1,034 matches
-
de pisania de deasupra uși de la intrare și au luat, ca atare, anul 1817 .S-au făcut aceste afirmații deoarece nu s-au realizat cercetări istorice mai riguroase. Prin urmare începutul mănăstirii Lainici nu este în anul 1817, cum menționează pisania actualei biserici, ci este mult mai vechi, biserica construindu-se pe alte fundații mai vechi, așa cum s-a putut observa în anul 2008 când s-a restaurat pictura și s-a îndepărtat tencuiala care nu era originală. Se puteau observa
Mănăstirea Lainici () [Corola-website/Science/308752_a_310081]
-
bisericii chiar în trei rânduri. Inițial fusese numai altarul și naosul, după care s-a mai adăugat și pronaosul. În cele din urmă s-a adăugat pridvorul, folosindu-se ca necropolă pentru ctitori și s-a pictat, isprăvindu-se conform pisaniei, în anul 1817. Gheorghe Blideanu, învățător din Bumbești-Jiu, face o istorie a schitului Lainici prin 1873 transmisă oral de către starețul Irodion la începuturile activității sale. O afirmație foarte interesantă pe care o face este aceea că în Lainici exista o
Mănăstirea Lainici () [Corola-website/Science/308752_a_310081]
-
în zona suburbană a orașului Târgu Cărbunești din județul Gorj. Aceasta este una dintre bisericile de lemn din Oltenia bine conservate, atât în interior cât și în exterior. Se distinge prin nișele în consolă de la altar, prin picturi interioare, prin pisanie și pomelnic cu numele ctitorilor, inscripții, și prin sculpturi decorative exterioare. Poartă hramul „Sf. Împărați” și datează din anul 1812, sau chiar mai devreme. Biserica are valoare de patrimoniu cultural și istoric fiind înscrisă pe noua listă a monumentelor istorice
Biserica de lemn din Curteana () [Corola-website/Science/317727_a_319056]
-
de sculptura bogată a pridvorului și de peretele plin dintre tindă și naos. Nu este însă exclus ca toate aceste trăsături, considerate arhaice, să fi supraviețuit în această zonă de puternică civilizație a lemnului până în prima parte a secolului 19. Pisania pictată peste intrarea în biserică ne indică ridicarea bisericii în anul 1812 și o renovare în 1868 după cum urmează: "„La ano 1812 sau făcut această biserică iar la anu 1868 sau ânpodobit cu dzugrăveală de titori ânsă[m]nați la
Biserica de lemn din Curteana () [Corola-website/Science/317727_a_319056]
-
Slavko Kolar - Breza (pripovijest - opci prikaz). Dramă (pojam opcenito). Marin Drzic - Novela od Stâncă (komedija - opci prikaz). 2. Diskurzivni knjizevni oblici (pojam opcenito). Antun Gustav Matos (zivot i knjizevni râd). Oko lobora (putopis - opci prikaz). 3. Srednjovekovna knjizevnost (najstariji hrvatski pisani spomenici). Bascanska ploca (opci prikaz). 4. Renesansa (Hrvatska renesansa i njezina sredista: Dubrovnik, Split, Hvar, Zadar - glavni pisci i djela). Marko Marulic (zivot i râd). Judita (knjizevni komentar). Hanibal Lucic, Robinja (opci prikaz). Marin Drzic (zivot i knjizevni râd). Dundo
EUR-Lex () [Corola-website/Law/165281_a_166610]
-
la o distanță de 21 km de municipiul Iași). Ea se află localizată în cimitirul satului. a fost inclusă pe Lista monumentelor istorice din județul Iași din anul 2015, având codul de clasificare . a fost construită în anul 1643, conforma pisaniei aflate deasupra ușii, în centrul satului de atunci (astăzi se află în afara satului Păușești, înconjurată de cimitir), după tipicul școlii de meșteri din timpul lui Vasile Lupu (1634-1653). Ctitorul bisericii este boierul Ieremia Murguleț , care a construit lăcașul de cult
Biserica de lemn din Păușești () [Corola-website/Science/317242_a_318571]
-
