476 matches
-
Cântatul ei la ceruri, la scenă, la crâșmă este nădejdea, permanenta ei înfrățire cu cântecul românesc, cu veacurile... Cu obârșia! Și mai ales cu dumnezeirea, care, încă ne mai ține!!!” (ibid. p. 92) Toți Munții noștri poartă în pântecele lor, plămada sfintelor și mucenicelor Altare. Toate câmpiile noastre poartă în sânurile lor busuiocul sfintelor moaște ale biruitorilor daci. Toate văile și vâlcelele noastre și-au țesut covoarele verzi din vinul jertfei falnicilor flăcăi ai Neamului. Toate Apele creației, poartă în scutecele
REGINA CÂNTECULUI POPULAR ROMÂNESC de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1102 din 06 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361576_a_362905]
-
externă, nici un context conflictual de orice natură, nici o situație dramatică așternută general, dar vremelnic peste țară, nici un alt rău în sine, nu poate smulge comunitatea prezentă din rădăcinile ancestrale ale Națiunii sale, fiindcă rădăcinile ei ontologice își trag seva din plămada teologică a Creației dumnezeiești, care în comuniune cu Ziditorul, dă valoare, sens și veșnicie vieții Omului, vieții Familiei, vieții Națiunii și desigur bucurie și admirație Creatorului. Lumina neînserată din sufletele credincioșilor de azi abia mai pâlpâie într-o sclipire lină
SUCCESUL PREALEŞILOR NOŞTRI POLITICIENI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 703 din 03 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351661_a_352990]
-
pregătirea rolurilor, același respect pentru replică, iar în ultimul timp aceeași rigurozitate ca regizor. Un senior al scenei, Radu Beligan este o personalitate unică, irepetabilă, așa cum în „Tabelul lui Mendeleev", elementele descoperite de-a lungul timpului reprezintă un unicat în plămada Naturii. El este unic dacă-l privim și ca personalitate artistică, și ca om. A iubit întotdeauna teatrul. Cu patimă. Cu tenacitate. Așa cum afirma, în volumul "Note de insomniac", "Iubesc teatrul, care este arta de a povesti opozițiile. Teatrul te
RADU BELIGAN, UN SENIOR AL SCENEI ROMANE! de GEORGETA NEDELCU în ediţia nr. 400 din 04 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346625_a_347954]
-
Autorului Ion IANCU VALE AȘTEPTAREA LUI HRISTOS E iarăși Paști, aicea, pe Pământ, În suflete, în aer și-n cuvânt. E iarăși Paști, Hristos a înviat Ca niciodată mai hulit și-nsângerat. Căci răii vor să ne lipsească de Hristos, Plămadă din Dumnezeiescul Os Și stau la pândă, cocoșați de ură, În buncăre de aur și de zgură. Fiindcă nu-i lasă prin a Lui Nemoarte, Spre moarte omenirea să o poarte Și Îl împroașcă cu vorbe și înscrisuri, Otravă adunată
LIRICĂ PASCALĂ 2012 de GEORGE ROCA în ediţia nr. 469 din 13 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351164_a_352493]
-
jurnalelor, urma să îmi aducă noi și interesante aspecte de pe un tărâm pe care nu pot călca mulți oameni. Dar mai mult, din această carte doream să deslușesc printre rânduri câte ceva din resortul interior al unei persoane alcătuite dintr-o plămadă deosebită, aceea a unui om născut pe meleagurile României, prin vene curgându-i sânge de evreu, construit parcă după tipare cocepute de americani, în piept o inimă în care încape dragostea de semeni de pretutindeni, dar rămânand un român adevărat
HERMAN VICTOROV: „DIN VIAŢA UNUI OM OARECARE” de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 826 din 05 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345683_a_347012]
-
în Roma antică, să se îndrăgostească de ea Ovidiu și apoi să o cânte în versuri din îndepărtatul său exil. Sau, să treacă cu pași melancolici, coborâți din alte lumi, pe culoarele vreunui castel medieval, dându-le în șoapte, trubadurilor plămadă visurilor de iubire, făcând astfel zidurile cetății să se îndrăgostească de umbra iubitei lor. Dar a fost așa, să se nască în România, cu sufletul acesta dincolo de timp. Și atunci, i-a fost dat să se îndrăgostească ea de Eminescu
