3,221 matches
-
mai abitir. O va zăpăci, îi va ocupa gândul tot timpul, și atunci ea se va poticni, va ameți, nu-și va mai putea aduna mințile. Exact ca Fratele cel Mare, cu cântecele și dansurile lui. În parcarea pavată cu pietriș, la jumătatea drumului dintre bâlci și mașina lui Helen, Mona ține agenda în așa fel încât luminile bâlciului strălucesc pe o singură pagină. La început, singurele lucruri care apar acolo sunt însemnările pe care le-a făcut Helen pentru ziua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
întotdeauna. Această luptă pentru putere. Oricât ai crede că o să fii un tată perfect, până la urmă tot aici ajungi. Celor dragi poți să le faci lucruri mai rele decât să-i omori. Cartea aterizează într-o trâmbă de praf și pietriș. Și zbier la Helen să pună mâna pe ea. În clipa în care Mona e liberă, eu și Helen ne dăm înapoi. Helen ține cartea în mâini, iar eu mă uit să văd dacă nu e cineva prin preajmă. Mona
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
păstrate peste 8.000 de astfel de locuințe tradiționale, construite în forme pătrate, rotunde, ovale sau octogonale, cu un profil elegant. Locuințele populației din provincia Fujian sunt tip castel. Fiecare este alcătuită din mai multe case independente, construite din pământ, pietriș, nisip și plăci de lemn. Construcțiile sunt solide, închise, bine apărate și au un pronunțat caracter religios. În incinta lor, există un puț și un hambar pentru cereale. Astfel, dacă au loc războaie sau furturi, poarta locuinței se închide automat
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
de conserve ruginită (în care cineva aprinsese niște lumânări), eu am adus patru râme, le-am rupt bucățele și le-am lăsat să fiarbă în tocăniță, fetele au mărunțit petale de trandafiri, boboci de crăițe, frunze de stânjenei, au presărat pietriș și praf, au amestecat bine în oală, să nu se prindă de fund, și, când a fost gata, au pus mâncarea în farfurii (niște bucăți de ziar rupte cât mai rotund). Dup-aia, dacă tot ne jucam de-a mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
ele o nouă iluzie. Fiecare dintre aceste fraze, atît de pline de promisiuni, era ca o cutie de cadou frumos Împachetată, strînsă cu ardoare la piept de mîna nerăbdătoare a unui copil, o cutie ce nu conține nimic altceva decît pietriș și bucățele de gunoi, deși zornăia, vai, atît de ademenitor. El credea că sînt dulciuri ! Eu am crezut că e literatură. Toate aceste fraze - și multe, multe altele, la fel ca ele - s-au dovedit a fi nu trambuline către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
rîndul lor fuseseră făcute fărîmițe, În bucăți atît de mici că nici măcar nu mai aveau nume, și toate acestea fuseseră Împrăștiate și măcinate mărunt și călcate În picioare pînă cînd nu mai Însemnau absolut nimic și nu mai erau decît pietriș și pustietate, și În mijlocul acestora se ridica o clădire, a Cazinoului. Era inundată de lumină și Îi vedeai cicatricele de pe toate fețele, acolo unde construcțiile din jur fuseseră demolate. Nemaifiind pe nici o stradă, era o clădire lipsită de adresă. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
încă dormea. Eu și Catherine am stat în întuneric lângă mașina imaculată, capota ei lustruită părând un scut negru. Am prins-o de braț pentru a o susține, luându-i poșeta din mână. Când am pornit spre intrarea casei peste pietrișul sfărâmat, Vaughan se ridică anevoie de pe bancheta din spate. Fără să se uite în urmă la noi, se strecură nesigur la volan. Mă așteptam să demareze în trombă, însă el porni motorul și plecă în liniște. În lift, am ținut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
la loc cu mâna panourile rupte ale caroseriei. În timp ce făceam asta, cauciucul drept din față se dezumflă încet. Catherine coborî și se uită la mine. Ne-am dus împreună prin lumina tot mai limpede spre intrare. Pe când traversam porțiunea de pietriș, în garaj se auzi huruitul unui motor. O mașină lucioasă de culoare argintie, pe care am recunoscut-o imediat ca fiind mașina mea, țâșni pe rampă în sus spre noi. Catherine strigă, împiedicându-se în propriile picioare, dar, înainte s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
