219 matches
-
generalizată, dificultăți de demaraj, hipersomnie, tulburări digestive, disfagie, dislalie, scăderea acuității vizuale. - tulburări trofice - amiotrofia cu topografia caracteristică interesează musculatură distală a membrelor superioare și inferioare cu tendința la proximalizare, fără fasciculații la nivelul fetei, conferind un aspect de "figură plângăreața", la nivelul mușchilor fonatori, determinând apariția unei voci caracteristice monotone; - sindromul distrofic - calviția este evidentă de la vârste tinere; - cataractă - este un simptom ce poate anticipa cu generații miotonia, uneori hiperostoza frontală; - afectarea mușchiului cardiac - forme de bloc atrioventricular; fibrilație atriala
EUR-Lex () [Corola-website/Law/139583_a_140912]
-
plăcură aceste vorbe. Simțea în ele o brutalitate care o rănea în adâncul inimii. Se trase înapoi: - Trebuie totuși să pornesc de undeva. Făcu un gest pe jumătate de amenințare, pe jumătate de dezamăgire. Apoi spuse cu uri glas aproape plângăreț. - Nu te mai înțeleg, domnule general. Acum câțiva ani, erai de acord că trebuie făcut ceva. - Nu-de către dumneavoastră, clătină el din cap. Familia imperială trebuie să sancționeze, dar nu să conducă personal o operație de asanare morală. (Dădu din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
o halcă întreagă de mal clisos se desface și vine peste el. Căzu pe spate și fu strivit de terciul rece și greu... Urmară pe dată bufniturile morților ce săreau unul câte unul în groapă și gemetele lor ascuțite și plângărețe pe când îl dezgropau. Celebi horcăi, lăsându-și gura să se umple cu noroi... Apoi urmă zbieretul răgușit al unui cocoș și fuga scâlciată a stricăciunilor, ce se supuneau poruncii de a merge să se întindă înapoi la locurile lor. Celebi
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
deplasare pe o săptămână? La întoarcere se și repezea să taie câte o zi așa, retroactiv, magazionerului, că avea grijă contabila să-i spună tot... O grăsană spălăcită, Cernevschi Ilenuța, care debita incoerent, abia trăgându-și sufletul, pe un ton plângăreț, tot ce a făcut ea „în absența dumneavoastră”, pe când alții... „Care alții, tovarășa?” Și îi era de-ajuns ca să tragă concluziile, să recunoască din nou, cu năduf, că, vezi bine! ăștia-s oamenii, cu ăștia defilăm, că asta-i situația
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
Gonzalv rămânea un diletant al arivismului, folosind instrumente de epocă romantică. Arhitectul observase, când intrase în birou, doi frați ai lui Conțescu, doi cumnați, care acum trecuseră în sufragerie, unde stăteau de vorbă cu Paulina. Conțescu avea o fizionomie cam plângăreață, de o modestie prea bătătoare la ochi, încolo, sub G. Călinescu acest aspect onctuos nutrea un suflet ferit de orice dezordini ale fantaziei, calculat și îndărătnic. Frații săi de dincolo, masivi la față, respectuoși în priviri și scrutători, trădau originea
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Pomponescu însuși avu bunăvoința de a găsi proiectul foarte impresionant și de gust și felicită pe Hagienuș de achiziție. Însă Ioanide întinse, spre spaima bibliofilului, mâna să-și retragă desenul. - Banii! notifică el, și pe urmă. Hagienuș luă o față plângăreață de copil, întorcîndu-se ca spre niște martori către toți ceilalți. - Plătesc, domnule Ioanide, ce Dumnezeu?! Plătesc. Măjur pe ce vrei! - Pe Proteu! propuse răutăcios Suflețel. - Eu vreau banii mei pentru concepție, se încăpățînăarhitectul. Nu-ți iau mult. Zece mii de lei, cât
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
era dat pe spate, cu un zuluf mărunt la ceafă. Purta un papion maro, o haină cu revere maronii lungă pînă la genunchi, pantaloni negri strîmți și pantofi maro din piele întoarsă. Avea un accent molatic și pronunța vocalele oarecum plîngăreț. — Sînteți nou-venit în locurile astea, nu-i așa? — Da, i-am răspuns. — Am venit să vă ajut. Puteți să-mi spuneți Gloopy. Presupun că nu aveți încă un nume. Vă însoțește cineva? I-am zis că nu. — O să-mi arunc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
muzică aveam pe-atunci! Cînd mi-am dat seama că nu are simțul sacrului în afară de muzică, l-am făcut organist. De atunci el a tot avansat, și eu... eu am intrat în declin. Presupun că remarci o undă arțăgoasă și plîngăreață în vocea mea? — Da. — Atunci, încearcă să înțelegi de ce. Toți acești profesori și artiști și șefi de departamente au devenit mari și tari rupînd bucățele din religia care i-a vindecat și le-au pus laolaltă formîndu-și propriile religii. Acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
