214 matches
-
ce la momentul respectiv i se păruse ciudat. — Dar în mod cert nu de patruzeci și...? Nu, zise Barney. Mai tânără. O zise pe un ton oarecum ezitant. — Nu ești foarte exact, zise inspectorul. — N-am ce face, îi replică plângăreț Barney. Vezi o femeie undeva în fundul unui puț imens și gri, cu un val de ciment plescăind peste ea, și zău că nu te-apuci s-o întrebi ce vârstă are! — Aici ai dreptate. înțeleg foarte bine, dar dacă ți-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
ceea ce am auzit, imaginat, dedus, eu, cronicarul, voi alcătui ad usum Delphini următoarea narațiune, cât de cât obiectivă, pe care la un moment dat mă tem că o voi Înlocui, fie cu propria mea tăcere, fie cu propria mea voce plângăreață. Curând după plecarea lui Daniel, un observator, Cătălin, după unele opinii, Gimmi după altele, ar fi atras atenția colectivului asupra pericolului pe care Mihnea Îl reprezenta pentru ei toți, atât prin mersul lui debusolat, de colo-colo, cât și prin tentația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
toți. Aveau să-l omoare. Avea să moară, pur și simplu. Lasă-mă-n pace. O să mi se facă rău. Lasă-mă-n pace, lasă-mă-n pace, lasă-mă-n pace... — Of, bine, spuse Pinky și plecă. Era foarte plângăreț în ziua aceea, nu-i așa? Cine s-ar fi gândit că va avea vreodată curajul să plece de acasă și să se urce într-un copac? Pentru scurt timp, fratele său dăduse dovadă de caracter și acum dădea înapoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
din zbor. — Da, și eu ar trebui să o șterg, spuse, luându-și geanta. Faină haina, Sam. Mă lăfăiam de plăcere, În timp ce figura lui Jeff indica o dezamăgire profundă. — Ei, haide, mai stați la un pahar, zise cu o voce plângăreață. E rândul meu să fac cinste. Am observat că, deși invitația ne era adresată amândurora, ochii lui o fixau pe Rachel. — Scuze, Jeff, dar sunt foarte obosită. Am luat un căuș plin cu mini-cutii de chibrituri de un verde pal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
și de Mopsy, care, evident, neavând nici o idee originală, se mulțumește să execute ceea ce i se ordonă. —Gata, mi-ajunge, zice Davey. Mă duc să mă culc. —Davey, te rog eu, nu mă lăsa baltă, îl implor pe un ton plângăreț. Ideea scăldatului la miezul nopții îmi pare dintr-odată nemaipomenită. Este o noapte minunată și apa era după-amiază destul de caldă, iar acum trebuie să fie numai bună. Dar nu vreau să fiu ca măgarul între oi în mijlocul acestor tăntălăi idiotizați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
Vreme mai este destulă, făcu Bumbu mai șovăitor, că pământul încă nici nu s-a spălat bine de rugina zăpezii. Bătrânul Iuga nu voia să se arate impresionat, deși cele auzite nu-i plăceau deloc. Firește că arendașul, fricos și plângăreț cum i-e firea, mai umflă realitatea. În orice caz prevederea nu strică. Porunci logofătului să înceapă de mâine chiar încheierea învoielilor și într-o săptămână să isprăvească cu toți. Renunță la modificările meditate. Dacă oamenii sunt învrăjbiți, le-ar
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
pentru că am pățit multe în viață și m-am izbit de multe. Băgați-vă mințile-n cap, potoliți-vă, că numai așa puteți trăi! Din șovăirea tăcerii următoare, numai peste câteva clipe se desprinse, ca un suspin al tuturor, cuvântul plângăreț și umil al lui Ignat Cercel, aflat în primele rînduri: ― Decât așa trai, tot mai bună o fi moartea! Glasul lui încurajă altele, când ici, când colo: ― Mai bine omorîți-ne, să scăpați de noi! ― Ori că mori de foame, ori
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
venit tot satul, cu cățel, cu purcel! zise Miron calm, cercetând fețele, parc-ar fi vrut să vadă cine lipsește. ― De, cucoane! răspunseră câteva glasuri nesigure, între care bătrânul Iuga recunoscu pe al lui Ignat Cercel, zărindu-i chiar mutra plângăreață undeva, fără să-l intereseze însă, ci numai ca o fulgerare a conștiinței. Trecură câteva clipe. Pauza păru tuturor nesfârșit de lungă. Pe urmă, brusc, Miron Iuga strigă poruncitor: ― Cine v-a chemat pe voi aci, să-mi stricați straturile
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
