1,291 matches
-
între buricele degetelor și-și colora desenele cu praful lui galben sau roșcat. Musa era vrăjit de agerimea minții ei de învățat maur și, în același timp, chinuit de temerea că sufletul copilei nu se potrivea defel cu înfățișarea ei plăpândă și încă și mai puțin cu sângele care-i curgea prin vine. Simțea nenorocirea apropiindu-se cu fiecare zi pe care fiul lui cel blond o petrecea alături de fiica lui Rodrigo, cel care pierduse Spania. De la o vreme, nu mai
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
ochii în patru ca să sesizezi care porțiune inundată putea fi străbătută cu piciorul și care, prea adîncă, nu. E atît de înșelătoare apa rezultată din topirea nămeților! Mîloasă și curgînd în șuvoaie repezi, poate doborî cu ușurință un animal mai plăpînd. Chiar și unul puternic poate avea probleme, dacă nimerește în mijlocul unui torent adînc. Acolo n-ai cum să înoți; apa adună tot ce întîlnește în cale, de la ramuri uscate la milioane de frunze moarte, de la rădăcini putrede la pietre rămase
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
repeta iar și iar, dar de văzut nu izbuti să vadă nimic. Hei, care ești? Și unde? întrebă nedumerit puiandrul. Chemarea încetă. O mișcare scurtă, ca o fluturare de aripi îi atrase atenția. Vietatea se găsea în dosul unui trunchi plăpînd de copac. Se îndreptă într-acolo. Ce surpriză avea să-i mai rezerve ziua de astăzi? Cînd dădu cu ochii de puiul de căprioară, încremeni. Era atît de mic, încît se miră că-i auzise glasul. Ochii lupului se luminară
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
ci în mintea ei. Inspiră adânc până când nările se umplură cu parfumul înțepător. Duse plicul la piept și-l ținu câteva clipe acolo, cu ambele mâini, cu ochii închiși, cu gândurile departe. Un val de aer cald îi cuprinse trupul plăpând cu îmbrățișarea mâinilor care ținuseră scrisoarea aceea înainte de a ajunge la ea. Se liniștea treptat cu fruntea lipită de pieptul cald, de parcă găsise acolo tot ce căutase în tot acest timp, neștiind de fapt ce-i lipsește. Deschizând ochii își
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
ei, neînțelegând la ce se referă. Bărbatul își coborî privirea pe corpul ei fără să spună nimic. Prinse un colț al prosopului care ieșise de la locul în care îl prinsese destul de bine Karina. Trase de el dezgolind trupul alb și plăpând. Karina duse instinctiv ambele mâini la piept încercând să oprească prosopul care aluneca pe lângă corp. Acesta era la locul lui, nu și bărbatul. „- Oh, Doamne! Am ieșit afară înfășurată în prosop.” Karina era șocată de ipostaza penibilă în care se
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
așa cum mi-a furat mie pâinea! -Ce pâine? Care pâine? se prefăcea că nu știe nimic.Eu nu am nici o pâine! mințea hoțul. Și cum mințea și mințea, nu observă că din locul unde Îngropase el pâinea ieși un firicel plăpând și verde, ieși o plantă firavă. -Ba tu mi-ai smuls din brațe pâine de secară! strigă copilul. -Ce vorbești, copile? Domn șef, nu-l luați În seamă, eu nu l-am văzut niciodată pe acest copil. Și firicelul cel
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
Ai desfăcut cadourile? -Da, totul este cum am vrut.Doar că aș fi vrut un cadou mai special.Îmi doresc atât de mult să primesc În dar o jucărie, o păpușă vie, puternică ca un leu și În același timp plăpândă ca o trestie. Zeul se gândi , apoi Îi spuse: -Bine, am să-ți Îndeplinesc dorința. Doar dacă promiți că n-o să te superi când o să ți se strice jucăria ori vei rămâne fără ea. Băiatul promise, cu flăcări vii În
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
seamănă cu noi.... -Da, are cap, mâini și picioare, dar este mult diferit de noi.Are creierul foarte dezvoltat, inima lui este foarte simțitoare și..este muritor. -Moare? Păi, am zis că vreau să fie puternic ca un leu! -Și plăpând ca o trestie.... Din acel moment, copilul zeului nu se mai despărțea de om.Și Îl punea la fel și fel de Încercări.Ca să vadă cât este de puternic, Îl lasă Închis Într-un țarc Împreuna cu un armăsar Pegas
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
au venit vor și pleca: "Furișate în curte, fetele din Corint / încălecară pe bicicletele de argint / fulgerînd din pulpele o clipă dezvelite". Ochiul avid de frăgezimi răzbate "prin curți și văzdoage" unde privește "cum dorm eleve în iatace, / cu pulpe plăpînde de chihlimbare". Elevă este și "nimfeta Niceta" lui Kogălniceanu din Iluzii pierdute ... Un întăi amor care, în Alfabetul doamnelor trece drept cap de serie pentru copile și copilițe, "fete înfiorate de aripi de zburători". Din această speță pare a fi