culoare argintie, pe care am recunoscut-o imediat ca fiind mașina mea, țâșni pe rampă în sus spre noi. Catherine strigă, împiedicându-se în propriile picioare, dar, înainte s-o pot apuca de braț, mașina ne ocoli și plonjă peste pietrișul alunecos drept în stradă. În aerul dimineții, motorul ei scoase un strigăt de durere. Capitolul 24 N-am mai apucat să-l văd Vaughan. Zece zile mai târziu a murit pe podul rutier pe când încerca să intre cu mașina mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
din balcoane. Takamura își începu munca: încercui spațiul în care urma să lucreze cu opt stâlpi de metal de care legă o panglică lungă de plastic, sparse asfaltul cu cupa buldozerului, scoase câteva zeci de metri cubi de pământ și pietriș, opri buldozerul, coborî din el și începu să dea târcoale găurii pe care o făcuse. - Spor la treabă, îi ură o gospodină pe fereastra bucătăriei. - Mersi la fel, doamnă, zise Takamura. Începu să măsoare ceva, cercetând o carte și alte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
cu care să împart vinul și țigările. Stau cu spatele la bar și privesc întunericul care reprezintă sau înlocuiește marea. Se aud valuri. Din bar iese cineva și se apropie de mine. Nu știu cine este, văd doar o umbră crescând. Aud pași pe pietriș. Nu mă întorc. Mai înainte am băut cu cineva, cu cel care a plecat, o altă sticlă de vin, dar nu sunt pilit. Nici măcar binedispus. Doar puțin trist, puțin resemnat. Persoana care s-a apropiat de mine îmi pune o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
cheamă, habar n-am dacă ăsta o fi cireșul japonez. Oricum, nu l-am văzut niciodată făcând cireșe sau alte roade. Aici a fost cândva și-o grădină botanică, veche, cu niște chioșculețe de lemn și rozarii, cu alei cu pietriș alb, cu bazine și iazuri acoperite cu nuferi, îmi suflecam pantalonii de la uniformă și intram în ele să culeg banii aruncați de îndrăgostiți și de fetele de la profesională, să li se împlinească dorințele, sau îi pescuiam cu magnetul legat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
noi, au mai smuls niște stejari din rădăcini, să mai fie pământ. Dincolo de deal și de soldatul necunoscut e sărăcimea. Dar și la „Sfântu’ Vasile”, de când au înmormântat-o pe mătușa primului-ministru, au făcut o alee pentru ștabi, au pus pietriș, e și-o fântână acolo, c-o lebădă din care țâșnește apa. Și primarul are loc de veci acolo. Au schimbat gardul, e lumină, e pază. - Și care-ar fi cel mai aproape de cartierul nou de vile? - Cred că „Sfântu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
cadența. Ne oprim cam o dată la cincizeci de metri, se aruncă mărunțiș, cerșetorii se bat pe el, se trec pe sub mort podurile. Lăsăm coșciugul, îl ridicăm, la naiba, a început să mă doară iar spatele. Am intrat pe cărare, e pietriș, simt colțurile prin talpa subțire-a pantofului. Înc-un pod, alte sacoșe cu etichete prinse-n bolduri. Dana se-apleacă, le lasă și tot ea le ridică repede din praf și le împarte cui trebuie. - Nu te mai mai băga în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
pagină. Străvechi petroglife și gunoaie aborigene trec pasive în goană pe lângă noi. — Ideea mea, zice Seth, e că poate televiziunea te face Dumnezeu. Seth zice: Și s-ar putea ca noi toți să fim televiziunea lui Dumnezeu. Pe marginea de pietriș a drumului, câțiva elani sau cine știe ce înaintează anevoie pe patru picioare. — Sau Moș Crăciun, zice Brandy din spatele cărții. Moș Crăciun vede tot. — Moș Crăciun e doar un basm, zice Seth. E doar formația de deschidere pentru Dumnezeu. Nu există Moș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
umerașe de sârmă, moarte. Apoi sari la mine în patul lui Evie în noaptea aia. E miezul nopții. Vântul ridică perdelele din dormitor, perdelele de dantelă, și pisica sare pe pervaz ca să vadă cine tocmai a oprit pe aleea cu pietriș. Cu stelele în spatele ei, pisica întoarce capul spre mine. La parter, auzi spărgându-se un geam. Capitolul 12 Sari mult înapoi, la ultimul Crăciun dinaintea accidentului meu, când mă duc acasă să desfac cadouri cu ai mei. Ai mei pregătesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
ținut-o langa. Eu nu le puteam spune nimic pentru că nu era nimic de spus. Trage aer în piept și se crispează: — Interviurile, asistența psihologică, terapia de intervenție, totul o ținea langa. Camioneta încetini și sări de pe asfalt, intrând pe pietriș sau pe-un drum de pământ, și se mai hurducă și zdrăngăni puțin, apoi se opri. Așa de săraci eram. Încă pe platforma camionetei, îți dezlipeai mâinile de pe față, și iată că stăteam pe loc. Praful și balega se așezau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
