166 matches
-
dacă socoți - De mori târziu, ori mori curând, De mori sătul ori mori flămând, Totuna e! și rând pe rând Ne ducem toți ! Eu vreau cu Fulger să rămân! Ah, Dumnezeu, nedrept stăpân, M‐ a dușmănit trăind mereu și‐ a pizmuit norocul meu E un păgân și Dumnezeu E un păgân! De ce să cred în el de‐acum? În fața lui au toți un drum, Ori buni , ori răi, tot un mormânt! Nu‐ i nimeni drac și nimeni sfânt! Credința‐ i val
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
a dat legămîntul tăierii împrejur și astfel Avraam, cînd a născut pe Isaac, l-a tăiat împrejur în ziua a opta. Isaac a născut și a tăiat împrejur pe Iacov și Iacov pe cei doisprezece patriarhi. 9. Iar patriarhii, care pizmuiau pe Iosif, l-au vîndut, ca să fie dus în Egipt. Dar Dumnezeu a fost cu el, 10. și l-a izbăvit din toate necazurile lui, i-a dat înțelepciune și trecere înaintea lui Faraon, împăratul Egiptului, care l-a pus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85087_a_85874]
-
spună Ne arăta doar sensul limbii românești, Rostea, dar nu ca pe o glumă Un sens al ei , ce nu îl mai găsești. Căci, preafrumoasa limbă românească A apărat-o prin a sa viață I -a acuzat fără să-i pizmuiască Pe cei care o stâlceau pe față. Căci multe buchii au intrat în limbă, Dând lexicului nostru alte sensuri Dorind să demonstreze că ne schimbă, Al nostru grai, cu multe înțelesuri. De ce să mai aducem noi cuvinte. Când sunt destule
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93403]
-
la început răsplata exprima credința sau diferența dintre viață și moarte (gladiatorii din amfiteatrul roman), sportul reprezintă concentrat SOARTA: „De ce, Mecena, omul nici când nu-i mulțumit/Cu soarta ce-i fu dată sau singur și-a croit?/ De ce îl pizmuiește pe altul, fiecare,/ Și-a celorlalți ursită, mai fericită-i pare?” (Horatius) Contează în primul rând transformarea trupului prin disciplină și ascultare. Pentru sportiv contează tonul poruncii și regulamentul jocului, urmaș al poruncii, al utilizării imperativului supranatural; tonul de decret
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
îl reprezenta hrana, dar și diferența dintre viață și moarte, a gladiatorilor din amfiteatrul roman, sportul reprezintă concentrat SOARTA: „De ce, Mecena, omul nici când nu-i mulțumit/Cu soarta ce-i fu dată sau singur și-a croit?/ De ce îl pizmuiește pe altul, fiecare,/ Și-a celorlalți ursită, mai fericită-i pare?” (Horatius) Pentru sportiv contează tonul poruncii și regulamentul jocului, urmaș al poruncii, al utilizării imperativului Zeului; tonul de decret ajută mișcarea ca progresie de joc diversificată, dezvoltată biplan, adică
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
nici ea. Eram din ce în ce mai uluit. ― Cum se explică atunci prietenia voastră? Mihaela ridică din umeri, n-avea poftă de explicații. De fapt n-ar fi trebuit să mă mir deloc, pentru că între femei se petrec atâtea lucruri ciudate. ― M-a pizmuit totdeauna, adăugă Mihaela. Dar nu mi-a arătat-o niciodată pe față. ― Aimée, exagerezi. Am impresia că Cici are un suflet de aur. ― Are aur fără suflet, atâta tot!... ― În cazul ăsta aș zice că s-a lins pe bot
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
mai vorbesc. ― Credeam că sînteți bune prietene. ― Numai la suprafață... În fond mă invidia. Și nu știu, zău, pentru ce... ― E greu de ghicit? Pentru că ești foarte bogată. Cecilia strâmbă din nas. ― O, asta îmi displace profund. Înțeleg să fiu pizmuită pentru calitățile mele proprii, dacă le am, nicidecum pentru ceva exterior cum e averea, care de fapt nici nu-i a mea, ci a părinților. ― Nu te mira. Un prieten râvnește la celălalt tocmai ceea ce îi lipsește lui. Mihaela nu
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
întreceau, chiparoșii nu erau de asemuit cu crengile lui, și platanii nu erau ca ramurile lui, nici un copac din grădina lui Dumnezeu nu era ca el în frumusețe. 9. Îl făcusem atît de frumos prin mulțimea crăcilor lui, că-l pizmuiau toți copacii Edenului, care se aflau în grădina lui Dumnezeu. 10. De aceea, așa vorbește Domnul Dumnezeu: Pentru că avea o tulpină așa de înaltă, pentru că își înălța vîrful pînă la nori și inima i se mîndrea cu înălțimea lui, 11
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