Ianuarie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/9954_a_11279]
-
Barbu Cioculescu În anii mei școlari numele anotimpurilor se scria cu majuscule - obicei boieresc, dacă nu ploconire la cea mai vorbită limbă a vremii, cea franceză. Dintre toate, cel mai sărbătorit anotimp era primăvara, al renașterii naturii, al unor noi, plăpânde, dar cât de verzi frunze, făgăduind soare și luni întregi de binefăcătoare căldură. în timpuri imemoriale, a ieși din iarnă însemna a supraviețui. De mic, cel mai mult mi-a plăcut Toamna, cel puțin în primele două treimi ale ei
Înaltele Toamne by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9092_a_10417]
-
preferat, firava copilă Rachiș-Ali, are părul scurt ce evadează din maramă și ochii enormi, umbriți de greutatea genelor negre. Adesea este reprezentată cu profilul epurat, amintind frescele egiptene. Gürli-Ali, cu ochii oblici de micuță cadînă și cosițele curgîndu-i pe umerii plăpînzi, este desenată cu tră-să-turi nervoase, înconjurate de șuvoaie de neguri fremătătoare. Din linii de mare puritate sunt redate rotunjimile copilărești ale fetiței Jesme-Parik, cea cu ochii ca două mărgele negre. Este singurul portret în care ochii au această formă tonitziană
Desenele lui Tonitza by Eugenia Iftodi () [Corola-journal/Journalistic/9341_a_10666]
-
strălucea pe cer, iar razele lui încălzeau întreaga pădure. Copacii bătrâni își întindeau groasele crengi în sus, de ți se părea că ating cerul și pufoșii nori. Pe jos se întindea un covor multicolor de iarbă și fiori. Frumoasele și plăpândele păsări umpleau cu trilurile lor minunate liniștea adormitei păduri. Spune-ne, bunico, o poveste! Vedeți această pădure ? întrebă bunica. Aceasta pădure are legendele ei. Am să vă povestesc. Cu mulți, mulți ani în urmă, aici, în pădurea aceasta trăiau zânele
Încercări literare by Rodica Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1222_a_1927]
-
sunt frunze în copac ? Vrei să îți spun povestea mea ? Da, sigur. Primăvara, când bunul soare începe să încălzească, toată natura se trezește la viață. Copacii mângâiați de razele soarelui și de ploile calde încep să înmugurească. Din acei muguri plăpânzi apărem noi, frunzele și surorile noastre florile. Primăvara și vara creștem și ne facem mari și frumoase. Colorăm în verde peisajul, iar păsările vin și își fac cuib între noi. În schimbul găzduirii și căldurii noastre ne oferă cântecele lor minunate
Încercări literare by Rodica Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1222_a_1927]
-
un stol uriaș de rândunele, care umbrea pământul și acoperea seninul cer. Stolul se opri într-o poieniță. În timp ce păsările obosite făcură un popas să se odihnească, un puișor zglobiu și obraznic cerceta locurile. Prin iarba umedă zări un ghiocel plăpând. Sări în jurul lui și îl întrebă mirat: Ce ești tu ? Ce cauți aici ? Ce vrei ? Eu sunt un ghiocel. Aici, în poieniță, m-a lasat cea mai mare fiică, a anului, iarna și vreau să vestesc venirea primăverii, cel mai
Încercări literare by Rodica Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1222_a_1927]
-
meu de humă. ce-aștepți din mine n-o să vină grabnic, doar când din mâlul vârstei voi ieși, subțiată și curată ca o lună nouă, cu chipu-mi nevăzut te-oi bântui, și te-oi momi în lumi de taină, plăpânda fericire-adăpostind, în care-am lepădat, cândva, împreună, scântei de năluciri și vis trăit. ne-om minuna cu sufletul la gură de calmul trupului alint, crescut din lunecări de zgură și din stihii de ape răscolite. vom străluci părelnici și sfioși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
o calmă beție îmi urcă în sânge, îmi ascute dureros tăcerile. în jur doar lunecarea zgrunțuroasă de cremene, însoțindu-mă. m-aș dărui cuiva, cum te dărui ninsorii, luminii de lună, mirosului de aer marin, cu toate neînțelegerile mele, cu plăpânda lumină ce mă naște ca pe un avorton, reluându-mă de la capăt, cum reiei un cântec pe care-l greșești. e ceva magic în îndărătnicia de-a relua și greșeala întocmai, ascunzându-mi mereu înțelesul, îndepărtându-l ca pe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
