357 matches
-
fost declarate arie protejate prin "Legea Nr.5 din 6 martie 2000" (privind aprobarea "Planului de amenajare a teritoriului național - Secțiunea a III-a - zone protejate"). În arealul orașului sau limitrof acestuia, s-au identificat 4 zone fosilifere: Cozla, Cernegura, Pietricica și Agârcia, reprezintând zone de interes paleontologic situate în Oligocen pe fundul Mării Paratethys. Aici, în stratele de rocă moale alcătuită din conglomerate de marne, gresii și șisturi disodilice s-au descoperit depozite fosilifere de pești și scoici, caracteristice zonelor
Piatra Neamț () [Corola-website/Science/296700_a_298029]
-
de Stepă) este o arie protejată de tip floristic)situată în partea estică a orașului pe versantul sud-vestic al dealului "Vulpea" (478 m). Aici vegetează mai multe elemente floristice xerofite de stepă ilustrate de 28 de specii specifice acesteia. Dealurile Pietricica (530 m), Cozla (679 m), Cârloman (617 m) și Cernegura (852 m) străjuiesc orașul Piatra Neamț la est, nord și respectiv sud, reprezentând - cu excepția Pietricicăi care reprezintă un deal subcarpatic - ultima treaptă a Carpaților Orientali la zona de contact cu Subcarpații
Piatra Neamț () [Corola-website/Science/296700_a_298029]
-
de pești oligoceni este cunoscută de mai mult timp, săpături regulate aici au fost efectuate doar din 2002 cu sprijinul National Geographic Society. Compoziția sistematică a faunei piscicole marine locale diferă de cea ale celorlalte locuri fosilifere contemporane, din zonele Pietricica și Cozla. Astfel reprezentanții genului "Bregmaceros" sunt destul de abundenți (în comparație cu absența lor în celelalte locații ale zonei Piatra Neamț). Deasemeni specii din genurile "Digoria", "Zenopsis" și "Seriola" au fost remarcate , precum și un număr de taxoni noi aparținând ordinelor "Gadiformes" și "Perciformes
Locul fosilifer Agârcia () [Corola-website/Science/327411_a_328740]
-
genului "Bregmaceros" sunt destul de abundenți (în comparație cu absența lor în celelalte locații ale zonei Piatra Neamț). Deasemeni specii din genurile "Digoria", "Zenopsis" și "Seriola" au fost remarcate , precum și un număr de taxoni noi aparținând ordinelor "Gadiformes" și "Perciformes". Fosile caracteristice pentru dealul Pietricica, precum mezo-batypelagicele "Sternoptychidae", "Gonostomatidae" și "Myctophidae", nu au fost încă găsite în ansamblul localizat la Agârcia și nici predatorul pelagic "Palimphyes", care abundă la nivelul dealului Cozla. În arealul orașului sau limitrof acestuia, s-au identificat 4 zone fosilifere: Cozla
Locul fosilifer Agârcia () [Corola-website/Science/327411_a_328740]
-
mezo-batypelagicele "Sternoptychidae", "Gonostomatidae" și "Myctophidae", nu au fost încă găsite în ansamblul localizat la Agârcia și nici predatorul pelagic "Palimphyes", care abundă la nivelul dealului Cozla. În arealul orașului sau limitrof acestuia, s-au identificat 4 zone fosilifere: Cozla, Cerenegura, Pietricica și Agârcia Contextul geologic fosilifer este constituit din stive de roci moi groase de aproximativ 100 m formate în adâncurile Mării Paratethys. O particularitate a acesteia avea să determine conservarea în straturile de sedimente a corpurilor animalelor moarte. Astfel spre
Locul fosilifer Agârcia () [Corola-website/Science/327411_a_328740]
-
în zona orașului Piatra Neamț din 1883, nume precum Leon Cosmovici (sec. XIX), Mircea Paucă, biologul Mihai Ciobanu (a doua jumătate a sec. XX) fiind strâns legate de descoperirile făcute aici. S-au publicat monografii precum "Păturele cu pești din Munții Pietricica și Cozla - Districtul Neamț. Orașul Peatra" (Leon Cosmovici, 1887), "Fauna fosilă din oligocenul de la Piatra Neamț" (Ciobanu Mihai, 1977) și multiple articole, printre care cele ale Facultății de Geologie din Iași ocupă un loc dominant. Din România ""Acvariul de Piatră"" din
