186 matches
-
magazii se petrec deseori sindrofii de familie. Pe Mașinka am remarcat-o, roșie și pistruiată ca și ceilalți, însă domnișoară care nu umblă cu picioarele goale și care-și păstrează o ținută de fată ce se crede frumoasă. Cu madame Pitpalac se salută, dintr-amîndouă părțile o înclinare delicată din cap și un zâmbet fin, și cred că le-a persecutat mult timp chestiunea care trebuie să salute mai întîi, iar acum fac tot posibilul să dea din cap în aceeași clipă
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
-și facă seama și să-i viu în ajutor la ceea ce se va întîmpla. Aș vrea s-o ascund undeva, să nu afle nimeni. Dar unde? Și ce vom face cu copilul? Lumea e rea, bagă de seamă orice. Madame Pitpalac trebuie să și fie în curent. Ce prieteni trebuie să ne socoată Hacik că ne spune astfel de lucruri! Și mai ales ce singur trebuie să se simtă! - Și eu, care voiam să plec imediat. Niciodată n-am avut noroc
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
cum va fi mai bine, nu te poți împotrivi soartei (și doamna Axente, după ce asistase în gând la moartea lui Viky, abia acum, cu ocazia reumatismului domnului Axente, constată că nu te poți împotrivi soartei). Bineînțeles, printre primii vizitatori, madame Pitpalac pozând ca totdeauna în persoană remarcabilă, cu toate că probabil nu mănâncă decât o dată pe zi acasă. Domnul Jianu nu va veni decât o jumătate de oră mai târziu. Așa cer conveniențele, ca nu cumva lumea să bănuiască ce se petrece între
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
nu va veni decât o jumătate de oră mai târziu. Așa cer conveniențele, ca nu cumva lumea să bănuiască ce se petrece între ei. Ca și cum lumea nu a văzut totul de la început. Ce diferențe între ei doi! Pe cât e madame Pitpalac de agitată, de bună de gură, de voluntară, pe atât domnul Jianu este moale, timid, incapabil să spuie o frază până la capăt. Fără îndoială, ea s-a agățat de capul lui! L-o fi dezbrăcat ea, căci lui trebuie să
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
dezbrăcat ea, căci lui trebuie să-i fie rușine să se dezbrace în fața unei femei. Trebuie să-l fi găsit fecior. Poate că nici nu știa bine ce se întîmplă între o femeie și un bărbat! I-a explicat madame Pitpalac! La urma urmei, n-au decât să facă după pofta lor. Tot erau singuri pe lume, și, de altfel, domnul Jianu e mai îngrijit, mai periat. Orice se poate spune despre madame Pitpalac, dar e bună gospodină. N-ar putea
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
și un bărbat! I-a explicat madame Pitpalac! La urma urmei, n-au decât să facă după pofta lor. Tot erau singuri pe lume, și, de altfel, domnul Jianu e mai îngrijit, mai periat. Orice se poate spune despre madame Pitpalac, dar e bună gospodină. N-ar putea veni la înmormîntare și domnișoara Lidia? Ar fi chiar obligatoriu, oricât de mare boieroaică s-ar ține. Trebuie să aibă recunoștință către Sandu, și Sandu a fost intim cu Viky. De la moară până
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
punerea în mormânt, clipă cu clipă. Iar eu voi cugeta asupra morții, a dezastrului iremediabil al tuturor planurilor și la ceea ce mi se pregătește mie. Și unul și celălalt vom exploata pe Viky. Pe cer, un șirag de berze. Madame Pitpalac glumește: "A venit toamna, se duc sezoniștii!" Preocupați cu boala lui Viky, care ne ține jumătate din fiecare zi la Cavarna, Ahmed nu mai are pentru noi importanța de odinioară. Noaptea ne întoarcem obosiți, copleșiți de soarta lui Viky și
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
facem în fugă bagajele, și noroc că vestea plecării noastre s-a răspândit imediat, și toți cunoscuții au venit să ne ureze drum bun, altfel n-am fi avut timpul să-i vizităm cu toate distanțele mici de aici. Madame Pitpalac s-a înființat cea dinții, și chiar ne-a ajutat la împachetat. Domnul Jianu asista și el mai la o parte cu un zâmbet plin de încurajare. Am descoperit lipsa lui Hacik, dar madame Pitpalac, cu o privire șireată, ne-
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
distanțele mici de aici. Madame Pitpalac s-a înființat cea dinții, și chiar ne-a ajutat la împachetat. Domnul Jianu asista și el mai la o parte cu un zâmbet plin de încurajare. Am descoperit lipsa lui Hacik, dar madame Pitpalac, cu o privire șireată, ne-a spus misterios: Lasați-l în pace, s-a dus la Ada. Vine el îndărăt." De ce să vie îndărăt? Din cauza Mașinkei sau pentru că-l expediază Ada? În schimb, Mihali, cafegiul, personagiu ursuz, s-a prezentat și