aurii, și cu un geam care se pătase în interior de mucegai odată cu trecerea anilor. O femeie măruntă, cu un nor zburlit de păr cărunt, îi deschise ușa. — Robert e jos, în spălător, Duncan, îi zise ea pe un ton plîngăreț. Intră și așteaptă-l. Thaw păși într-un hol de mărimea unui dulap, intrînd apoi într-o cameră plină de mobilă, dar confortabilă și ordonată. înte garderob, dulapul de perete, masă și scaune rămînea un spațiu îngust. Rufele întinse la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
fermă și liniștită: — Te sfătuiesc să nu ieși pe ușa aia, Duncan. — Hopa! Nu ești în formă atunci cînd trebuie să recurgi la comenzi, zise Thaw, dar zăbovi. De ce să nu ies pe ușa asta? întrebă el pe un ton plîngăreț. — Pentru c-ai face mai bine să nu, spuse Drummond, ducîndu-l din nou în bucătărie. Sînt slab, zise Thaw așezîndu-se pe un scaun lîngă foc. Nu, lua-m-ar naiba! țipă el, sărind în picioare. De ce să îngădui să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
poate oferi sonda voastră primitivă. Dacă o să căutați în anexa a șasea a contractului nostru, o să vedeți că Fratele-Supraveghetor al însămînțării a recomandat folosirea unei sonde hipnotice de construcție... ― Care costa cam jumătate din întregul program! spuse pe un ton plângăreț și frîngîndu-și mâinile guvernatorul Crey. De unde să iau atâția bani? L-am ucis pe ăla care părea că le este conducător, m-am luat după călugării ăștia care ziceau că știu ce fac și uite cu ce m-am ales
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
că sunt însemnele noii sale religii. Ba acum e chiar convins că roțile atestă apartenența divină a uneltelor. E periculos să-l contrazicem chiar acum. ― De ce? Mai pui o dată înregistrarea aia cu roata și gata! spuse Crey pe un ton plângăreț. ― Nu e chiar așa! Chiar dacă îl vom convinge pe el, e greu de prevăzut ce s-ar putea întîmpla cu ceilalți. A schimba un simbol atât de important cu o unealtă care se târâie prin praf ar putea crea confuzii
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
pe femeia nevinovată. Știi cumva să-mi spui pe loc cum sunt pregătite? —Vegetarian, îl asigură chelnerița, așa cum scria și în meniu. Dar vinetele sunt prăjite în unt? Se folosește grăsime lactată la preparare? —Să întreb? spuse chelnerița cu voce plângăreață. —Se poate să-mi aduci doar o farfurie cu legume tăiate? Morcovi și castraveți cruzi? Așa ceva? Fusese o nebunie din partea lui Karin să propună ieșirea și din partea lui s-o accepte. Carnea de vită cu broccoli suna minunat, o cură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
ultimul timp. M-am ridicat brusc. — Eu am plecat. Danny se propti în fața mea. —Ba nu pleci nicăieri. Nu fi caraghioasă. Vreau să cunosc toate prietenele Mariei. Iar despre tine am auzit că-ți plac jocurile. Maria, pe un ton plângăreț, din bucătărie: N-o încuraja! — Dar ce au jocurile? îi răspunse Danny. Nu am mai jucat un joc de când aveam 11 ani, dar pot înțelege de ce îi plac. În cazul ăsta, ce păcat că nu am nici unul, altfel ne-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
luminând tapetul cu motiv floral discret și ilustrațiile cu peisaje marine locale alese cu grijă. Patul era vechi și moale după cum mă avertizase și Ed, dar vechimea lui era reconfortantă, un simbol al rezistenței. Și mă chema cu o voce plângăreață: „Vino să te întinzi, Jenny“ - zicea el - „pernele sunt umflate și moi, cearșafurile sunt răcoroase și proaspete, plapuma ușoară și învăluitoare“. — Vrei să tragi un pui de somn? mă întrebă Ed cu blândețe interceptând schimbul telepatic dintre mine și pat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
cu curățenia și înainte de fiecare masă îmi iau punguța de plastic cu săpunul și un mic prosop, și nu cred că mă enervează ceva mai tare decât strecurarea lui Hector în toaletă, în urma mea, și rugămintea făcută pe un ton plângăreț, copilăresc, exprimând un om cu garda jos care îți cere efectiv o favoare, ce ești nasol, ajută-l și pe el: - Cristiiii, te rooog, știu c-o să te superi, dar te rooog, poți să-mi dai și mie puțin săpun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
