229 matches
-
oameni care aleargă În Întuneric, iar În Piața Maria un echipaj de miliție adună tineri Într-o dubă. E clar, e foarte nasol. În Piața Operei lucrurile stau și mai rău. Dintr-un motiv care lui Îi scapă, oamenii merg pitiți sau pe brînci. Se aud voci strigînd lozinci pe o stradă laterală. Aude ce se strigă, dar nu reușește să Înțeleagă. „Azi În Timișoara, mîine În toată țara!“ Azi În Timișoara ce? Ce se Întîmplă? După cîteva minute În care
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
pe atunci. Ne-am tupilat ca șerpii și ca gușterii, ne-am târât prin iarbă și pe sub tufișuri, ne-am zgâriat coastele, burțile, genunchii și coatele. Și până la urmă am dat de ei, da’ era prea târziu. De unde stăteam eu pitit, din ea nu se vedea decât o bucă și un picior Îndoit. Deasupra, Socol o coțăia ca un cotoi și, de câte ori se opintea, ea icnea de parcă ar fi altoit-o cu o biciușcă. Am plecat dracului de acolo și n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Își Împachetau bagajele aproape cu evlavie și se arătau darnici cu cei rămași: le Împărțeau țigări, lame de ras, pixuri și hârtie de scris, papiote de ață și ace, oglinjoare, cioturi de săpunuri pentru bărbierit, conserve ce până atunci zăcuseră pitite În valizele de lemn, cărți de joc cu femei goale (astea erau numai Împrumutate, sub cuvânt de onoare că aveau să fie Înapoiate În stare perfectă). Până la urmă, Însă, tot se lăsă cu bătaie. „Tu cât ai Împins, mă, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
urechi și cu ochii pe pereți ori ferestre. Bravo ție!” Ceilalți Îl priveau pe Vieru cu ciudă, mai ales că Directorul, după ce scotocise prin cabinetul foto - cel cu geamurile vopsite -, Îi atârnase de gât șnurul de care se bălăbănea busola, pitită ca o țestoasă Între două carapace negre de metal. Copiii intraseră aliniați câte doi prin noroaiele adânci ale CAP-ului. Baronu Îi șoptise lui Ectoraș: „Diliu mai e și tac-tu ăsta...”. Fiul Directorului nu găsise argumente ca să-i dea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
În spirit democratic - să-și expună modestele produse ale minților. Apoi a luat cuvântul, calm și pașnic: «Domnilor, știm cu toții că nu este de ajuns să se deplaseze cineva la locul cu pricina și să-l găsească, așa, ca la Pitita, pe Cel ce Doarme. Cine se duce acolo ca un - iertați-mi vorba colorată - bou Încălțat și neștiutor n-are cum să găsească ceea ce caută, n-are ce vedea și singurul folos al excursiei sale ar fi că s-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
aceleași locuri cu Iani Epirotul, un unchi din partea mamei Viteazului. Adevărul, Însă, e cu totul altul. Stavrinos era căpetenie de tâlhari În Întinsele păduri ce Înconjurau odinioară Satul nostru cu Sfinți. Cunoștea toate drumurile și făcuse o grămadă de poteci pitite, pentru hoți. Auzind că-i meșter În ale ascunzișurilor codrului, dar și om Învățat și știutor de carte, Viteazul a trimis la el soli care promiteau iertarea de păcatele tâlhăriei În schimbul ajutorului În lupta cu turcii. În vestita bătălie În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
10 15 20 După ce-a mâncat și-a țopăit, și de-a dura tot s-a dus Iepurașul Jean s-a întors în culcușul lui ascuns. Nevăstuica la fereastră nasul și-a lipit. "O, zei ospitalieri! Ce e aici pitit? Spuse animalul, din culcușul părintesc gonit. Hei! Doamnă Nevăstuică, Să pleci de-aici neîntârziat, De nu eu chem toți șobolanii de prin sat". Dama cu nasul ascuțit răspunse că pământul Era al ei, că-l ocupase prima. Asta era deja
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
voie“, oriunde ar fi găsit-o și s-o dea în mâna soțului. Re venită în mahalaua Proto po pu lui, Maria se vede confruntată cu oumbrăznicia vecinilor, pentru că soțul „ca unul ce știe legătura zapisului, nu s-au is pitit să mă mai bată“, dar îi asmute pe ceilalți. Înju ra tă și ocă râ tă de către mahala gii, femeia se arată to tal decepționată de caracterul bărbatului. „Și cu aceasta mă aflu ticăloa sa în gura ocă ri lor
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
muzică și prin cărți, că nu suntem numai trup care pârțâie și elimină fecale, ci și suflet. Dacă vechea metafizică elimina total "murdăria" trupului; antimetafizica postmodernistă îl extirpă de suflet. Dar Tereza îi redescoperă o transparență prin care zărește sufletul pitit, ascuns. Acesta este, pentru ea, eul: "Nu vanitatea o atrăgea spre oglindă, ci uimirea de a-și descoperi propriul eu", când tânăra uită că nasul "nu-i decât capătul unui tub ce conduce aerul din plămâni"422. Transparența, am constata
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
