120 matches
-
se păstreze în această sfâșiere continuă. Ar fi ca și cum cămilele trag de patru sute și mai bine de ani încontinuu de trupul de martir al lui Ioan Vodă cel Cumplit, fără a dori să-l sfâșie, ci doar să-l țină pironit, răstignit în punctele cardinale. Și totuși, ne arată Theodor Codreanu, aceasta nu este o dramă eternă: sunt mulți intelectuali, mai ales scriitori, care au optat și s-au mântuit. Ei au o singură patrie limba română și se exprimă în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Să nu uităm categoria destul de ciudată a telespectatorului itinerant, care se uită de-a-n pi cioarelea, când se întâmplă să treacă prin fața televizorului. Se oprește scurt din drumurile sale cazaniere, aruncă o privire neutră spre ecran și rămâne cu ochii pironiți pe ceea ce vede. „Stai jos!“ îi spun ceilalți membri ai familiei. „Nu, nu mă uit!“ răspunde preopinentul și rămâne în picioare sau pleacă bosumflat (pentru a reveni, de altfel, foarte curând). Mâncatul la televizor poate fi copios și atunci spec
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
organizații și fel de fel de șefi și exerciții. Dacă nu aș fi însurat, acolo aș vrea să mă întorc și acolo să mor. Am ieșit în stradă. După ce m-am îndepărtat, am mai întors odată capul. Era tot acolo, pironit locului, urmărindu-mă cu privirea, parcă necrezând că sunt cel de la Cojocaru. Ultimele lui cuvinte m-au urmărit mult timp. Ele trădau zbuciumul omului încătușat, setos de adevărata libertate, pe care omul n-o mai poate gusta decât într-o
30.000km prin SUA. 1935-1936 by Prof. dr. Nicolae Corn??eanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83483_a_84808]
-
Păstorii de la stână Și îngerii albi cântau pe sus Cu flori de măr în mână. Și-auzi” Răsar cântând acum, Frânturi dintr-o colindă, Și vin mereu, s-opresc în drum, S-aud acum în tindă Noi stăm cu ochii pironiți și fără de suflare: Sunt îngerii din cer veniți, Cu ler, la Domnul mare! Ei cântă-nălțător și rar Cântări de biruință, Apoi se-ntorc și plâng amar De-a Iudei necredință, De spini, de-ostași, și c-a murit... Dar s-
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92856]
-
Păstorii de la stână Și îngerii albi cântau pe sus Cu flori de măr în mână. Și-auzi” Răsar cântând acum, Frânturi dintr-o colindă, Și vin mereu, s-opresc în drum, S-aud acum în tindă Noi stăm cu ochii pironiți și fără de suflare: Sunt îngerii din cer veniți, Cu ler, la Domnul mare! Ei cântă-nălțător și rar Cântări de biruință, Apoi se-ntorc și plâng amar De-a Iudei necredință, De spini, de-ostași, și c-a murit... Dar s-
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92857]
-
potrivnicul m-a adăpat. Trupul Tău întins pe cruce să întindă către Tine mintea mea cea trasă în jos de draci. Capul Tău pe care l-ai aplecat pe cruce să înalțe capul meu pălmuit de potrivnici. Preasfintele Tale mâini pironite de necredincioși pe cruce să mă tragă spre Tine din prăpastia pierzării, precum a făgăduit preasfântă gura Ta. Fața Ta cea batjocorită cu pălmuiri și scuipări să umple de strălucire fața mea cea întinată în fărădelegi. Sufletul Tău, pe care
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
Oricum nu regretă nimic din ceea ce făcuse. -Să nu crezi că voi veni să-mi iau ,,La revedere!" îl avertiza ea. Urma o tăcere, apoi un ton plat: -Dispari! ... -Dispar, cu adevarat. Urma încă o tăcere, Lăură rămase cu privirea pironita asupra lui ,,Domnul știe tot, vede tot," cu sentimentul că nu știuse chiar tot și nici nu văzuse chiar tot. Teamă de singurătate, lipsa afecțiunii și a răsfățului îi vor face viața amară de aici încolo. Urma existența reală, nescrisa
