3,087 matches
-
de la acest cuvînt inventat, alcătuit din vocale curate ce-mi fulgera înțelegerea ca-n paradis, în fața căruia tremurasem de emoția începutului a ceva tainic, dumnezeiesc, profund fericit că-i pot sufla viață-n față, că-l pot, pentru o clipă, pipăi-n forma lui necunoscută, de la acest cuvînt, ca-n vis, începea poezia. * Numai că nu era de ajuns doar cuvîntul! Trebuia să mai fiu și eu! Și poate că, de fapt, conștiința, extrem de rar izbită-n priceperea mea, că, iată
O rugă sfîșietoare a cuvintelor către Cuvînt! by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12976_a_14301]
-
ABBA! Blondă, înaltă, sănătoasă, cu niște craci lungi, zdraveni, cu-n bazin solid (în care-ar fi înotat toți peștișorii din lume!), c-o dantură că-ți venea mereu să-i desfaci gura, ca la cai, și să i-o pipăi, rîzînd, avînd un fermecător accent ardelenesc și o fustiță de antilopă maro, cu franjuri, întru dezgolirea a tot ce e mai sfînt, purtînd plovere mițoase peste mai mulți sîni în teribilă erupție! Celesta Tenzi! Funcționa în aceeași comună, la un
Celesta Tenzi by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13058_a_14383]
-
prison (dulce cremenalion) grand metaforar matroz. Dau mă(h)mut în vizuina pe la lună androgina jappement paradigmata (ftizica din traviata) voici betisul trup calfa la zo it comeata sfeșnice becisnice aboiment de cânelup. O pupila uriașă coapse moapse de încasa pipăie și le desfașă descheie centura și halima la entropi: paratrăznetul lui p. Cu fier roșu Ezechil nu i-a pus cândva sigil? Psihotropa la subsol în ochiada ștreangului vrea vermina iambului să-i decript mormonoscript din vulgata-n cheia sol
Lied sobol în si bemol by Horia Zilieru () [Corola-journal/Imaginative/13160_a_14485]
-
întunericul înaintând pe picioarele lui de miriapod paralitic. Semne particulare Încet, sub pojghița visului în subsolul realului răsar comorile nopții. Trupul de fum doarme alături câinele latră abulic pisica veghează calea dreaptă a unor șoareci de pluș. Prelungi, degetele tale pipăie vertebrele iubitei dar nimic nu e de ajuns spre a reduce la tăcere pulsul febril, halucinanta coborâre în abis a sevelor. Ziuă, ziuă din nou, lumina învârte morișca uzată a timpului pe zidul alb se decupează umbrele nopții firișoare diafane
Poezie by Vasile Igna () [Corola-journal/Imaginative/13110_a_14435]
-
a unei ființe încrezătoare în justificarea absolută a tot ce i se întâmplă. Mai presus de toate, mă zguduie năvala simțurilor peste noua prezență; precum Adam, cel din Anatolida lui Ion Heliade Rădulescu, mânzul este asediat de văz, auz, miros, pipăit: ,, Dar presimțea lumina cum dă în el năvală,/ Și arborii pădurii din depărtare, hăt,/ Îi frământau auzul trăsnind pe verticală:// Răuri veneau în goană cu străluciri de stea/ Și vânturi cu miresme de ierburi necosite,/ Și dintre toate-acestea mai iute
Ioan Alexandru, în câteva poeme by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13115_a_14440]
-
emise de instructor. Alcătuisem o prețioasă colecție de expresii idioate, de aberații logice, de cogitații primitive, colecția mea pe care, din păcate am aruncat-o cu ușurătate odată cu plecarea mea de la Nucet - când își sfârșea rechizitoriul Ioviță se ridica, își pipăia decent prohabul, mai arunca asupra noastră - a lui Tinel în speță - vreo câteva săgeți otrăvitoare, își controla Pobeda de la mână și o zbughea la gară, fugea cât îl țineau picioarele de teamă să nu piardă cursa de Târgoviște. Directorul, nervos