față și pe dos! Când lucrez, mama privește. Când fac rău, mă dojenește. Acu-i mic și ața-i groasă! Cine poate să mai coasă? Ia, ascultați și pe loc răspunsul dați! (ghicitori) Șarpe lung și răsucit După ușă stă pitit. Vârful cozii apăsat, Țipă șarpele speriat. (soneria) D-apoi văd că-n seara asta Și proverbele-și fac treaba! Unde școala se ivește, pământul se-mbogățește. învățarea e ca aurul, are preț oriunde. Banii nu aduc învățătură, dar învățătura aduce
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92857]
-
și suplețea aproape mângâioasă, cu care baioneta se afundă în pântece. O altă explozie. Trupul care atârnă ca tras în țeapă îi apără pe ceilalți de schije. Ușa căscată a unei barăci. Stiva de schelete în haine vărgate. Un neamț pitit îndărătul acestei grămezi. O grenadă care împrăștie morții. O bucată de zid se năruie - violența soarelui. Neamțul se încurcă, înfășurându-se printre trupurile în haine vărgate. O baracă arde. O ființă, pe jumătate despuiată, se târăște salvându-se din flăcări
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
10 straturi groase de formule protocolare. În controversata sa Istorie..., Ion Rotaru ne previne în legătură cu critica lui Perpessicius: „Bunăvoința numai curtenitoare față de unii pare oarecum insidioasă și volutele capricioase ale frazei critice se cer scrutate atent, ca niște capcane bine pitite”1. În adevăr critica lui Perpessicius este numai aparent integral binevoitoare, cordială și... caritabilă. În realitate, în buchetul de trandafiri descoperim adesea spinul critic parșivinsidios. Amenitatea exegetului nu exclude voluta livrescă și fandarea malițioasă. Cu totul altfel este Tudor Vianu
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
față și pe dos! Când lucrez, mama privește. Când fac rău, mă dojenește. Acu-i mic și ața-i groasă! Cine poate să mai coasă? Ia, ascultați și pe loc răspunsul dați! (ghicitori) Șarpe lung și răsucit După ușă stă pitit. Vârful cozii apăsat, Țipă șarpele speriat. (soneria) D-apoi văd că-n seara asta Și proverbele-și fac treaba! Unde școala se ivește, pământul se-mbogățește. învățarea e ca aurul, are preț oriunde. Banii nu aduc învățătură, dar învățătura aduce
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92856]
-
hîtria creștinilor - cine mai știe de nu apucată și ea, ca și altele, tot sub fruntea cea doldura a necreștinilor -poate să îmbrobodească pe cumpărător dîndu-i funie, însă un capăt micuț, că frînghia cea multă, curmată în taină, stă bine pitită acasă. ,,îi dau și frînghie acelui ce cumpără vita, că doară el nu a venit cu frînghie la tîrg“. Apoi, bine - cuvînt înturnăm - dacă dai și frînghia, nu dai totodată cu ea și norocul?“ Nu pierzi, cum s-ar zice
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
și ziua lor. A legionarilor. Și să vezi dumneata acu, să vezi și să nu crezi. Unde vin de la București vreo trei legionari, drept la Voinescu acasă. Da’ de unde o fi știut că-i acasă, nu știu. Că Voinescu stătea pitit. Îl ridică, dom’le, și-l duc în pădure și-l pun pe Voinescu să le arate copacul de care l-a legat pe ăla și-l pun, dom’le, să spună cât l-a ținut legat și cât l-
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
ei. S. B.: V-ați dus pentru că erați sub deviza "Armata e cu noi!" M. M.: Ne-au mai dat ceva de mâncare, vă dați seama, că nu funcționau ca restaurante. Ce alimente mai aveau și ei, pe-acolo, mai pitit, ce-au mâncat ei. S. B.: Era toată lumea în poziție de avarie. Dar de-o ciorbă s-a găsit. M. M.: Ne-am dus noi și ne-am băgat și le-am cerut. Deci, nu pot zice nimic altceva decât
[Corola-publishinghouse/Science/84932_a_85717]
-
a unei stânci înalte, chiar deasupra mării. Stăteam drept, în punctul cel mai înalt al cupolei și mă uitam la apă. Nu se zărea nimic pe întreaga întindere luminoasă, ușor vălurită, decât reflexe tremurânde ale luceafărului și ale lunii încă pitite. Cerul își păstra albastrul aburit, care nu se dizolvase încă în albastrul tenebros, noptatic. Vreo două gămălii de stele abia de se zăreau, eclipsate de lumina zimțuită a felinarului-luceafăr. M-am întors spre uscat. Acum devenisem conștient de aerul cald
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
mai meșter de condei în astea și treceți peste mine . Nu mă voi supăra cîtuși de puțin. Iar dacă ne temem ca să nu dăm pretext de a se zice că „fracturăm serialul”, n-aveți decît să puneți o notă undeva (pitită cît de tare) și să arătați pricina, aceea de care vorbeam mai sus. Sîntem, sau nu sîntem serioși? (Eram să spun vorba cea mare: constructivi, dar o tac, a început să mă cuprindă rușinea.) Al D-tale, sincer devotat, I.