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
altă descoperire emoționantă. Cum m-a văzut, mi-a spus încă de departe: - A murit "petpedecul" nostru. L-a mâncat o mâță. În grădinaasta se adună toate mâțele din Bălțătești! și mi-a arătat două pene delicate din aripa bietului pitpalac. Ochii Adelei erau plini de durere și de ură. "Nostru" - cuvânt emoționant, însumare într-un singur tot a existenței ei și a mele... Dar afară de pasărea moartă și de steaua din alte lumi, nimic nu mai este al nostru... Nici
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
trecut, același parfum al ei, și apoi pe cel din urmă, unde am găsit un degetar stricat și o bucățică de dantelă albă. Am luat obiectele scumpe și le-am pus în portofoliu lângă mănușă, lângă biletele ei, lângă pana pitpalacului și lângă acul de siguranță cu care mi-a prins pelerina în munții Văraticului. Atâta rămăsese de la ea - și florile presate, rest mort din strălucirile verii, dispărută odată cu ea. Și în odaie, patul pe care dormise, scrinul unde-și ținuse
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
flori, cu gura roșie și albastră din cauza tuturor lucrurilor din care gustase. Colțurile sariului îi erau legate strâns și avea înăuntru crini de ghimbir și trufe, mostre de semințe și bucățele de scoarță. Uneori aducea câte o potârniche sau un pitpalac de junglă, înfipte într-un băț și cărate astfel pe umăr. Se întorcea pe poteca abruptă ce ducea exact în spatele adăpostului paznicului, ca să evite vizitatorii și discuțiile care încetaseră să o mai intereseze. Pe veranda acoperită cu tablă, cea construită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
prins, care picura dintr-o pânză în timp ce se făcea paneer. Cu forța mușchilor ei celor noi, vânoasă și dură în ciuda aerului delicat, Kulfi felia și tranșa, măcina și zdrobea, tăia și toca în haosul de ingrediente și de vase. — Chimen, pitpalac, semințe de muștar, coajă rasă de pomelo, murmura ea în timp ce gătea. Fenicul, coriandru, mango acru, făină de palmier, licheni și pandanus. Frunze de colocasia, mere glasate, pepene de iarnă, dovleac amar. Rădăcină de khas, lemn de santal, cenușă de dovleac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
ziuă. La primul licăr de lumină, l-a trezit galopul unui cal... Și-a pus pistoalele și durda la îndemână... După câteva clipe, galopul s-a oprit. Nu a trecut multă vreme și a auzit chemarea știută: un strigăt de pitpalac. Asta însemna că este feciorul hangiului. A ieșit. Din spatele tufanilor care mascau intrarea în bordei, a ieșit flăcăul: ― Bădie, m-o trimis tata să-ți spun că mâine, la al doilea cântat al cocoșilor, să fii acolo unde știi matale
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
ei, umblând pe câmp aproape beți, albinele culeg nectarul dulceții florilor de mai și toată liota de gâze pornit-a nunta în alai. privighetoarea e soprana pierdută în albastrul pur, cântând în razele de soare de dimineață la azur. un pitpalac nebun și singur se vaietă pe un tăpșan că a îmbătrânit, săracul, și n-a ieșit de-acum un an. această dulce primavară i-a prins pe toți nepregătiți și, bucuroși de vreme bună, i-a zăpăcit, i-a scos
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
observa gîzele care cărau dulceața fînului la stupi. Cîteodată, deasupra tuturor, zbura un gîndac aurit în lumina asfințitului. La zborul gînganiei care părea să trăiască singură, Goilav tresărea înduioșat. Odată, după ce toată noaptea plouase, în iarba reavănă a găsit un pitpalac. - Mi-a zburat de sub picioare, spuse pictorul mișcat și adăogă că i-a mîngîiat culcușul. - Ai băgat de seamă ce ecou este aici? mă întrebă el și se trase lîngă pîlcul de fagi care înconjura o movilă. Mormîntul acesta pare
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
flori, cu gura roșie și albastră din cauza tuturor lucrurilor din care gustase. Colțurile sariului îi erau legate strâns și avea înăuntru crini de ghimbir și trufe, mostre de semințe și bucățele de scoarță. Uneori aducea câte o potârniche sau un pitpalac de junglă, înfipte într-un băț și cărate astfel pe umăr. Se întorcea pe poteca abruptă ce ducea exact în spatele adăpostului paznicului, ca să evite vizitatorii și discuțiile care încetaseră să o mai intereseze. Pe veranda acoperită cu tablă, cea construită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
