782 matches
-
la variante de traduction de Ștefana et Ioan Pop-Curșeu, qui respecte le découpage original des vers) : O, de ce-am tălmăcit vremea și zodiile/ altfel decât babă ce-și topește cânepă în baltă ?/ De ce am dorit alt zâmbet decât al pietrarului/ ce scapără scântei la margine de drum ? Am inteles păcatul ce apasă peste casa mea) (Blaga, 2010 : 123) Pourquoi ai-je interprété zodiaque et saisons/ Autrement que la vieille qui fait rouir/ Son chanvre dans la mare ?/ Pourquoi ai-je désiré un
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
soutenu, qui mène souvent à des solutions inédites de traduction. 5. 1. 3. Compensation Grace à la compensation, le traducteur réussit à combler leș pertes enregistrées au niveau sémantique ou stylistique du texte-traduction : " De ce am dorit alt zâmbet decât al pietrarului/ce scapără scântei la margine de drum ? " " Pourquoi ai-je désiré un autre sourire que celui de l'ouvrier/qui fait jaillir leș étincelles de pierre au bord de la route ? " (Am inteles păcatul ce apasă peste casa mea/J'ai compris
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
gheață " (" doigts glacés ") du texte d'origine, peut-être pour éviter une répétition encombrante. La traduction de quelques termes comporte des changements sémantiques : L'adjectif " iscoditor " (" curieux ") est traduit par " débrouillard " (V. Paianjenul/V. L'araignée) (Drăgănescu-Vericeanu, 1974 : 117). Le nom " pietrar ", qui désigne le " casseur/tailleur de pierres ", est traduit par " paveur " par Veturia Drăgănescu-Vericeanu : " paveur " ( Am inteles păcatul ce apasă peste casa mea/J'ai compris le péché qui pèse sur mă maison) (Drăgănescu-Vericeanu, 1974 : 157) ; " casseur de pierres " (J
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
origine turcă și neogreacă în Hronograful lui Dionisie Eclesiarhul, București, 1970; Firan, Macedonski- Arghezi, 161-165; Mircea Muthu, La marginea geometriei, Cluj-Napoca, 1979, 100-110; Dicț. lit. 1900, 282-283; Dumitru Bălașa, Cronicarul Dionisie Ecleisiarhul, MO, 1982, 1-3, 7-9; Radu Constantinescu, Dionisie din Pietrari miniaturist și caligraf, București, 1982; Sorescu, Ușor cu pianul, 221-236; Păcurariu, Dicț. teolog., 146-147; Dicț. esențial, 256-257. A.Sm.
DIONISIE ECLESIARHUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286789_a_288118]
-
Basarabi-Murfatlar (secolele VII-IX e.n.) - „un monument de tranziție de la incintele sacre de tipul celor promovate de mitologia daco- romană la cele promovate de religia creștină de rit bizantin” -, etnologul Romulus Vulcănescu a formulat ipoteza existenței unor confrerii paleocreștine de „călugări- pietrari” („călu gări-zidari”). Un fel de masoni, ei participau la construirea unor astfel de complexe mănăstirești și - după cum presupune Vulcănescu - aveau labirintul drept „însemn ritual sau emblemă heraldică” (69, p. 411). Felul cum este prezentat Daniil Sihastrul în diverse legende românești
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
din derivate la solomonar (șolomonar, solemonar, sodomonar, solomon, soloman, șolomăț etc.) (3, p. 48 ; 33, p. 124 ; 39, p. 29 ; 65, p. 203). în nordul Transilvaniei și al Moldovei, pe lângă apelativul solomonar sunt semnalate ca uzuale și cele de grindinar, pietrar, ghețar. Primul termen este derivat din substantivul grindină, iar celelalte două, din sinonimele populare ale acestuia : piatră și, respectiv, gheață (3, p. 48 ; 33, pp. 124-125). Alte denumiri care ridică probleme pe cât de spinoase, pe atât de interesante sunt acelea
