296 matches
-
ce poate fi mai desfătător, oricât nu ți-ar place la pipăit, gust și mai ales la miros lighioanele din apă, decât să vezi o fetiță de-o șchioapă luptându-se să apuce ditamai crapul muribund sau vreun băiețel blonziu, pistruiat, azvârlindu-se o dată cu câinele familiei pe trupul de buștean al unui somn? Acestea le vedeau moldovenii noștri, care nici n-apucară să pună piciorul pe mal, că liota de copii ai creștinului tăbărî asupra bărcii cu o bucurie pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
să vie pețitorii și-ntreabă unde-i fata etc, etc. Amada, plictisită și sleită de-o migrenă din Dante, acceptă să primească pețitorii. Și se făcea că veniră să-și încerce norocul pe rând, următorii: din Englitera, înalt prudent și pistruiat, lordul Harrington, care pusese la picioarele prințesei modelul cu totul și cu totul din aur al Turnului Londrei, în vârful căruia un străjer luneca făcând rondul și strigând la capătul micului traseu: „Fiiiive o’clock teeeeea!” Din Castilia s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
parcă și-au pierdut din substanță, rizomi lipsiți de clorofilă, ieșiți din trupul unui tubercul muribund. Viață măruntă cu tresăriri lente, speriate, ca respirația nocturnă a unui ghettou. Acest copil numit Idel cu hăinuțele lui negre, lustruite, cu fața roșcovană, pistruiată, cu mersul clătinat ținîndu-se de pereți - o amețeală trecătoare, m-am obișnuit, hipertensiunea, mă apropii și eu de șaizeci - circumvoluțiile lui În care Încep să se șteargă textele aramice și Tora și Biblia și Vedele și Upanișadele și toată cabala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
-și strînge tentaculele - și deodată acel obiect, contras În el de o gravitație secretă, iese din spațiu, În urmă rămîn brațe ridicate, glasuri vesele, gîtuite... „Să vă Întoarceți sănătoși!“ Un domn cu baston Își consultă ceasul de buzunar, două fete pistruiate placide mestecă ciuingam, un cap Înfășurat În turban se apleacă peste un ghid turistic - PIZZERIA DA GINO, BRATROHRE, SEXVIDEO FILME, THE SPANISH RIDING SCHOOL IN SUMMER PALAIS PALFFI - valize de diferite dimensiuni, unele modeste, uzate, alături de altele provocatoare purtînd etichete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
un butuc. Îngîndurat, domnul Brener Își scoase o țigară din buzunarul interior. În acel moment, chiar În acel moment, fetița din pădure scoase oglinjoara rotundă din buzunar, placată În sidef, și și-o apropie de față. Își văzu Întîi nasul pistruiat, apoi ochii și părul roșcat, precum coada veveriței. Apoi chipul ei dispăru, Întîi pistruii de pe nas, apoi numai nasul, apoi ochii. Peste oglindă se așternu suflarea ei, ca boarea ușoară de pe un măr verde. Iar ea ținea mai departe oglinda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
pe eroii noștri care, cu un cap mai înalți decât toți, se vedeau cât colo că nu sunt din partea locului. În special femeile și fetele mediocre îi urmăreau cu coada ochiului și șușoteau între ele, ba chiar una mai îndrăzneață, pistruiată, strigă în urma lor „Găliganii!”, atrăgându-și însă o palmă zdravănă după ceafă din partea unui mediocru morocănos, îndesat, probabil soțul sau vreun responsabil. În hangarul uriaș, comandantul Aciobăniței văzu în treacăt numeroase mese și lavițe din scânduri acoperite cu hârtie albă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
