608 matches
-
Mă sorb tăcerile care le mai am , Cănd traversez deșertul că un astru Cu gândul meu dincolo de geam . Iubirea ascunsă între amintiri a încremenit , Cu legături secrete doar în trecut ne-a zidit ... Că doi străini în timp ne-am pironit Când uitarea și resemnarea au revenit . Rămân la marginea drumului Ca martor al trecerii tale , Cu mâinile cazute-n aerul gândului Ai devenit străinul închis în temple de cristale . Fug de tine plutind cât mai departe Acolo unde-mi mai
UNDE SA UIT TOT CE MI-AI ZIS de GABRIELA RUSU în ediţia nr. 2081 din 11 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382463_a_383792]
-
de homo ludens, folosindu-se de marea sa capacitate de a fantaza. Trăirile sale sunt un fapt de cultură, bazat pe împletirea cunoștiințelor acumulate cu îndrăzneala metaforei. În poezia cu metafore ale naturii este destul de motivată, căci miticul este biologic. „Pironit în vitraliu,/ ochiul acela,/ cândva azuriu,/ atoatevăzător,/ se bălăngăne/ plictisit,/ înlăuntru-i rostogolindu-se/ cu întrebări/cu tot.” („By -pass”). Traducerea în limba engleză a doamnei Ileana Sandu este precum o mănușă croșetată pe măsura poemelor Marianei Cristescu. Poetă, cărturar
MARIANA CRISTESCU SAU VIZUALIZAREA ÎN INTERIORUL CUVÂNTULUI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1787 din 22 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382593_a_383922]
-
Nu răspundea la puținele semne de salut. Era adâncit în gânduri. Doar când îl trase vecinul de mânecă tresări și se uită speriat la el. - Ce-ți veni omule? Îți arde de glume? - Parcă... așa puțin, că te-am văzut pironit în meditație adâncă. - Ba, să crezi tu! Sunt treburi mai grave, vecine... - Și, chiar atât de grave? Mergi în casă și meditează, omule! - Nu pot... Acolo consum și, înțelegi mata, că dacă nu am venituri să plătesc căldura... - Ei, chiar
ŞTIRI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1865 din 08 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384059_a_385388]
-
fărâmă Lumea când nu exista Nici izvoare de lumină Eu lucrarea cea dintâi Sunt o iată-n veșnicie Credincios tu să rămâi Dragostea țintă să-ți fie Domnul când a întocmit Cerul— Eu eram de față Norii când i-a pironit Pe cer să aibe viață Hotar mării când i-a pus Mai departe să nu treacă Ci cu valul ei supus Să rămână-n a ei matcă Pământului temelii Domnul când i-a întocmit Eu eram din veșnicii Atunci Meșter
MEȘTERUL DIN UNIVERS de IOAN DANIEL în ediţia nr. 2360 din 17 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/384096_a_385425]
-
împreună cu bunicul. Nu-mi puteam aminti ce vârstă aveam atunci. Am aprins, în amintirea bunicului, ca într-un ritual magic, un ciot de lumânare. Priveam intens spre lumina lumânării și pornisem încet spre ea, cu tot sufletul. Trupul îmi rămăsese pironit pe scaunul din fața oglinzii. Cu cât înaintam spre lumină, drumul se făcea mai lung ... și mai lung ... ca un labirint, în alb și auriu. Din senin, am auzit un susur, ca de izvor. Era sângele meu, rostogolindu-se năvalnic prin
TAINA VIEŢII de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1381 din 12 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383556_a_384885]
-
nu poate fi încarcerat în doctrine și dogme sau crezuri oricât de importante ar fi acestea pentru stabilitatea și continuitatea de învățătura a bisericii. Dacă ar fi fost așa până acum s-ar fi uscat și prăfuit ca un fluture pironit într-un insectar. Duhul lui Dumnezeu nu este fluturele ci zborul, vibrațiile pe care le crează aripile fluturelui, ori aripile îngerilor nevăzuți, vibrații și reverberații ale căror valuri concentrice amplificate, spun oamenii de știință, pot stârni furtuni și uragane pe
