120 matches
-
care mi i‑am luat de la reducerea de la Marble Arch. Și de halatul ăla. Și de faza aia pe care am avut‑o la un moment dat, când mâncam sushi de la M&S în fiecare zi. Suze rămâne cu privirea pironită asupra mea preț de câteva clipe, și chipul i se schimonosește de îngrijorare. — Bex... crezi că și celelalte facturi sunt la fel de mari ca asta? Fără să zic nimic, iau plicul de la Selfridges și îl și pe care. Aproape simultan, îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
îi scriu un mesaj pe un post‑it. După care mă ridic, ținând pachetul greu la piept și‑mi spun că gata, pentru asta am venit. Acum pot să plec. Nu mă mai ține nimic aici. Dar, în loc să plec, rămân pironită locului. Mă uit la ușa închisă de la biroul lui Luke. Biroul lui Luke. Acolo sunt, probabil, faxuri de la el. Mesaje despre cum merg treburile la New York. Poate chiar mesaje despre mine. Mă uit la lemnul neted și simplu al ușii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
la un mod strigător la cer. Taci ! țipă un glas din sufletul meu. Nu e adevărat ! Jack, eu niciodată, dar niciodată n-aș... Dar pur și simplu nu mă pot mișca. Nu pot nici măcar să Înghit În sec. Am rămas pironită și mă uit neajutorată la el, cu o față care știu că are un aer Încărcat de vinovăție. Jack deschide gura, după care o Închide la loc. Apoi se Întoarce pe călcâie, deschide ușa și iese. O clipă, În micul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
sosi și Angelica, dar ea a venit dintr-o direcție opusă, se opri la cealaltă fântână și-și potoli setea acolo. Apoi pornind din nou la drum a dat peste Rinaldo. Dragostea a pus stăpânire pe ea și a rămas pironită locului. De jur-imprejur livada era plină de lăcrămioare și trandafiri sălbatici. Angelica, neștiind ce să facă, a cules un braț de flori și le-a lăsat să cadă una câte una pe fața cavalerului adormit. El s-a trezit, dar
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
el nu însemna decît că-și astîmpăra curiozitatea. Așadar, aici se născuse? Aici trăise primele luni din viață, alături de părinții săi? Din păcate, nu-și amintea absolut nimic, dar asta nu-l împiedica să se bucure. Lupul înțelept, însă, rămăsese pironit. Atîtea amintiri îl legau de locul acesta și, fără să se poată împotrivi, toate i se dezvăluiau acum, încît nu găsea putere să înainteze. Lupino i se alătură, intuindu-i emoția. Simțea nevoia să-l sprijine, să-l aline. Sîntem
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
în timp ce alți câțiva încercau să ridice piatra spre a i-o pune din nou pe cap. Aplecat peste el, d'Arrast îi ștergea cu palma umărul mânjit de sânge și de praf, în timp ce omul, cu fața lipită de pământ, gâfâia pironit locului, surd la cele ce se petreceau în jurul lui. La fiecare răsuflare căsca gura cu lăcomie, ca și cum atunci ar fi tras aer în piept pentru ultima oară. D'Arrast îl apucă strâns de brațe și-l ridică așa cum ai ridica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
devoră cu aceeași plăcere insațiabilă. Bătrânii mă hăituiau să-i mint, nu-mi puteam permite prea multe crize de creație. O dată sau de două ori jocul mi s-a părut o corvoadă, o cruce pe care numai vanitatea mă ținea pironit, dar am aplicat și eu, ca să ies din impas, rețeta unor autori de succes: puțină aventură, puțin suspans, puțină culoare locală; în plus, să le dai celor care te ascultă ceea ce le lipsește, ceea ce n-au trăit. Asta îmi amintește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
singură cine sunt!”. „- La naiba cu misterul tău! Vrei mister? Rămâi cu misterul tău blestemat! Uită de mine! M-am săturat de jocul acesta de-a baba-oarba. Cu câte altele te mai joci la fel?” Karina vorbea tare. Copilul rămăsese pironit locului. Nu înțelegea ce se întâmplă cu femeia pe care o răsturnase și care nu dădea semne că-l va certa sau că se va ridica de acolo. Mai vorbea și singură pe deasupra. Era nebună? Nu știa dacă să o
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
albul spumei părea mai intens, contrastând cu negrul amenințător al unor nori prevestitori de furtună ce se apropiau dinspre apus, și urmă o explozie de forme și lumini cum nu și-ar fi putut imagina vreodată; și ar fi rămas pironit locului acolo ceasuri întregi, dacă un zgomot mare de mașini, în spatele său, nu l-ar fi smuls din meditație. Orașul se trezea. Ceea ce noaptea fuseseră doar ziduri înalte cu ferestre închise și imprecise pete întunecoase de vegetație, la lumina zilei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
metroul i-am spus doar atît: — Ei, lasă, șmechere! Păcat că nu pot să mai stau, că-ți arătam eu ție, dar ne mai Întîlnim noi la cimitir, sper! Așa că i-am zis tipului cei voinic, care rămăsese tot timpul pironit locului. — Vino cu mine! - și cînd m-am urcat În metrou l-am Întrebat: Unde mergi În Bensonhurst? Ce adresă cauți? - zic. Știi, mă gîndeam că, dacă-mi dă o adresă, poate reușesc să-l Îndrum. — Ei, zice el, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