toate!... Nu ni-e frică nouă de armată!... Cu furcile o să-i alungăm, dacă vin asupra noastră!... Nu mai răbdăm, fraților!... Puneți mâna pe topoare!... Femeile țipau mai vârtos ca bărbații. Anghelina lui Nistor Mucenicu, atât de amărâtă și de plângăreață, cu copilașul în brațe, zbiera ca o năucă, cu ochii ieșiți din orbite: ― Mi-au ucis bărbatul în regimentele lor și tot nu le ajunge, mînca-i-ar cîinii! Mînca-i-ar toate relele și boalele! Arde-i-ar focul iadului cum mi-au
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
și cotonogim ici-colo! Pământ de pomană nu se află nicăiri! Ori îl plătești cu bani, ori cu altceva, dar fără plată nu se poate! ― Nu ni-e frică nouă nici de armată, în zadar ne batjocorești! mormăi Ignat cu glasu-i plângăreț. Dar dacă vine, trebuie să știm ce facem! ― Nici n-ar trebui să ne fie frică, urmă Petre, că armata vine numai să ne sperie! ― Așa-i, Petrică! strigă Toader Strîmbu mânios. N-au voie să ridice armele asupra noastră
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
din plastic subțire. Era cei mai mare dintre noi și ne putea bate pe toți. De asta era șeful, cu toate că era cam țigănos. Pe cât era Mimi de mare, pe-atât era frati-su Lumpă de bicisnic: un smolit mucos și plângăreț, care orăcăia din te miri ce și de aceea i se zicea Simfonia în Do Major. Trebuie să fi avut vreo patru ani și era cam înapoiat mintal, abia bolborosea trei vorbe. Luci, care era de fapt numit Luciosu, așa cum
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
deci, trebuia să-i dezmintă această presupunere. — Hattie... draga mea Hattie... eu am urmărit numai binele tău, am încercat să procedez cu precauție și justețe... nu a fost ușor. La aceste cuvinte, vocea lui John Robert căpătă un ciudat ton plângăreț, dictat de mila de sine însuși. — Sunt convinsă că ai avut cele mai bune intenții și că mi-ai dorit binele, răspunse Hattie cu ceva mai multă blândețe în glas. — Oh, Hattie, dacă ai ști... — Ce să știu? Cât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
dar John Robert nu-și putea da seama dacă de emoție sau de lacrimi. Un moment, rămaseră amândoi tăcuți. După un timp, Hattie se relaxă, își frecă ochii și își arcui spinarea, părând doborâtă. Rosti pe o voce posomorâtă, aproape plângăreață: — Deci nu vrei să te gândești la mine... așa cum voi arăta în viitor. Nu. Prefer să nu știu... nimic din ce se va întâmpla mai târziu cu tine. — Și asta numești dragoste. Ești lipsit de orice simțire... de orice sentiment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
îmbrățișarea lor, s a dus spre prispă, s-a așezat cu gesturi și icnet bătrânești și, după ce i-a privit pe rând, a deschis vorba: Păi, cum să fie? Ca la orice examen... Lume multă - cu cățel cu purcel - agitată, plângăreață, disperată, nedormită, nemâncată... Ca în Iad. Și tu ce ai făcut? - a întrebat Maranda. Am făcut și eu ce a făcut toată lumea. Adică? - a întrebat nerăbdător de astă dată, Toaibă. Adică am dat lucrări scrise și pe urmă o comisie
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
Ce se petrece? Îi Întrebă Romero, puțintel cam supărat de atîtea rîsete. — Bobby ne cere voie să-și serbeze bacalaureatul organizînd o petrecere acasă. Nu văd unde-i hazul, sincer vă spun. — Citește biletul. — Nu, mulțumesc. Au!... — Ține, citește, rotofei plîngăreț... Rotofeiul Romero se simți insultat de cuvîntul plîngăreț și ceru telegrama, ca s-o citească și să le demonstreze că n-avea pic de haz. Într-adevăr, n-avea nici un haz. Ce văd ăștia atît de original că băiatul lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
supărat de atîtea rîsete. — Bobby ne cere voie să-și serbeze bacalaureatul organizînd o petrecere acasă. Nu văd unde-i hazul, sincer vă spun. — Citește biletul. — Nu, mulțumesc. Au!... — Ține, citește, rotofei plîngăreț... Rotofeiul Romero se simți insultat de cuvîntul plîngăreț și ceru telegrama, ca s-o citească și să le demonstreze că n-avea pic de haz. Într-adevăr, n-avea nici un haz. Ce văd ăștia atît de original că băiatul lor le cere voie să facă o petrecere acasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
liniștită. Chipul lui ciudat era gânditor, pe măsură ce celălalt povestea amănunțit Manifesta un interes nețărmuit Când povestea se termină, puse întrebare după întrebare. Fiecare răspuns părea mai degrabă să nască noi întrebări. Meewan spuse în cele din urmă, pe un ton plângăreț: - Excelența voastră, n-am nici o îndoială că oamenii noștri au dat o aparență cât se poate de bună capturii pentru a apărea mai buni în propriii lor ochi. Ei revendică dreptul de a-l fi capturat în timp ce intra în clădire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]