LA MULTI ANI, LUCIA OLARU NENATI! de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 782 din 20 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352021_a_353350]
-
la acest concurs vor fi publicate , din inițiativa jurnalistului George Roca, din Sydney, Australia, într-un volum care va fi lansat la toamnă. ----------------------------- Cristina Iliescu http://www.scoalaedu.ro 1 iunie 2011 *** Eseul Tatianei Ștefan: România mea: „Purgatoriu și paradis, plămadă de țărână și veșnicie...” Îmi iubesc patria și o port mereu în inimă. Mi s-a implantat adânc în suflet de când întâia dată am văzut lumina mângâietoare, când am respirat lacom prima gură de aer miraculos și dătător de viață
INTERVIU CU TATIANA ŞTEFAN de GEORGE ROCA în ediţia nr. 318 din 14 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356364_a_357693]
-
gurii cu un tremur des/ Plimbându-se pe aburi de eres.// Mă uit în jos și tot pe el îl văd/ Plimbându-se pe aburi de prăpăd;/ Înmărmurind de ce-i e dat să vadă,/ S-ar lepăda de propria-i plămadă.// Mă uit în ochii lui făcându-mi cruce./ Îi văd pe zare umbra cum se duce..”. Poziția tragică a omului în raport cu universul cosmic, viața și moartea, atitudinea în fața evenimentelor majore ale existenței, dorința de a atinge absolutul , iată, numai câteva
MAI ŢIN DE VORBĂ CLIPA de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 435 din 10 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354792_a_356121]
-
-n pioneze Le-am prins cu fir de sânge-ntr-un altoi Sărmane germinări în antiteze Cu pânza de ''Blue Spider'' sideral Mi-ai învelit cuvântul în tăcere Mă-ngroapă în mormântul ideal Deosebirea dintre cele două sfere Eu din plămadă de lumină vin Să te aprind cu dăruirea mea Tu ,în noianul de-ntuneric și venin Mă chemi și vin că sunt aripa ta Referință Bibliografică: Blue Spider / Violetta Petre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 244, Anul I, 01
BLUE SPIDER de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 244 din 01 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356153_a_357482]
-
un răgaz mi s-a insinuat în viață! Trăiesc o sincopă? Când și cum s-a întâmplat? „Bate ora-n alt tărâm,/ Zile, nopți trec, eu rămân...” Dincolo de Mirabeau e viitorul așteptat, jinduit de-atâta vreme? Adică să ies din plămada smolie?! Adio cernie, pâcloasă și rece așteptare?! Rămas-bun nemișcare silită, formă-mpietrită! Cum?! Podul să dărâme hotarul, să-nalțe în mine speranța de-a fi? Să mă-mpingă spre cer și spre soare? Să mă-nvețe la tot să tresalt
CAPTIV de ANGELA DINA în ediţia nr. 1990 din 12 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370902_a_372231]
-
când aripi mari posed și urc cu ele? Cum să-ncetez să sper avid, când pururi al împlinirii cer prinde contururi? De ce să fac popas printre dezastre când știu ce semne las iubirii voastre? Și cum să nu încep altă plămadă când nu mă mai percep ca pe-o monadă? Pot să nu stau vibrând pe-orice răscruce când către țel, cântând, soarta mă duce? De ce să nu-ndrăznesc mai mult întruna, când viața o iubesc ca-ntotdeauna? Durerile se-ntunecă
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1786 din 21 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369883_a_371212]
-
Toate Articolele Autorului Din glasul tău de cer, eu sorb lumina Născută din ecoul de-nceput, Ce-a despărțit finitul și eternul, Când noaptea-n zi s-a prefăcut. M-ai adunat în palme din țărână Și-ai frământat încet plămada mea, Să mă asemăn cerului fără risipă, Prin focul ce adânc respiră-n ea. Trec clipe veșnice în grabă, toate Doar una-aș vrea să o cuprind, Știu când se vor scurge-ale mele, poate Dintr-o fărâmă, un infinit o să
GLASUL LUMINII de DANIEL DAC în ediţia nr. 2125 din 25 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369989_a_371318]
-
Acasa > Versuri > Istorie > PLĂMADA NI-I NESTRĂMUTATĂ! Autor: Gheorghe Pârlea Publicat în: Ediția nr. 1807 din 12 decembrie 2015 Toate Articolele Autorului Motto: Trecutul e maleabil și flexibil, schimbător pe măsură ce memoria noastră interpretează și re-explică ceea ce s-a întâmplat. (Peter Berger) * Ce zisa-ți
