439 matches
-
interes prioritar față de presa scrisă (peste 100 de abonați). Nu există cablu TV, se recepționează toate posturile radio FM, iar sătenii preferă urmărirea posturilor TV și radio cu emisie în limba maghiară. Drumurile și aspectul gospodăriilor: toate drumurile satului sunt pietruite, se lucrează la asfaltarea drumului de legătură între satele Zerind și Iermata Neagră. Majoritatea caselor sunt vechi de peste o sută de ani și clădite din văiugă. Toate casele și drumurile din Zerind sunt bine întreținute. Puncte comerciale: trei magazine mixte
[Corola-publishinghouse/Science/2221_a_3546]
-
este foarte departe” (vânzătoare, 43 de ani). Trenul este folosit în special de către elevii care merg la școală în oraș și care, în majoritate, sunt cazuri sociale și au asigurat transportul gratuit. Prin Zerind trece drumul național. Străzile satului sunt pietruite și în general sunt mărginite de pomi fructiferi ce delimitează zona carosabilă de trotuare. Drumul comunal dintre Zerind și Iermata Neagră este în curs de asfaltare. Casele din Zerind sunt construite din văiugă cu acoperișuri din țiglă. Sunt doar câteva
[Corola-publishinghouse/Science/2221_a_3546]
-
ani); „Noul primar a reparat școala, a început asfaltarea drumurilor” (pensionară, 72 de ani); „Vechea conducere a inițiat un program prin consiliul județean... pentru reabilitarea drumului între Zerind și Iermata Neagră. S-a început anul trecut în vară... Deocamdată este pietruit, anul acesta va fi și asfaltat...” (primarul, 40 de ani); „La inițiativa primăriei s-a început asfaltarea drumului principal dintre Zerind și Iermata Neagră” (preotul reformat, 49 de ani); „S-a reparat drumul Zerind-Iermata la inițierea primăriei” (vânzătoare, studii gimnaziale
[Corola-publishinghouse/Science/2221_a_3546]
-
-se către situația Ploieștiului, decât către cea a Tomșanilor. Tabelul 3. Elemente ale participării în cele șase sate în trecutul apropiat Satul Acțiuni trecute Tomșani Trei experiențe diferite marchează trecutul recent. Morarul a încercat la un moment dat (1998-1999) să pietruiască drumul spre brutărie. A cumpărat pietriș și a solicitat beneficiarilor direcți - cei care locuiau pe strada respectivă - să ajute la împrăștierea acestuia pe drum. Nimeni nu a contribuit. Pe de altă parte, câțiva săteni au construit în urmă cu câțiva
[Corola-publishinghouse/Science/2221_a_3546]
-
iar pe maluri, o beție de flori proaspete, deschise în bătaia soarelui. Mireasma florilor plutea în tot orașul, pe prichiciul alb de la ferestrele caselor erau ghivece de flori, iar printre porțile lucrate cu mare măiestrie se întrezăreau grădini cu alei pietruite de-a lungul cărora stăteau rânduite statui și glastre de flori. Pereții interiori ai caselor erau împodobiți cu modele migăloase în nuanțe de albastru. În odăi plutea un miros greu și ciudat. Era primul oraș spaniol pe care-l vedeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
înaintat de-a lungul coastei spre apus până când am dat de vreo zece case sărace de pescari japonezi înșirate în umbra promotoriului. La țărm erau oprite trei bărci. Pe partea dreaptă se găseau un doc pentru bărci și un drum pietruit cu stânci negre de vulcan puse una peste alta. Nici aici nu se vedea nici picior de om. Era ca și cum toți locuitorii fugiseră din pricina vreunei molime sau a altor nenorociri. Chinezii m-au sfătuit să cobor aici, dar eu șovăiam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
-te! — Eu... o să am nevoie de ajutorul dumitale. Pe jumătate sprijinindu-se de ea, Vultur-în-Zbor reuși să ajungă acolo unde aștepta măgarul. După încă alte cîteva încercări, erau amândoi călare, cu doamna Gribb în față; și o porniră pe Drumul Pietruit către locul care-l bântuise pe Vultur-în-Zbor ceva mai devreme în seara aceea: acasă. Atunci când au trecut pe lângă Casa Fiului Răsare, Vultur-în-Zbor dormea, cu un braț petrecut în jurul taliei doamnei Gribb, ca să reziste călare, și cu capul odihnindu-se pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Altfel cum ar fi rămas ei atâția ani (dacă nu atâtea generații) să locuiască Într-un sat al cărui nume e aproape obscen (motiv pentru care nici nu ne putem permite să-l transcriem aici)? Două dintre străzile lui sunt pietruite, acolo unde se Încrucișează, pe o lungime de circa 100 de metri fiecare. Pentru cineva care vine din afară, locul acela de la intersecția celor două străzi poate fi numit piață. Clădirile din cele patru colțuri ale intersecției sunt diferite de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