vă dau ardeiul meu iute. Știți, eu am probleme cu... și arătă spre stomac. — Vă mulțumesc - spuse încet comandantul Aciobăniței -, sincer să fiu, îmi place ardeiul iute. Poftiți și ardeiul meu, spuse deodată, de peste masă, cu simplitate, o mediocră tânără, pistruiată, însă nu urâtă. — Vă mulțumesc, o să-l dau tovarășului meu, și lui îi place, zise Aciobăniței. Mediocrul în vârstă se aplecă spre vecinul lui din dreapta, îi șopti ceva la ureche, iar acesta, la rândul lui, făcu la fel cu vecinul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
la ardei pentru noi... sunteți foarte drăguți... — Nu vă faceți probleme. Noi toți suferim cu stomacul - șopti mediocrul -, nu putem mânca ardei iute. Episodul 10 Ciorba În timp ce ardeii iuți continuau să se îngrămădească în fața celor doi pământeni, fetișcana mediocră zdravănă, pistruiată, ce părea a fi bucătăreasă, se apropie de hangar și lăsă eroilor noștri două linguri și două furculițe. — Cuțite nu se dau? întrebă încet comandantul Aciobăniței pe mediocrul în vârstă, după ce fetișcana se depărtă. — Cui prodest? răspunse surâzând cu tristețe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
Amărășteanu. — Nimic, răspunse bătrânul. A predat aritmetica la școala de lângă lotul de căpșuni. A predat până-a murit. Fu adusă, pe un cărucior cu roți din lemn, ciorba. Farfuriile încăpătoare din aluminiu erau trecute din mână-n mână spre fetișcana pistruiată care, cu o mișcare dibace, le umplea până la semnul scrijelit pe interior și le dădea înapoi. Cu prudență, comandantul Aciobăniței cufundă lingura în lichidul roșietic, o duse la buze și gustă: nimic. Avea un gust cu nimic deosebindu-se de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
seamă de mediocrii din jur, care mâncau grăbiți, parcă mulțumiți cu simplul fapt că pun ceva în gură. — Mă-ntreb - zise cu glas scăzut pilotul Amărășteanu către superiorul său - ce-o să ne dea la felul doi. Felul doi? făcu mediocra pistruiată. Ce zi e astăzi? — Marți, spuse surprins Amărășteanu. — Dacă e marți e varză, răspunse pistruiata. Luni, marți, miercuri, joi și vineri se dă varză călită. Sâmbătă și duminică ni se rezervă surprize. Ce surprize? întrebă comandantul Aciobăniței. — Cartofi, răspunse pistruiata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
ceva în gură. — Mă-ntreb - zise cu glas scăzut pilotul Amărășteanu către superiorul său - ce-o să ne dea la felul doi. Felul doi? făcu mediocra pistruiată. Ce zi e astăzi? — Marți, spuse surprins Amărășteanu. — Dacă e marți e varză, răspunse pistruiata. Luni, marți, miercuri, joi și vineri se dă varză călită. Sâmbătă și duminică ni se rezervă surprize. Ce surprize? întrebă comandantul Aciobăniței. — Cartofi, răspunse pistruiata. Dar sunt sâmbete când ni se rezervă surpriza să ni se dea tot varză. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
pistruiată. Ce zi e astăzi? — Marți, spuse surprins Amărășteanu. — Dacă e marți e varză, răspunse pistruiata. Luni, marți, miercuri, joi și vineri se dă varză călită. Sâmbătă și duminică ni se rezervă surprize. Ce surprize? întrebă comandantul Aciobăniței. — Cartofi, răspunse pistruiata. Dar sunt sâmbete când ni se rezervă surpriza să ni se dea tot varză. Nu peste mult timp fu adusă, într-adevăr, varza. Comandantul Aciobăniței luă hotărârea să nu șovăie și să guste primul din linguroiul de varză pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
adevăr, varza. Comandantul Aciobăniței luă hotărârea să nu șovăie și să guste primul din linguroiul de varză pe care trupeșa bucătăreasă i-l răsturnă în castron. — Nu e rea, își informă el, oarecum ierarhic, subalternul. E călită bine. — Da, aprobă pistruiata. E călită foarte bine. E un tip special de varză, călită să reziste la ger, la secetă, la orice boală. Fierbe câte 6 ore. Numai noul soi de cartofi mai rezistă atâta. Ca să-i mâncăm la surpriza de sâmbătă, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