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
trăi ca un parazit până la sfârșitul zilelor în cazul în care nu știi să faci decât munci fizice. A ,,trăi’’ ca o legumă...e și acesta un rezultat convenabil pentru unii; pentru alții e un dezastru. A sta cu ochii pironiți permanent pe tavanul imaculat, țintind mereu același punct fix constatând mereu primordialul sens de imaculat, devine sensul fără sens, în lumea finită de aici. Pentru o categorie de bolnavi rulează fără sfârșit filmul hăului universal și al neputinței de a
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
Florin are doi copii mari, de 17 și respectiv 18 ani. Directorul îl privește atent și vorbește generalizând, bate șaua...să înțelegem noi...toți! Infirmierele sunt de vină, în opinia sa, pentru nerespectarea de către pacienți a ,,regulamentului spitalicesc’’. Directorul stă pironit în fața mustăciosului și îi țipă în față. ,, De ce ai trainingul peste pijama? De ce ai comentat când doamna infirmieră ți-a atras atenția în mod repetat?’’ Fostul sportiv stă nemișcat și destul de nepăsător în fața tornadei iscate ca din senin. Îl privea
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
venea la Teatrul Național. Înalta societate nici nu vrea s-audă de piesele și de actorii români. Femeile din aristocrație nici nu prea știau românește, toată educația lor, tot sufletul lor era strein. Ochii și mintea și inima lor ereau pironite asupra Parisului. Această elită, înstrăinată de neamul ei, vorbea, scria, citea, cânta și petrecea franțuzește. O greșală de limba franceză în această societate era discalificarea și ridicolul pentru vecinicie. O greșală de limba română, o delicioasă glumă. Dar înalta societate
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
organizații și fel de fel de șefi și exerciții. Dacă nu aș fi Însurat, acolo aș vrea să mă Întorc și acolo să mor. Am ieșit În stradă. După ce m-am Îndepărtat, am mai Întors odată capul. Era tot acolo, pironit locului, urmărindu-mă cu privirea, parcă necrezând că sunt cel de la Cojocaru. Ultimele lui cuvinte m-au urmărit mult timp. Ele trădau zbuciumul omului Încătușat, setos de adevărata libertate, pe care omul n-o mai poate gusta decât Într-o
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
căra Fiul Lui Dumnezeu era Și-ai primit pe-a tale brațe Taina Mântuirii noastre Mare Taină s-a lucrat Să ne scoată din păcat Astăzi noi, când te vedem Și aminte ne aducem De ce-L Răstignit Și pe Cruce Pironit! Multe, mult a suferit Pentru noi El a primit! Astăzi câți te pomenesc În rugă te pomenesc Să le fii de ajutor. Mare e puterea Ta! Întotdeauna te chemăm De ispite să scăpăm. Drumul Crucii 14.04.2006 Drumul Crucii
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
lume le-a privit și le privește de veacuri stăpânind șesul și munții din înălțimea nourilor, fără a-și spune cuvântul. Maiestatea acestui străvechi cuib de viteji, tăcerea misterioasă ce îl învăluia, legendele care parcă dădeau viață zidurilor ne țineau pironiți în loc și, deși soarele asfințise și umbrele nopței începeau a se rădica de la poalele munților spre vârfuri, totuși stăteam nemișcați acolo, duși pe gânduri, cu inima strânsă și cu ochii închipuirei ațintiți asupra trecutului. Nu se mai vedea acum decât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
