229 matches
-
uman. Pas cu pas am recunoscut în versurile ei, câteva din acordurile unei poete dragi mie de ani de zile, Edith Södergran. Unde poți fi, când sărutul tâmplelor adună în el bucuria cunoașterii și recunoașterii harului Omului prin Voia Domnului, pitit undeva, între voință și teama de a nu fi rănit iar și iar de oamenii mărunți, obsedați în a aduce suferință de multe ori inutilă în structura și eficacitatea ei, asupra evoluției sufletești și spirituale ale celui atins de ea
AUTOR: CARMEN POPESCU de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1362 din 23 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360080_a_361409]
-
Ouăbei, fost negustor de ouă, striga : ouă bei (bă), Besensac are o istorie și mai ciudată. L-a adus boieroaica în sac, fiind prins la furat și de frică, săracul, trăgea câte una... Cârcâdaț este numele unui joc, de-a pitita. De fapt nu se poate stabili o distincție clară între poreclă și nume. În sat oamenii nu se strigau cu numele de botez, ci cu poreclele: Mantaroșie, Împușcatu, Marmporoșblanc, Pilelungă, Troscot, Usturoi, Udubeașcă etc. Personajele folosesc proverbele și zicătorile locului
ION IONESCU BUCOVU: Gânduri despre MOROMEŢII la 60 de ani de la apariţia romanului () [Corola-blog/BlogPost/339413_a_340742]
-
însă îl convinse că e un blestem pe familia lor, pe care nimeni nu-l poate dezlega, și că, dacă vrea să trăiască băiatul, trebuie să-l lepede imediat după ce se naște... Așa că, pe arșița de iulie, Crașoveanu tatăl stătea pitit lângă o fântână cu cumpănă unde își lăsase copilul. Îi era teamă să nu-l mănânce vreun câine, că era un boț de carne. Deodată văzu că se apropie de fântână o femeie. - Îu-îu-îu!!! Un copil!!! (cu accent pe prima
DE SFÂNTUL DUMITRU de MIRELA BORCHIN în ediţia nr. 1030 din 26 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342022_a_343351]
-
satului se datorează celor care l-au apărat înainte, ridicarea lui de pe genunchi se datorează celor care au grijă de el azi! La Itești, au mai rămas ulițe scăpate de plugul tractoarelor, necontopite de țarini, au mai rămas case pitorești pitite, pe ici, pe colo, pe sub nuci și salcâmi, și încă nu s-au ivit prea multe monstruozități arhitecturale. La Itești se află mormintele străbunilor satului, iar printre tei și salcâmi picură întruna scânteile astrelor în care ochii lor veghează. Iteștiul
VASILE CIUBOTARU. RENAŞTEREA COMUNEI ITEŞTI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1135 din 08 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341988_a_343317]
-
bleagă, targă, ... ăăă ... - ... beteagă! E mai corect. - Așa, și pentru treaba asta mi-a scos ochii din cap ... țap, dulap, ciorap, mâncat ... I-am căutat prin toată casa bâjbâind și am dat de ei în cratița de făcut ochiuri prăjite ... pitite, ispite, morminte, ține minte trei cuvinte ... Specialistul în aspirine neinventate, trăia starea marinarului aflat într-un submarin în derivă și cu o găurică-n tablă. Disperat, își puse degetul la frunte, de parcă ar astupa găurica fatală. - Ai multe probleme, domnule
CONSULTAŢIE ... AD LITTERAM de LICĂ BARBU în ediţia nr. 646 din 07 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/342131_a_343460]
-
priviri incendiare, am fost ca Daphis și Chloe, printre cactuși și aloe, balerini cu nasu-n vânt, fără vorbă și cuvânt și sub cernita beteală dragostele ne înșeală, doi copii ca niște îngeri: sângerăm după înfrângeri și ne jucăm de-a pitita, uitând că ne-a fost ispita. pe poteci ce le-am trecut a fost numai timp pierdut, frunze bătute de vânturi pe care toamna le scuturi. dorm destinele pe veac hai să le venim de hac, destinele au stat la
LOGODNĂ MISTICĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 556 din 09 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341958_a_343287]
-