Viața la țară by Constantin Mateescu () [Corola-journal/Imaginative/13194_a_14519]
-
fiecare poem e un viol / fiecare ficțiune e refugiul unui masochist”), dar, nu o dată, și cu sentimentul irealizării, al căderii sub o mască imaginată, pur produs al “creierului”, lipsit de concretul palpabil de către “mâna” ce l-ar putea verifica: “mă pipăi și nu mă găsesc / - când nu exist sunt perfectă - / pantofii stau lângă pat / mănușile pe noptieră / numai mâna cu care îți scriu / lipsește din cameră / dar creierul mi-a devenit flexibil / e un atlet de douăzeci de ani / îmi scot
Note despre poezia Norei Iuga by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/13548_a_14873]
-
pe sine. Vei cunoaște pleoapele Vei cunoaște pleoapele dar nu și ochii degetele dar nu și mîinile unghiile dar nu și degetele vei privi visător cum se desface Cartea filă după filă dezvăluindu-ți Centrul său pe care-l vei pipăi fără să-l atingi îl vei privi fără să-l vezi. Scrii așa cum citești Scrii așa cum citești despre lucruri ce par că se află aci deși sînt deja dincolo despre lucruri ce par că se află dincolo deși sînt încă
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/14330_a_15655]
-
doua, sau a treia, sau a patra recitire mă dezmeticeam, "gustam" textul. Mai exact: contactele inițiale cu anumiți autori mă pierdeau, precum femeile, în orgasme cerebrale, în dezordini ale minții, într-o plăcere incontrolabilă a cărnii. Nu citeam! De fapt pipăiam, miroseam, mă scufundam amețit între paginile interzise, desfăcute lacom, păcătos.
Catalog de nimfe (1) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14487_a_15812]
-
Emil Brumaru Interpretează Marcel Iureș Ce iureș de pomană! Mai sănătoasă-i o iamă printre autorii dragi, vechi, uriași. Să-ți împănezi bucata, bucățile!, cu citate ctitorite de Aleșii-Aleșilor! Salvarea plesnește, repet tare, pe unde nici nu pipăiai. (S-ar presupune că de fapt, o cloceai, o ocoleai cu migală și acum ai învins ce nu-ți convenea... te deranja la stomac... nu-ți... hodoronc-tronc...sau te angaja prea intim, te jena să urli în gura... te închipuiai
Zice-se că te-ai uzat: pa și pusi, dom'le (2) (monolog) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14542_a_15867]
-
pe scaune ce pluteau la doi metri deasupra imaginarului psihologic și am început să numărăm prizonierii lui Hugo Ball fredonând Gadjama bimberi glassala degetele tale muiate-n foc răsfirau continente ciobite pe umerii unei femei oarecare în timp ce pe pieptul alteia pipăiau zgrunțuroasele terminații ale unei nopțI ratate alte femei așteptau la rând să fie remarcate rememorate reinventate refolosite recalculate resuscitate resemnate restituite recunoscute restaurate ruinate rostogolite racordate la rețeaua de desemantizare a limanului phanopeei șiruri nesfârșite de femei așteptau ceva de la
Poezii by Angela Furtună () [Corola-journal/Imaginative/14428_a_15753]
-
a cuvintelor ca-ntr-un lichid amniotic expirat, tu te încolăceai în jurul câtorva consoane și cântai glassala, numărând ostaticii șI privindu-mă intens psihodramă cu patru fraulein pe metereze noaptea mă surprinde cu fața la zidul Berlinului ca un gardian ce-mi pipăie anatomia lasciv convins că toate liniile sunt la locul lor haotice și totuși ceva mai poate sta ascuns în însășI încordarea știutului stăm patru fraulein pe metereze cu gâturile strivind dantelăria de fier forjat și cu un picior în aer
