418 matches
-
că așa este: singurătatea ne scrie și ne numără! Numere în labirint (vol. I), carte semnată de Theodor Codreanu este, așa cum însuși scriitorul afirmă în "predoslovie" "o consemnare ideatică a existenței" sale în 59 de caiete, numerotate, datate, așadar, prin pitagoreicele numere, iar nu pe momente și zile. Eu i-aș zice și altfel. I-aș zice: biografia numărată a ideilor. Ucenicia codreniană răzbate din viziunea generală a tomului, comportă similitudini cu ascetismul, cu mucenicia. Ideea predilectă ce traversează perioada între
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
extratereștri, vă răspund: deoarece există radical din doi! Un număr irațional, adică imposibil de Înțeles cu mintea, a cărui descoperire a fost plătită cu viața de Hypasos, unul din discipolii lui Pitagora. Dat fiind că numerele iraționale tulburau frumusețea universului pitagoreic, Pitagora a dispus ca elevul său să fie omorît prin Înecare. Pitagora nu știa că orice număr, În afară de 1, este o relație de numere, deci un obiect abstract, care nu intră În datele imediate ale conștiinței. — Lucrul ăsta nu-l
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
Scriitori greci și latini (1978), Manual de lingvistică romanică (1979), Thesaurus Pseudo-Dionysii Areopagitae (I-II, 1993-1995). Împreună cu Sorin Alexandrescu publică lucrarea Poetică și stilistică. Orientări moderne (1972). Traduce din Herodot, Sofocle, Plutarh, Dionis din Halicarnas și mai cu seamă din pitagoreici și alți filosofi greci de până la Platon. Prima carte a lui N., Le Fonctionnement des concepts dans un texte inédit de Castelvetro (1977), este o restabilire însoțită de comentarii erudite a unui manuscris al cărturarului renascentist, în care acesta glosează
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288354_a_289683]
-
Punctul central al acestui exercițiu de mare adâncime formală și spirituală este, bineînțeles, rescrierea Doinei eminesciene, devenită în versiunea („varianta”) lui I. un poem inițiatic, în care tensiunea formală a versului se îmbină cu tonul profetic și vizionar, iar mistica pitagoreică a numerelor cu gândirea metafizică indiană: „! sufletul meu a mirare/ cearcă unu, doi și trei,/ cearcă patru, dacă n-are/ șaptele mai mult temei,/ cearcă nouă și-ncercare/ sfântă dacă zecele-i// [...] cea că Numărul de Aur,/ în plai hiperboreean
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287648_a_288977]
-
alte planete. * Sateliții marțieni - Johann Kepler a inventat o lunetă ce-i poartă numele de atunci, care însă nu i-a permis să efectueze observați astronomice deoarece el era miop, însă a ghicit numărul sateliților planetei Marte. Continuând firul gândirii pitagoreicilor, el credea că în Cosmos trebuie să se respecte reguli numerice remarcabile. În acord cu această idee, cifrele ce exprimă numerele de sateliți ai planetelor se încadrează într-un șir, sunt termenii unei serii matematice. Dacă Pământul are un satelit
De la Macro la Microunivers by Irina Frunză () [Corola-publishinghouse/Science/779_a_1755]
-
inițiativa pilduitoare venea de sus, de la nivelul patronatului, urmînd ca exemplul să fie preluat de totalitatea cosmică. Moartea nu mai trebuie privită ca o nimicire haotică, asemenea spicelor și animalelor strivite în devălmășie cu oamenii, cum găsim chiar și la pitagoreici; nici nu mai trebuie întîmpinată cu spaimă și pierdere de sine, ca în Legenda lui Telepinus. Experiența zeiței Inanna (-Iștar) îndeamnă la meditație, în sensul înțelegerii că viața și moartea își au legi proprii, care nu pot fi schimbate, nici
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
este cea mai radicală perspectivă din punctul de vedere al de nominalismului. Acesta consideră că universaliile sunt simple cuvinte - voces. Între concepțiile enumerate majoritatea sunt de origine realistă, începând de la concepții apropiate de platonism și neoplatonism până la cele de sorginte pitagoreică: "universaliile sunt forme abstracte ca și formele matematice"95. Dincolo de această clasificare o "rezolvare" necesară în interiorul Bisericii prin identificarea unei teorii acceptabile și atribuire acesteia statutul de direcție oficială, se realizează abia în secolul al XIII-lea prin acceptarea a
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
care este considerată știință a numerelor, "nu a celor pe care le numărăm, ci a celor după care numărăm"133, chiar dacă este considerată o știință naturală, prin ea se realizează legătura dintre Divinitate și natură, dezvoltându-se astfel o imagine pitagoreică asupra cosmosului. Unitatea adevărului a fost una dintre modalitățile prin care s-a dezvoltat teologia în perioada scolastică clasică. Thomas D' Aquino susține că, chiar dacă subiectul cunoașterii diferă, modalitatea de a ajunge la el și adevărul relevat de acesta sunt
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