Păstorii de la stână, Și îngeri albi cântau pe sus Cu flori de măr în mână. Și-auzi! Răsar cântări acum, Frânturi dintr-o colindă, Și vin mereu, s-opresc în drum, S-aud acum în tindă Noi stam cu ochii pironiți Și fără de suflare; Sunt îngerii din cer veniți Cu Ler, oi Domnul mare! Și până nu tăceau la prag, Noi nu vorbeam nici unul - Sărac ne-a fost, dar cald și drag În casa-ne Crăciunul. Și când târziu ne biruia
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
să o cutreier viața întreagă, pînă dincolo de bătrînețe, în speranța reîntîlnirii cu vreuna din inimile din palma mea. Țin trei flori în palmă și parcă-s mai bogat cu trei fiori de fericire... Ce-s astea, Tomiță? întreb cu privirea pironită încă în palmă. Magnolii. Veniți să vedeți, îmi spune luîndu-mi cutia din mînă ca s-o pună la loc pe masă, indicîndu-mi cărarea printre garoafe, spre o altă ușă a serei. Cînd s-a construit cartierul de lîngă gară, povestește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
bani și i-am șoptit la ureche în poartă: Ghiță, așa îl cheamă. Din drum, înainte de a porni căruța, Maria ghicitoarea a strigat: Ghiță! Așa te cheamă pă matale primăroiule, iacă te-am ghicit și pă mata! Ghiță a rămas pironit locului, privind îngândurat după căruța cu coviltir care dispărea într-un nor de praf. Măi, femeie, dar asta chiar că e ghicitoare! Cu puțin timp în urmă asta gândisem și eu! Acum înțelegeam. Maria nu ghicea. Știa ce va urma
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
cu ochii de mormântul lui Ștefan să nu lăcrămeze îngenunchind. E atâta sfințenie în acel ungher de biserică; e atâta suflet strâns de veacuri acolo; e atâta îndumnezeire în acel binecuvântat colțișor de biserică, că te uiți pe tine, stai pironit uitându-te și-ți trece pe dinainte, ca năluci, file-file, toată povestea neamului. Câți împărați și domni! Câți sfetnici și viteji! Cât norod de veacuri n- au venit de-au îngenuncheat la mormântul marelui Ștefan. Acolo plânge un neam întreg
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
enigmei celuilalt" și astfel nu mai are de ce să fie fascinat de prezență alterității. Identitate se deschide cu teamă lui Jean-Marc că într-o bună zi nu va mai recunoaște chipul femeii iubite și se încheie cu privirea lui Chantal pironita asupra sa. Acea privire neîntreruptă aspiră la o fixare a Celuilalt, încearcă să îi prevină dispariția: ochii mijiți într-o veșnică, vigilenta contemplare a îndrăgostitului sînt un fel de pînda menită să pună stăpînire pe alteritate, să o păstreze perpetuu
Dragoste la microscop by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17651_a_18976]
-
strigat, când Te-a văzut cu trupu-n mormânt: „Înviază, Fiule, precum ai spus !” 19. losif Te-a ascuns, Cu evlavie, în groapă nouă; Și cântări dumnezeiești, de-ngroparea Ta, Ți-a cântat, cu lacrimi împletindu-le. 20. Doamne, Maica Ta, Pironit văzându-Te pe cruce, De amară întristare, sufletul ei S-a pătruns de cuie și de sabie. 21. Maica Ta, văzând Adăparea Ta cu fiere, Doamne, Cel ce ești dulceața lumii noastre întregi, Fața ei cu-amare lacrămi a udat
Denia Prohodului Domnului () [Corola-website/Science/325076_a_326405]
-
modale. Orchestrația depășește în această lucrare nivelul atins în Simfonia a 3-a (1916-18). Astfel, întregul discurs muzical este construit pe ideea literară descrisă de Enescu în "Amintiri": „Închipuiți-vă o mare furtunoasă. Un marinar, nemișcat, o contemplă, având ochii pironiți asupra orizontului. Vântul se întețește, crește, se preface în vijelie. O sirenă mugește în depărtare. E alarmă! Se aud strigăte în mijlocul furtunii. Bărcile sunt coborâte pe mare. Marinarul se avântă, apucă vâslele și pornește în direcția de unde au venit strigătele
Vox Maris () [Corola-website/Science/336367_a_337696]