zâmbească. Și să facă semne cu mâna. Apoi, se confruntă cu lumea. Indieni și englezi. Bărbați englezi și doamne. Doamne indiene? Nu. Toți discută adunați în ciorchini, ca o enormă cultură socială de spori, un experiment desfășurat aici pe farfuria pietruită din mijlocul pajiștii bine udate a celor doi Privett-Clampe. Servitori cu mănuși albe poartă niște tăvi de argint. O orchestră de viori cântă muzică clasică lângă noul pavilion din grădină, o inovație arhitecturală a doamnei Privett-Clampe. Într-o parte, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
lor le dăduse voie să se ducă. Când fetele dăduseră la o parte draperiile în acea sâmbătă dimineața, lumea exterioară era cenușie și umedă. Nori negri pluteau peste deal, iar apa de ploaie se scurgea în mici pârâiașe pe strada pietruită de sub ferestrele dormitorului lor. Nu aveau ce face. Excursia a fost anulată. Lui Malcolm Johnstone aproape că-i venea să se ia singur la șuturi de disperare. Întotdeauna repeta asta, când povestea ce s-a întâmplat atunci. Îmi venea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
cîte puțin, maxilarul omului scăpa în jos. O vreme nu s-a auzit decît răsuflarea sa. Edificat, părăsi apoi ușa, lăsînd bărbătește în urmă un iz de usturoi. Pictorul locuia la marginea tîrgului, dincolo de pîrîul către care cobora o stradă pietruită cu bolovani rotunzi. Între ei hodinea nestingherită putreziciunea frunzelor, a dopurilor, hîrtiilor și mai ales praful. De pe acoperiș miorlăia un motan. Tolănit pe trotuar, un cățel mă privi castaniu și moale, nehotărît dacă să se ferească din cale au ba
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
zapis am aflat întâi că acest Carabet era fiul negustorului Lohan, cu care ne-am întâlnit pe Podul Vechi. Apoi că pe Ulița Bărboi era “un pod de piatră”, ceea ce înseamnă că pe acolo era oarece apă... sau ulița era pietruită... De asemeni, zapisul localizează cu precizie biserica armenească “Sfeti Grigorie”, care la acea dată încă nu era risipită. --Îmi place că ai prins toate amănuntele din acest zapis. --Fac și eu ce pot, prea cucernice. --Iaca ce spune în zapisul
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
toți respiră ușor în mijlocul nopții, eliberați pentru scurtă vreme de sub domnia tiranică a soarelui. Peste numai câteva ore se va coborî din nou asupra lor, dar până atunci, pot vorbi în șoaptă pe la spatele lui, privesc strada pustie, care îmi pietruiește inima, o durere îngrozitoare mă cuprinde, încotro se grăbește la ora aceasta, cum are de gând să ajungă în sud, uitasem amănuntele cele mai simple, dintr-odată nu mai știu nimic despre el, după ce multă vreme fusesem obișnuită să știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
în cuvertura care, în ciuda temerilor, ține. Rușinos ghemuit (suflă în mine o voce străină), ultimă umilire... Mai simte el această umilire, că e lipsit de demna înțepeneală a morții, de acea înfiorătoare înțepeneală demnă ? Și așa îl duc prin curtea pietruită cu cărămizi bătrâne, printre care se strecoară tulpinile viclene și alburii ale florilor de piatră. Jos, peste cărămizile tocite ale curții, peste florile mov-galben-roz, este sicriul lucios, în care l întind. La fel ca și cu cearșaful, acum trag de sub
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
și-mi continui drumul, uitând de tentațiile unei băi în mare. Trebuie să menționez faptul că de la această ultimă localitate, trecând apoi prin Cogoleto și până la Varazze, drumul pe malul mării sau prin localitate este de o frumusețe rară. Este pietruit, foarte bine amenajat pentru plimbările turiștilor sau pentru mersul pe bicicletă. Flancând marea, acest drum străbate numeroase tuneluri de piatră, iluminate și curate, săpate în stânca muntelui. Sunt numeroși turiști care aleargă, familii cu copii plini de viață. Si singur
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
cumpere un ceai împotriva astmului, și sui pe o potecă formată din trepte săpate în piatră, cu smocuri de iasomie pe margini, până la o piață cu case mici, cenușii, toate dispuse cu spatele la restul orașului. De-acolo, coborî pe o străduță, pietruită cu bolovani mari, unde mirosea puternic a busuioc și a pește prăjit, spre locuința prezicătoarei; o prezicătoare specializată în "alectromanție". "Alectromanția" a rămas neschimbată, de pe vremea romanilor, îi explicase doctorul Luca. Se desenează în țărână un cerc, care e împărțit
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
și sperând în secret că, până la urmă, voi ajunge ceea ce-mi dorisem din copilărie : să fiu „scriitoreasă“... Cred și astăzi că fetița mea a venit pe lume la fix ca să-mi deschidă un nou drum, un soi de cărare pietruită cu cărămizi galbene, presărată cu peripeții și greutăți, dar care îmi promitea, la capătul ei, să mă ducă direct în Orașul lui Oz, acolo unde se împlinesc toate dorințele. Merg de atunci pe cărarea asta și, deși uneori drumul devine