a fiicei lor, Biliușca. Construirea bisericii a fost finalizată la 14 iulie 1643, fiind unul dintre cele mai vechi și mai frumoase monumente de arhitectură în lemn din județul Iași. Sub streașina bisericii, pe latura de sud, este încrustată o pisanie cu litere chirilice care este scrisă orizontal și nu pe mai multe rânduri ca la alte biserici. În curtea bisericii se află piatra de mormânt a vătafului Isar care este datată 14 martie 1658. Acesta a fost înmormântat în biserică
Biserica de lemn din Păușești () [Corola-website/Science/317242_a_318571]
-
Biserica de lemn din Groși, comuna Margina, județul Timiș este datată de o pisanie din 1741. Are hramul „Adormirea Maicii Domnului” (15 august). Este una dintre bisericile călătoare, fiind adusă de pe valea Mureșului, din satul Căpâlnaș, și ridicată pe locul actual în anul 1826. Biserica din Groși prezintă valori documentare și artistice demne de
Biserica de lemn din Groși, Timiș () [Corola-website/Science/317061_a_318390]
-
locul actual în anul 1826. Biserica din Groși prezintă valori documentare și artistice demne de păstrat, mai ales într-o zonă unde numărul vechilor biserici de lemn rămase este redus. Se remarcă prin structura bine păstrată și elemente decorative din preajma pisaniilor. În interior se păstrează o pictură parietală de bună calitate, din secolul 19. Inscripția de pe intrarea în naos și de pe grinzile din altar constituie valoroase izvoare documentare. Biserica se află pe noua listă a monumentelor istorice sub codul LMI: . Frumoasa
Biserica de lemn din Groși, Timiș () [Corola-website/Science/317061_a_318390]
-
spălarea aurului din pâraie, precum și cu arderea cărbunilor de lemn, cu bocșeritul. Biserica de lemn cu hramul "Adormirea Maicii Domnului" a fost adusă la 1826 de pe valea Mureșului, din Căpâlnaș. În Căpâlnaș a fost edificată la 1741, după cum reiese din pisania păstrată pe portalul dinspre pronaos al intrării în naos: "„cu vrearea Tatălui și cu îndemnarea fiului și ajutoriul D[u]h[ului] sa rădicat această sf[â]ntă și D[u]mnezeiască beserec[ă], sa rădicat de giupănul Petca Cacul
Biserica de lemn din Groși, Timiș () [Corola-website/Science/317061_a_318390]
-
și stilistic, biserica se aseamănă cu cea de la Bătești, cu deosebirea că aici spațiul interior este mai mare, iar pereții exteriori de bârne au fost acoperiți cu tencuieli de pământ. În naos, deasupra trecerii spre tindă, se văd urmele unei pisanii, acoperită, din păcate, în 1971, cu var. Se prea poate ca, acolo, să fie menționat și numele celui care a zugrăvit biserica. Învelitoarea acoperișului, ca de altfel și cea a turnului, au fost îmbrăcate în perioada interbelică cu tablă zincată
Biserica de lemn din Groși, Timiș () [Corola-website/Science/317061_a_318390]
-
reunite elemente de arhitectură bizantine, gotice și renascentiste. Accesul în biserică se face prin cele două uși laterale ale pridvorului, încadrate cu portaluri de piatră. Ușa masivă prin care se trece din pridvor în pronaos are la partea superioară o pisanie care amintește de lucrările de reconstrucție ce au avut loc în timpul domniilor lui Gheorghe Ștefan și Eustratie Dabija. Din camera mormintelor (gropnița) trecerea către naos se face printre două coloane masive ce au înlocuit în secolul al XVII-lea peretele
Mănăstirea Putna () [Corola-website/Science/306828_a_308157]
-
deschis care se continuă pe laturile de nord și sud până în dreptul naosului. Ușa de intrare, aflată pe zidul de vest, are un ancadrament de piatră format din trei părți, două laterale și una de închidere în care este săpată pisania Ferestrele, fără ancadramente, sunt înguste, câte una pe zidurile de nord și sud.Naosul,este acoperit de o boltă semicilindrică longitudinală întreruptă de o calotă sferică așezată pe pandantivi și arce. Pridvorul deschis, construit din cărămidă.are laturile de nord
