427 matches
-
adună, în șoapte cu vise și doruri tăcute.” (poemul „Noaptea”, pag 43) Prin întoarcerea în copilărie, prin retrăirea acelei perioade care seamănă atât de mult cu raiul, prin închinarea în fața celor care ne-au adus pe lume, prin sentimentul de pioșenie, prin sfințire și prin imnuirea a tot ce a fost, ne pregătim de marea Înălțare spirituală: „Pereții casei bunicilor Sunt prăfuiți de dureri, Pereții casei bunicilor Sunt văruiți cu lacrimi... Dar icoanele de pe pereți ei Ne vorbesc de IUBIRE ” („Casa
CRONICA LITERARĂ LA VOLUMUL DE POEZIE ,,ÎN AMURG”, A POETEI EMILIA ŢUŢUIANU, AUTOR ŞTEFAN DUMITRESCU de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 1508 din 16 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382312_a_383641]
-
cărarea orișicui - / Pe drept îl ocrotește; cel rău era și nu-i”. Regele se cuvine să fie înțelept și blând; judecătorul - învățat; ambii să-l slujească ne-ncetat pe Domnul, și cinstire Fiului să dea. Invocația mistică, implorarea divinității, de strictă pioșenie, are drept corolar credința: „Mă culc și-adorm pacific și senin,/ Căci Domnul e tăria casei mele”. Alteori parcă răzbate din versuri ruga fierbinte, disperată și tragică a lui Arghezi, din psalmii cunoscuți: „Îndură-Te către cuvântul meu/ O, Doamne
POEZIA CA INSPIRAŢIE DIVINĂ de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 2164 din 03 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382432_a_383761]
-
la cea ludică, de la invocarea divinității din Cap. I. Doar cu tine..., la jocul inocent din Cap. XII. Puțin umor... nu strică. Rugile din "Te chem, Doamne!", "Rugă către Tine", ori "Iartă!" se acoperă cu sonuri psalmodiate, inducând stări de pioșenie și sinceritate. În fapt, eul liric își caută calea spre Dumnezeu: „Învrednicește-mă, Doamne”, „Să te aflu pe tine, să știu”, „Să-ți caut, să-ți aflu iubirea”, „să rezist”, „să pot”, „să citesc”... După zbaterile ce amintesc de zbuciumul
LINA CODREANU de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1857 din 31 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384067_a_385396]
-
dăruit în noapte de îngeri veghetori. Chemările și tristețile sunt apele reci ce le întâlnește în noapte. Dorul de părinți, este mistuitor. Uneori și tăcerea o doare... Anna Nora Rotaru-Papadimitriou este într-o căutare asiduă a descoperirii eului său poetic. Pioșenia versului religios, tematica filozofică, cuprinsă de acel fior liric unic, îi dau noblețe și statornicie. Ea scrie din iubire față de cuvânt, așternând în brațele noastre ca pe niște flori, poemele ce alcătuiesc acest volum. Sper, ca poeta Anna-Nora Rotaru-Papadimitriou, prinsă
ÎNTRE MAGIC ŞI SPIRIT de MARIANA GURZA în ediţia nr. 2329 din 17 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/382979_a_384308]
-
ora, vreți să vă opresc mâncare? -Da, te rog, lasă-mi un număr de telefon. -Când terminați și vreți, să veniți acasă, mă sunați și vin, să vă iau. A urcat treptele muzeului de istorie pătruns de un sentiment de pioșenie, un sentiment de patriotism, de stimă față de înaintașii acestor meleaguri. Pe aici trecuse Mihai, Viteazul Vodă, Frații Buzești, dar și Domnul Tudor. Cu inima cât un purice, emoționat, ca de fiecare dată când se întâlnea cu istoria, a plătit la
CĂLĂTORIE NETERMINATĂ de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2134 din 03 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385352_a_386681]
-
deși ei m-ar fi băgat cu dragă inimă. Cât timp Mihai vorbise, femeia se uitase numai în ochii lui, îi prinsese mâna dreaptă și într-un gest de tandrețe o dusese la obrazul ei, apoi cu iubire amestecată cu pioșenie a depus un sărut lung pe ea. Mișcat de gestul ei, bărbatul a prins-o în brațe, a strâns-o la pieptul său, apoi i-a sărutat buzele una câte una. Gâtul fin și catifelat nu a rămas nesărutat de
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ X de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2255 din 04 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/385345_a_386674]
-