Locul fosilifer Agârcia () [Corola-website/Science/327411_a_328740]
-
ghem de cremene/ se întoarce cu vântul/ aprinde/ rugul frunzelor/ coboară soarele/ și cuprinde poalele veșmântului/ și mistuie încet (soare de toamnă). Imagini de finețea stampelor pe mătase se nasc din culoarea cuvintelor, cum bunăoară în poezia „dangăt”: dangătul clopotului/ pietricică/ aruncată în apele cerului/ norii/ crestele valurilor/ pe care saltă vaporașe de hârtie. Veronica Știr scrie o poezie la fel de valoroasă ca apreciatele sale traduceri.” David Dorian, Delicatețe, intensitate și candoare în Mesagerul de Bistrița-Năsăud din 03/03/2015
Veronica Știr () [Corola-website/Science/337085_a_338414]
-
42%). Pentru 3,13% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna purta numele de "Dealu Nou", făcea parte din plasa Bistrița de Jos a județului Bacău și era formată din satele Dealu Nou, Pietricica, Tazu, Bărzulești, Coman, Găidariu, Sărata și Talpa, având în total 1517 locuitori ce trăiau în 400 de case. În comună funcționau două biserici ortodoxe și trei catolice. În 1931, comuna a luat numele de "Sărata", după noul sat de reședință
Comuna Sărata, Bacău () [Corola-website/Science/300699_a_302028]
-
macghiară a localității Cuvin din Voivodina, locul de unde au plecat locuitorii de astăzi ai comunei. Alte teorii susțin faptul că particula keve este de origine hunică, Keve fiind unul dintre comandanții de oști ai lui Attila. De asemenea keve înseamnă "pietricică" în maghiara veche. Conform recensământului din 2011, orașul avea de locuitori. Din punct de vedere etnic, majoritatea locuitorilor (%) erau maghiari, existând și minorități de romi (%) și germani (%). Apartenența etnică nu este cunoscută în cazul a % din locuitori. Nu există o
Ráckeve () [Corola-website/Science/308284_a_309613]
-
ar pierde clientela cea mai numeroasă. Străzile s-ar umple de bicicliști ridicoli și pietoni patetici. Plămânii nu vor mai putea gusta cel mai savuros venin. Picioarele, care au uitat să mai meargă, se vor împiedica de te miri ce pietricică. Liniștea o să ne surzească urechile. Autostrăzile ar fi deșerturi deprimante. Radiourile, televiziunile, revistele și ziarele și-ar pierde cei mai generoși sponsori. Țările exportatoare de petrol ar fi condamnate la mizerie. Porumbul și trestia de zahăr, convertite acum în hrană
22 SEPTEMBRIE. ZIUA FĂRĂ AUTOMOBILE. (FRAGMENT DIN „FIII ZILELOR” DE EDUARDO GALEANO) () [Corola-website/Science/296004_a_297333]
-
privind sistematica și morfofiziologia protozoarelor, viermilor, crustaceelor și insectelor. A fost interesat și a publicat lucrări privind faunei de apă dulce și lucrari de paleontologie privind peștii fosili din munții Moldovei, printre care și monografia "Păturele cu pești din Munții Pietricica și Cozla - Districtul Neamț. Orașul Peatra" (în 1887) Concomitent cu activitatea universitara, profesorul Cosmovici a predat disciplinele biologice în învățământul secundar la Școala Normală „Vasile Lupu” din Iași, Institutele Unite și Liceul „Humpel”. A publicat numeroase manuale de științe ale
Leon C. Cosmovici () [Corola-website/Science/307211_a_308540]
-
sau să indice scorurile folosind semne pe o tablă. În meciurile de cricket, unii arbitri țin socoteala numărului bilelor aruncate într-o partidă recurgând la tehnica antică de folosire a pietricelelor la numărat. La aruncarea fiecărei bile ei mută o pietricică dintr-un buzunar în altul. Există o pietricică pentru fiecare bilă, astfel că la golirea primului buzunar partida s-a încheiat. Pentru a face mai ușoară numărătoarea cu pietricele, cu mult înaintea erei calculatoarelor mecanice, acestea erau uneori puse pe
Adunare () [Corola-website/Science/306596_a_307925]
-
