5,484 matches
-
juvenaliile se-ntrec tot mai sfioase, Crăciunul vine, Doamne,-s fericit! Sufletul cărnii suspină În taină, adventul sfielnic se plimbă-n calești, Într-un bob de tămâie Ajunul se-ascunde, În postul cel negru mă duc să mă nving... Dacă plânsul e sângele vârstelor, ce este atunci albul din privirea nopții? Pe sub pielea ta, ah, sosește ecoul, ca un tren ticsit de Întristare, cu macazul inimii ascuns de-un acar beat de iubire, cu podul inimii fracturat și supus! Zăpada iscălește
EVANGHELIA INIMII ANOTIMPURI Jurnal de poet. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Theodor Răpan () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1553]
-
mai mir de nimic. Joo Își plecă fruntea mormăind ceva fără Înțeles. Ochelarii Îi ascundeau privirile. Numai botul Încrețit de timpuriu i se mișca nervos, nemulțumit. Pavilioanele urechilor Îi tremurau de furie, transmițând tremurul ochelarilor cu rame minerale. Era de plâns, dar nu merita cercetarea mea. Chiar nu știi nimic? l-am zgândărit din nou. Joo tăcu. Își afundă mâinile În buzunarele cauciucate ale halatului, scoțându-și o țigară. Buzele se deschiseră nervos, dezgolind la iuțeală dinții Îngălbeniți și lacomi s-
Joo. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1550]
-
amuți oleacă, dacă ar fi posibilă, acum, reproducerea feței lui Michel Simon la funeraliile lui Fernandel. Clovnul care plânge e, pesemne, cel mai întristător spectacol. Mutra urâtă, dar bonomă sau comică, a lui Simon se transfigurează, într-o doară, prin plânsul ăsta fără lacrimi, prin hohotul inaudibil, printr-o sluțenie care cere milă. Nu, însă, pentru că e... slută, ci pentru că-și trădează rolul, - ce este unul de bufon; că și-l trădează lamentabil. Și Rigoletto și-l trădează, iar hohotind, e
Gheorghe Grigurcu în dialog cu Șerban Foarță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/8941_a_10266]
-
largile vase cu pânze umflate de vânt de îndoieli de iluzii pe puntea vaporului cu nume tristețe te bucuri de ceasul din urmă al zilei de întâiul din noaptea ce se năpustește asupră-ți cu vocea copiilor rămași nefecundați cu plânsul din zid al lapidaților cu suspinele femeilor părăsite într-un port îndepărtat pe fluviul lipsit de maluri visezi mulțimi regate mari și secte sesam al unei lumi ce nu revii hoarde de mâl oștiri de trestii triburi de branhii și
Poezii by Ion Cristofor () [Corola-journal/Imaginative/9676_a_11001]
-
nopții de dragoste. XXVII. Altceva ne trebuie ! Am șters-o în goană din dragostea asta cumplită ca și de dragostea de sine, de altfel. Dar de când lumea-i lume n-am jucat cum mi s-a cântat și hohotu-mi de plâns plin de trufie era și mersul meu din rău în mai rău mă făcea nebun de bucurie sub bolta cerului pur. XXVIII. De la Ana la Caiafa Pe măsură ce otrava ori aghiasma își face efectul cel bun îți spun fără vlagă sau
Poezii by Mihai Minculescu () [Corola-journal/Imaginative/9701_a_11026]
-
a lui Boris Vian. Sincer, și eu aș fi vorbit despre budă, făcându-mi timp să rumeg așa un divorț. Și poate că aș fi luat-o și eu razna Într-un lamentabil picaj de idei copilărești doar ca să evit plânsul, care „nu dă bine”. Dar toate astea, Într-un nor alb ca În benzile desenate, Într-un plan secund. Gospodinov reușește să construiască un personaj cu acel nor deasupra capului, oferindu-ne cumva, intim, ceea ce Îl roade cu adevărat Într-
ALECART, nr. 11 by Vlad Tundrea () [Corola-journal/Science/91729_a_92887]
-