-l repete. Datoria noastră, și a tinerei generații, e să trăim și să-i pomenim, ca să nu dea Domnul să le repetăm soarta”, a conștientizat primarul satului Mahala, dna Elena Nandriș, cea care veghează cu sacralitate memoria consătenilor martirizați. Cu pioșenie a evocat gloria Eroilor, care au sfârșit viața în suferințe grele, pe crucea Golgotei Neamului Românesc, pe care ne-a fost sorocit, de un destin amar, s-o suportăm de-a lungul timpurilor, diplomatul român, consulul Edmond Neagoe, care a
ÎN MEMORIA CELOR CE AU FĂCUT SĂ DĂINUIE CREDINŢA, LIMBA ŞI NEAMUL [Corola-blog/BlogPost/93523_a_94815]
-
Atunci, după ce mi-am amintit în fața sa de toate câte le-am povestit mai sus, dar și de altele, care n-au încăput în această succintă relatare, mi-am plecat ochii spre covorul de frunze veștede și am murmurat cu pioșenie în limba strămoșilor latini, pe care profesorul atât de mult i-a prețuit: Perpetuum in cordibus nostris vives, Magister! Dan Florița-Seracin Referință Bibliografică: Într-o zi a sfârșitului de octombrie / Dan Florița Seracin : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1764
ÎNTR-O ZI A SFÂRŞITULUI DE OCTOMBRIE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 1764 din 30 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383139_a_384468]
-
a Însemnat pentru mulți o revelație. După mărturia ofițierilor englezi din armata lui Denikin, se va lansa o ediție populară adresată „tuturor soldaților care știau carte“, menită să susțină moralul și așa labil al ostașilor, și, totodată, un gest de pioșenie Întru pomenirea sufletului muceniței Aleksandra Fiodorovna. Strînși În jurul focului, soldații se aciuiau pe lîngă ofițerii care citeau cu o voce gravă prorocirile din Conspirație. În pauza dintre două cuvinte se auzea doar foșnetul fulgilor mari, iar uneori, ca de la mari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
imediat de pornirea-mi fatală. Cum m-a privit a Înțeles pe loc cu ce mă Îndeletnicisem: lîngă mine era mormanul de bucățele rupte de hîrtie. M-am ridicat de pe podea și i l-am Înapoiat. „L-am sfîșiat cu pioșenie“ am zis. Apoi i-am dat mapa cu fotografii. „Pe cele În care eram Împreună le-am distrus.“ Apoi l-am văzut o dată la o tribună unde citea o proclamație. Părea deja un om Înfrînt, care Își presimțea sfîrșitul. Ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
și fursecul uscat și tare de la providențial, s.a., asigurări&reasigurări, chiar acum a comandat un suc proaspăt de portocale natural, pâine prăjită și o cafea adevărată cu lapte. Fie să se afle în ceruri cine te-a inventat, murmură cu pioșenie către pâinea prăjită când ospătarul veni să-i pună farfuria în față, cu pâinea prăjită înfășurată într-un șervet ca să nu se răcească, conform vechilor uzanțe. Ceru un ziar, știrile de pe prima pagină erau toate internaționale, nimic de interes local
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
Încrucișându-și mâinile sub bărbie și observându-l cu luare-aminte. Știa despre obișnuința maurilor de a se Îndrepta către Mecca, dar vederea acestuia, prosternat cum să găsea În fața unui zid și adâncit Într-o litanie de neînțeles, În loc să Îi deștepte pioșenia religioasă, Îi stârni râsul. Pesemne că sclavul Îl auzise pufnind, Întrucât se Întrerupse și Îl fixa dușmănos. - Vorbește-mi despre paradisul tău, păgânule. Ce e scris În carte? Îl Întrebă Dante. Și iartă-mă că ți-am Întrerupt dialogul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
să apară lizibil caracterele grecești cu care sunt scrise lucrările lui Philodemos: descoperim astfel tratate consacrate moralei concrete - viața, moartea, avuțiile, sănătatea, mânia, lingușeala, sinceritatea, stilurile de viață, politica -, esteticii - retorică, muzică, poezie -, logicii - despre semne și despre inducție -, teologiei - pioșenia, zeii, religiozitatea -, precum și istoriei ideilor și a filosofiei. Ansamblul ne oferă o variantă a epicurismului datată secolul I î.Hr. -2- Arhitectul, mecenatul și filosoful. Vila numită de atunci încolo „a Papirusurilor” se dovedește a fi plină de statui de monarhi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