tablă. În meciurile de cricket, unii arbitri țin socoteala numărului bilelor aruncate într-o partidă recurgând la tehnica antică de folosire a pietricelelor la numărat. La aruncarea fiecărei bile ei mută o pietricică dintr-un buzunar în altul. Există o pietricică pentru fiecare bilă, astfel că la golirea primului buzunar partida s-a încheiat. Pentru a face mai ușoară numărătoarea cu pietricele, cu mult înaintea erei calculatoarelor mecanice, acestea erau uneori puse pe coloane separate pe o placă, pentru a indica
Adunare () [Corola-website/Science/306596_a_307925]
-
de tip paleontologic) situată în județul Neamț, pe teritoriul administrativ al orașului Piatra Neamț. Aria naturală cu o suprafață de 39,50 hectare se află în partea centrală a județului Neamț și în cea estică a orașului Piatra Neamț, pe versanții "Culmii Pietricica", ocupând partea centrală a acestuia la intersecția paralelei de 46° 55’ 778’’ latitudine nordică cu meridianul 26° 22’ 845’’ longitudine estică. Delimitarea pleacă de pe latura nordică de la altitudinea de 349 m, urcă până la aproximativ 495 m după care se urmărește
Locul fosilifer Pietricica () [Corola-website/Science/327705_a_329034]
-
aprobarea "Planului de amenajare a teritoriului național - Secțiunea a III-a - zone protejate") Atât custodia rezervației cât și proprietatea terenului, aparțin (2011) de Primăria Municipiului Piatra Neamț. În arealul orașului sau limitrof acestuia, s-au identificat 4 zone fosilifere: Cozla, Cernegura, Pietricica și Agârcia. Contextul geologic fosilifer este constituit din stive de roci moi groase de aproximativ 100 m formate în adâncurile Mării Paratethys. O particularitate a acesteia avea să determine conservarea în straturile de sedimente a corpurilor animalelor moarte. Astfel spre
Locul fosilifer Pietricica () [Corola-website/Science/327705_a_329034]
-
în zona orașului Piatra Neamț din 1883, nume precum Leon Cosmovici (sec. XIX), Mircea Paucă, biologul Mihai Ciobanu (a doua jumătate a sec. XX) fiind strâns legate de descoperirile făcute aici. S-au publicat monografii precum "Păturele cu pești din Munții Pietricica și Cozla - Districtul Neamț. Orașul Peatra" (Leon Cosmovici, 1887), "Fauna fosilă din oligocenul de la Piatra Neamț" (Ciobanu Mihai, 1977) și multiple articole, printre care cele ale Facultății de Geologie din Iași ocupă un loc dominant. Din România ""Acvariul de Piatră"" din
Locul fosilifer Pietricica () [Corola-website/Science/327705_a_329034]
-
aparține de Subcarpații de Curbura. Axul central al Pietricicăi aflat între munții flișului și soclul scufundat al Platformei Moldovenești, este un sinclinal suspendat umplut cu depozite mai dure, în cadrul unui sinclinoriu mai larg deversat peste bordura vestică a acestei platforme. Pietricica este alcătuită cu precădere din roci miocene și este înălțata preponderant în zona centrală, unde s-au păstrat conglomerate burdigaliene și gresii mai dure. La nord de valea Negelulului precum și la sud spre Trotuș înălțările au fost mai reduse și
Culmea Pietricica () [Corola-website/Science/327367_a_328696]
-
gresie de Kliwa de la Sărată, si Valea Mare). Formațiunile oligocene sunt acoperite de conglomerate din elemente verzi burdigaliene care la rândul lor sunt acoperite de formațiuni ale miocenului (marne grezoase, gipsuri, tufuri și cenuși vulcanice tortoniene). Marginea estică a Culmii Pietricica este înclinată puternic, continuarea culmii principale făcându-se spre Siret cu o fâșie de dealuri sculptate în marne și gresii, cu vai adânci săpate de o eroziune accentuată. Porțiunea localizat între Siret și Pietricica a evoluat în cuaternar în regim
Culmea Pietricica () [Corola-website/Science/327367_a_328696]
-
vulcanice tortoniene). Marginea estică a Culmii Pietricica este înclinată puternic, continuarea culmii principale făcându-se spre Siret cu o fâșie de dealuri sculptate în marne și gresii, cu vai adânci săpate de o eroziune accentuată. Porțiunea localizat între Siret și Pietricica a evoluat în cuaternar în regim de glacis piemontan, format după înălțarea culmii. Prelungirea sudică a culmii, Piemontul Orbenilor, este alcătuit din prundișuri și nisipuri pliocen-cuaternare. Trăsăturile actuale ale reliefului s-au format în Pleistocenul superior și în Holocen. Culmea
