268 matches
-
îngâmfată, jurnalistul intonează un bocet câtuși de puțin biblic, pozând într-o victimă sărmană și nevinovată. Este același ton cu care au fost scrise, de exemplu, lamentațiile împotriva imoralității, ce au invadat literatura și cinematografia. Dar în acel caz, tonul plângăcios și conservator ascunde voința amenințătoare a puterii: în timp ce ziaristul, făcând pe mielușelul, se lamentează în italiana sa corect scandată, în spatele său, puterea lucrează ca să-i suprime, să-i șteargă, să-i distrugă pe infamii care au produs suferința în cauză
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
Pentru a nu vă stresa sau chiar traumatiza copilul în seara de Revelion vă voi da câteva sfaturi utile: - nu forțați copilul să stea treaz până la miezul nopții, respectați-i programul de somn, pentru că altfel va fi foarte agitat și plângăcios; - dacă doarme înainte de miezul nopții, fiți lângă el atunci când se vor auzi pocnitori, pentru că micuțul s-ar putea speria rău; - nu îi dați să mănânce târziu, înainte de culcare, dacă nu face parte din programul de mese obișnuit; - în prima zi
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92856]
-
știe, un frățior. De ce neapărat un frate și nu o soră, știe ea să explice foarte clar. De când merge la grădiniță, de vreo doi ani, și-a dat seama că se înțelege mai bine cu băieții. Nu sunt supărăcioși și plângăcioși ca fetițele, organizează jocuri la care ei îi place să participe, nu-s certăreți și, în caz de nevoie, te apără. Își amintește o întâmplare de când era în grupa mică. La o plimbare în parc i-a apărut în cale
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/83169_a_84494]
-
să nu mai zic că pe mine nu trebuie să mă doară capul, spatele sau, Doamne ferește, să am vreo febră. Nici vorbă de vreo depresie, că îi fac pe toți să plângă, aș cânta numai de jale, cu un glas plângăcios și stins, râde Cristi. Mai mult, nu am voie să am vreo zgârietură ! Dacă mă aflu într-un scandal, știi ce fac eu, mamă ? Fug. Ca un cal fug, să mă vezi, zici că am mâncat jăraticul din poveste. Niciodată
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Science/864_a_1839]
-
Oh, încetează, îmi pare atât de rău... Am scris totul așa cum mi s-a întipărit în memorie, cu toate repetițiile. N-am încercat să redau, și nici acum n-o voi face, tonurile glasurilor, strigătele lui brutale, scuzele ei scâncite, plângăcioase. N-am să le uit niciodată. Cel ce-a tras cu urechea s-a ales, într-adevăr, cu ceea ce merita. Aș fi vrut să plec mai înainte, dar eram paralizat, în parte de groază, în parte de niște crampe fizice
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
Titus... dar cum de-a ajuns la tine...? O, ce curios, ce îngrozitor... — Credeam c-ai să te bucuri. — Dar de ce să vină la tine... oh, Dumnezeule, ce să mă fac?.... ce s\ mă fac?... Devenise dintr-o dată un copil plângăcios, zăpăcit. — Vino să-l vezi, haide, scoală-te. Am ridicat-o în picioare. Ce se întâmplă? Nu vrei să-ți vezi fiul? Nu găsești minunat că s-a întors? — Da, e minunat... dar eu trebuie să rămân aici... zi-i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
văd în ea o biată scorpie isterică; și mila degradantă pe care i-o purtam, și în care mă străduiam să văd un soi de compasiune spirituală, a fost începutul de cale al evadării mele. Nu puteam îndura spectacolul victimei plângăcioase, captive în cămăruța sordidă lipsită de ferestre, spectacol pe care-l revăd încă în coșmarurile mele. Imaginația iubiri mele a renunțat la Hartley cea reală și s-a consolat cu ideea total abstractă de „a accepta totul“, orbește. Acela a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
emfază snobii care de astă dată ar avea perfectă dreptate. Încerc să intru... Pașii îmi sunt extrem de grei mișcările extrem de greoaie, mușchii picioarelor refuză comenzile, creierul dezorientat devine neputincios. În urma mea nu rămâne decât ploaia ce curge continuu din cerul plângăcios... Taxiul care m-a adus, pleacă în trombă cu un scârțâit abrupt de roți. Se ține după el o haită de câini cu ochi rotunzi și întrebători: cerșetorii cei mai înverșunați ai spitalului. Bagajul ce-l car e greu, tavanul
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