un monstru pentru tot restul zilelor. Și atunci, când să te simți mai profund dezamăgit: când visezi la un înger și descoperi un demon sau când privești cu groază un așa-zis diavol și ți se dezvăluie un sfânt bine pitit în spate? martie 2013 Referință Bibliografică: Dezamăgirea / Cristea Aurora : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 803, Anul III, 13 martie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Cristea Aurora : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă
DEZAMĂGIREA de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 803 din 13 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342269_a_343598]
-
ropotele. Unele aruncau pete de culoare încărcate de viață, semn că monotonia poate fi învinsă. Cred că ele mi-au sugerat răspunsul la întrebarea de ce nu ne simțim apăsați suflestește de atâta gri. Era interesant să constați cum undeva stă pitit un grăunțe, care nu se vede, dar curând va înflori. Grăuntele acela nevăzut, era promisiunea zilelor frumoase care vor urma. Primăvară își aruncase „buzduganul”, îl simțeai în preajma, îi auzeai parcă vâjâitul în aer, parcă ne privea de undeva, după un
GÂNDURI ÎN PRAG DE PRIMĂVARĂ de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 115 din 25 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342551_a_343880]
-
se juca împreună cu Rodica, sora lui Costel și ce credeți că le-a propus să facă? Luase de acasă portofelul tatălui său, legă de el o șfoară și îl plasă pe cărarea ce trecea pe lângă gard. Cei trei copii stăteau pitiți după ulucele gardului, să nu fie văzuți de vreun eventual trecător. Când trecea cineva pe cărare și vedea portofelul, în momentul când se apleca bucuros și tot odată curios să-l ridice, unul dintre copii trăgea de sfoară și acesta
DE-AS PUTEA VIATA INTOARCE (VIAȚA ȘTIUTĂ ȘI NEȘTIUTĂ A ÎNDRĂGITEI INTERPRETE DE MUZICA POPULARĂ DIN TÂRGU JIU, MARIA LOGA) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2135 din 04 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/343120_a_344449]
-
cl. a Il-a, 186l-l862), după ce în anul întâi, 1860-l861, învățase binișor, Mihai se hotărî să fugă din nou acasă. Obișnuit să bată drumurile, o lua deci pe jos până la Mihăileni, pe unde, neavând bilet de liberă circulație, trecu granița pitit în dosul unei harabale de marfă. Apoi se așternu drumului până la Ipotești. Ajuns în sat, îi fu frică să meargă de-a dreptul pe acasă, ci dădea târcoale unui par din ograda megieșului Isăcescu, pus tocmai pe o coastă, drept
EMINESCU ŞCOLAR LA CERNĂUŢI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1982 din 04 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378297_a_379626]
-
lada-ncapatoare-i o bundița, O ie și-o catrința de fetița, Costum de mire ce a fost purtat De omul care-n viat-i-a fost bărbat. În colțul lăzii, să vedeți minune: Pastrata-n cartea cea de rugăciune, Pitita între cele vechi vesminte, Se află poză mamei celei sfinte. O ia bunica și la piept o strânge, Pe sipet lasă capul și ea plânge; Atâtea amintiri îi trec prin minte! A povesti, nu cred că sunt cuvinte... Citește mai
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/378755_a_380084]
-
In lada-ncapatoare-i o bundița,O ie și-o catrința de fetița,Costum de mire ce a fost purtatDe omul care-n viat-i-a fost barbat.In colțul lăzii, să vedeți minune:Pastrata-n cartea cea de rugăciune,Pitita între cele vechi vesminte, Se află poză mamei celei sfinte.O ia bunica și la piept o strânge,Pe sipet lasă capul și ea plânge;Atâtea amintiri îi trec prin minte! A povesti, nu cred că sunt cuvinte...... XIX. CE
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/378755_a_380084]
-
să te inunde, din patru vânturi să-ți aducă vestea. În două inimi, niciodată, de se iubesc, amurgul nu coboară... De roua dimineții dată, cerneala vieții curge-n călimară... În albă răscruce de rânduri, stă timpul ascuns în silaba vieții pitită dibace-ntre gânduri, vers dulce-n alba carte-a tinereții. Când noaptea desculță coboară timpul ne-ntinde capcane incerte... Nu-i anotimp, fie iarnă sau vară, în care să fie zile inerte... Referință Bibliografică: Înfrigurare / Olguța Trifan : Confluențe Literare, ISSN