DESPRE DUHUL SFÂNT de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382899_a_384228]
-
am ieșit în evidență privirii.. Căldură și emoțiile m-au făcut să mi se usuce gâtul, iar ce am cumparat m-a enervat ulterior, căci nu suc îmi trebuia. Iar, ieșind din magazin, acea privirea a acelei femei s-au pironit pe mine și iar mă cuprinse o emoție, insă eram punctul mobil din atâta inerție acolo..adevărul e că nu știam ce voi găsi acolo, insă n-am zis că prin “orice risc trebuie sa-i informez?” cu toate ca o groaza
FILE DE JURNAL de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1992 din 14 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385274_a_386603]
-
îndoit pe care-l ascunse repede înapoi, povârnindu-se deasupra mesei mai-mai să se răstoarne și alte și alte mișcări convulsive de care e cuprins îndeobște un om de peste 70 de ani ce tușește din copilărie. Oaspeții plecară privirile jenați, pironindu-și ochii în farfurii, unde borșul grecesc începea să capete o patină maronie. — Termină, dragă! - șopti nervoasă, din dreapta, Ruxăndrița. Ca prin minune Sima-Vodă se opri, reveni la verticală și-și mângâie barba. Cei din față, în frunte cu Husain Ramza-pașa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
mîna În gura ei căscată să mi-o afund În hăul acela pînă la cot să-mi colcăie printre degete balele ei de animal turbat de groază și dacă o Înăbuș de tot dacă o omor și toți ochii ăia pironiți pe mine ca niște cîini speriați așteptînd momentul să se repeadă nu pot nu mă duc n-are decît să moară așa i-a fost scris nu vreau să-i Înfrunt destinul nici să particip la el să mă lase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
tăișul lamei de oțel a briciului pe pupilă, după care va privi În jur, În stînga și-n dreapta, apoi la chipurile lui Ioan și Malhus, confrații săi, chipuri stinse, ca și al său probabil, dar toți trei cu ochii pironiți la azuriul cerului ca la o minune a lumii. Oare și ăsta era tot vis? Încremenirea lor Înfocată, seninătatea, cucernicia față de soare și de lumina zilei lui Dumnezeu, ochii lor țintuiți la bolta cerului, la bolta albastră a cerului, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
latinești. Dante, care ajunsese până la stâlp, se opri curios. - De ce te plângi, nemernicule? De ce ai fost condamnat? Îl Întrebă, aplecându-se În așa fel Încât să Își Încrucișeze privirea cu aceea a nenorocitului. Dat fiind că celălalt rămăsese cu ochii pironiți În pământ, Îl Înșfăcă de puținul păr de pe creștet, silindu-l să Își ridice capul. Omul Își răsuci gâtul cât putu, pentru a-l privi la rândul său, strigând de durere. Pe fața sa tumefiată, un ochi vânăt era Închis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
a privit Îndelung o clădire ce purta numărul 69. Acolo, câțiva bărbați cărunți ședeau de vorbă, liniștiți, În timp ce studenții treceau pe lângă ei, ca o defilare a vieții. SUB ARCUL DE LUMINĂ Pe urmă ochii de smarald ai tragediei l-au pironit dintr-o dată pe Amory din marginea lunii iunie. În seara de după plimbarea cu bicicletele la Lawrenceville, gașca sa a plecat la New York, În căutarea aventurii și a pornit, Înapoi spre Princeton, cu două mașini, pe la ora douăsprezece. Fusese o escapadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
de ani. Chiar așa de mult ții să lucrezi În străinătate? Da, voiam să merg În străinătate, nu conta unde. Lucrasem șapte ani la vechiul meu loc de muncă, la departamentul Africa, Orientul Mijlociu, America Latină. În fiecare zi stăteam cu ochii pironiți În calculator și pe telex. — În străinătate? Ce te-a apucat? Ți-au luat mințile toate dosarele alea despre riscurile de țară pe care le studiezi? m-a luat la Întrebări un prieten din facultate când i-am spus că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