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
mai temute și esențiale calități atribuite solomonarului este tocmai aceea de a purta grindina, distrugând sau mântuind recoltele („zgrăbunțaș care poartă ghiața” ; cf. 39, p. 29). Dovadă este faptul că și alte denumiri ale solomonarului, în Transilvania și Moldova (grindinar, pietrar, ghețar), se bazează pe aceeași calitate a acestuia și beneficiază de o construcție identică. Fonemul protetic „z-” (sau „s-”) este un adaos de pronunție, uzual la unele cuvinte românești care încep cu consoane oclusive dure, de tipul : (z)grunțuros, (z
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
Autoarea a procedat la o reconstituire detaliată, în urma unei documentări minuțioase. În prim-planul narațiunii se află alternativ puternicii epocii (faraonul și familia lui, înalții demnitari), artiștii și intelectualii (sculptori, scribi-scriitori, medici), dar și reprezentanți ai categoriilor sociale populare (meșteri pietrari, târgoveți mărunți, țărani, soldați). Interesul cărții nu e asigurat de înșiruirea unor - reușite și plauzibile - tablouri de culoare istorică (scene de palat, ceremonialuri, bătălii, răzmerițe, șantiere faraonice) sau a intrigilor, manipulărilor și înscenărilor care însoțesc exercitarea puterii, ci de suscitarea
IULIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287644_a_288973]
-
1990 și 2000, este redactor și secretar de redacție la „Viața românească”. Din 2000, lucrează în Ministerul de Interne, în calitate de consilier în cadrul Serviciului de asistență religioasă. Debutează în „Convorbiri literare”, în 1973, prima sa apariție editorială fiind volumul Iubire de pietrar, din 1982. Creația abundentă și arborescentă a lui D. este aceea a unui autor pentru care „poezia nu e stare de grație, ci una de chinuitoare autoanaliză” (Dan Grigorescu). Primele lui cărți indică o structură barocă, tensionată în căutări și
DUMITRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286914_a_288243]
-
intuiții originare, revelații, meditații, lecturi. Cealaltă carte despre poet, Nichita Stănescu, atât cât mai știm noi (1989), conține mărturii, provocate, ale unor apropiați ai poetului: Ioan Alexandru, Cezar Baltag, Aurel Covaci, Florin Mugur, Eugen Simion și alții. SCRIERI: Iubire de pietrar, pref. Dan Grigorescu, Craiova, 1982; Antimetafizica. Nichita Stănescu însoțit de Aurelian Titu Dumitrescu, București, 1985; Antumele, București, 1985; Antumele 4. Antumele 5, pref. Radu G. Țeposu, București, 1986; Quasimodo. Antumele 6, București, 1987; Nichita Stănescu, atât cât mai știm noi
DUMITRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286914_a_288243]
-
Mihai Eminescu și George Coșbuc, dezvoltă motivul dragostei și pe acela al suferinței, care recheamă hamletiana întrebare asupra existenței (Tentațiune). Prezicându-și parcă propria soartă, a dat expresie sentimentului morții și a invocat prăbușirea iluziilor. A scris și două piese, Pietrarii și Văpăi, prima fiind montată la Teatrul Național din Iași. SCRIERI: Freamăt, Soroca, 1934. Repere bibliografice: Vasile Badiu, „Freamăt”, „Limba română”, 1991, 3-4; Colesnic, Basarabia, I, 234-235; Cimpoi, Ist. lit. Basarabia, 145. M.C.