Culmea Pietricica () [Corola-website/Science/327367_a_328696]
-
acestuia. Porțiunea nordică cuprinde delurile de pe stânga Trebișului: Chicera Mare (501 m), Fătului (386 m), Samuilă (425 Poiana Mare (306 m) și pe cele situate între Trebiș și Negel: Slatina -Valea Rea (390 m), Râpă (468 m). Dealurile Căpățâna și Pietricica reprezintă o prelungire a culmii principale la sud de Negel. În lungul culmii principale sudice se înșiruie un aliniament de martori de eroziune: Cărunta (717 m), Fundu Tocilei (701 m), Măgura (660 m), Capătă (740 m) Cireșul (696 m) și
Culmea Pietricica () [Corola-website/Science/327367_a_328696]
-
familii), harta austriacă din 1852, în Marele Dicționar Geografic al României din 1901, în Dicționarul Statistic al României din 1914 și în "Statistica Răzeșilor" a lui Petru Poni, din 1921. În secolul al XVII-lea, hotarul ținutului Bacău însoțea culmea Pietricica (de la S. La N.) pe toată lungimea ei, cobora pe pârâul Nadișa până la confluența cu Tazlăul, incluzând tot teritoriul de pe stânga Tazlăului adică exact în zona satului Enăchești. Tendințele constante ale marilor proprietari de a deposeda pe răzeși de pământul
Enăchești, Bacău () [Corola-website/Science/300669_a_301998]
-
medie de 400-500 m și altitudini extreme cuprinse între 911 m (Culmea Pleșului) și 150 m spre culoarul Siretului. Sunt alcătuiți predominant din roci miocene (gresii, argile, conglomerate), slab cutate cu areale tectonic mai ridicate în șirul de dealuri (Pleșu, Pietricica). Dealurile sunt dezvoltate pe structuri anticlinale, iar culoarul depresionar Neamț-Cracău-Bistrița-Tazlău-Cașin pe o structură de sinclinal alungit limitrof Carpaților. Principala caracteristică a Subcarpaților Moldovei o constituie succesiunea dinspre zona montană spre exterior, în două fâșii paralele, a unui singur șir de
Enăchești, Bacău () [Corola-website/Science/300669_a_301998]
-
Carpaților. Principala caracteristică a Subcarpaților Moldovei o constituie succesiunea dinspre zona montană spre exterior, în două fâșii paralele, a unui singur șir de depresiuni (depresiunile Neamț, Cracău-Bistrița, Tazlău-Cașin) și a unui singur șir de dealuri (dealurile Pleșu, Corni, Runcu, Bărboiu, Pietricica). Depresiunea Tazlău - Cașin, una din cele trei depresiuni, este situată pe râurile Tazlău -Trotuș - Cașin (care își adună apele la Onești) și are un pronunțat caracter longitudinal; este mărginită spre est de culmea Pietricica (746 m), bine evidențiata în relief
Enăchești, Bacău () [Corola-website/Science/300669_a_301998]
-
dealuri (dealurile Pleșu, Corni, Runcu, Bărboiu, Pietricica). Depresiunea Tazlău - Cașin, una din cele trei depresiuni, este situată pe râurile Tazlău -Trotuș - Cașin (care își adună apele la Onești) și are un pronunțat caracter longitudinal; este mărginită spre est de culmea Pietricica (746 m), bine evidențiata în relief și împădurită, iar spre sud de Dealul Oușoru (753 m). Depresiunea are aspectul unui sinclinal larg, alungit, străbătut de Tazlău. Subcarpații Moldovei au un climat influențat de poziție, altitudine și desfășurarea în altitudine. Temperatura
Enăchești, Bacău () [Corola-website/Science/300669_a_301998]
-
în numai 3 secunde. Incașii foloseau "yupana": acesta era compus din mai multe recipiente așezate pe șiruri; în aceste vase erau puse fasole sau pietricele. Pe șirul inferior, recipientul avea valoarea de 1 și conținea maxim o biluță (fasole sau pietricică); recipientul de pe firul următor conținea două cu valoarea 2; a treia cu valoarea 3 a patra avea cinci cu valoarea de 5. Așadar, în total erau: 1 + 4 + 9 + 25 = 39. În șirul superior, valoarea biluțelor din recipiente era multiplicată
Abac () [Corola-website/Science/302314_a_303643]