-i privește pe zei, trebuie să adăugăm și niște detalii specifice lui Philodemos: frumusețea lor, de exemplu, dar și posibilitatea de a fi sexuați - zei masculi și zeițe femele... -, viața lor socială și limba lor, rațională, deci înrudită cu greaca... Pioșenia exclude rugăciunea orientată în sensul interpelării, al solicitării, al cererii interesate: nu comunici cu zeii pentru a le cere binefaceri sau avantaje. La antipozii sacrificiilor grecești menite să asigure bunăvoința cerului, departe de orice transcendență, relația filosofului cu modelele sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
ce anume o constituie și dezvăluie motivele pentru care oamenii își făuresc idoli, li se închină, se înstrăinează de ei înșiși și sfârșesc prin a-și pune soarta în mâinile preoților, ale unui cler care utilizează fără rușine credința și pioșenia ca pe niște ocazii de a-și asigura o dominație asupra trupurilor și a sufletelor, pentru ca mai apoi să exercite o reală și redutabilă putere politică. Oamenii îi creează pe zei după chipul lor ipostaziat. Plecând de la propriile slăbiciuni, ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
de piatră Neam de piatră Tăria pietrei spre nemurire revărsată Foșnet îmbătat de gânduri line Alunecă spre altar cum se cuvine Rugi albe din pietre albe Iau auzul meu în taină și îl duc Spre un loc binecunoscut Și cu pioșenie-l înalță amestecat Cu fumegânde miresme de tămâie până în lacrima vie Ce spală rănile timpului neînvins Cum spală magicul,ziditorul cuvânt Rănile sufletului aici pe pământ Neprețuite comori Ale neamului meu geto-dac De dincolo de milenarul drum Pierdut adeseori în ceață
MEMORIA STATUILOR (POEME) de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 972 din 29 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364394_a_365723]
-
că te afli și tu în aceleași brațe sfinte care cuprinde întreaga veșnicie pentru tine. Pentru mine, pentru tine, s-a coborât din cerul sfânt ca să pună în noi gândul veșniciei Sale. Așa că meditând la aceste gânduri mă plec cu pioșenie în fața măreției lui Hristos pentru că într-o lume de zbucium și nevoi, războaie și dureri, El a coborât întregul Cer pentru mine. De aceea să-I mulțumesc mă simt datoare și chiar veșnicia întreaga tot nu mi-ar fi deajuns
2014 ... UNDE MĂ AFLU EU !? de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 1104 din 08 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363814_a_365143]
-
deapănă în versuri”, Mihaela Meravei “se lasă copleșită de starea de inefabil”, Elena Mlădinoiu “vede lumea de la distanță care îi permite să o transfigureze perfect”, Ștefan Lucian Mureșanu “are trei studii de excepție”, Gerra Orivera este “o poetă plină de pioșenie și decență în fața cuvântului așternut”, Lucia Pătrașcu “vine în această antologie cu câteva poezii scrise în stil tradițional, bine strunite prozodic”, la Tatiana Scurtu-Munteanu “avem de sesizat o poezie plăcută, bine organizată, profundă, contemplativă, sensibilă, cu unele accente romantice”, Ileana
LIRICA PRIMĂVERII, ANTOLOGIE COLECTIVĂ DE CREAŢIE LITERARĂ de TATIANA SCURTU MUNTEANU în ediţia nr. 905 din 23 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363881_a_365210]
-
lasă să te oprești. Virginia Vini POPESCU: Nu doresc să răscolim dureri, dar ar fi nedrept să trec peste dedicația pe care am gasit-o în ultima monografie. Vă cer iertare. Vă rog să-mi permiteți să o redau cu pioșenia cuvenită: „Dedic această carte în amintirea părinților mei, învățătorii Alexandru și Elena Stănescu, care au contribuit la propășirea educației și culturii pe aceste meleaguri și generoasei mele soții, Venera, care ne-a părăsit după o boală cumplită, aflându-și liniștea
DE VORBĂ CU MODESTIA ! (INTERVIU CU ION AL. STĂNESCU) de VIRGINIA VINI POPESCU în ediţia nr. 2202 din 10 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362895_a_364224]
-