Poezii by Angela Furtună () [Corola-journal/Imaginative/14428_a_15753]
-
da, mai știu mirosul încins al torsului mamei de care mă lipeam pentru a scăpa de zgârietura piezișă a întâiului bărbat mai știu foșnetul sec al picioarelor ei uscate între care mă ascundeam să nu mă afle mâna ce-mi pipăise genunchii prea lucioișI mai aud cum se ciocneau cu sunet de zefir coastele mamei de dinții mei mărunți între care se măcina spaima că o umbră mult prea mare îmi va acroșa aripile de libelulă celelalte fraulein relatează și ele
Poezii by Angela Furtună () [Corola-journal/Imaginative/14428_a_15753]
-
de rumoarea unui cântec tânjesc să ating cu porțelanul călcâiului pământul afânat de rumoarea unui cântec pentru pian și să joc șotronul percutând la infinit alveola unui mi bemol ca un nerv în cochilia dintelui cariat îmi place să-mi pipăie nervurile brațelor privirea mirilor zburători ai lui Chagall, acei flamboyanți roboți erotici polenizatori pe care mi-i culcă vântul în jurul gâtului în anotimpul albastru îmi place să simt globulele orange ale sunetului de tubă cum îmi diluează sângele din vârful
Poezii by Angela Furtună () [Corola-journal/Imaginative/14428_a_15753]
-
și dacă vântul legănân- du-l ni-l aduce pe buze sângerând al cui va fi păcatul? Avem nopți și avem zile Avem nopți și avem zile, Împărțim pâinea în clipe, Îndoim apa cu sânge, Numărăm morții, măsurăm viii, Ne pipăim în oglindă pleoapele Cu pete mici de lumină. Ne creștem copiii. Visăm. Înviem. De pe pernă dimineața Ne culegem spinii. Credem în soare, credem în ploi. Ne spălăm vorbele cu sudoare. O singură zi Ai cusut, Doamne, veac de veac, Cer
Poezii by Stella Vinițchi Rădulescu () [Corola-journal/Imaginative/14517_a_15842]
-
insomniei, cît un ochi de lanternă conspirativă. Roșu,verde, oranj, albastru, mov. încape numai bine sub mantaua pleoapei. Și e atît de fierbinte, încît cristalul creierului începe să se scurgă moale peste frunte în jos... O meduză! mai pot gîndi pipăindu-i tentaculele tulburi care mi se încrucișează peste față. Parcă înot ca un neștiutor al înotului. Cu creierul meu androgin. Cu "animalul inimii". Și carnea fără memorie. într-o noapte ca o plută de cupru în derivă pe un îngust
Însemnările unei insomniace by Mariana Codruț () [Corola-journal/Imaginative/14524_a_15849]
-
odăii, așteptam, doldora de insomnii, trezit de spaime ascuțite în chiar clipa ațipirii, pîndeam momentul de a-mi convinge concetățenii că e foarte înțelept să înțeleagă iminența autumnală. Și iarăși desfăceam sufletul cîte unui tom legat în pînză aspră la pipăit, rătăceam pe rîndurile negre, încremeneam apoi cu privirea pe varul gălbui, repetam în gînd, murmurat, cu glas tare, urlat, că da, da, s-a iscat toamna. Pe urmă ieșii pe stradă. Și atunci, vai, ce întîmplare! Mă împușcă un fluture
Iminență autumnală (2) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14594_a_15919]
-
de, de... femeie, te-mbie să-ntinzi mîinile șiroind de cuvinte, cu unghiile zmulse de cleștișorii disperării (dis-pe-ră-rii, urlați în cppr, mai tare, mai tare, cu avînt!), da, mîinile cu oscioarele umflate, crăpate... să bezmeticești ca orbețul (mort-răscopt), amăgit a pipăi nimicul, carnea dizolvată-n zugrăveli șterse de intemperii exacte, realitatea topită-n jumări la minus infinit. îngeroioloiul ne prepară într-o omletă de amurg cu sos de paradis pierdut, regăsit, hăpăit, digerat...