a Întrebat dacă știam unde se situa această limită. Până acum se Îndoise de reacțiile mele ori de câte ori pronunțase un cuvânt-cheie pentru povestea ei, Însă de data aceasta nu-mi adresă nici o privire și rămase nemișcată, cu umerii căzuți, cu privirea pironită pe paharul din fața ei. Din profil, chipul ei mi se părea foarte Îmbătrânit. I-ai fi putut da vreo treizeci și ceva de ani sau chiar patruzeci și ceva... Ba nu, dacă i-aș fi făcut o poză acum, m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
se Întâmplase mai Înainte, când Keiko Kataoka, prefăcându-se că nu-și dădea seama că mă masturbasem, Începuse să-mi povestească despre cât de mult scăzuse calitatea fetelor din cluburile SM. Atunci când hotărâsem să renunț la personalitatea mea și-mi pironisem ochii pe fotoliu și eram cât pe ce să fiu absorbit de acel obiect. Picioarele fotoliului pătrunseseră În mine, cu o senzație alunecoasă și neplăcută. Mă gândeam că probabil așa se simțea și o femeie care primea În ea un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
Lite. — Văd că nici tu n-ai nici o treabă, Îmi spuse el cu o grimasă În colțul buzelor. — M-am Întâlnit cu Gan. Yazaki se posomorâ la față la auzul acestor cuvinte și Îmi aruncă o privire urâtă. Apoi Își pironi privirile În podea și parcă aștepta să-și facă efectul aspirinele. Nu părea să aibă chef să vorbească cu mine. Voiam să-i povestesc despre Yama, japonezul pe care-l Întâlnisem pe stradă, și despre asistenții sociali, dar m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
patru labe; chipul ei se schimba cu repeziciune; putea fi Keiko Kataoka, Reiko sau la fel de bine putea fi una din prostituatele caucaziene pe care le plătisem la New York. Putea fi chiar mama mea. Femeia Își sumețea fundul, cu privirile rușinate pironite În pământ, cu un zâmbet În colțul buzelor. Era Întoarsă cu spatele la cineva, oferindu-i o priveliște asupra crăpăturii dintre fese. În cadrul scenariului, femeia mărturisea că rușinea era sursa plăcerii ei. Mărturisirea nu se făcea prin cuvinte, ci prin semnalele emise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
isihii de foc pe geană lir delir întru nadir se smerește un satir gheața strunei prorocește arde-n ger - povestea crește ning în vii entelehii struguri cai și cununii răstigniți pe sfânta rimă raiul înflorit din tină pironit s-a pironit ne-am spălat de asfințit CEI BINECUVÂNTAȚI ...cei din urmă - la ospățul luminii - au pășit - ca pe străfulgerări de nori albi - întru nimic tulburați - cei binecuvântați toți sunt - pe sub de purpură straiul uimirii - dincolo de logostele logofrați grai dezleagă ei muților
STIHURI ŞI COLINDE de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 1094 din 29 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363849_a_365178]
-
este de glumit. Contele îl studiază din cap până în picioare, iar Paloș simte că se topește ca un sloi de gheață sub văpaia acelor priviri. PRINȚESA: Tată!... Adică domnule Conte... Contele îl privește fix pe tânărul a cărui privire se pironise în podea. CONTELE DRACULA: (cu voce dură) Știu, îmi prezinți ginerele! PALOȘ: (murmură ridicând o privire speriată către Conte) Tată socru... CONTELE DRACULA: (izbucnește într-o explozie de bucurie) Ăst răspuns îl doream! PALOȘ: (prinde curaj) La porunca Domniei Tale
REGATUL LUI DRACULA (I) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1068 din 03 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362936_a_364265]
-