îndreptare, înseamnă că este de la Dumnezeu. În legătură cu aceasta, scriitorul filocalic Teodor al Edessei învață: „Vrăjmașul vieții noastre, diavolul, micșorează păcatele noastre prin multe gânduri, și adeseori le acoperă cu uitarea, ca micșorându-se ostenelile, să nu ne mai gândim la plânsul pentru greșeli. Noi însă, fraților, să nu uităm de greșelile noastre chiar dacă ni se pare că prin pocăință ni s-au iertat. Ci să ne amintim necontenit de păcate și să nu încetăm a plânge pentru ele ca să câștigăm smerenia
Doctrina despre păcat în scrierile filocalice. In: Editura Teologie și Viaţă by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/136_a_139]
-
păcat, avem nevoie de multe rugăciuni însoțite de pocăință sinceră și de lacrimi, căci „pot și lacrimile a stinge focul cel aprins al păcatelor...și pe cât de mare este pedeapsa dată râsului și petrecerii, pe atât de mare ușurare aduce plânsul necontenit”<footnote Sf. Ioan Gură de Aur, „Cuvânt la sfinții mucenici”, în vol. „Predici la sărbători împărătești și cuvântări de laudă la sfinți”, pp. 453-454. footnote>. Tot în acest sens, Cuviosul Nichita Stithatul adaugă: „...trebuie să curățim întinăciunea care a
Doctrina despre păcat în scrierile filocalice. In: Editura Teologie și Viaţă by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/136_a_139]
-
ce știa acea rusoaică cu două zile înainte ce se va întâmpla?!... În zilele următoare am scris „Rugăciunea” care a devenit, până la urmă, „Ruga” următoare... RUGĂ Eminescu, tatăl nostru Pe Tine, nouă redă-ni-te! Sfințit este numele tău De plânsul atâtor fecioare... Facă-se voia ta Cât speranța în tine nu moare... Vie împărăția ta De la Tisa până la soare răsare Pâinea cea întru ființă Dospită de-atâtea lacrimi amare Dă-ne-o nouă astăzi Când plouă cu soare. Și iartă
IN MEMORIAM – DOINA şi ION ALDEA TEODOROVICI [Corola-blog/BlogPost/93833_a_95125]
-
ca să-l interneze în casa lui de sănătate, fiind de acord să-i plătească din banii proprii 300 de lei pe lună pentru spitalizare. Tot ea mărturisește cum atunci când a auzit la masă că Eminescu înnebunise, Caragiale a izbucnit în plâns. Aflăm în capitolul 5, ,,Casa domnului și doamnei Slavici’’, după descrierea nepotului lor și alte surse că, din când în când, d-na Slavici mai dădea câte un anunț de închiriere a două odăi cu intrare separată în str. Piața
Premiile UZPR „ Eminescu, ziaristul ” ( I ) [Corola-blog/BlogPost/93824_a_95116]
-
înecat. Copilașul a murit din cauza că Sufi nu a avut grijă de el. “Am pierdut multe, dar cea mai dureroasă pierdere a fost când mi-am pierdut copilașul. Nu voi putea uita niciodată”, a spus ea în timp ce se înecă de plâns. După moartea primului ei fiu, a mai avut un copilaș pe nume Barat, care acum are 2 ani și o fiică, Zahra de 8 luni. Poate să se plimbe în burqa cu celelalte femei din familie în voie. Acum sunt
AFGANISTAN – TARA UNDE FEMEILE SE VAND [Corola-blog/BlogPost/94008_a_95300]
-
gleznă, cu piciorul drept însă retezat la jumătatea coapsei. (Evident, după atâtea scurtături greutatea corpului s-a diminuat considerabil.) - Vorbește, tu - zice el și pasează telemobilul soției. Dumneaei dă asigurări că totul va fi și bine, că... și izbucnește-n plâns. Bănuiam că a fost întrebată despre starea sănătății soțului. își revine cu greu. între timp soțul a transpirat abundent. E șters cu o batistă. Orișice pat are două tăblii. Una unde-i capul bolnavului, cealaltă unde-i sunt picioarele. în
Civilii dau buzna la Spitalul Militar by Anatolie Paniș () [Corola-journal/Imaginative/12216_a_13541]
-