astea? ― Iartă-mă... Mi-am închipuit că atunci când... În sfârșit, când nu poți privi înainte, te desfeți cu ce ai lăsat în urmă. Mulți ani am crezut că din cauza lui Șerbănică... Nu, nu i-am vrut răul niciodată. L-am pizmuit doar. Astăzi, dumneata și cu el... E tot ce mi-a mai rămas. Toată viața mea s-a adunat în... Brusc, ceva negru, viu, le țâșni de sub picioare, sări peste ei cu un urlet lugubru apoi dispăru sub bufet. Doamna
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
skerpa, trusoul, se ocupa mama. Trebuie să recunosc, Romilde n-a spus și n-a făcut niciodată ceva nelalocul lui în perioada aceea. Însă trupul ei, câteodată, reușea să-i subjuge judecata. Își iubea soțul, dar totodată părea să-l pizmuiască, să aibă împotriva lui o tainică imputare, care se adeverea în moderate gesturi de supărare. M-am gândit că nu mergea ceva în patul lor conjugal și, la început, am crezut că acel lucru depindea de Romilde. Știam că longobarzii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
fluier să-mi doinească, E că dincolo de zare Ne-au ieșit dușmani în cale: Unul plăsmuit de pustă, Hămesit ca o lăcustă Și viclean din cale-afară, Fără-onoare, neam și țară, Și altul, tot lepădătură, De prin stepe-adunătură, Pe român îl pizmuiră, Și așa se sfătuiră; Pe la un apus de soare, Pe-al nostru baci să-l omoare, Că are pășuni întinse Și fânețe necuprinse, Și păduri cu umbra deasă, Și o mândră mai aleasă; Și mai are înalți munții, Și har
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
profesor coordonator Groza Giorgia-Voichița Frații împărați Demult, undeva, trăia un împărat și o împărăteasă care se iubeau nespus de mult, profitând de fiecare prilej de a se afla împreună și a-și împărtăși dragostea, pentru că mama cea bătrână a împăratului pizmuia dragostea lor, fiindcă ea a fost obligată să se căsătorească cu tatăl împăratului, din rațiuni politice și nu avusese parte de o iubire așa cum își dorea. Cu toată invidia pentru dragostea tinerelor capete încoronate, observa și ea că anii treceau
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
doar să mori nu. Nu e profund, nu e autentic decât ceea ce ascundem. De unde forța sentimentelor abjecte. Am toate defectele celorlalți și totuși ceea ce fac aceștia mi se pare inadmisibil. - Ce faceți de dimineață până seara? - Mă suport. Nu-i pizmuiești pe cei care au puterea să se roage, în vreme ce ești plin de invidie față de posesorii de bunuri, față de cei care cunosc bogăția și gloria. E ciudat că te resemnezi cu mântuirea celuilalt, dar nu cu avantajele trecătoare de care se
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
și începe să tragă linii pe podea cu încălțările ei de lemn.) GRETE: Da, și Grete știe că acum curățenia o să trebuiască să fie afirmată și mai aprig. Ca stăpână a unei adevărate ferme de țară va fi și mai pizmuită de murdăria vieții. Și Lydi primește și ea sarcini noi, va trebui să devină un adevărat câine de pază, așa că nu o să mai aibă de înfulecat nici un fel de alt rahat, că trebe să-i păzească pe Grete și pe
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
când e vorba de ceilalți. Ei pot să aștepte mult și bine că la ei tot nu va mai ajunge nimeni! Cei care-i cunosc mai bine, cu alte cuvinte locuitorii Scandinavei, afirmă cu toată certitudinea că se mai și pizmuiesc între ei. Când se-ntâlnesc, destul de rar și numai din întâmplare, apare și gâlceava. E și normal. La ce se poate aștepta un bătrân cu anumite obiceiuri și nenumărate metehne, dobândite de-a lungul îndelungatei sale existențe, de la un alt
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
semn că își isprăvise treaba. Purtând o mantie de postav negru și un calpac, căptușite și tivite cu blană de samur, vodă ședea în jilț. Și nici că-i păsa de toată zavistnicia din jurul lui. Știa cât de mult îl pizmuiau boierii, dar nu se temea prea tare. Râdea chiar pe seama acestei adunături de nevolnici care, numai cum îl vedeau, se puneau a se căciuli în fața lui. Singura lui frică era să nu poată plăti haraciul către stăpânire. De spaimă, nopți
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
doilea fiu al lui Ialdabaot, auzind cum vocea Pistis-Sophiei dezminte pretențiile de unicitate ale tatălui său, se pocăiește convertindu-se la Bine. Pistis Își Întinde un deget spre el și Îl umple de Lumină 153. Ceilalți locuitori ai Haosului Îl pizmuiesc pe Sabaot și pornesc un război Împotriva lui, iar Sophia Îi trimite În ajutor șapte arhangheli, care Îl duc În cerul al șaptelea. Acolo el ar trebui să-și instaleze curtea, un duplicat al curții tatălui său, conținînd un număr