până la fund. Episodul 12 Sentimente general-umane După ce terminară masa, ieșiră cu toții în fața cantinei. Era o după-amiază frumoasă. Soarele, chiar dacă mai mic decât cel terestru, lumina plenar, încălzindu-le întrucâtva fețele. Fără să-și dea seama, comandantul Aciobăniței și tânăra mediocră pistruiată se desprinseră de ceilalți, luând-o mai în față, pe cărarea dintre barăci. De undeva se-auzea cum se-ncearcă repararea unui difuzor. Aciobăniței se uită cu coada ochiului spre tânără. I se păru că n-arată chiar atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
tractor cu șenile într-o rână. — Ciudată banca asta pe care stăm, nu? spuse Aciobăniței. N-am mai văzut nicăieri așa design. — Da, e o bancă ergonomică, răspunse tânăra. — Și trebuie toți să dormiți? întrebă comandantul. — Marea majoritate, răspunse tânăra pistruiată. S-a pornit de la constatarea că după prânz ni se face de regulă somn. Și-atunci de ce să picotim degeaba? Dormim de-a binelea o oră care ni se adaugă la programul de seară. — Și cei care, să zicem, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > SCHIMBAREA OREI Autor: Gheorghe Vicol Publicat în: Ediția nr. 1537 din 17 martie 2015 Toate Articolele Autorului SCHIMBAREA OREI Ieri am adunat cocoșii, Pe cei albi și pe cei roșii, Pe cei negri, pistruiații, Pintenații și codații De la noi și din vecini, Prinți și regi printre găini Și le-am spus:- Luați aminte, De mâine se dau-nainte Ceasurile cu o oră! Sper că nimeni nu ignoră Și că toți veți înțelege, Dar asta
SCHIMBAREA OREI de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1537 din 17 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363005_a_364334]
-
și plecat la bunici. Mere coapte în livadă, Zmeura ce stă să cadă, Mure negre și afine, Ziceti-mi, e rău, sau bine? Câmpul geme iar de floare, Ce miresme-mbătătoare! În ciubote și catrinți, Trec furnici în rând cuminți. Pistruiate și confuze, Văd și două buburuze Cu-aripioare de mătase, Trec în zbor prin fața noastră. Zarva mare e în crâng, Păsărele-aici se strâng, Ascunse de rămurele Trag cu ochii prin perdele Ce să fie, ce să vie? Semn este
AUTOSTRADA COPILĂRIEI de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360908_a_362237]
-
pentru Cahul, Bolgrad, Ismail și Bălți și pentru binecuvântările și mustrările duhovnicului meu, și pentru aerul curat al Rarăului și Peștera Muierii, pentru Cetatea Neamțului și Cetatea Hotinului și pentru „Rădița, neichii, Rădiță”, „Muică, suntem neam de piatră”, și pentru Pistruiatul și Veronica, Alexandru Pârgaru și Alexandra Chira și pentru nasul lui Tănase, părul creț al lui Caragiu și cântecele lui Anton Pann, și pentru cugetul meu ortodox, și pentru suman, gaci și căciulă și pentru nămolul de la Techirghiol, pentru Paralela
RUGĂCIUNE DE MULŢUMIRE de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 1903 din 17 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368464_a_369793]
-
fundul lacului,sigurat vom fi premiați de cei din Noua Generație.Hai Eva,putem face vraja la timp,spune cel înalt. -Eva,nu sări,gândește-te la Victoria,nu poți să o lași singură!o avertizează o tipă înaltă și pistruiată. Prea târziu,au sărit.Victoria strigă din toți mănunchii ei,dar în același timp făcea câteva legături:pe femeia care a sărit o cheama Eva,exact ca pe mama ei,iar ea avea în jur de 20 de ani și
MĂREAŢA POARTĂ NEAGRĂ de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1889 din 03 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363629_a_364958]
-