ÎNFRIGURARE de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1442 din 12 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/382039_a_383368]
-
Publicat în: Ediția nr. 1987 din 09 iunie 2016 Toate Articolele Autorului Printre sfinți și flori de munte Printre sfinți și flori de munte Cu amurg căzut din cer, Caut gânduri risipite Doruri la care mai sper. Caut chipul tău pitit Printre umbrele bălaie, Pașii care au vâslit Pe la mine prin odaie. Ochii-mi fug în risipiri Poate te zăresc cumva, Mă răsfăț cu amintiri Dorul să-l trimiți cândva ! Dar nu ești. Nălucul vis E mai șters și mai departe
POEME de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1987 din 09 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379333_a_380662]
-
dor de cetina de brad, Inima de dor se umple,muntele mi-e tare drag, Gândul meu o ia-n galop și în suflet luminează, Văd cum stâncă îndrăzneață cerul îl îmbrățișează, Pe-al ei colț,rupând din cer,stau pitite margarete, Fluturii mi le săruta,că-s gingașe și cochete Și iubirea lor o fură și-o ascund după un nor, Zboara-apoi în flori albastre,lăsând dor în urma lor. Iar izvorul plange-n cale Și se zbate peste pietre,iar
VRAJA MUNTELUI de CRISTIANA ILIUȚĂ în ediţia nr. 2321 din 09 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/379452_a_380781]
-
olar M-adună-n pumni și mă destramă... ***** Primăvară cu parfum de zee E primăvară iar și nebunia Iubirilor se-aprinde vâlvătaie, În sufletul ce-a dus melancolia Prin fiecare-a inimii bătaie. Și s-a trezit cu sângele râzând La soarele pitit în așternut, Cu palmele hulpave modelând În moliciunea fragedului lut. Și beat de fericire fremătând Se aruncă-n iubire fără frică; Cu fiecare gură mai flămând În nebunia dragostei abdică. Și-a renăscut cu un întreg festin În primavara cu
BUCURII PRIMĂVĂRATICE de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1899 din 13 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379551_a_380880]
-
Dorință-a mea și gândul tău pereche. Pe panta blândă a verzilor coline Îți rotunjește-n via-n rod parfumul Și mărginește panglica ce vine Șerpuitoare de departe - drumul. Acolo, undeva, lângă-un liman, Cu ziduri ocru și obloane verzi, Pitită lâng-un vechi templu roman, E-o casă mică, ce din ochi o pierzi. E villa veche-a Donnei Marguerita Ce-așteaptă musafiri, ori din vecine Ce vin cu drag, așteptând mult râvnita Dulceață parfumată de smochine. Ne va primi cu
STELUȚA CRĂCIUN [Corola-blog/BlogPost/381390_a_382719]
-
plimbăm pe-acolo rusticanaDorință-a mea și gândul tău pereche.Pe panta blândă a verzilor colineîți rotunjește-n via-n rod parfumulși mărginește panglica ce vineșerpuitoare de departe - drumul.Acolo, undeva, lângă-un liman,Cu ziduri ocru și obloane verzi,Pitită lâng-un vechi templu roman,E-o casă mică, ce din ochi o pierzi.E villa veche-a Donnei MargueritaCe-așteaptă musafiri, ori din vecineCe vin cu drag, așteptând mult râvnitaDulceață parfumată de smochine.Ne va primi cu zâmbetul ei tandru, Pe
STELUȚA CRĂCIUN [Corola-blog/BlogPost/381390_a_382719]
-
din contra, chiar îmi este de folos un ajutor în bucătărie, mai ales că eu am două mâini stângi, deși sunt dreptaci. Odată ajunși în bucătărie, Mihai i-a arătat femeii unde găsește fiecare lucru și unde era combina frigorifică pitită. Aceasta se găsea într-un fel de nișă săpată în peretele dinspre stradă. -Acum am să vă rog, să mă lăsați singură. -Cu o singură condiție, dacă acceptați să ne tutuim. Mihai a privit-o în ochii ei ca smaraldul
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ III de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2209 din 17 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374332_a_375661]
-