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
unei vâlvătăi care-i dădea sens și identitate. Notează la un moment dat: „Mă revolt împotriva grandomaniei altora pentru că nu mai am șansa de a-i simți avantajele. Într-adevăr, sunt lecuit de toate delirurile și, în ascuns, regret amarnic. Pizmuiesc nebunia lumii întregi” (III, 132). Avantajele pozitive Ă ale grandomaniei, gloriei, orgoliului, celebrității, în fine, ale sănătății Ă sunt substituite de Cioran cu avantajele negativității, ale bolii, absenței, morții, anonimatului. Dar poate el să nege până la capăt orgoliul și să
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
ales când aceasta pare a fi artificială și ostentativă. Katie află chiar din gura unei predicatoare că Dumnezeu însuși nu vrea ca oamenii să fie buni în mod artificial. La rândul său, Sf. Pavel le spusese corintenilor că "milostenia nu pizmuiește, nu se laudă, nu se trufește", iar credința fără iubire nu există. Nu mai departe cazul bătrânului pacient Brian Bolândul, invitat la masă, și care de fapt avea nevoie de o familie adoptivă ca de oxigen; Katie nu are puterea
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
limită netă la a cărei traversare ființă este cuprinsă de fericirea dată de însăși absența vieții sinonime cu suferință: La clopotul ce trage-a-ngropăciune / la cântecul ce-i duce / pe morți către uitarea de pe urma, / cu ce suspine amare / și-adânci îl pizmuia pe cel ce-n groapă / cu morții se ducea să se-mpreune (Dragoste și Moarte, vv. 56-60). Sicilianul integrează moartea în fluxul vieții eului liric, o interiorizează și o fragmentează. Alteori pare a fi un observator detașat, obiectiv, ce analizează ritmurile
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
binecuvîntat. 13. Astfel, omul acesta s-a îmbogățit, și a mers îmbogățindu-se din ce în ce mai mult, pînă ce a ajuns foarte bogat. 14. Avea cirezi de vite și turme de oi, și un mare număr de robi: de aceea Filistenii îl pizmuiau. 15. Toate fîntînile, pe care le săpaseră robii tatălui său, pe vremea tatălui său Avraam, Filistenii le-au astupat și le-au umplut cu țărînă. 16. Și Abimelec a zis lui Isaac: Pleacă de la noi, căci ai ajuns mult mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85092_a_85879]
-
fiu și a zis: "De data aceasta, voi lăuda pe Domnul." De aceea i-a pus numele Iuda (Lăudat fie Domnul). Și a încetat să mai nască. $30 1. Cînd a văzut Rahela că nu face copii lui Iacov, a pizmuit pe soră-sa, și a zis lui Iacov: "Dă-mi copii, ori mor!" 2. Iacov s-a mîniat pe Rahela, și a zis: "Sunt eu oare în locul lui Dumnezeu, care te-a oprit să ai copii?" 3. Ea a zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85092_a_85879]
-
l-a mustrat, și i-a zis: Ce înseamnă visul acesta, pe care l-ai visat? Nu cumva vom veni, eu, mama ta și frații tăi, să ne aruncăm cu fața la pămînt înaintea ta?" 11. Frații săi au început să-l pizmuiască, dar tatăl său a ținut minte lucrurile acestea. 12. Frații lui Iosif se duseseră la Sihem, ca să pască oile tatălui lor. 13. Israel a zis lui Iosif: "Frații tăi pasc oile la Sihem! Vino, căci vreau să te trimit la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85092_a_85879]
-
prea tulburat ca să fie glumeț. În cercul câmpiei, lumina slăbise. Soarele, mare și roșcat, mergea să se scufunde în grâu. Lovit de picioarele lui Auta, măgărușul alerga cât era în stare să alerge. Auta privi o pasăre în zbor. Totdeauna pizmuise păsările, dar acum le ura. Știa că nu-i e dat omului să zboare. Odată, puține luni după ce venise în palatul din Piscul Sfânt, își făcuse în ascuns, din câteva aripi de vulturi uciși cu arcul, niște aripi mari. Și
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
chiar pe această frază ca să n-o vadă și să-l ardă pe rug pe Giordano Bruno, să-l batjocorească pe Galileu, să se supere pe Copernic. N-am avut dreptate să oftez după biblioteca din Alexandria? Totdeauna l-am pizmuit pe domnul director Eratostene... - Și eu îl pizmuiesc. Biblia e un morman haotic și nu ne oferă decât câteva crâmpeie de memorie străveche, strecurate în ea întîmplător, poate de copiști, și încețoșate, dislocate din esența lor și scufundate într-o
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]