prins, care picura dintr-o pânză în timp ce se făcea paneer. Cu forța mușchilor ei celor noi, vânoasă și dură în ciuda aerului delicat, Kulfi felia și tranșa, măcina și zdrobea, tăia și toca în haosul de ingrediente și de vase. — Chimen, pitpalac, semințe de muștar, coajă rasă de pomelo, murmura ea în timp ce gătea. Fenicul, coriandru, mango acru, făină de palmier, licheni și pandanus. Frunze de colocasia, mere glasate, pepene de iarnă, dovleac amar. Rădăcină de khas, lemn de santal, cenușă de dovleac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
spuneau legendele, fusese proiectată chiar de colonelul Duperay când ordonase să se construiască palatul, straturile de trandafiri și garoafe își disputau solul cu meri și lămâi, la umbra înalților chiparoși în ramurile cărora gângureau mii de turturele sau se odihneau pitpalacii când soseau, în incredibile stoluri, după lungile lor zboruri migratorii. Fără nici o îndoială, era frumos El-Akab; cea mai frumoasă oază din Sahara, de la Marrakech până la malurile Nilului; de aceea fusese aleasă capitala unei provincii care era, ea singură, mai mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
eram cu ochii pe ea și îmi juca mereu feste. Urca în autobuz și chitea un loc izolat tocmai la spate. Odată a încins un dialog cu un bătrân spilcuit, spre deliciul pasagerilor rebegiți: - Aș vrea să ajung pe strada Pitpalacului, puteți să-mi spuneți unde e, domnule? Sexagenarul pișicher o citise din vreme, de când văzuse că o zbughise de lângă mine. - Desigur, cu toată plăcerea domnișoară! Sau doamnă? - Puteți să-mi spuneți marchiză. - Am auzit de o stradă a Pitpalacului în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
strada Pitpalacului, puteți să-mi spuneți unde e, domnule? Sexagenarul pișicher o citise din vreme, de când văzuse că o zbughise de lângă mine. - Desigur, cu toată plăcerea domnișoară! Sau doamnă? - Puteți să-mi spuneți marchiză. - Am auzit de o stradă a Pitpalacului în Dorohoi, marchiză. - Nu, domnule, eu la ora 14 trebuie să fiu la Roma, am audiență la Papă. - Aveți probleme? Vă ajut eu, sunt cardinal. - Mi-am dat seama din prima clipă că sunteți față bisericească. - După ce? - După nas - aveți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
gării. Asta înseamnă în spatele inamicului. Sergent Cicoare, vei pleca înainte. În caz că dai de inamic, vă orpiți fără a face mișcări care să vă descopere. Consemnul este să nu deschideți focul sub nici un motiv! Semnalul de atenție va fi strigătul de pitpalac. Sunt întrebări? Care este limita la care ne oprim? - a întrebat Cicoare. Când se aude pufăit de locomotivă, vă opriți și ne așteptați. Ochii și urechile ascuțite la maximum! Sergentul Cicoare și-a ajustat ținuta, pentru ca nimic să nu sune
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
semne că se depărtează spre stânga, de undeva, din față s-a auzit pufăit de locomotivă ce părea că a pornit din loc cu încărcătură grea. „Hopaaa! Iată-ne și aproape de gară. Să dăm semnal că suntem aproape de obiectiv... Un pitpalac a spintecat noaptea... În scurtă vreme, a sosit și grupul locotenentului Făgurel. Care-i situația? Din față s-a auzit pufăit de locomotivă. Alte mișcări ai mai sesizat? Mi s-a părut că am auzit și scârțâit de saboți de
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
se pare că sunt doi. Oare nu putem pune mâna pe ei? Poate mai aflăm câte ceva în plus. Tot chichirezul îi să știm dacă merg în aceeași direcție cu noi sau ne vin din față. Între timp, a răsunat chemarea pitpalacului. Îndată a ajuns și locotenentul cu ai lui. După ce sergentul a prezentat noutățile aflate, s-a auzit glasul lui Toaibă: Am un plan, domn’ locotenent. Ce crezi că se poate face în această situație? Dacă ghicim direcția lor de mers
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
lor au șoptit: „Dacă mișcați, sunteți morți!” Soldații din patrulă nici n-au apucat să întoarcă capul, fiindcă mâini ca niște menghine le-au încleștat ceafa. Îndată sergentul cu ai lui a dezarmat patrula, fără nici o împotrivire... Un strigăt de pitpalac a anunțat grupul locotenentului că situația este sub control. În scurtă vreme, se aflau cu toții împreună. Sergentul a apreciat: Domn’ locotenent, avem o recoltă bunicică. Acum trebuie să aflăm ce făină se macină la moara lor. Asta o putem face
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]