RUSU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289409_a_290738]
-
1697, Mănăstirea Hurezi - pe seama căreia ctitorul așeza datorii religioase și culturale importante - armonizează câteva grupuri arhitectonice, cu individualități ce pot fi distinse: mănăstirea propriu-zisă, cu biserica cea mare (pentru care meșterii au fost - între anii 1690 și 1693 - zidarul Manea, pietrarul Vucașin Caragea, și Istrate Lemnarul; biserica a fost proiectată de o echipă alcătuită din grecul Constantinos și localnicii Ioan, Andrei, Stan, Neagoe și Ioachim), bolnița, zidită în 1696, ctitorie a Doamnei Marica, soția Voievodului (biserica a fost pictată de Preda
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
august 1944 schimbat în „Tribună independentă de luptă profesională. Răbojul faptelor și năzuințelor învățătorimii”. Director: Mircea Ispir. Revista este editată sub auspiciile Asociației Generale a Învățătorilor din România. Rubrici: „Note-Informații-Polemici”, „Însemnări”, „Bazar”. Colaborează cu versuri N. Bocșa, Em. Papazissu, D. I. Pietrari, G. Bobei, V. Copilu-Cheatră, G. Roiban, iar cu proză Ion Dongorozi, Mihai Spiridonică, Mihail Lungianu, Șerban Nedelcu. S.n. include sporadic articole, cronici literare și recenzii semnate de N. Oană, Mircea Ispir, N. Crevedia, B. Jordan. Publicistica, predominantă, poartă semnăturile lui
SLOVA NOASTRA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289723_a_291052]
-
redactase ziarul „Răvașul”, scriind articole mobilizatoare și adunând în jurul său o echipă redutabilă de scriitori combatanți. În T. se publică sau se reproduc versuri de Andrei Mureșanu, Aron Cotruș, Corneliu Vințan, Florica Ciura-Ștefănescu, Iustin Ilieșiu, Nichifor Crainic (Cântecul pământului), I. D. Pietrari ș.a. Elie Dăianu recenzează volume de poezii ale lui G. Gregorian și I. D. Pietrari și semnează mai multe articole cu pseudonimul Pascu Ludeanu. Mai colaborează Sebastian Bornemisa, V. Nițescu, Isaia Tolan, Ionel Pop, Eugen Hulea, E. Nicoară. M. Pp.
TRIBUNA-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290267_a_291596]
-
combatanți. În T. se publică sau se reproduc versuri de Andrei Mureșanu, Aron Cotruș, Corneliu Vințan, Florica Ciura-Ștefănescu, Iustin Ilieșiu, Nichifor Crainic (Cântecul pământului), I. D. Pietrari ș.a. Elie Dăianu recenzează volume de poezii ale lui G. Gregorian și I. D. Pietrari și semnează mai multe articole cu pseudonimul Pascu Ludeanu. Mai colaborează Sebastian Bornemisa, V. Nițescu, Isaia Tolan, Ionel Pop, Eugen Hulea, E. Nicoară. M. Pp.
TRIBUNA-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290267_a_291596]
-
a curriculumului" Este dificil să discriminăm între „Socrate platonicul” și „Socrate-cel-real” câtă vreme cele mai multe informații despre personalitatea sa provin din Dialoguri. Totuși există și informații certe, „neplatonizate”, pe care ne putem baza. Avem în vedere profesiile părinților lui Socrate - tatăl pietrar și mama moașă - de care se face caz în dialogul pieirastic 4 Theaitetos sau despre cunoaștere 5. Acesta pare să fi fost scris și citit în Akademia de Platon (în 394-390 î.Hr.) ca un dialog funebru care elogia calitatea de
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
pustiu), alături de Radu Gyr (Balada tâlharului în ștreang, Soartă, poem interzis pe vremea dictaturii carliste, Noi, nevrednicii), Pan M. Vizirescu (Avram Iancu), Virgil Carianopol (Scrisoare către Radu Gyr), Ion Potopin, V. Copilu-Cheatră, Constantin Barcaroiu, G. Șt. Cazacu, Vasile Dobrescu, I. D. Pietrari, Aurel D. Ene ș.a. În cursul anului 1939 se promovează o „Antologie a sonetului”, rubrică în care sunt incluse texte de Mihai Eminescu, N. Iorga, N. Rădulescu-Niger. Despre poezia lui Radu Gyr scrie Constantin Orăscu, în timp ce Liviu Stan recenzează volumul
PORUNCA VREMII. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288982_a_290311]
-
, Cornel (12.X.1943, Schitu, azi Pietrarii de Sus, j. Vâlcea), critic literar. Este fiul Iulianei (n. Nistor) și al lui Tudor Moraru, țărani. Urmează Liceul „Nicolae Bălcescu” din Râmnicu Vâlcea, absolvit în 1961, apoi cursurile Facultății de Filologie (1961-1966) și pe cele ale Facultății de Filosofie
MORARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288251_a_289580]
-
, I. D. (pseudonim al lui Iosif C. Dumitrescu; 19.III.1899, Pietrari, j. Dâmbovița - 10.II.1986, București), poet. Este fiul Filofteiei (n. Coman) și al lui Constantin Dumitrescu, notar. Urmează clasele primare în satul natal, fiind admis apoi la Școala Normală din București, pe care, datorită întreruperii cursurilor în vremea ocupației
PIETRARI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288811_a_290140]
-
de altfel, se exprimă și direct („Haiduc m-am vrut pe-a cerului Vlăsie...”, - Îndrăzneața haiducie). Atât motivele, cât și cele două modalități sunt reluate în Poeme cu vin și haiduci, unde un text, Eu, creionează un autoportret („Sunt din Pietrari, un cot de văgăună,/ Nepot al răposatului Coman,/ Rumân pietros și bulgăr de furtună/ Când mirosea ucazul că-i dușman”) și o „artă poetică” („Îmi place versul dur, ca o ghioagă/ S-aud din slove mustul gâlgâind, / Imaginea îmi place
PIETRARI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288811_a_290140]
-
București, 1940; Omagiale, București, 1940; Ne fac dojană grea străbunii, București, 1940; Carte cu eroi, București, 1941; Spre zăpezi, București, 1943; Din Țara lui April, București, 1970; Scrisori de primăvară, pref. G.G. Ursu, București, 1972. Repere bibliografice: Paul Popescu, I.D. Pietrari, „Orientări”, 1937, 7-8; B. Jordan, „Poeme cu livezi”, „Școala română”, 1937, 8-10; C. Fântâneru, „Poeme cu vin și haiduci”, UVR, 1939, 22; Ion Șiugariu, „Poeme cu livezi”, MMN, 1939, 5-6; Teodor Al. Munteanu, „Scrisori pentru poeți”, CL, 1940, 7-12; C.
PIETRARI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288811_a_290140]
-
MMN, 1939, 5-6; Teodor Al. Munteanu, „Scrisori pentru poeți”, CL, 1940, 7-12; C. Fântâneru, „Poeme cu livezi”, UVR, 1940, 19; George Popa, Trei poeți cu cărțile lor, TIA, 1940, 96; Perpessicius, Opere, IX, 102-104; Predescu, Encicl., 297; Octav Sargețiu, I. D. Pietrari, VBA, 1941, 2-3; Traian Chelariu, „Spre zăpezi”, UVR, 1943, 31; Aureliu Goci, „Scrisori de primăvară”, RL, 1972, 34; Mircea Iorgulescu, „Scrisori de primăvară”, LCF, 1972, 38; Dorin Tudoran, „Scrisori de primăvară”, FLC, 1973, 9; Scrisori din 20 iunie 1980 și
PIETRARI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288811_a_290140]
-
nimic, părinte. Mă mai fură și pe mine câte un gând --Dacă nu-i nimic de luat în seamă, atunci e bine. Să ne continuăm drumul. Uite că la 24 aprilie 1792 aflăm unde avea “niște casă” Chiriac calfă de pietrari care a dat “jaloba... la Divan,... că are niște casă... în Mahalaoa Făinii... din vale de biserica Curălari dispre altar, și au cerșut hotarnici ca să-și aleagă și să-și hotărască drept locul caselor sale”. --La 29 aprilie 1792, când
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
ce urmează scris negru pe alb: “eu preotul Gheorghe ot (de la n.n) Sfeti Neculai gospod (Domnesc n.n) am iscălit pe dumnealui giupânul Fote, portărel (slujbaș domnesc subordonat portarului n.n), neștiind dumnealui carte”. --Același “Chireac Panaite calfa de pietrari” împreună cu soția și fiii lor au vândut la 2 mai 1792 “niște case cu locul lor la Mahalaoa Făinii din vale de biserica Curălarilor, dispre altar, care case sânt făcute pe temelie de piatră și cu pereții de cărămidă, cu
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
lucrare găsim explicații despre dezvoltarea artei picturale și a unor elemente de arhitectură, precum și câteva obiecte de cult din metale prețioase și broderii migălos realizate, cu înțelesul lor religios. Constatăm, că, în secolul al XVII-lea a sporit numărul meșterilor pietrari, zugravi, iconari, argintari, lemnari și că, ei se grupează în bresle puternice și răspândesc meșteșugul lor în multe părți ale țării și ale lumii. Dacă facem o ierarhie a țărilor române unde sa dezoltat cel mai mult viața artistică, constatăm
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]