-
aruncat o privire ironică și trufașă, de parc-ar fi spus: „Știi ce, las-o baltă cu rahaturile astea...“ Era ca și când sub dis perarea ei circumstanțială încă ar fi subzistat o mare putere întunecată. Imediat, însă, a revenit la tonul plângăreț de mai-nainte: „Ce spui, îmi pui o pilă? Pot să sper ceva?“ I-am explicat că sunt un amărât de funcționar, angajat de două luni acolo, că n-am nici o legătură cu nimeni din conducere. Era purul adevăr. N-
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
pe femeia nevinovată. Știi cumva să-mi spui pe loc cum sunt pregătite? —Vegetarian, îl asigură chelnerița, așa cum scria și în meniu. Dar vinetele sunt prăjite în unt? Se folosește grăsime lactată la preparare? —Să întreb? spuse chelnerița cu voce plângăreață. —Se poate să-mi aduci doar o farfurie cu legume tăiate? Morcovi și castraveți cruzi? Așa ceva? Fusese o nebunie din partea lui Karin să propună ieșirea și din partea lui s-o accepte. Carnea de vită cu broccoli suna minunat, o cură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
-s cămășile?“ - l-am Întrebat. „Ce-ai făcut cu ele? Știu precis că ți-am pus șase, doar nu le-oi fi pierdut. Unde sînt?“ - am zis. „Ah, mi le-au luat, mi le-au luat“ - a zis cu glas plîngăreț și-a Început să bată cîmpii și să aiureze, Înțelegi... „N-au decît să le țină! M-au sărăcit și m-au distrus, bestiile, mi-au supt sîngele, n-au decît să-mi ia și ce mi-a mai rămas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
era dat pe spate, cu un zuluf mărunt la ceafă. Purta un papion maro, o haină cu revere maronii lungă pînă la genunchi, pantaloni negri strîmți și pantofi maro din piele întoarsă. Avea un accent molatic și pronunța vocalele oarecum plîngăreț. — Sînteți nou-venit în locurile astea, nu-i așa? — Da, i-am răspuns. — Am venit să vă ajut. Puteți să-mi spuneți Gloopy. Presupun că nu aveți încă un nume. Vă însoțește cineva? I-am zis că nu. — O să-mi arunc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
muzică aveam pe-atunci! Cînd mi-am dat seama că nu are simțul sacrului în afară de muzică, l-am făcut organist. De atunci el a tot avansat, și eu... eu am intrat în declin. Presupun că remarci o undă arțăgoasă și plîngăreață în vocea mea? — Da. — Atunci, încearcă să înțelegi de ce. Toți acești profesori și artiști și șefi de departamente au devenit mari și tari rupînd bucățele din religia care i-a vindecat și le-au pus laolaltă formîndu-și propriile religii. Acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
aurii, și cu un geam care se pătase în interior de mucegai odată cu trecerea anilor. O femeie măruntă, cu un nor zburlit de păr cărunt, îi deschise ușa. — Robert e jos, în spălător, Duncan, îi zise ea pe un ton plîngăreț. Intră și așteaptă-l. Thaw păși într-un hol de mărimea unui dulap, intrînd apoi într-o cameră plină de mobilă, dar confortabilă și ordonată. înte garderob, dulapul de perete, masă și scaune rămînea un spațiu îngust. Rufele întinse la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
fermă și liniștită: — Te sfătuiesc să nu ieși pe ușa aia, Duncan. — Hopa! Nu ești în formă atunci cînd trebuie să recurgi la comenzi, zise Thaw, dar zăbovi. De ce să nu ies pe ușa asta? întrebă el pe un ton plîngăreț. — Pentru c-ai face mai bine să nu, spuse Drummond, ducîndu-l din nou în bucătărie. Sînt slab, zise Thaw așezîndu-se pe un scaun lîngă foc. Nu, lua-m-ar naiba! țipă el, sărind în picioare. De ce să îngădui să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
aceea..." Așeză pe noptieră micul revolver nichelat, pe care-l luase de la Patricia Hardie. Nu adormi cu adevăratelea. Fu cuprins de o somnolență, ca o oboseală copleșitoare, prin care răzbăteau unele zgomote. Zgomote care se rezumau la o litanie monotonă, plângăreață, sunetul propriei sale voci înregistrate, care repeta fără încetare: Nu-s bun de nimic. Nici o fată n-o să vrea să se mărite cu mine. Lumea mă urăște. La ce bun să mai trăiesc? Nu-s bun de nimic. Nici o fată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]