PLĂMADA NI-I NESTRĂMUTATĂ! de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 1807 din 12 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370270_a_371599]
-
ei duhu-n goană? * Credința asta e-n zadar, Nu-i demnă de vreun adevăr Clădit temeinic, după har - E-o vorbă spusă în răspăr. * Niciun popor nu-și smulge vițe Din stânca înrădăcinată Spre a le țese-n alte ițe - Plămada ni-i nestrămutată! * De ziserăți c-aș fi roman, Eu zic că-s dac, că sunt de-aici Mai dinainte de Traian, De când Carpații erau mici. Și urlă lupul cel din steag În sângele-mi netulburat: “Nu ești în Dacia pribeag
PLĂMADA NI-I NESTRĂMUTATĂ! de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 1807 din 12 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370270_a_371599]
-
-s dac, că sunt de-aici Mai dinainte de Traian, De când Carpații erau mici. Și urlă lupul cel din steag În sângele-mi netulburat: “Nu ești în Dacia pribeag, Nu ai Istorie de dat!” * Foto: Luptător dac (Gabriel Tora) Referință Bibliografică: PLĂMADA NI-I NESTRĂMUTATĂ! / Gheorghe Pârlea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1807, Anul V, 12 decembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Gheorghe Pârlea : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului
PLĂMADA NI-I NESTRĂMUTATĂ! de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 1807 din 12 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370270_a_371599]
-
a pus surâsuri-muguri de creație în barba Moșului din Vetrele serafice ale Carpaților. Am găsit bătrânii stropi de soare prinși în zâmbetele străbune de sânge, ce scânteiază-n urmele pașilor lui Iisus Hristos. Am îngenunchiat pe țărâna caldă, ca o plămadă de cer în care s-au cuibărit sceptruri și coroane voievodale, atârnate doar de poala veșniciei Celui Preaînalt. Am simțit cum crește-n trupul meu licăr de floare, din mireasma sublimelor Fecioare, care au rămas în frumusețea vie a martiriului
VOCAŢIA SCRISULUI – POEMUL LIMBII ROMÂNE de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/370274_a_371603]
-
Lui Nichita Ninge cu cerbi peste sate, bătrâne nuntă de vișini se rânduie-n cer ca un priveghi pe altare străbune se tânguie ochiul geruind lerui-ler clopot de iarbă părelnic mai bate din'spre harfe de lut, bunăoară fântâni satul coace plămadă de-azur în cetate amirosind neostoite asprele mâini rupi maică pâinea, ulcica o umpli și țeși din iubire o pânză de in ce fulgere albe luminară pământul ? soldații de plumb ce spun ? nu mai vin ? s-ascunde noaptea-n ciute
COLIND TÂRZIU... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 235 din 23 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/354192_a_355521]
-
trăiește scriindu-și opera, așa cum un credincios își duce Crucea pe Golgota personală, cu toată teamă și bucuria sacrificiului de sine. Miere și fiere, alb și negru, taină și colbul clipei profane; întregul univers lingvistic pare a fi prezent în plămada paginilor, peste care, scriitoarea își prefira sintagmele. Nu mai știu un alt scriitor în viață, care să se apropie de cel de al 100-lea volum scris și publicat până astăzi. Cărțile Cezarinei, ele singure pot ține foarte bine raftul
CRONICĂ LA CARTEA VÂRFURI DE CRISTAL A CEZARINEI ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 312 din 08 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357027_a_358356]
-
Acasa > Versuri > Spiritual > VIȚA-DE-VIE Autor: Mihai Condur Publicat în: Ediția nr. 310 din 06 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului Pământul n-a fost pământ El a fost o plămadă transparentă În care rădăcinile arborilor Formau coroane subterane. Pe acolo a trecut Omul, In fața lui creșteau munți de cristal Care-și topeau crestele tocmai sus în cer. Inimile acestora adăposteau Bulgări opalescenți prin care lumina picta Umbre răsfrânte în
VIŢA-DE-VIE de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 310 din 06 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357106_a_358435]
-