întinsă pe iarbă (albastră?) și ridicată de iarba-iarbastră crescînd spre cer eram eu. Rusalin îmi vindecase frica. Erau multe reptile (ce cuvînt urît!) în Edenul nostru. Țipam cînd zăream șerpii țîșnind prin ierburi. Surprinzînd unul care înota aproape, cu privirea pironită asupra mea, am fost gata să mă înec. Pentru el, șarpele de apă nu era decît o formă blîndă a viului. Și-i plăceau toate formele blînde ale viului. "Uite, Ana, așa-mi spunea, Ana, ce căpșor gulerat are!" Urmau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
așa că Îți dai seama că... — Ahn-dre-ah, știi cât Îmi displac justificările. Și nu mă interesează nici justificările tale din momentul de față. Sper să nu se mai Întâmple niciodată așa ceva, ai Înțeles? Asta-i tot. Și a Închis. Am rămas pironită locului preț de vreo cinci minute Întregi, cu telefonul, În care se auzea tonul, lipit de ureche. Mintea mea se Învârtea nebunește, doldora de Întrebări. Era oare posibil să o omor? m-am Întrebat eu, luând În cosiderare și probabilitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Miranda a reapărut lângă mine și, de data asta, ochii ei aveau destul spațiu ca să Îmi analizeze Întreg corpul. Poate părea imposibil, dar am simțit că toate mădularele Îmi iau foc pe măsură ce ea mi le analiza, dar rămăsesem din nou pironită locului, incapabilă să plonjez Înapoi În scaunul meu. Exact În clipa În care părul meu era pe punctul să ia foc, ochii aceia albaștri, nemiloși s-au oprit În sfârșit Într-ai mei. — Aș dori să Îmi dai haina, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
carnetul. Ar putea fi imaginea din oglindă, spuse bătrânul pe neașteptate. Numai că un chip și imaginea lui în oglindă sunt simultane. Imaginează-ți cum ar fi o oglindă cu ținere de minte. Tu pleci, dar imaginea din oglindă rămâne pironită locului. Te reîntorci și o găsești tot acolo. Memoria e o oglindă în care ți-e teamă să te privești, pentru că, de fapt, ea e cea care te privește pe tine. Să te întorci cu spatele nu folosește la nimic
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
implorând, se și împiedică de vreo două ori de cioturi imaginare, dar o făcu atât de bine încât te întrebai dacă nu cumva lumea e mai înțesată de lucruri și de ființe decât se poate desluși cu privirea. Bunelu rămase pironit locului, ridicându-și mâinile în căutarea unui perete imaginar, timp în care Magdalena trecu prin fața celorlalți cu castronul de tablă. Fiecare aruncă în el te miri ce, pietricele, bucățele culese de pe jos la întâmplare, orbul încuviința când pietricelele pocneau ori
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
potrivnicul m-a adăpat. Trupul Tău întins pe cruce să întindă către Tine mintea mea cea trasă în jos de draci. Capul Tău pe care l-ai aplecat pe cruce să înalțe capul meu pălmuit de potrivnici. Preasfintele Tale mâini pironite de necredincioși pe cruce să mă tragă spre Tine din prăpastia pierzării, precum a făgăduit preasfântă gura Ta. Fața Ta cea batjocorită cu pălmuiri și scuipări să umple de strălucire fața mea cea întinată în fărădelegi. Sufletul Tău, pe care
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
ca persoanele în cauză să schițeze dorința sau măcar acceptul de a fi salutate: aștepți să-ți dea atenție, să-și schimbe poziția, să se uite spre tine. Nimic din toate acestea din partea celor doi indieni îmbrăcați în costume tradiționale, pironiți unul lîngă altul pe canapea. Ce-i de făcut atunci cînd gesturile reflexe nu mai merg? Tot ce aflasem din cărțile de etnologie nu-mi mai era acum de nici un folos. Confruntat fizic cu o altă lume, m-am simțit
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
ca persoanele în cauză să schițeze dorința sau măcar acceptul de a fi salutate: aștepți să-ți dea atenție, să-și schimbe poziția, să se uite spre tine. Nimic din toate acestea din partea celor doi indieni îmbrăcați în costume tradiționale, pironiți unul lîngă altul pe canapea. Ce-i de făcut atunci cînd gesturile reflexe nu mai merg? Tot ce aflasem din cărțile de etnologie nu-mi mai era acum de nici un folos. Confruntat fizic cu o altă lume, m-am simțit
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
deci. Sublim deci. L-am auzit pe Boușcă, într-un îndepărtat an din cei rușinoși, oprind lumea ce ieșea din cinematograful Victoria și adresîndu-i-se mesianic: Treziți-vă! Era, probabil, o reacție fulgerătoare la vreo dulce mincinoasă mîrșăvie consumată pe ecran. Pironiți locului, aveau toți aerul unor fantoșe înghețate cu zîmbetul pe buze. Stop-cadru din Ensor. Mîna carismatică a pictorului, ridicată spre plafonul sălii. Unică. Nu mai văzusem așa ceva. Cîți din cei ce ieșiseră, înlănțuindu-și mijlocul, în înserarea plină de pace
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
suflet că nu sînt un tip de la PR și o obstetriciană care se reunesc după ce nevasta e aruncată cu forța la coș. — Ulise a părăsit-o pe Penelopa pentru a pleca Într-o lungă călătorie, spune Luke, cu ochii Încă pironiți asupra Venetiei. Odiseea. Iar Penelopa l-a așteptat credincioasă. Vreme de douăzeci de ani. — Ei bine, ea te-a așteptat credincios din părți! spune Suze, arătînd-o cu degetul furioasă pe Venetia. Și-a tras-o oriunde și cu oricine s-
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]