desăvârșit, cu măiestria pedagogului de altadată și toate la un loc îmbracate în aura profesionalismului, domnul profesor Florea Virgil își punea, de aceasta dată, la o vârstă înaintată, sufletul, zâmbetul, răbdarea, experiența anilor de dascăl, la picioarele unor micuți frumoși, plângăcioși, dar ... cu o durere surdă în priviri. Erau copii care nu știau ce-i cântecul! Erau copii care n-au auzit vreodată alintul mamei! Am înțeles atunci că speranțele lor erau ancorate în modelele mature care aveau să-i conducă
C?ntecul neauzit al ?oaptelor rostite by Faighel Cezara [Corola-publishinghouse/Science/83993_a_85318]
-
în nici unul dintre grupurile studiate bărbații nu plângeau mai mult decât femeile. Fie cercetătorii nu au constatat diferențe, fie, în 28 de societăți, femeile plângeau mai mult decât bărbații. Alt aspect, să știți că dacă sunteți un smiorcăit sau o plângăcioasă există șanse bune să rămâneți așa toată viața... În 1981 s-a studiat tendința de a plânge pe un grup de 523 de studenți. Ei au fost din nou întrebați 15 ani mai târziu pe aceeași temă. Cercetătorii au constatat
[Corola-publishinghouse/Science/1848_a_3173]
-
și editorul se contrazic pe tema semnificației sociale a obiectului analizei lor și din această dispută reiese discrepanța dintre subiectivitatea editorului și ceea ce vede - o lume pe care o obiectivizează profesional: ""Dar acești fermieri", spunea el, "au fost dintotdeauna niște plângăcioși înnăscuți". Editorul se simțea în avantaj și nu se mai opri din vorbit... Spuse că în unele State se propusese ca cei ce primeau ajutor social de la stat să își piardă dreptul de vot. El era de acord. "Un sărac
[Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
aveam 5 ani. Dar, cel puțin, eu nu-mi amintesc nașterea ei ca pe un eveniment traumatic din viața mea. I: Ce fel de copil erai? Neastâmpărat? D: Nu, nu s-ar zice. Eram timid, cred, eram sensibil, eram un plângăcios, adică unul care se supăra imediat, foarte... Cam atât. I: Și care sunt persoanele de care îți amintești din perioada asta? D: În principal familia, niște unchi, niște prieteni. Adică foarte puține îmi amintesc. Ce îmi aduc aminte e că
[Corola-publishinghouse/Science/2308_a_3633]
-
atât de plăcut, încât își amintește numele educatoarelor, precum și alte lucruri bune (lucruri pe care, de asemenea, nu le specifică în detalii concrete). Într-un mod similar, David se descrie în felul următor: „Eram timid, cred, eram sensibil, eram un plângăcios, adică unul care se supăra imediat”. Deși timid, sensibil și plângăcios sunt, din punct de vedere lingvistic, la același nivel, m-am întrebat dacă nu cumva, spunând: „se supăra imediat”, nu reafirmă de fapt toate celelalte atribute sau dacă nu
[Corola-publishinghouse/Science/2308_a_3633]
-
bune (lucruri pe care, de asemenea, nu le specifică în detalii concrete). Într-un mod similar, David se descrie în felul următor: „Eram timid, cred, eram sensibil, eram un plângăcios, adică unul care se supăra imediat”. Deși timid, sensibil și plângăcios sunt, din punct de vedere lingvistic, la același nivel, m-am întrebat dacă nu cumva, spunând: „se supăra imediat”, nu reafirmă de fapt toate celelalte atribute sau dacă nu mută enunțul la un nivel inferior de abstractizare. M-am întrebat
[Corola-publishinghouse/Science/2308_a_3633]
-
unei întregi tradiții de familie, nu crezi, Becky? Nu ești de aceeași părere? — Ideea e să-ți stea bine cu ea! spune Erin. Ideea e să fie romantic! îi răspunde Lisa. — Și cum rămâne cu rochia mea? se aude glasul plângăcios al lui Danny. Și cu loialitatea față de cel mai bun prieten al tău? Cum rămâne cu ea, Becky? Glasurile lor îmi sfredelesc creierul ca niște burghie și toți se uită la mine intens, așteptându-mi răspunsul... și, pur și simplu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
totul șase ore, ceea ce se pare că e destul de puțin. Ei, ce pot să spun, nu mi-ar plăcea să știu cum e când durează mult. Nu-mi vine să cred. Suze are un băiețel. Un băiețel micuț, rozaliu și plângăcios. În vârstă de o oră. A fost cântărit, măsurat și îmbrăcat cu cel mai senzațional costumaș alb cu albastru și învelit cu o păturică albă, și acum e în brațele lui Suze, cu fețișoara strânsă și zbârcită, și cu smocuri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
a lui Cohen, și-o țin langa toată ziua ce urmează. O cânt de nu mai știu de mine. Chestie enervantă. Gândiți-vă numai. Aud o piesă veselă, optimistă, și pot deduce că o să am o zi bună. Aud una plângăcioasă, smiorcăită, automat mă dă peste cap. Mi se îneacă absolut toate corăbiile. Celulele corpului meu preiau un ritm și se conformează lui. Ghinionul meu e că niciodată nu am avut voce. Și nici nu aud extraordinar. Dar asta deja știți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