îngeri-Trăsni-Zdrobilă (Zbaterea mașinăriei de scris) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14693_a_16018]
-
în aceeași localitate cu mine? - Adrian Năstase, mi-a răspuns sec. Știam eu că mediocru la mediocru nu-și scoate ochii, așa că n-am mai lungit povestea. Omul s-a uitat la mine cam preț de trei minute, apoi a pipăit fierul și a decretat cu autoritate și profesionalism: - Pleu de conserve a-ntâia! Cum?!, mi-a venit să urlu. Pleu?! M-am scăpat pe picioarele unui demonstrant și, fiindcă tot nu aveam ce face, am strigat și eu cu ei
Starea mea de mediocritate by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Imaginative/14574_a_15899]
-
te fure somnului dulce. De Crăciun, însă, te trezești cu noaptea-n cap, înaintea tuturor din casă. Nici măcar nu mai faci pipi, te duci glonț, somnoros dar nerăbdător, cu ochii abia întredeschiși și cu inima încercând să spargă pijamaua și pipăi pe sub brăduț. Foșnetul pachețelelor pe care Moșul le-a lăsat acolo face somnul să dispară cum ai clipi. După ce mai întîi, cu obrajii roșii de emoție și uimire, desfaci cadourile, dai năvală spre camera părinților, dai ușa de perete și
Compunere despre iarnă, zăpadă şi Moş Crăciun by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21194_a_22519]
-
jad plină de elixir își dă spiritul acestei ruperi sub arome Și inima se dezleagă de om Bătând în ritmul civilizațiilor ascunse. Cântați, voi, îngeri și copii, Mai bine să-mi aud văzul Cu aripile și gâtlejul vostru să-l pipăi Ca mângâierea nepierdută Și regăsindu-și puterea. Se așează totul în genunchi și în văzduh, Preaplinul râde ciobului de stea Ce i-a căzut în palmă. Dinspre lucrurile necreate contemplă Viul cuvintele. Grădina se visează acoperită De fulgi primăvăratici. Luciul
Poezii by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/10900_a_12225]
-
un suflet orgolios și necruțător o piele afurisită un dumnezeu plictisit o dorință ca o vină de moarte tu plimbi pe străzile unui oraș din centrul europei lașitatea și lipsa mea de speranță a doua scrisoare către nikos pune mîna pipăie simți zidul? aici nu ne vede nimeni aici suntem în siguranță cu noi e un zid mare și gros am putea să ne mîngîiem săruta tăia sexele dar asta deja nu mai are nici o importanță frămîntăm și noi cu picioarele
România fin de siecle by Elena Vlădăreanu () [Corola-journal/Imaginative/11383_a_12708]
-
noastră provizorie. Unde-i concretul pur Unde-i concretul pur acest concret căzut din înalturi de-o seamă cu ele unde-i? țipătul gaiței sfîșiind cum un pumnal gaița ce-l emite o piramidă umplută cu rufe murdare o slujnică pipăie lacrimile scorojite uscate de mult pe masa din bucătărie somnul fără vise al prafului așternut pe drumul de țară un salahor cară cu roaba veșmintele copilăriei tale amestecate cu degete lipicioase cu țipete tandre cu pleoape ce încă se mai
Poezii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/10941_a_12266]
-
de ani nu s-a putut opri, deși n-a fost grăbit. Acum, când locuiește de mai multă vreme în ceea ce consideră a fi ultima lui Casă, locatarul simte că s-a oprit. Că a ajuns. Atât de departe încât pipăie, parcă, sub talpă, pragul lui acolo, de unde nu s-ar mai putea întoarce. Ce i-a mai rămas, de vreme ce mai departe nu mai este? I-au rămas Casele prin care a trecut, prin care a locuit, case dispărute, dar construite
Din Carnetul unui Pierde- Țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/10990_a_12315]
-
ai ferit Plutesc iar clopotele-n dungă Trase de-un flutur fericit Căci melcii au pornit spre tine În marș forțat prin bălării Poți să te-ascunzi tu cît de bine Coarnelor moi nu li-e rușine Trupul să-ți pipăie-n rubine Spuma să-ți scoată din suspine Ei o să-ți intre-n pălării Căci au pornit șirag spre tine Un marș cleios prin bălării Și-acum se cade să se-nchidă Acest flămînd poezioi Din vînt se-ncheag-o cărămidă Crinii
Azi e senin și este nouă by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/11228_a_12553]