că este mititel, Se numește Prichindel. Toată ziua, prin ograda, Merge vesel, dând din coadă. De cu zori și până-n noapte Lătra la tot și la toate. Puișorii de găină Fug pe straturi în grădină. Vrăbiuțele zburlite Stau prin mărăcini pitite. Cățelușul nostru lătra Și la ușă, si la poarta. Noaptea însă, când vin hoții, Doarme dus în dosul porții. Referință Bibliografica: Veverita-Grupaj poetic pentru copii / Mihai Lupu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2280, Anul VII, 29 martie 2017. Drepturi
VEVERITA-GRUPAJ POETIC PENTRU COPII de MIHAI LUPU în ediţia nr. 2280 din 29 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374498_a_375827]
-
răsar cosmic furnicând epiderma solară - Stele - și Flori - ba chiar snopuri de Stihuri și Stuhuri dar - chiar așa - să-mi pierd orice speranță de viață - tot adunându-mă - migălos - cu fărașul - din toate aceste strălucite petice - împrăștiate pretutindeni (...sau altele - pitite - răutăcios - pe unde nici nu ți-e gândul...)? ...și la urmă - după toată ne-sfințita mea trudă - iar să scap fărașul din mână - auzind strigătul bubuitor - de Miner Pușcător (Cerescul Miner!): „Fereà! - curând - prăbușim totul - iar aici - NOUA lume!”...?! ...nu
CONTRADICŢIA SINGURĂTĂŢII (VERSURI) de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2301 din 19 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375333_a_376662]
-
asculta pulsul, noaptea, truditorii, Ce răsar pe câmpuri când se-arată zorii, Cu sudoarea frunții îți stropesc pământul Răsădind sub brazde inima și gândul. Zbaterea-ți prin tâmpla de țăran, zvâcnește, Pasărea prin crânguri cântă românește, Valea clipocește sub aluni, pitita, Si miroase-a iarbă de curand cosita. Înțelepții lumii stau pe vârf de munte Cu priviri divine și tâmple cărunte, Numai satul știe dragostea s-o poarte Dincolo de viață, dincolo de moarte. Marele Maestru mânuind penelul, A pictat pe pânză lumii
NUMAI SATUL ȘTIE de EMILIA AMARIEI în ediţia nr. 2070 din 31 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/375420_a_376749]
-
generalizată, pizmuirea celui care cu alte surse sau mijloace (!), căuta să trăiască mai bine (aici binele, pretențiile și comoditățile pot fi standardizate, ca și sărăcia!). Nu iau în discuție natura lor, dar nici nu pot uita umilința de a sta pitit dup colț pentru ca gestionarul, în „imperiala” lui generozitate (și postură de „șef peste „cele ale gurii !”) să te cheme și să-ți mai dea un coltuc (felie) „c-atât s-a ajuns, poate mâine va rămâne mai multă, tovarășe profesor
IERTARE, DOAMNĂ ÎNVĂŢĂTOARE ARETIA RĂUŢĂ !... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 234 din 22 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371201_a_372530]
-
și acum, înainte de îmbarcare, o juma’ de anghelică. Nimeni nu se aștepta la nenorocitul de Spirică, acela care nu avusese în viața lui o slujbă, să fie un negociator atât de dur. Dar, iată cum, talentele se vede că stau pitite unde nici nu te aștepți și în condiții favorabile ies la iveală. Adevărul este că toți erau mândri de cosmonautul lor. Inclusiv directorul care dăduse materialele din fondul secret, acela destinat campaniei electorale. În drum spre navă Spirică zări un
APOCALIPSA DUPĂ SPIRIDON de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1061 din 26 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346939_a_348268]
-
aripile, contra realismului înțeles în sens simplist, care doar dublează realitatea. Creația autorului analizat este pe altarul cuvântului, mai ales că dă o importanță actului creativ cu toate etapele și avatarurile lui, precum și motivului jertfei: ’’iar lângă ușă, am mereu pitită sandaua mea de veșnic pelerin’’. Multe din poemele sale sunt în primul rând veritabili psalmi, dar și o confesiune lirică, de un dramatism aparte. În cazul său se potrivesc cuvintele lui Octavian Paler: ’’Rugăciunea este o formă de a spune
VASILE BURLUI-UN POET ADEVARAT de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 653 din 14 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345042_a_346371]