Biserica „Sf. Nicolae” a fostului schit Bălteni () [Corola-website/Science/332680_a_334009]
-
est a localității menționate, pe marginea terasei unui promontoriu. Spre est o pantă abruptă de cca. l5 m, iar spre sud și nord-est pante line de cca. 30 m despart biserica de apele lacului Scroviștea (Bălteni), liman fluviatil al Ialomiței. Pisania, așezată deasupra ușii de acces în pronaos, menționează atât anul construirii cât și ctitorul: În dreapta ușii de acces în pronaos o altă inscripție, pictată, menționează, de asemenea, numele ctitorului și perioada construirii: "Pis Stoica, meșterul ca să știi de cându am
Biserica „Sf. Nicolae” a fostului schit Bălteni () [Corola-website/Science/332680_a_334009]
-
căror fidelitate fusese încercată, armata în frunte cu regele ei, a coborât în sudul Franței și la Aigues-Mortes ea s-a îmbarcat pe 120 corăbii mari de război și peste 150 de ambarcațiuni mai mici, tocmite cu armatorii genovezi și pisani. Primul popas a fost făcut, conform planului, în insula Cipru, unde cruciații erau așteptați de Henri de Lusignan, gata să aprovizioneze o armată numeroasă cu cantități imense de alimentare. O parte din ele a fost consumată pe loc, deoarece șederea
Ludovic al IX-lea al Franței () [Corola-website/Science/310833_a_312162]
-
sultanii Ayubizi. În ziua de 6 mai 1250, seniorul Geoffroy de Sargine preda Damietta, pe zidurile cetății erau din nou așezate însemnele sultanului, iar regina Margareta, de curând ridicată din pat după nașterea unui fiu, celelalte doamne, francii din oraș, pisanii, genovezii, slujitorii primeau încuviințarea să se îmbarce, direcția aleasă fiind Acra, unde urma să-i ajungă regele cu oamenii lui după ce răscumpărarea avea să fie plătită. Grație lui Joinville, eliberarea regelui s-a făcut mai repede decât era de așteptat
Ludovic al IX-lea al Franței () [Corola-website/Science/310833_a_312162]
-
a început construcția unei biserici de piatră, care a fost finalizată și s-a sfințit în 1812. Lăcașul de cult a fost pictat în anul 1841, după care a fost resfințit de către mitropolitul Veniamin Costachi, atunci fiind amplasată și o pisanie. În timpul Revoluției din 1821, schitul a fost asediat și prădat de către otomani: odoarele au fost furate, iar călugărițele izgonite sau ucise; în acel an maica Olimpiada s-a refugiat Mănăstirea Secu. În prima jumătate a secolului al XIX-lea au
Mănăstirea Văratec () [Corola-website/Science/307713_a_309042]
-
cum zice grecul, loc sfânt."" Biserica "Adormirea Maicii Domnului" a fost zidită între anii 1808-1812, fiind sfințită în anul 1812. A fost pictată în 1841, după care a fost sfințită de mitropolitul Veniamin Costachi și i s-a pictat o pisanie deasupra ușii de intrare în pronaos. Această pisanie este scrisă în limba română cu alfabet latin și conține următorul text: ""La anul 1808 sau zidit aç(e)astă sf(â)ntă biserica, çe sa praznuește hramul Adormirea Maicei Domnului prin
Mănăstirea Văratec () [Corola-website/Science/307713_a_309042]
-
Domnului" a fost zidită între anii 1808-1812, fiind sfințită în anul 1812. A fost pictată în 1841, după care a fost sfințită de mitropolitul Veniamin Costachi și i s-a pictat o pisanie deasupra ușii de intrare în pronaos. Această pisanie este scrisă în limba română cu alfabet latin și conține următorul text: ""La anul 1808 sau zidit aç(e)astă sf(â)ntă biserica, çe sa praznuește hramul Adormirea Maicei Domnului prin ostinelile sfin. sale a pre cuvi. părintelui Iosif
Mănăstirea Văratec () [Corola-website/Science/307713_a_309042]
-