mai mult? zice ea. Noi locuim totuși la etajul "4" și n-avem lift. El n-o aude. Se pare că iar a ațipit. Doamna se întoarce cu privirea spre fereastră și se pregătește poate de-un alt piculeț de plâns. Fiecare cu ale lui. Doamna, evident nu are pat. Și-atunci doarme în timpul nopților la picioarele soțului. Se încovrigă, colo șa, cum poate și cum se adună, și ațipește chinuit ca vai de lume. E loc destul întrucât picioarele soțului
Civilii dau buzna la Spitalul Militar by Anatolie Paniș () [Corola-journal/Imaginative/12216_a_13541]
-
mici statuete. Domnea o atmosferă rece, ambianța mi se părea rigidă, neprimitoare. Afară ploua cu nădejde, repetat în cursul săptămânii. Mă confruntam cu sfârșitul de toamnă, totul părând să evoce versurile bine cunoscute ale celui ce cântase în strofe melancolice plânsul încenușat al cerului. După o așteptare în răstimpul căreia îndrăznețul intrus care eram își găsise răgazul necesar acomodării cu mediul descris, ușa se deschise brusc, lăsând să-i pășească pragul un omuleț rotund și îndesat, de pe a cărui mască de
O întâlnire ratată, Ion Minulescu by George Radu Bogdan () [Corola-journal/Imaginative/12407_a_13732]
-
nevăzut o nouă viață umilă. Un os într-un muzeu descriind / curbe de sânge în spațiu. // O monedă ce n-a capitulat / nici în osânda trândăviei. // O, moarte, dezaprobare tăcută / a tot ce-am făcut / și totuși armonie, lucire / de plâns etern. // Tu nu cauți trofee niciodată, / căci biruința ta-i absolută / și fără dovezi. // Zadarnic s-a umplut cimitirul / cu morți pe jumătate culcați / în alcovuri de piatră, / îngânând cântecul celor vii, / privighetori de tămâie. // Zadarnic mâinile lor de argint
Poetul Gheorghe Grigurcu by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/12330_a_13655]
-
un lucru și mai uluitor: prin geamul de la capătul coridorului familiei Popescu nu se vedea numai pur și simplu vechea piață de pește, ci și personajele care, odată cu începutul zilei, au început s-o populeze. Și domnul Răpițeanu izbucni în plâns, când își văzu răposata mamă târguindu-se cu un vânzător. Fu atât de mișcat, încât i se făcu rău și căzu lat. - Să nu ne învinovățească pe noi că l-am omorât cu geamul tău! îi șopti la ureche soția
Geamgiul by Gheorghe Schwartz () [Corola-journal/Imaginative/12496_a_13821]
-
preaBlândul Mire Miel. Pe unde rosteai ruga e gol de turle-acum întorși în sine magii le pipăie prin fum îndreaptă trista cruce spre sânii grei pe rând până le simți sudoarea de smirnă rourând pe fața mea în febră. Cu plânsul meu ridic îmi sprijin ochi și tâmplă în ghimpe/spine/spic, cu mâinile tăcerii mă ții de subțiori și mâinile sunt aripi cu pași pierduți mă zbori deasupra pătimirii. Tăciuni vrăjiți ne țin înveșnicind durerea polenul plânge-n crin. Plângând
Poezie by Horia Zilieru () [Corola-journal/Imaginative/12466_a_13791]
-
mai sunt rămân o viziune Și deodată îmi apar mie însumi. Apoi sunt mersul celui ce a visat. Vine gemând la mine dimineața Și în locul brațelor are tentacule, Mă ia în ele, mă suge și mă leagănă. Ce vreme de plâns cu sughițuri. Chiar de primul ceas al zorilor îmbătat Arunc de pe spinare gândul vieții Așa cum mi-a fost dată, Și într-o altă viață, limpede, cum se zice, Ca lumina zilei, îmi car Inima, ficatul, rinichii, sexul, ochii, Numai spiritul
Poezie by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/12398_a_13723]
-
i-a respins. Cu ei în fără ei în duh adaos în mine ard zidit altar și naos Până unde vederea mi-e trimis. îmi e vederea asta fără pată Deși în agonie e purtată, Adună-n ea minunile din plâns, Dorințele ca pietre, și din ele Face statui, din umbra pe podele, Din țestele ce peste vis le-am strâns. E dimineață dar e încă noapte, Aud mișcarea sferelor în șoapte Din altă zi abia la început. Sunt formele de
