265 matches
-
singur, omul în pijama, care nu mai era în pijama deoarece s-a dezbrăcat, dar nu să rămână în chiloți, ci cu veșminte de om cu treabă, privea cu părere de rău pe jos ca la o scenă de final plângăcios. - Aici am greșit. Trebuia să-i las să-și termine treaba, nu să mă obosesc eu acuma să caut, să încarc sacii, să răscolesc prin toată casa. Și cu hotărârea unui om harnic pus pe treabă serioasă, se apucă să
TREI DINTR-O LOVITURA de LICĂ BARBU în ediţia nr. 491 din 05 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/342132_a_343461]
-
a înfuriat cel mai tare a fost faptul că aici erau amestecați copii între 3-16 ani. Ca parinte, zic ca marja este mare și total nerealistă. La 14-16 ani, tinerii nu își doresc să se amestece cu cei mici și plângăcioși, există o mare diferență între aceste 2 grupe și nevoile lor nu au nimic în comun. Adolescenții devin mai liniștiți, doresc să participe la activități de adulți și să experimenteze locuri noi, faptul că sunt puși în aceeași oală (la
Cum e la Therme, dincolo de advertoriale. Cronica unui client (ne)mulțumit () [Corola-blog/BlogPost/338144_a_339473]
-
o ajute să nască mai repede. După zece ore de travaliu, Ionuț veni pe lume plângând gălăgios și ținând-o tot așa până la miezul nopții. Laura plângea lângă el, nu știa ce să facă și se întreba dacă tot așa plângăcios va rămâne. Abia după miezul nopții, plânsul lui Ionuț a încetat, asta doar după ce a fost schimbat și a primit și el puțin ceai. Și, din clipa aceea, acest pui de om nu a mai plâns, doar dacă a fost
de LUCHY LUCIA în ediţia nr. 1946 din 29 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378308_a_379637]
-
merge mai departe și de a face ceva cu viața ta. Nu contează cât de greu îți este, trebuie să rămâi în forță și să nu te mai plângi, pentru că oricum nu rezolvi nimic. Nimeni nu își dorește o persoană plângăcioasa. Ultima soluție ar fi să mergi la părinți și să le explici situația, iar aceștia vor înțelege și imediat îți vor acorda ajutorul lor. Fiind sigur/sigură pe tine că de data aceasta vei reuși, mai ales pentru că ți-ai
SUCCESUL INFLUENTAT DE MENTALITATE de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1891 din 05 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379983_a_381312]
-
cați în pădure cioară? Ai venit iar la furat? -Ce să fur dom’ păduraru? Nu vedeți? Pădurea nu-i... Am luat vreo două vreascuri ca să dau și eu la pui. Să mai ciugulească scoarța, că e scumpă rău măliga Spune plângăcios țiganul după ce-și umplu cotiga. Citește mai mult Un țigan din Ruginoasa, om sărac bătut de soartă,Ce își completa venitul cu cerșeli din poartă-n poartă,Într-o zi de joi spre vineri neavând ce să mai fure
NICOLAE STANCU [Corola-blog/BlogPost/381075_a_382404]
-
-Ce cați în pădure cioară? Ai venit iar la furat?-Ce să fur dom’ păduraru? Nu vedeți? Pădurea nu-i...Am luat vreo două vreascuri ca să dau și eu la pui.Să mai ciugulească scoarța, că e scumpă rău măligaSpune plângăcios țiganul după ce-și umplu cotiga.... XVIII. M-AM NĂSCUT ÎN DICTATURĂ, de Nicolae Stancu, publicat în Ediția nr. 1677 din 04 august 2015. M-am născut în dictatură și eram de ură ros! Nu puteam uita la stele, că
NICOLAE STANCU [Corola-blog/BlogPost/381075_a_382404]
-
ANUAL JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Impact > Relatare > S.R.L.AMARU-4 Autor: Năstase Marin Publicat în: Ediția nr. 1602 din 21 mai 2015 Toate Articolele Autorului 4. Eternul blestem al pământului Deși babele lui Mărțișor veniseră plângăcioase și furioase, aruncând stropi înghețați amestecați cu fulgi, Mărășteanu a plecat la Mândrileanca. S-a bucurat biata maică-sa, izbucnind într-un plâns cu lacrimi șiroaie: --Ți-ai adus aminte și de mine, mă? Că de când a murit taică-tău, n-