noiembrie 1847. Construcția acestei biserici a avut loc ca urmare a extinderii așezării mănăstirești spre sud și sud-vest. Hramul lăcașului de cult este Schimbarea la Față, sărbătorită în fiecare an la 6 august. Pe zidul sudic al edificiului a fost amplasată o pisanie în limba română cu caractere chirilice, având următorul text: ""Această s. bisărică sau făcut cu cheltueala făcătorilor de bine prin osărdiea și ostăneala sfinți(ei) sale, maicei E(u)frosina Laz(u) starița sn. mon. Varatecul, și sau sfințit la
Mănăstirea Văratec () [Corola-website/Science/307713_a_309042]
-
1767 ca fiind „bătrân, fără școală”. Este preotul care a păstorit cu cinste pe credincioșii săi în cumplitele încercări dintre anii 1749-1754. Pavel Popovici, menționat în conscripția Episcopiei Aradului din 1782. Tot numele preotului Pavel Popovici apare menționat și în pisania din biserică de deasupra ușii naosului scrisă cu ocazia pictării bisericii în anul 1823. Este posibil să fie vorba fie de două persoane diferite cu același nume,fie de un singur preot cu o păstorire îndelungată și plină de realizări
Șteia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300561_a_301890]
-
cărămidă și piatră a fost precedată de o altă biserică, ridicată pe același loc, pe la 1697. Actuala biserică -naos, pronaos și altar- a fost construită inițial ca mănăstire, ctitorie a fraților Dumitru, Oprea și Stana Cîndea, fapt consemnat și în pisania din 30 septembrie 1820. Aceasta a fost scrisă după lucrările de completare ce au făcut ca la 1816 să se ridice turnul-clopotniță și tinda. Are un plan dreptunghiular care cuprinde altar cu semicalotă, naos cu calotă semisferică și pronaos cu
Biserica Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul din Grui, Săliște () [Corola-website/Science/323806_a_325135]
-
Purtătorul de Biruință (prăznuit în fiecare an la 23 aprilie), a fost finalizată în anul 1522 de fiul lui Bogdan, Ștefăniță Vodă (1517-1527). Meșterii care au construit biserica sunt necunoscuți. Pe peretele de nord al pridvorului, deasupra portalului, se află pisania scrisă în limba slavonă și care are următorul text: "„Cu vrerea Tatălui, cu ajutorul Fiului și cu săvârșirea Sfântului Duh, a voit binecredinciosul și de Hristos iubitorul Io Bogdan Voievod, cu mila lui Dumnezeu Domn al Țării Moldovei, să zidească biserica
Mănăstirea Sfântul Ioan cel Nou din Suceava () [Corola-website/Science/313615_a_314944]
-
partea de nord-est a incintei mănăstirii. Ctitorul paraclisului este mitropolitul cărturar Anastasie Crimca. Clădirea avea rolul de paraclis de iarnă, fiind asemănătoare cu mica biserică din cimitirul Mănăstirii Dragomirna, ctitorită de același înalt ierarh. Pe clădirea clisiarniței se află o pisanie în limba slavonă, parțial ștearsă. Cu greu se poate descifra din pisanie: "„Această eclesiarniță a făcut-o arhiepiscopul kir Anastasie Crimcovici în zilele binecredinciosului Io Miron Barnovschi Voievod, domn al Țării Moldovei, în anul 7... .”" Eclesiarnița are dimensiuni relativ mici
Mănăstirea Sfântul Ioan cel Nou din Suceava () [Corola-website/Science/313615_a_314944]
-
Crimca. Clădirea avea rolul de paraclis de iarnă, fiind asemănătoare cu mica biserică din cimitirul Mănăstirii Dragomirna, ctitorită de același înalt ierarh. Pe clădirea clisiarniței se află o pisanie în limba slavonă, parțial ștearsă. Cu greu se poate descifra din pisanie: "„Această eclesiarniță a făcut-o arhiepiscopul kir Anastasie Crimcovici în zilele binecredinciosului Io Miron Barnovschi Voievod, domn al Țării Moldovei, în anul 7... .”" Eclesiarnița are dimensiuni relativ mici: 13,65 m lungime, 6,15 m lățime și o înălțime până la
Mănăstirea Sfântul Ioan cel Nou din Suceava () [Corola-website/Science/313615_a_314944]