se ducea în treaba ei. Cosașii și greieri își făceau de cap în ierburile, de multe ori necosite. Ici, colo, pe pantă, pășteau caii de la droagă, pe când în sinagogă, rabinii îngânau incantații cu gâlgâituri din gât și tremolouri, cu glasuri plângărețe, invocând divinitatea să primească sufletul celui dus în altă lume. Totul era calm, frumos, liniștit, cu aerul acela îmbălsămat. Aici era raiul nostru, aici ne jucam de-a ascunselea sau de-a hoții și vardiștii; uitam că în sinagogă se
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
pe pământ, ea i-a fâșcâit cu cânii. „Dacă fumeie ești și fâșcâi, atunci să nu mai fii fumeie, a zis Dumnezeu, pasăre să fii !” Păscărița avea ochi mici și lipiți, înconjurați cu o perie deasă de gene, și expresie plângăreață, de călugăriță. Cu ochii ei lipiți, privi invidioasă la Bocoaia și cârâi : - Ai, fa, cipici noi, ărra !... - Apoi mi-a dat Boca al meu un suman să i-l dreg. „Ia-n fă-l, tu, mai bun, babă !” I-am
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
ce la momentul respectiv i se păruse ciudat. — Dar în mod cert nu de patruzeci și...? Nu, zise Barney. Mai tânără. O zise pe un ton oarecum ezitant. — Nu ești foarte exact, zise inspectorul. — N-am ce face, îi replică plângăreț Barney. Vezi o femeie undeva în fundul unui puț imens și gri, cu un val de ciment plescăind peste ea, și zău că nu te-apuci s-o întrebi ce vârstă are! — Aici ai dreptate. înțeleg foarte bine, dar dacă ți-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
din plastic subțire. Era cei mai mare dintre noi și ne putea bate pe toți. De asta era șeful, cu toate că era cam țigănos. Pe cât era Mimi de mare, pe-atât era frati-su Lumpă de bicisnic: un smolit mucos și plângăreț, care orăcăia din te miri ce și de aceea i se zicea Simfonia în Do Major. Trebuie să fi avut vreo patru ani și era cam înapoiat mintal, abia bolborosea trei vorbe. Luci, care era de fapt numit Luciosu, așa cum
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
a degetului său mare, alb și lăbărțat pe prețul biletului. Ajuns aici, tăcea și, mutându-mi, prin această tăcere, privirea dinspre bilet spre sine, își desfăcea mâinile larg, își pleca pe un umăr capul și-mi zâmbea cu zâmbetul lui plângăreț care voia să spună că acest preț ridicat al biletului îl amuză atât de mult pe el, Stein, încât nici nu mai are putere să se indigneze. Uneori, când veneam la Stein, îl găseam alergând înfrigurat pe picioroangele lui. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
doctorul Stratulat, se arătă în chenarul ușii, de unde, văzând pe Aglae și lume, zise înclinîndu-se: - Bună seara, sărut mâinile, cocoană Aglae. Costache eaici? Era vorba să meargă cu mine în oraș. Aglae deschise gura să vorbească, când, deodată, bătrânul strigă plîngăreț: "Aaaici!" și făcu gestul de a se da jos din pat. Când însă puse piciorul pe dușumea, simți greutate și se lăsă iarăși pe spate, cu o strâmbătură. - Dar ce-i? Ce s-a întîmplat? se prefăcu Pascalopol, cu o
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Ce se petrece? Îi Întrebă Romero, puțintel cam supărat de atîtea rîsete. — Bobby ne cere voie să-și serbeze bacalaureatul organizînd o petrecere acasă. Nu văd unde-i hazul, sincer vă spun. — Citește biletul. — Nu, mulțumesc. Au!... — Ține, citește, rotofei plîngăreț... Rotofeiul Romero se simți insultat de cuvîntul plîngăreț și ceru telegrama, ca s-o citească și să le demonstreze că n-avea pic de haz. Într-adevăr, n-avea nici un haz. Ce văd ăștia atît de original că băiatul lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
supărat de atîtea rîsete. — Bobby ne cere voie să-și serbeze bacalaureatul organizînd o petrecere acasă. Nu văd unde-i hazul, sincer vă spun. — Citește biletul. — Nu, mulțumesc. Au!... — Ține, citește, rotofei plîngăreț... Rotofeiul Romero se simți insultat de cuvîntul plîngăreț și ceru telegrama, ca s-o citească și să le demonstreze că n-avea pic de haz. Într-adevăr, n-avea nici un haz. Ce văd ăștia atît de original că băiatul lor le cere voie să facă o petrecere acasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
merg unele lucruri pe lume; în al doilea rând, avea un cu totul alt caracter decât mai înainte, adică ceva sfios, vag, de domnișoară de pension, câteodată fermecător prin originala ei zburdălnicie și naivitate, uneori sfios și gânditor, mirat, neîncrezător, plângăreț și neliniștit. Nu: acum în fața lui hohotea și-l înțepa cu sarcasmele ei caustice o ființă neobișnuită și surprinzătoare, care i-a spus de-a dreptul că niciodată, în inima ei, n-a avut altceva pentru el decât dispreț profund
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]