S.R.L.AMARU-4 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1602 din 21 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/374851_a_376180]
-
de la care am învățat gazetărie pe pâine, Adrian Păunescu, sintetizată în două versuri: ''De ce ne tot luăm la revedere/ Când la adio este mai corect?'' Hotărât lucru: românilor le plac iluziile. Din societatea românească au dispărut bărbații adevărați. Cei mai mulți sunt plângăcioși, meschini, fricoși, lasă toate greutățile în seama femeilor. Dacă aș fi femeie, n-aș avea cu cine să mă mărit. E plină țara de lătrăi, păreriști/părerologi, vorbitologi. Cu carismă și dicție, de orator sau dimpotrivă, cepelegi și urâței, rolul
CARTUS de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 982 din 08 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/372886_a_374215]
-
nr. 1011 din 07 octombrie 2013 Toate Articolele Autorului albul ochilor troienit incandescent de neonul irisului spulberat de șoapte inerte scoase-n duet cu oftatul efemer al pașilor schilodiți de neputința nemuririi mă scarpină obsesiv în parfumul ieftin al toamnei plângăcioase și mă doare în praful banilor aruncați cu găleata peste capetele încoronate ale leilor de circ apucându-mă de piciorul vieții încolăcite pe urme de rug stins în sputa viselor preling capul greu pe nicovala adormită a norilor Referință Bibliografică
BILANŢ ÎN LANŢ de DANIELA TIGER în ediţia nr. 1011 din 07 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348341_a_349670]
-
carte, iar eu cu mâini tremurânde te iau în căușul palmelor. Le întind spre cer. Te sărut îndemnându-te: - Zboară! Ești liber - iubirea mea! Înalță-te! Suflețel e supărat; ar fi vrut să rămâi. Bosumflat își lasă colțurile gurii și plângăcios mă ceartă: - De ce l-ai lăsat să zboare? Ești o rea! iar eu îl amăgesc: - Hai! Hai, că avem treabă! Împreună întindem covorul la soare. Razele gâdilă straturile de flori țesute rânduri-rânduri. - Suflețel, să ne uităm atent, să vedem ce
ECCE HOMO! de MIHAELA SUCIU în ediţia nr. 653 din 14 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345017_a_346346]
-
Ochi de mură” râdea și plângea...plângea și râdea. Mustăcilă...la fel. Băga mâna în sacou și le dădea picilor de-o ciocolată cu Scufița și de-un citro. Gloata zgomotoasă o zbughea afară...și-atunci afla...ce n-are plângăcioasa. La terminarea liceului, la banchet, i-am văzut și eu pe faimoșii “distrugători de inimi”. La întâlnirea de 10 ani...”mâța” era fericită (familial): avea un băiețel, construia o casă, fotbalistul se făcuse arbitru...avea aprozarul lui acum. Doar profesional
FĂRĂ SFATURI! de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 54 din 23 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345118_a_346447]
-
grijă să nu îi prăjești! Fiindcă le vei purta de grijă, toți te vor iubi și vei fi dorită mereu! După ce primi mulțumiri și de la fiica cea fierbinte, regele se adresă ultimei sale fiice: - Draga mea, cu toate că ești mofluză și plângăcioasă, te iubesc la fel de mult ca pe surorile tale! După firea ta mohorâtă, de acum vei purta numele Toamna! Tu vei coordona vânturile, vei uda pământul și vei dezbrăca natura de veșminte! Ai grijă însă, înainte de toate, lasă pământul să-și
REGELE TIMP ȘI FIICELE LUI de MARIOARA ARDELEAN în ediţia nr. 2332 din 20 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/375919_a_377248]
-
lovit? -El, spuse băiatul cel mare, arătând spre Mihai. -De ce l-ai lovit? Ion era nervos. -Întâi m-a lovit el, apoi am dat și eu. Nu are motive să plângă, nu l-am lovit tare, dar e un plângăcios. - Bine, să nu se mai întâmple și tu de ce i-ai lăsat mă, Ion s-a întors spre fiul lui cel mare, Gheorghe, un copil de 13 ani . De fiecare dată când un frate greșea, el răspundea în fața tatălui său