perspectivele magice a căror origine se află în concepțiile aristotelice și interpretările adiacente acestora, la care s-au mai adăugat idei platonice și neoplatonice, s-a dezvoltat și o direcție imaginară avânt în mod direct sau indirect originea în filosofia pitagoreică. Acestea aveau drept simbol o imagine abstractă sau un număr astfel încât să se folosească de componentele cele mai abstracte ale sistemului gnostic al omului. În acest sistem se încadrează tehnica memoriei a lui Lullus, cea a lui Giodano Bruno sau
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
univers. Cele trei modificări transformă în mod radical percepția universului și reprezintă începutul reorganizării sale moderne. Teoria heliocentrică nu era nouă. Ea a fost dezvoltată într-o formă inițială în secolul V î.H. de către Philolaus 133, care conform tradiției pitagoreice prezintă universul ca fiind alcătuit din zece sfere ce se rotesc în jurul focului central. Cele zece sfere sunt alcătuite din cele șapte planete clasice al teoriei geocentrice: Luna, Mercur, Venus, Soarele, Marte, Jupiter, Saturn, la care s-au adăugat Pământul
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
II, Partea a 2-a, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1984, p. 81) Dincolo de aceste interpretări cea mai importantă viziune asupra heliocentrismului îi aparține lui Aristarchos din Samos, care consideră ca centru al universului nu focul universal, ca în cazul pitagoreicilor, ci Soarele. Întreaga viziune asupra universului era schimbată, ordinea planetelor fiind alta, iar pământul era o planetă ca și celelalte. Era viziunea de la care pornește și teoria copernicană. Se pare că printre traducerile care au fost făcute operelor grecești s-
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
s-au strecurat elemente privind această teorie, una din căi fiind opera lui Cicero 135 care era foarte cunoscută în acea vreme. Copernic o analizează și îi construiește argumentația matematică. Atunci când filosoful polonez prezintă teoria heliocentrică el amintește teoriile heraclitene, pitagoreice și prezentarea lui Cicero la acestea 136. Concepția copernicană dezvoltată în De revolutionibus orbium coelestium 137 din 1543, începe cu reconsiderarea formei și a locului pământului în univers. Forma Pământului este considerată a fi sferică, iar acesta nu se află
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
p. 355; Sabina Fânaru, op. cit. p. 237. 532 Eugen Simion, op. cit., p. 288. 533 Doina Ruști, Dicționar de simboluri din opera lui Mircea Eliade, Editura Coresi, București, 1998, p. 35. 534 Doctrină pe care Platon o împrumută din tradiția "orfico" - pitagoreică (Mircea Eliade, Istoria credințelor și ideilor religioase, II, De la Gautama Buddha la triumful creștinismului, Editura Științifică, București, 1991, p. 183). În Memorii, p. 240, Eliade povestește cum poetul Dan Botta credea că, prin simpozioanele pe care le ținea Criterionul, se
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
unor asemenea procese apare pentru prima dată la Zenon din Elea (sec. V î.e.n.), elevul lui Parmenide. Zenon nu a fost matematician, dar a folosit fapte și raționamente cu caracter evident matematic, fapte stabilite încă dinaintea lui de matematicienii școlii pitagoreice. Infinitul este un concept de o importanță fundamentală în matematici. În domeniul mărimilor din ce în ce mai mari obținute prin procesul adăugirilor, al compunerii permanente, se obține infinitul mare: orice segment de dreaptă poate fi prelungit de ambele părți nelimitat. De asemenea, oricărui
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
Între zei și oameni 4. Definiția daimonului ca metaxy, intermediar Între muritor și nemuritor, așa cum o găsim formulată În celebrul pasaj din Banchetul lui Platon (202 e-203 a), unde dragostea este prezentată ca un „mare demon”, are serioase precedente pitagoreice 5. Pe de o parte, chiar teoriile pitagoreice ale proporției și armoniei au ca punct de plecare mesos-ul6. Pe de altă parte, Pitagora Însuși fusese considerat un daimon 7, cel prea-secret triton allo8, care se plasează Între muritor și nemuritor
[Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
metaxy, intermediar Între muritor și nemuritor, așa cum o găsim formulată În celebrul pasaj din Banchetul lui Platon (202 e-203 a), unde dragostea este prezentată ca un „mare demon”, are serioase precedente pitagoreice 5. Pe de o parte, chiar teoriile pitagoreice ale proporției și armoniei au ca punct de plecare mesos-ul6. Pe de altă parte, Pitagora Însuși fusese considerat un daimon 7, cel prea-secret triton allo8, care se plasează Între muritor și nemuritor și care numai el, singur, poate fi totodată
[Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
unei duble activități (e vorba, de fapt, despre convergența a două tradiții privind Îndeletnicirile daimonilor): 1. Contemplă (ephorosin) frumusețea și măreția astrului, ascultând În același timp armonia celestă (tes peri tou ouranou harmonias)2. Marcel Detienne a evidențiat trăsătura profund pitagoreică a acestui pasaj, atrăgând atenția și asupra altor texte care fac din văz și din auz senzații rezervate „ființelor alese” sau divine, cum ar fi Pseudo-Plutarh, De musica, 25, sau Platon, În Phaidon, 111 b: „vederea, auzul, cugetul și toate
[Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
datorită științei perfecte pe care o reprezintă astronomia, poate pătrunde, după moarte, În lăcașurile virtuții, unde contemplă cele mai frumoase lucruri care ar putea constitui obiectul unei viziuni. Imaginea, adaugă Detienne, nu este departe de reprezentările acreditate de „matematicienii” sectei pitagoreice. 2. Spre deosebire de Înțeleptul din Epinomis, daimonii lui Plutarh „nu-și petrec toată vremea pe lună”, cufundați În contemplație, „ci coboară pe pământ pentru a se ocupa de oracole, pentru a asista și a participa activ la ritualul inițierilor, a pedepsi
[Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
care a avut meritul de a apropia cele două pasaje a fost R. Schmertosch 1. În ceea ce privește discursul propriu-zis al lui Simmias, nu putem decât să reluăm concluziile deosebit de clare ale lui A. Corlu 2, care percepe În el o influență pitagoreică, dată fiind absența unor deosebiri importante față de expunerea lui Theanor, pentru care această origine este evidentă. Aportul platonician este la rându-i important 3, pentru că Banchetul (203 a) vorbește deja de legătura pe care oamenii o pot Întreține cu zeii
[Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
nu este momentul să trecem În revistă și celelalte proprietăți și deosebiri Între numere șdynamis kai diaphora3ț. (C) Să reamintim doar atât: numărul 5, rezultat al unirii primului număr masculin (3) cu primul număr feminin (2), a fost numit de către pitagoreici «numărul nupțial». A mai fost numit și numărul «natură»4, deoarece Înmulțit cu el Însuși nu-și pierde identitatea. Întocmai cum natura, de Îndată ce grâul a fost Însămânțat sub formă de boabe, Îl supune În sânul ei la tot felul de
[Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
ce l-am avut Însumi cu matematica În copilărie, din cauza modului rău În care mi se propunea, deși În de altfel eram unul din capetele cele mai deștepte. N ajunsesem nici la vârsta de douăzeci de ani să știu tabla pitagoreică, tocmai pentru că nu se pusese În joc judecata, ci memoria. Și deși aveam și memorie fenomenală, numere nu puteam Învăța de loc pe de rost, Încât Îmi intrase-n cap ideea că matematicile sunt științele cele mai grele de pe fața
CREATIVITATE ŞI PROGRES TEHNIC by GEORGE ŞTEFAN COMAN () [Corola-publishinghouse/Science/711_a_1012]
-
ce l-am avut Însumi cu matematica În copilărie, din cauza modului rău În care mi se propunea, deși În de altfel eram unul din capetele cele mai deștepte. N-ajunsesem nici la vârsta de douăzeci de ani să știu tabla pitagoreică, tocmai pentru că nu se pusese În joc judecata, ci memoria. Și deși aveam și memorie fenomenală, numere nu puteam Învăța de loc pe de rost, Încât Îmi intrase-n cap ideea că matematicile sunt științele cele mai grele de pe fața
CREATIVITATE ŞI PROGRES TEHNIC by GEORGE ŞTEFAN COMAN () [Corola-publishinghouse/Science/711_a_1012]
-
mor, ci că cel care piere se duce la Zamolxisdivinitatea lor ( daimon pe care unii Îl cred același cu Gebeleizis.” În continuare, Herodot face o prezentare a celui pe care Îl numește Zamolxis, scoțând În relief Învățătura lui de tip pitagoreic, În centrul căreia este ideea imortalității sau mai precis a unei postexistențe fericite. În Încheiere acesta are Îndoieli, dacă acesta a fost om sau zeu. Cultul acestui zeu presupunea, deci, credința În nemurirea sufletului și anumite rituri de tip inițiatic
Magie si mantica in credintele populare romanesti by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Science/1602_a_2911]
-
până la Leonardo da Vinci și Valéry - de a afla și scoate la lumină „numărul pur”, formula unificatoare și concordantă care ordonează „totul” și determină, cu un obscur impuls germinativ, forme, ritmuri și proporții. Omniprezența raportului „secțiunii de aur”, din studiile pitagoreice, este relevată ca „test al transcendenței vieții”. Preliminariile volumului Esthétique des proportions dans la nature et dans les arts (1927) lămuresc motoul „Beauty is fitness expressed”. Pornind de la postulatul armonizării a două elemente printr-un al treilea enunțat de Platon
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287277_a_288606]
-
temple grecești, în botanică și chiar în muzică (sunt evocate studiile lui Dürer și Leonardo, care au ajuns la canoane concordante cu cele ale statuilor din epoca lui Fidias, dar și o serie de teorii matematice și speculații aritmologice). Aritmosofia pitagoreică, geometria sacră platoniciană, filosofiile mediteraneene ale Numărului și Formei asigură punctele de convergență ale relevării tradiției semisecrete sau uitate a euritmiilor în cele mai desăvârșite expresii ale creației artistice transcendente, văzute de G. ca perpetuări ale unui ideal „al rasei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287277_a_288606]