o floare Iar Vița de vie era mereu atât de aeriană Încât toți știau că rădăcinile ei Sunt în cer, și că de fapt ea , Vița-de-vie era, Ancora care lega cerul de pământ Care nu era Pământ Ci era o plămadă care avea pe ea Urmele unor neasemuite mâini. Referință Bibliografică: Vița-de-vie / Mihai Condur : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 310, Anul I, 06 noiembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Mihai Condur : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
VIŢA-DE-VIE de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 310 din 06 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357106_a_358435]
-
pentru că performează în a împături „proaspăt”, în pagini, ceea ce primește de la scriitori și scoate cărți ce ajung repede la cel ce le vrea și le caută. Destui sunt acei care iau mult din timpul pentru sine, dându-l spre alcătuirea plămadei cărților, în șiruri-șiruri ale cuvântului, apoi așteaptă și mai mult să aibă în mână cărțile, ca și cum mașinilor le e mai greu decât minții. Neastâmpărul scriitorului de carte, de a-și vedea rodul pentru care și-a pisat ce e sub
UN SIMPLU ŞI DEOPOTRIVĂ, FERM PRETEXT DE RESPECT de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1268 din 21 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/357342_a_358671]
-
fost mai aproape de Dumnezeu, este Isus: „Învățătura mea nu este a mea, ci a Celui ce m-a trimis pe Mine”. Iubirea, a spus Isus, va face să renască întreaga omenire, întreaga lume, va face o nouă generație, o nouă plămadă. Va aduce lumea mai aproape de Dumnezeu, pentru că „Dumnezeu este Iubire”. Aceasta este definiția perfectă și completă pe care a dat-o Ioan, „discipolul iubit”. El a spus: „Iubiților, să ne iubim unul pe altul ... Dumnezeu este iubire și cel ce
DRUMUL POEZIEI SPRE ÎNDUMNEZEIRE de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 324 din 20 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357309_a_358638]
-
Despre toate ar avea -/ Poate des mi-ar sta în fire/ Să te port în mintea mea.// Daca anii- păsări sure -/ N-ar zbura prin veacul spân,/ Sufletu-ar putea să îndure/ Numele să ți-l îngân// Însă timpul- gri plămadă -/ Zboară, întins, pe drumul său,/ Printre vise, dor și sfadă -/ Am pierdut numele tău.” (Dacă timpul...) Întrebări mistuitoare vin ca o avalanșă peste gândurile poetului, cufundându-l într-un cerc tainic unde caută nerăbdător răspunsuri la legile firii. Încearcă să
BORIS IOACHIM, DESPRE LEACUL SUFLETULUI de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1543 din 23 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357810_a_359139]
-
iar dacă aruncăm o rapidă privire asupra titlurilor poeziilor sale, desprindem crezul ei de viață, un adevărat mănunchi de frumuseți și doruri, întoarcerea spre trăirile interioare, protest împotriva nedreptăților sociale, “ Noi tot vom scrie ce ne stă în fire,/ Suntem plămada din destin durut” (Sufletul nostru nu-i de răstignit), dorința de împlinire prin iubire, dragostea de neam și țara, “ Am așteptat de-a înflorit malinul”, dorul de părinți și de casă părinteasca cuibărita în Ardealul încărcat de frumuseți, de istorie
GEORGETA MINODORA RESTEMAN -„DESCĂTUŞĂRI – FĂRÂME DE AZIMĂ” (VERSURI VECHI ŞI NOI)-EDITURA ARMONII CULTURALE de MIHAI MARIN în ediţia nr. 524 din 07 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358280_a_359609]
-
2011 Toate Articolele Autorului ANOTIMPURI Primăvara a gătit natura-n smaralde, dalbe flori i-a dăruit, înșirate-n salbe. Pe toate le-a poleit în raze de soare, a sădit dorul, iubirea, dragostea cea mare. A venit splendidă vara cu plămada vieții și a transformat în roadă floarea tinereții. A avut grijă să-i dea căldură și ploaie, făcând din sevă dulceață, aromă, culoare. Tronând carul alegoric apăru toamna bogată etalându-și trei medalii din aur, argint, aramă... Roadele au fost
ANOTIMPURI de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 169 din 18 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358472_a_359801]