de prostituție pentru a supraviețui. Fraze căcăcioase sau convenționale, dar esențiale pentru ca publicul să-l digere. Tot despre cai troieni e vorba și aici. Mă rog. Se complăcea să producă tot felul de reportaje ecumenice repetitive. Fusese contaminat de stilul plângăcios al revistei unde lucrează. De la Cèline, Max Frisch sau Freud a regresat la Agârbiceanu. Probabil publicul Mioriței era format din persoane care nu mai aveau nici măcar ocazional activitate sexuală. Altfel nu se explică de ce pe prima pagină apăreau mereu tot
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
este totuși o religie: o "bisericuță" întîmplătoare n-ar avea sens. Spun aceasta pentru că și mie-mi scriu tot felul de tovarăși, dar nu-mi face nici o plăcere să le scriu, deși ei cred că-mi sînt prieteni. Niște discuții plîngăcioase n-ar avea sens. Nu avem timp de banalitate, de spînzurători cu șnur de catifea. Avem de scris, de spus, de "încîlcit" poveștile seci, eu unul trăiesc cu sentimentul că nu am scris capodopere (nu rîde!), dar simt că sînt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
lăsaseră casa părintească: îngrijorarea îi cotropea - ce-i așteaptă de-acum încolo? Căutau să se încurajeze zicându-și că nu mai sunt copii, au împlinit optsprezece ani, se cade să se comporte aidoma unor bărbați adevărați, nu ca niște mucoși plângăcioși, ca niște muieri sau cârpe, se cade să dovedească voință puternică și credință în cauza lor dreaptă și patriotism. Naiv și îndrăgostit lulea, fratele meu dedica în sinea sa această faptă a sa de cutezanță Monicăi: voia s-o convingă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
Mamei noastre. Ce contează mai mult: corpul sau subtilul? Dacă noi ne agățăm atât de pământean de prezența fizică a lui Dumnezeu, nu putem afirma că Îi simțim Forța, că Îi recunoaștem adevărata dimensiune. În schimb, Îi chinuim trupul cu... plângăcioasele noastre rugăminți! În al doilea rând, mi-a fost aplicată o lecție usturătoare de către un sahaja yoghin, la final de puja. Flash-urile aparatelor de fotografiat clipeau din toate părțile și mi-am zis atunci că este momentul potrivit s-
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
negri și vânt geros, hrană puțină și vinul-sloi; nici o distracție mai rafinată dintre cele care, în chip obișnuit, fac viața atât de plăcută la Roma. În consens cu ceea ce s-a spus în scrierile vechi, trebuie să compun numai epistole plângăcioase. Aici nu există decât mirosul urât al oilor și caprelor care se balegă pe drum. În fiecare zi se aude numai zăngănitul fioros al armelor. E necesar ca la Roma toți să-și închipuie mari suferințe în ce mă privește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
dorim căsătoria asta, sau, mai bine zis, s-o așteptăm și s-o sperăm. M. 55/1950 I Marți, 19 decembrie [1950] N-am putut scrie. Duminică am stat în pat, tot așa și sâmbătă după masă. Mama lui M. , plângăcioasă cât încape, dar și foarte serviabilă, mi-a pus ventuze; plângea și punea o ventuză; se văita și mai punea una. Mi-a povestit despre excursiile ei la talcioc, unde se duce în fiecare duminică între 10 și 3 jumătate
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
scriți tot soiu' dă bilețele și să le trimiteți peste tot, nu? Asta-i o ordinărie și nu să face, frate, niciodată". "AȘTEPTĂM SĂ-ȚI DAI FRUMUȘEL DEMISIA. ALTMINTERI, CHIAR O CĂ O SĂ TE TERMINĂM." Schimbă tactica, adoptând un ton plângăcios: Ce-aveți, nenicuță, cu mine? Ce v-a cășunat așa pă mine? Nu vreți să cădem cumva la pace? Zice-ți-i lu' băiatu' care-i problema și o rezolvăm imediat. Io-s deschis la orice soluții, să mor!" "SINGURA
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
se îndepărtează apoi grăbit spre bucătării, Eu cobor spre Izvor, măcar să-mi răcoresc ochii, văd că s-a strâns și acolo lume multă, peste tot pe iarbă pături întinse, se desfac pachetele cu mâncare aduse de acasă, copii neastâmpărați, flămânzi, plângăcioși, se curăță ouă fierte, pâinea moale tăiată felii, se întind ștergare albe de pânză, pe-o bucată de hârtie sare, slănină din abundență, ceapă, mă apropii de Izvor, apa nu mai curge de aproape un an, anii trecuți venea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]