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ I de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2196 din 04 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372695_a_374024]
-
din 06 februarie 2015 Toate Articolele Autorului candriu ce sunt m-am pus pe râs și nimeni nu-mi arată degetul făcător de liniște ei știu oare că nu nebunia mă înveselește în plină zi poate m-ar vrea un plângăcios dar eu nu-mi plâng iubirile ele m-au mințit sunt sigur dar nu mi-am risipit dărnicia când m-au rugat cuvintele să spun ideea în fața lumii multe mâini m-au împins dar m-am încumetat să trăiesc printre
NECONDITIONAT de LILIOARA MACOVEI în ediţia nr. 1498 din 06 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374738_a_376067]
-
colindețe, covrigi, mere sau nuci, abia mai căram traista prin nămeți,mai mult o târam de grea ce era... Eram o copilă firavă, dar inimoasă, mergeam la colindat în ceata copiilor mari, nu acceptam să merg cu cei mici și plângăcioși. Afară era ger, troienele erau mari, pe ulițe ne lătrau câinii, ciomegele fiind foarte prețioase. În plus, le mai foloseam și ca bastoane prin nămeții care, pe alocuri, erau înalți cât casa. (Floarea Cărbune) Sursă poză:Wikipedia Referință Bibliografică: COLINDEȚELE-TRADIȚII
COLINDEŢELE-TRADIŢII DIN PURANI DE VIDELE de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1441 din 11 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/375739_a_377068]
-
proaspăt decupat dintr-un western aspru colorat, ceva din energetismul său spiritual contaminîndu-te brusc pentru cel puțin o săptămînă. După care, mde, rețeta ar trebui repetată. Dacă timpul n-ar însemna bani... Un pic de pictură. Precum în mass-media noastră plîngăcioasă, și în tagma pictorilor sînt confrați care-și ling cu voluptate rănile. Prefer paradigma tînărului Felix Aftene. Seriozitatea excepționalului său demers pictural cunoaște, mai de fiecare dată, un apogeu glumeț și exuberant: în propriul vernisaj, travestit în enigmatica Mona Lisa
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
după jumătate de secol, tot cu comuniștii tot așa, tîrîș-grăpiș prin istorie, existăm aici de două mii de ani. Și nu sînt semne că am putea dispărea în încă pe-atîția. Cum nu facem parte din tagma celor ce tot îngroașă rîndurile plîngăcioșilor și panicarzilor, ne place mai degrabă a ne amuza (nu prea mult) cu parabola drobului național de sare, sperînd că se va ivi un Păcală, dar nu unul tot păcălind, de fapt păcălindu-se, ci unul pe cît de isteț
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
îngâmfată, jurnalistul intonează un bocet câtuși de puțin biblic, pozând într-o victimă sărmană și nevinovată. Este același ton cu care au fost scrise, de exemplu, lamentațiile împotriva imoralității, ce au invadat literatura și cinematografia. Dar în acel caz, tonul plângăcios și conservator ascunde voința amenințătoare a puterii: în timp ce ziaristul, făcând pe mielușelul, se lamentează în italiana sa corect scandată, în spatele său, puterea lucrează ca să-i suprime, să-i șteargă, să-i distrugă pe infamii care au produs suferința în cauză
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
se întâmplă și în multe dintre poemele sale, indică același ambiguu dialogism: eu se adresează celuilalt eu, pe care îl numește „tu”. Teatralizarea „comunicării” se simte în pagini care ori exagerează sentimentul, emoția, ori o cenzurează: uneori o anume artificialitate plângăcioasă (paginile melodramatice despre moartea lui Nichita Stănescu), alteori o rigiditate de intelectual orgolios și egotist, puseuri de cinism (amintind de personajul lui Anton Holban, de care diaristul recunoaște că se simte atras). Lirism, poezie, cinism, copilărie, senzualitate, orgoliu, revoltă (inclusiv
DUMITRASCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286906_a_288235]
-
cu probleme și tot timpul a trebuit să facă diverse tratamente pentru menținerea sarcinii. Nașterea a fost dificilă, necesitând În cele din urmă operație cezariană. Încă din primele luni de viață copilul ia dat multă bătaie de cap, fiind foarte plângăcios, refuzând de multe ori să mănânce (refuza suptul la sân), neacceptând persoane străine În preajma lui. Mama povestește, de asemenea, că la vârsta de 1 an copilul a fost scăpat din brațe, de către o rudă, lovindu-se cu capul de ciment
PROGRAM DE INTERVENȚIE PERSONALIZAT PENTRU UN ELEV CU AUTISM. In: Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Margareta BĂRCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2174]
-
aveam 5 ani. Dar, cel puțin, eu nu-mi amintesc nașterea ei ca pe un eveniment traumatic din viața mea. I: Ce fel de copil erai? Neastâmpărat? D: Nu, nu s-ar zice. Eram timid, cred, eram sensibil, eram un plângăcios, adică unul care se supăra imediat, foarte... Cam atât. I: Și care sunt persoanele de care îți amintești din perioada asta? D: În principal familia, niște unchi, niște prieteni. Adică foarte puține îmi amintesc. Ce îmi aduc aminte e că
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/2308_a_3633]
-
atât de plăcut, încât își amintește numele educatoarelor, precum și alte lucruri bune (lucruri pe care, de asemenea, nu le specifică în detalii concrete). Într-un mod similar, David se descrie în felul următor: „Eram timid, cred, eram sensibil, eram un plângăcios, adică unul care se supăra imediat”. Deși timid, sensibil și plângăcios sunt, din punct de vedere lingvistic, la același nivel, m-am întrebat dacă nu cumva, spunând: „se supăra imediat”, nu reafirmă de fapt toate celelalte atribute sau dacă nu
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/2308_a_3633]
-
bune (lucruri pe care, de asemenea, nu le specifică în detalii concrete). Într-un mod similar, David se descrie în felul următor: „Eram timid, cred, eram sensibil, eram un plângăcios, adică unul care se supăra imediat”. Deși timid, sensibil și plângăcios sunt, din punct de vedere lingvistic, la același nivel, m-am întrebat dacă nu cumva, spunând: „se supăra imediat”, nu reafirmă de fapt toate celelalte atribute sau dacă nu mută enunțul la un nivel inferior de abstractizare. M-am întrebat
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/2308_a_3633]
-
cântă poartă aceeași amprentă a efemerului, a aparențelor în culori stridente sub care se ascunde adevărul adevărat - o jucărie stricată, marionete țepene, peste care se revarsă amărăciunea lumii: pavilionul în care cântă orchestra este din carton, tobele-s „înfundate”, viorile „plângăcioase”, trompetele-s „surde”; publicu-i „muced, cenușiu, resemnat” și chelnerii-s „murdari”,o sirenă urlă cu spaimă pe mare și parcă din ea izbucnește „întreaga tristețe a lumii” (Balada ploilor marine). În poeziile lui C. se repetă imaginile iarmarocului și carnavalului
CARAGIALE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286088_a_287417]
-
Dar când e momentul potrivit să afli de farmecele pe care ți le face bărbatu-tău? se răstește sora ei. Începe să se smiorcăie: — Și de otrava pe care ți-o pune în mâncare? — Otravă? pălește Antonia. Agrippina abandonează aerul plângăcios și își răsfrânge buzele cu dispreț: — Păi cum altfel crezi că a convins-o să se mărite cu el decât prin vrăji? Și acum vrea ca averea ei să-i revină lui, și nu copiilor, și în nici un caz să
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]