Kitty, regina absolută. — Fată de calitate totală, zice Vivienne. — În vecii vecilor, zice Sofonda, și asta e de-ajuns. Complet și total, permanent și fără speranță, în vecii vecilor o iubesc pe Brandy Alexander. Și asta e de-ajuns. . Prundiș, pietriș (engl.) . Începe să semene mult cu Crăciunul. (engl.) . Voi fi acasă de Crăciun. (engl.) . O, veniți, voi, credincioșii. (engl.) . Moș Crăciun sosește în oraș. (engl.) . Sus pe acoperișul casei. (engl.) . A venit într-un miez de noapte senin. (engl.) . O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
încetișor și părăsesc grădina aproape în vîrful picioarelor. Toți sînt tunși miliărește, cu ceafa rasă pînă aproape de creștet și poartă pe căldura aia mare bocanci de vînător de munte, se aude de la o poștă cînd se adună "trop, trop" pe pietriș. Nu sînt nebuni, domnule Mihail, poate pe cale să înnebunească, în afară de trei, unul Cezar, inginer la Arsenal, Cezar Stoicescu, inginerul Corvino și un altul pe care nu l-am auzit vorbind niciodată, cică ar fi locotenentul Georgescu, nu-l cunosc. Ăștia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
tot ce era suflare, căci În tot ținutul se dusese vestea apariției unui mag egiptean care avea să facă o minune. „La șase coți adâncime“, stărui Simon. Lucrătorii se puseră pe treabă și primul strat nisipos fu curând urmat de pietriș, apoi de pământ roșiatic. Lopețile izbeau În lutul prefirat de dârele rădăcinilor; retezate de custura sapei, râmele se mușuroiau și apoi se pomăiau la soare ca pe jăratec. Sofia stătea tăcută lângă groapa care se făcea tot mai adâncă, În vreme ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
Și Sora clatină din cap, nu. Bate cu degetul în ceasul de la încheietură și spune: — Apusul civil e peste patruzeci și cinci... patruzeci și patru de minute. Domnișoara Hapciu tușește - o tuse lungă, hârâitoare, un sunet ca de pași pe pietriș - și abia ne putem abține să nu jubilăm. Scotocește în buzunare după o pastilă, o capsulă, dar nimic. Sora Justițiară ne părăsește, scuzându-se, o pornește în jos pe scări înspre hol, înspre patul ei, devenind tot mai scundă pas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
O mare uzină. O fabrică. Ăsta e marele răspuns. Marele adevăr. Gândiți-vă la o mașină de lustruit pietre, dintr-alea cu tambur, care se tot învârte, se învârte douășpatru de ore din douășpatru, plină cu apă și nisip și pietriș. Pe care îl tot macină învârtindu-se. Așa-i pământul. De-asta se învârte. Noi suntem pietrele. Și ce ni se întâmplă - domnișoaramele și chinul și bucuria și războiul și boala și victoriile și abuzurile - astea-s doar apa și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
fetița și băiatul prin fața biroului directoarei, prin fața cabinetului sanitar. Până în holul de la intrare. Apoi până în parcare. Acolo detectivii așteaptă până-și deschide mașina. Cu băiatul și fata așezați pe bancheta din spate, Cora apasă accelerația, împroșcându-i pe bărbați cu pietriș. Până să treacă de poarta gardului de sârmă, se aud deja venind sirenele mașinilor de poliție. Nimeni n-a știut cât de pregătită era Cora Reynolds. Betty Suflătoarea era deja în mașină, pe scaunul mortului, cu o năframă acoperindu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
cu ușurință. A Întins un braț În direcția unui punct nedefinit din depărtare, ca și cum ar fi vrut să pună mâna pe acea țară cu numele de Malaysia. Acolo e fratele tău, a mai spus el. Drumul era acum presărat cu pietriș mărunt care scrâșnea sub tălpi. Ziceai că nu-ți amintești mare lucru despre fratele tău, a adăugat Din, cu voce mai blândă, aproape părintească, așa cum fusese În prima zi când Îl cunoscuse pe Adam. — Încerc Întruna. Adam simțea că poate
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
-se În sus la ferestre, Încercând să ghicească la care dintre ele ar fi stat Karl. La capătul străzii era o poartă de fier forjat care dădea În Jardin du Luxembourg. S-a plim bat de-a lungul potecilor cu pietriș, pe sub crengile aplecate ale teilor care-și pierdeau frunzele În vânt. A petrecut multe după-amiezi mergând prin grădina asta, neștiind ce altceva să facă. S-a dus la o mare braserie din Montparnasse, una despre care Îi vorbise cândva Karl
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]