spirituală benefică, bazată pe convingerea că ortodoxia română a avut stâlpi zdraveni de rezistență sub comunism, care au făcut-o să înflorească atât de frumos după 1989, devenind instituția cea mai de încredere a națiunii. Îi simțeam sentimentele de sinceră pioșenie față de mărturisitorii neînfricați în fața sentințelor capitale, precum cei din familia mea și cei despre care căutam să aflăm cât le fuseseră de aproape: Acel puternic eșalon de ierarhi români care au acceptat mai degrabă hulirea decât abaterea de la calea națională
CĂTRE DIMITRIE GRAMA (1) de CORNELIU LEU în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362433_a_363762]
-
la 15 ianuarie și 15 iunie comunitățile localităților noastre îl comemorează, depunând flori la statuile lui, organizându-se simpozioane pe teme din opera sa. Oare aceste pelerinaje de două ori pe an la statuile lui nu sunt o formă de pioșenie față de o personalitate ce merită să o numiM „Sfântul Literaturii Române”!? Eminescu în acest răstimp a devenit în memoria noastră culturală un brand. Atât prin geniala sa operă dar și prin destinul său martiric, cum ar spune Adrian Dinu Rachieru
MARELE NOROC AL LITERATURII ROMÂNE – EMINESCU ! de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 742 din 11 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361169_a_362498]
-
aștepta miraculoasa icoană cu care urma să facă o adevărată procesiune religioasă până la Kykkos. Legenda spune că pe parcursul drumului prin munții Troodos, copacii participanți la ceremonia de bun venit și-au aplecat trunchiurile și ramurile până la pământ în semn de pioșenie. Astfel, sub patronajul împăratului Alexios Komnenos s-a ridicat biserica și mănăstirea în care a rămas pentru totdeauna icoana făcătoare de minuni. Personal, în momentul intrării în biserica de la Kykkos în care nu am avut voie nici să filmăm, nici
CIPRU (2) – RELIGIE, ISTORIE ŞI MIT! de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 105 din 15 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361200_a_362529]
-
preț piperat. La început nu-l folosise, până când, la ultimul cutremur, i se spărsese o mulțime din piesele colecției de porțelanuri vechi. Atunci, de necaz, se hotărâse să întrebuințeze fără menajamente tot ce nu-și îngăduise odinioară, toate achizițiile cu pioșenie păstrate, prin urmare și fotoliul, smulgând furios husa cu care îl protejase de când și-l adusese în casă. Să plece la L., orașul unde își dusese din tinerețe, după arestarea și moartea soțului ei, cunoscut lider național-țărănist înainte de război, existența
RECVIEM DE MOZART de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360850_a_362179]
-
adună, în șoapte/ cu vise și doruri tăcute.”// (poemul „Noaptea”, pag 43) Prin întoarcerea în copilărie, prin retrăirea acelei perioade care seamănă atât de mult cu raiul, prin închinarea în fața celor care ne-au adus pe lume, prin sentimentul de pioșenie, prin sfințire și prin imnuirea a tot ce a fost, ne pregătim de marea Înălțare spirituală: „Pereții casei bunicilor/ Sunt prăfuiți de dureri,/ Pereții casei bunicilor/ Sunt văruiți cu lacrimi.../ Dar icoanele de pe pereți ei/ Ne vorbesc de IUBIRE”// („Casa
O CARTE DE POEZIE CA UN AMURG ÎNFLORIT PE DINĂUNTRU de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368468_a_369797]
-
Caldarâmul Căii Crucii e ros de pașii, de genunchii celor care au trecut pe aici, prin veacuri, pe urmele Mântuitorului. Pietrele sunt parcă șlefuite, sticloase, cu luciri de oglindă.” Cutremurându-se de toate cele văzute, Nicolae Băciuț , descrie cu smerită pioșenie întregul arhipelag de biserici vizitate , pe Pământul Sfânt. Toate acestea dăruindu-i mai multă virtute și rabdare, ce înseamnă dragoste . Răbdarea , este esența vieții noastre. Scriind această carte cu răbdare și inima plină de bucurie emoțională, Nicolae Băciuț , își însușește
SACRU SI PROFAN IN TARA SFANTA de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 252 din 09 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367173_a_368502]