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
ei. S. B.: V-ați dus pentru că erați sub deviza "Armata e cu noi!" M. M.: Ne-au mai dat ceva de mâncare, vă dați seama, că nu funcționau ca restaurante. Ce alimente mai aveau și ei, pe-acolo, mai pitit, ce-au mâncat ei. S. B.: Era toată lumea în poziție de avarie. Dar de-o ciorbă s-a găsit. M. M.: Ne-am dus noi și ne-am băgat și le-am cerut. Deci, nu pot zice nimic altceva decât
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
un Rolls Royce (?) negru în ploaie. Mai multe împușcături. Fug peste grămada de compost și mă culc într-o scobitură în formă de pâlnie. Îi aud pe gonaci chemându-se unul pe celălalt prin radiotelefoane. Zac cel puțin o oră pitit într-o claie de fân, totul e putred, mi-am pierdut simțul mirosului. Intru în casă. Mă așez pe o barcă de cauciuc umflată care stă pe masa din salon. Picioarele mesei stau în cutii de parafină. Scaunele atârnă în
by P. C. Jersild [Corola-publishinghouse/Memoirs/1092_a_2600]
-
Din perspectiva creștinismului, omul este o ființă suspendată Între cer și pământ, nedesăvârșită, dar care este chemată să intre În Împărăția perfecțiunii, prin comuniunea cu Dumnezeu. Această Împlinire este posibilă prin orientarea interiorului uman către divinitate. La Socrate, perfecțiunea stă pitită și ea Într-o zonă transcendentă, În Ideea Absolută, care nu-și găsește un corespondent pământean. E o țintă care mai curând ne Înspăimântă prin intangibilitatea ei, decât ne Îndeamnă la o prefacere spirituală insistentă, continuă. Dar nu numai țintele
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
din grădină, găurile din garduri prin care te poți strecura spre alte zări. Afli de una și de alta, că nu tot ce-ți dorești se Împlinește, că nu tot ce zboară se mănâncă și că viața e grea. Stai pitit pe sub... (Doamne, nu-mi mai aduc aminte cum se cheamă!) un fel de schelă pe care este cocoțat un butuc de brad, unde doi oameni - tata și un vecin - trag la trașcă - unul pe butuc, altul sub butuc -, iar rumegușul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
să mă ocup de el. Gains locuia Într-o cameră mobilată ieftină, Într-un bloc din West Forties. A deschis ușa. - Așteaptă aici, a zis el. Mă duc să-mi iau ustensilele. Precum cei mai mulți trăgători, Își ținea „ustensilele” și capsulele pitite undeva pe-afară. S-a-ntors cu ustensilele și ne-am făcut amîndoi o doză. Gains era conștient de aptitudinile lui pentru invizibilitate și din cînd În cînd simțea nevoia să se adune la un loc, astfel Încît să aibă măcar atîta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
ei este periodic culcată la pământ de seismica politică, a căpătat prudențe” (Călinescu, 1941/1982, p. 975). Prudențele au dus, printre altele, la forme de expresie materială discrete, sărăcăcioase, la lipsă de combativitate, la mefiență. Românul construiește minuscul, solid și pitit la munte. [...] Îi e frică să atragă atenția aruncând clopotnițe spre cer” (Ibidem, p. 975). Ne-am redus individualitatea și combativitatea la minimum ca să nu irităm inamici prea puternici, ne-am reținut de la orice afirmare de sine ca să ne putem
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
lor era hrana. Zeci de hectare, sute de hectare de culturi de grâu, de porumb, de soia erau devastate și văduvite de semințele introduse de semănători în pământ. Cu ghearele lor solide scormoneau centimetru cu centimetru până ajungeau la bobul pitit în culcușul lui. Erau incredibil de puternice și de îndrăznețe. Puii de vrăbii și de alte păsări, puii de găină din gospodăriile oamenilor, totul intra în meniul acestor hrăpărețe. Trebuia făcut ceva. Și ce-a urmat a fost de-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]