Se declanșă o avalanșă de pietre chiar prin fața lor. Deodată aud o huruitură asurzitoare și o stâncă imensă se prăbușește în cascadă. Valea vuiește în ecouri, brazii par că vor să se smulgă din rădăcini. După scurt timp muntele se pironi locului. - Ce-a fost asta? - Un cutremur... Pustnicul a intuit fenomenul și ne-a gonit în grabă de acolo... Dar grota l-a ferit. Drumul pe sub cascadă a fost blocat definitiv și nimeni nu va mai ajunge la el. Poate
III. PRINCIPELE MOŞTENITOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1376 din 07 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362392_a_363721]
-
era “tovarășa” Marieta Moscu, mică de statură dar cu funcție mare. Nu ne spunea nimic, n-avea critici și nici aprecieri laudative referitoare la desfășurarea lecției și nici a politizării ei. În toate cele 50 de minute ale orei, stătea pironită cu ochii într-.un carnețel și nota ... “Inspectoarea” școlii noastre, avea ... două clase primare! Am aflat curriculum-ul și” portofoliul” ei abia mai târziu când s-a înscris la cursul de ... alfabetizare în masă și care privea în primul rand
DUPĂ RĂZBOI, ÎN TIMPUL BOMBARDAMENTULUI IDEOLOGIC !... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360865_a_362194]
-
de vânt abia reușește să scrie izbita de nori poezia se sparge în cuvinte o singură virgulă să calc ar ajunge să iți umplu cupă tăcerii cu sânge câteodată nu am destulă lumină să iți scot sufletul din furtună îl pironesc în cruce de un copac mai gros îl caut în altă zi mai senina În astfel de seri nu mai este deajuns Să botez vinul cu numele meu Să te fac să râzi te caut La scară muntelui de dor
ÎN ASTFEL DE SERI de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1753 din 19 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368330_a_369659]
-
om. De aceea și vorbim de nebunia celor ce nu iubesc Sfanta Cruce! De ce? Pentru că Sfânta Treime a privit Crucea atunci când a zidit pe om! Și, luând cu mâinile Sale țărâna din țărână, a făcut omului mâinile care-l vor pironi pe Iisus Hristos pe Cruce. Și făcându-i gura, a știut că doar în acest mod va putea omul să strige "Răstignește-L!" Dar, cum totul este la Dumnezeu Iubire, atunci El a mers până la capăt cu actul creării omului
DESPRE IUBIRE SI IERTARE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366818_a_368147]
-
a două veacuri și două milenii să ivească un glas pe care îngerul să-l împrumute de-nfășat și alinat biciuiri de la viață, ori de desferecat tăcerea unei conștiințe, de izbucnit din ghesul inimii văpaia unei iubiri, de smuls sau de pironit din sau în ocnele ochilor un plâns, de dus departe, legănat sau pe vifor, un gând... Glasul acesta e al artistei Adriana Antoni, iar îngerul e în toți, demni și nedemni... Cu fiecare cântec al Adrianei Antoni, vibrant până la clintirea
ADRIANA ANTONI. CERUL ÎMPRUMUTĂ DE LA EA REFRENE ŞI TAPISERII de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1565 din 14 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367533_a_368862]
-
prea multe nespuse cuvinte”. Prezentul se zbate de multe ori în paradigma modului optativ (modul verbal al afectării, al mâhnirii, al dorinței neîmplinite). „De s-ar putea, aș face-o poartă / prin care noi am trece-mbrățișați / sau am rămâne pironiți de soartă, / în stâlpii ei pe veci pietrificați /” - de unde, strofa următoare se comută în conjunctiv (modul subordonării, al comenzii și al virtualului): „Sărutul nostru să dureze ani, / pe lângă noi să treacă veseli mirii, / să fim pe-aleea largă, cu castani
LINIILE PARALELE SE ÎNTÂLNESC ÎN INFINIT (IULIAN PATCA, SĂ VII ŞI MÂINE, CLUJ-NAPOCA, EDITURA MEGA, 2011) de ANGELA MONICA JUCAN în ediţia nr. 193 din 12 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367059_a_368388]