cunoscute, de "aranjamentele" pe care le făcea pentru ca filmele sale să rescrie pagini întregi de istorie. Ei, și ce? Îi șterge vreuna dintre toate aceste mărunte "șușoteli" GENIALITATEA? Haideți, români, să recunoaștem cu toții, că mulți dintre noi au crescut alături de Pistruiatul, sau că îl idolatrizau pe viteazul comisar Moldovan ori că a avut multe de învățat din filmele sale istorice. Haideți, români, să nu uităm că SERGIU NICOLAESCU, dincolo de genialitatea sa, era OM, cu defecte și calități, așa cum este construit fiecare
A MAI PLECAT ÎNCĂ UN GENIU ROMÂNESC: SERGIU NICOLAESCU de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 736 din 05 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350213_a_351542]
-
nu mai surprindeau pe nimeni și nu mai constituiau o noutate. În rest, știrile de rubrică neagră abundau în amănunte macabre: violuri, crime, câte lovituri de cuțit fuseseră aplicate și în care zonă a corpului de către un asasin stângaci și pistruiat, lama cuțitului lată de atâția centimetri și lungă de atâția centimetri, note de sadism care strică digestia oricărui om cu scaun la cap. Dar nu mă las până nu găsesc și ceva mai vesel pentru restabilirea echilibrului psi: unui patron
PRIETEN CU TERORIŞTII de ION UNTARU în ediţia nr. 693 din 23 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/364880_a_366209]
-
cât îl ținea gura. Apoi, se strecură în spatele unui copil arbore și dădu pe furiș o lovitură de karate unei bunici. Se retrase ușor de acolo și, întors cu spatele, să nu fie observat, trase de păr o fetiță roșcată. Pistruiata, începu ca la comandă să plângă sughițând, ca și când de-abia aștepta să i se întâmple una ca asta. Mumia senină începu din nou să danseze, luă o husă cu haine de pe un scaun și o mută pe altul, schimbă o
SPECTACOL DE HALLOWEEN de DORU CIUTACU în ediţia nr. 796 din 06 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345597_a_346926]
-
cât îl ținea gura. Apoi, se strecură în spatele unui copil arbore și dădu pe furiș o lovitură de karate unei bunici. Se retrase ușor de acolo și, întors cu spatele, să nu fie observat, trase de păr o fetiță roșcată. Pistruiata începu ca la comandă să plângă sughițând, ca și când de-abia aștepta să i se întâmple una ca asta. Mumia senină începu din nou să danseze, luă o husă cu haine de pe un scaun și o mută pe altul, schimbă o
AMINTIRI DE HALLOWEEN de DORU CIUTACU în ediţia nr. 799 din 09 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345626_a_346955]
-
pe cont propriu. Trebuie să lupte pentru soarta sa! Nu mai avea timp de pierdut. Trebuia să întreprindă ceva. O fi bun și roșcatul, dacă altul nu-i. Parcă îi plângea sufletul, nu-i plăceau roșcații cu pielea albă și pistruiată. Dar acum încerca să reziste intenționat privirii pătrunzătoare a tânărului, scopul scuză mijloacele... se gândea. Era dispusă pentru sacrificiu. Băiatul a prins curaj. Văzând că are succes, s-a apropiat de ea. -Ce faci, numai singură? -Da, din păcate. -Mă
SOLDATUL CU PĂR ROŞU de SUZANA DEAC în ediţia nr. 318 din 14 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356307_a_357636]
-
nu mai suprindeau pe nimeni și nu mai constituiau o noutate. În rest, știrile de rubrică neagră abundau în amănunte macabre: violuri, crime, câte lovituri de cuțit fuseseră aplicate și în care zonă a corpului de către un asasin stângaci și pistruiat, lama cuțitului lată de atâția centimetri și lungă de atâția centimetri, note de sadism care strică digestia oricărui om cu scaun la cap. Dar nu mă las până nu găsesc și ceva mai vesel pentru restabilirea echilibrului psi: unui patron
PRIETEN CU TERORIŞTII de ION UNTARU în ediţia nr. 246 din 03 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355970_a_357299]