Cântec de leagăn. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Adina Rosetti () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1779]
-
Buddha, Amon-Ra și Confucius aveau multe lucruri în comun. De fapt, sînt presbiterian, dar lucrez cu credincioșii de pe toate continentele și de orice culoare. Lanark era prea obosit să vorbească. Nu mai mergeau pe gheață, acum urcau pe o pasarelă pietruită sub un acoperiș arcuit. — Rețineți, zise Ritchie-Smollet, mă opun sacrificiului uman, în afară de cazul în care este voluntar, cum a fost cazul lui Hristos. Ați călătorit bine? — Nu. — N-are importanță. Sînteți încă bine sănătoși și fiți siguri că vă așteaptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
și în câteva zile eram însurat. Cu ceva tot m-am ales însă din această gafă. La insistențele Liviei, ne-am mutat într-o locuință de la marginea orașului. Ferestrele dădeau spre pădure, ceea ce îmi plăcea foarte mult. Strada nu era pietruită, pământul se desfunda la fiecare ploaie și devenea noroios, în schimb aveam curtea plină de trandafiri; în special trandafiri galbeni și de un roz palid, obosit, care umpleau aerul cu un miros greu și dulceag. Mă atrăgea să stau între
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
pe buze, probabil în așteptarea cadavrului. Ceva se întîmpla în acel oraș și nu pricepeam ce. Exista un secret sau un blestem pe care nu reușeam să-l dezleg în nici un fel până ce, deodată, printre pietrele bombate cu care era pietruită strada am văzut licărind limbile șerpuitoare ale unui foc verde care urca prin pământul îmbibat de ploi. Iarba creștea cu o putere uimitoare, ca un incendiu care se pregătea să cuprindă porțile, gardurile, casele, totul. Și nu numai iarba. Arbuștii
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
putea fi mai derutant de-atât. Mergeau de mai puțin de jumătate de oră și totuși se simțea de parcă ar fi călătorit prin timp. Dacă Ierusalimul era un oraș cioplit în piatra cenușie din vremurile biblice, fiecare cărămidă, fiecare drumeag pietruit fiind învăluit în aerul stătut al istoriei antice, Tel Avivul era zgomotos, iritant, sufocant de modern. La orizont luceau zgârie-norii, etajele de sus strălucind ca niște table de șah, iar drumul era mărginit de rânduri-rânduri de blocuri din beton, având
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
și în câteva zile eram însurat. Cu ceva tot m-am ales însă din această gafă. La insistențele Liviei, ne-am mutat într-o locuință de la marginea orașului. Ferestrele dădeau spre pădure, ceea ce îmi plăcea foarte mult. Strada nu era pietruită, pământul se desfunda la fiecare ploaie și devenea noroios, în schimb aveam curtea plină de trandafiri; în special trandafiri galbeni și de un roz palid, obosit, care umpleau aerul cu un miros greu și dulceag. Mă atrăgea să stau între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
pe buze, probabil în așteptarea cadavrului. Ceva se întâmpla în acel oraș și nu pricepeam ce. Exista un secret sau un blestem pe care nu reușeam să-l dezleg în nici un fel până ce, deodată, printre pietrele bombate cu care era pietruită strada am văzut licărind limbile șerpuitoare ale unui foc verde care urca prin pământul îmbibat de ploi. Iarba creștea cu o putere uimitoare, ca un incendiu care se pregătea să cuprindă porțile, gardurile, casele, totul. Și nu numai iarba. Arbuștii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
ziua aceea, nu trecuseră decât cinci primăveri, iar el nu se schimbase deloc, nici lumea - ceva important se Întâmplase, căzuse Zidul Berlinului, și Uniunea Sovietică, dar răul Își Întindea umbra peste tot, cu o eficiență monstruoasă și inexorabilă. Dalele care pietruiau insula erau perfect albe, părând pânze ce așteptau să fie umplute. Dar era prea multă lumină, și cei din case l-ar fi putut vedea. Pe insulă locuiau doar câțiva norocoși, destui totuși. Zero trecu pe sub spital, și se Îndreptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
brusc, ridicând scurt brațul spre ei. Apoi, a înșfăcat în fiecare mână câte un ins măturând cu fiecare, în stânga și în dreapta, făcând loc destul cât să elibereze ieșirea. A deschis poarta și s-a aruncat pe capra trăsurii. Drumul era pietruit și destul de larg, iar când ajunsese aproape de pădure a auzit în spate tropote de cai. Pădurea părea pustie, iar zgomotele urmăritorilor se auzeau distinct. Își dădea seama că vor fi ajunși din urmă în curând, dar nu-și făcea probleme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]