Poezie by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/12398_a_13723]
-
acel moment sună telefonul. - Doamna Dinuța Marinescu? - La telefon. - Aici doamna Angelina Jianu... - Jianu...? - Poate deranjez... Da, doamnă, sunt soția fostului dumneavoastră... Aici vocea se întrerupse. Persoana de la capătul firului își suflă nasul. ...,sunt văduva lui Jiji! - exclamă, izbucnind în plâns. - Nu înțeleg. Veniți-vă în fire, doamnă! Câteva clipe nu se auzi decât o smiorcăială. Doamna Marinescu începu să priceapă: "Așadar asta e ultima doamnă Jianu?!" - Da, doamnă, soțul meu, Jiji, ne-a lăsat, s-a prăpădit acum două nopți
Proză by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/12358_a_13683]
-
altarului cu cealaltă lumânare pâlpâind între mâinile împreunate pe piet. în străduța alăturată doi zidari lucrau la renovarea unei case vechi. La un moment dat doamna auzi bulgării de moloz aruncați de la etaj pe jghiabul de lemn și izbucni în plâns. Se rugă apoi multă vreme, într-o șoaptă întretăiată de suspine. Către ceasul prânzului, Sfântul Petru coborî din Porțile împărătești, veni lângă ea și o mângâie pe cap: "Ridică-te, roaba Domnului - îi zise cu vocea lui baritonală. Ruga îți
Proză by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/12358_a_13683]
-
cu lumina albă a sfîrșitului de august pe foaie, cu sufletul împrăștiat pe acoperișurile și pereții caselor zărite prin geamul zgîriat fin! Aș umbla-n neștire pe străzi, aud un fel de murmur fără cuvinte-n mine, ceva ca un plîns ce nu știe cum să-nceapă. Ascut creioanele c-o lene încîlcită-n melancolie, frazele se încheagă greu. Să nu faci nimic, să privești la infinit lumina, doar atît, ca o rugăciune. Îmi aduc aminte. Dar pînă și a-mi aminti
“În dulap erau hainele lui mama și el s-a îndrăgostit de ele!” by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13299_a_14624]
-
pierdută deodată și moartă cu mult înainte - cîntec cu cîntec cuvînt împreună - împreună cu vîntul inimă-albastră - pe inima goală am cîntat, eurydike frumusețea și vlaga... prea omenește/ prea pieritoarele linii frumusețea și vlaga în cîntece din care fugea mereu vestitorul cu plînsul - cu dragostea/ din cîntec în cîntec m-am trezit pe noian de cuvinte inimă goală în inimă-albastră dragostea nu m-a învățat plînsul plînsul nu m-a învățat dragostea - născut ca să văd și să uit ce-am văzut - m-au
în cîntecul singur by Mircea Cau () [Corola-journal/Imaginative/13794_a_15119]
-
vlaga... prea omenește/ prea pieritoarele linii frumusețea și vlaga în cîntece din care fugea mereu vestitorul cu plînsul - cu dragostea/ din cîntec în cîntec m-am trezit pe noian de cuvinte inimă goală în inimă-albastră dragostea nu m-a învățat plînsul plînsul nu m-a învățat dragostea - născut ca să văd și să uit ce-am văzut - m-au rotit numai din poveste-n poveste în poveste uitucă cuvînt de la facerea lumii/ cuvînt ziditor de bieț cîntăreț cu țthera: ale tale sunt
în cîntecul singur by Mircea Cau () [Corola-journal/Imaginative/13794_a_15119]
-
prea omenește/ prea pieritoarele linii frumusețea și vlaga în cîntece din care fugea mereu vestitorul cu plînsul - cu dragostea/ din cîntec în cîntec m-am trezit pe noian de cuvinte inimă goală în inimă-albastră dragostea nu m-a învățat plînsul plînsul nu m-a învățat dragostea - născut ca să văd și să uit ce-am văzut - m-au rotit numai din poveste-n poveste în poveste uitucă cuvînt de la facerea lumii/ cuvînt ziditor de bieț cîntăreț cu țthera: ale tale sunt doar
în cîntecul singur by Mircea Cau () [Corola-journal/Imaginative/13794_a_15119]