării, în ușa cărora stau negustorii de plăceri ușoare. Dacă până acum nu auzeai clopotul Bisericii și treceai nepăsător pe lângă ea, acum trebuie să-ți astupi urechile la chemările care încă n-au murit complet în sufletul tău și să renunți
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
compoziția lui ca „a desființa” românesc. Dar altă traducere nu e posibilă; prin urmare, logic, poezia versului francez se pierde. Totuși Lucreția Andriu a câștigat rămășagul, ca să mă exprim așa, și a tălmăcit expresia franceză prin românescul „cu turnul dat pierzării”. Reușită remarcabilă: traducerea nu e inferioară originalului. Voi lăsa pe alții să vorbească de poeziile originale ale Lucreției Andriu; tonalitatea lor e puternic feminină. Constituie aceasta o scădere? Nu văd de ce. E curios că pe această sensibilitate, se altoia o
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
mod evident mulți alții ar merita să li se dedice pagini întregi: Eugenia Indreica - Damian, Vasile Turtureanu, Traian Popescu, Vasile Militaru, Constantin Oprișan, Valeriu Gafencu, Demostene Andronescu, Dumitru Oniga. Dacă Iisus a spus că cel care întoarce un suflet de la pierzare Apostol se va numi, de câte ori ar trebui să se numească Apostol, Radu Gyr sau Nichifor Crainic, Vasile Voiculescu și toți ceilalți creatori de poezii din temnițe, care prin creațiile lor au ajutat atâtea suflete să iasă din disperare în acele
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
nenumăratele rugăciuni ce l-au însoțit mereu, în pelerinajul vieții sale: „Dumnezeule Preaînalt și Preasfânt, risipește întunecimea sufletului și inimii mele... Dăruiește-mi sensul supranatural de a Te cunoaște, pentru a putea îndeplini Voia Ta Sfântă, care nu îmi dorește pierzarea”. Frații povesteau despre chipul lui Francisc, care era întunecat și trist, înainte de a se ruga în fața Răstignitului, dar după ce El l-a privit și I-a vorbit, El, acela „care a murit pentru noi toți”, chipul său era învăluit într-
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]
-
Ionescu, București, Editura Univers, 1991, p. 87. 5 Vezi intrarea Colombe, în Encyclopédie des symboles, Le Livre de Poche, Paris, 1996, pp. 153 și urm. 6"Polata lui Hristos s-au făcut tină și putoare porcilor, scaunul lui Dumnezeu ședére pierzării, sora îngerilor supt ascultarea dracilor și acesta ce zbura ca o porumbiță la ceriu să târăște ca șarpele pe pământ" Antim Ivireanul, Învățătură pentru taina pocăinții Didahii, în Opere, ediție de Gabriel Ștrempel, Editura Minerva, București, 1997, p. 310. 7
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
-n stele senine / Nu-i scris eu nu pot ști. Sunt scrieri streine / Gândite de Domnu-ntr-a zorilor nimb..." (Povestea magului...). Rolul său nu pare atât de intermediar între om și divinitate cât de prezicător: "Dar pot să-ți arăt a pierzărilor cale. / Ca-n ea să n-alunei, ca neademenit / De-un înger c-ochi verzi cu trăsăturile pale, / Ce lumi aduce durere și jale...". E mult, e puțin când el știe că "nu e nimic și totuși e"? Sau ceea ce
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
ce sunt de preț ale Egiptului și ale Libiei și ale etiopienilor în cetățile lor întărite. 44Și zvonuri și frământări dinspre răsărit și dinspre miazănoapte îl vor tulbura și va porni să nimicească cu mânie mare și multe va da pierzării. 45Și își va așeza cortul [la] Ephadano (6∀ℜ ΒΖ>γ4 ϑ←< Φ60<←< ∀⇔ϑ≅¬ γν∀∗∀<Τ) între mări, pe muntele sfânt Sabi luând în stăpânire o parte din munte, și nu va fi cine să‑l scape. Nelegiuirea lui Antiochos
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]