s-ar fi schimbat. Cîțiva oameni s-au stins, alții le-au luat locul. Peste zvîrcolirile vieții, vremea vine nepăsătoare, ștergînd toate urmele. Suferințele, patimile, năzuințele " mari și mici, se pierd într-o taină dureros de necuprinsă, ca niște tremurători plăpînde într-un uragan uriaș" Și, mai departe, imaginea familiei: "Herdelenii tac toți trei. Numai gîndurile lor, ațîțate de speranța împodobitoare a tuturor sufletelor, aleargă neîncetat înainte.Copitele cailor bocănesc aspru pe drumul bătătorit și roțile trăsurii uruie mereu, monoton ca
Ce știm și ce ar mai trebui să știm despre Liviu Rebreanu by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/7737_a_9062]
-
salută și plecă solemn. Și iar mă gândii la pianul prințesei Trubețkoi... * Nu cu mult înainte, văzusem muzeul din Tobolsk, căsuța de lemn care adăpostea pianina prințesei Trubețkoi, din cea mai nobilă familie a Rusiei, exilată la Tobolsk. Pianul, subțire, plăpând, fusese cărat prin nămeți, tocmai până-n centrul Siberiei. L-am văzut cu ochii mei, singuratic, în odăiță de lemn, șubred, mâncat de vreme, având aspectul unei fosile imemoriale, sugerând doar ideea, spiritul. Nici nu ți-ar fi trecut prin minte
Prințesa Trubețkoi by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9774_a_11099]
-
spinii la ce folosesc? (Omul nu răspunde, nu-i iese ceva, e necăjit.) Spinii, atunci, la ce folosesc? OMUL: Spinii nu folosesc la nimic. Sunt o curată răutate din partea florilor. MICUL PRINȚ: Nu, nu pot să te cred! Florile-s plăpânde. Și neștiutoare. Își fac și ele curaj cum pot... cu câțiva spini... Au și ele dreptul, nu? Și tu crezi că florile... OMUL: Eu nu cred nimic! Ți-am spus ce mi-a trecut întâi prin minte. Nu vezi? Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
în lume. ȘARPELE: Sunt puternic! Oamenii sunt meschini. Când mă supăr, pe acela pe care-l ating, ți-am spus, îl ofer neantului. Tu însă ești nevinovat și vii de pe o stea. Mi-e milă de tine, ești atât de plăpând pe Pământul acesta de granit! Aș putea să te ajut într-o zi, când o să-ți fie dor de planeta ta. Aș putea... Dacă ai să vrei, mă chemi, și eu vin. MICUL PRINȚ: Am înțeles prea bine. Am să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
fântâni. E loc pentru toți și ai să-ți faci mulți prieteni. MICUL PRINȚ: Iar ai vorbit ca un om mare! Nu înțelegi? Chiar dacă aș vrea, nu se poate. Știi, Floarea mea... eu sunt răspunzător pentru dânsa. E atât de plăpândă! Nu are decât patru spini, o nimica toată, cu care să se apere de dușmani. Lasă, nu fi supărat; va fi plăcut, ai să vezi. Eu însumi voi privi la stele. Toate stelele vor fi niște fântâni, asemenea celei din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
niciodată basme, iar vorbele mele nu sunt vorbe aruncate-n vânt; doar mă cunoști și știi asta bine. Mare minunăție și comportamentul ăsta al tău: când ești criticată și silită să asculți ceva ce nu-ți convine, devii o ieduță plăpândă dintr-odată și te închizi în tine, făcând imediat pe sensibila, ca un poet! Prea dorești să se umble delicat cu tine, nu ți se pare? Dar, apropo, știi ce? Să speri în aceste iluzii mi se pare chiar foarte
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
mâna din balconul alăturat, iar ei salutară repede. Mama-l aranjă cum știu mai bine, cătând spre locul unde credea ea că se află America și, arătându-i cu mâna, Îi spuse că poate să Înceapă. El Își Îndreptă corpul plăpând, Își răsfiră degetele străvezii, subțiri și prelungi, Își coborî buzele aprinse spre podul palmei și, cu pleoapele strânse, o sărută apăsat. Apoi, umflându-și obrajii, deschise ochii săi mari și strălucitori și suflă cu toată puterea sărutul din palmă. Și
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
odată, În mare taină, că demult (era foarte tânăr pe-atunci), Întro vară caniculară, după o ploaie răcoroasă, când Întreaga grădină se afla străbătută de parfumurile fără seamăn ale trandafirilor, un preot-călugăr a găsit căzută Între florile acestea o ființă plăpândă, de un alb roziu, nu mai Înaltă de-o șchioapă, cu chip de copil. Între umeri avea o pereche de aripi de toată frumusețea, foarte fine, asemănătoare cu cele ale libelulei. Era lipsită de viață. Preotul-călugăr a dus-o Într-
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
pătruns încet în obscuritate. Mi-am scos haina și fularul; m-am dezbrăcat. Nu știu cum, dar intrasem în patul său fără să las din mână cuțitul cu mâner de os. Căldura așternutului ei mă reanima și, posedat de amintirea fetiței palide, plăpânde, cu ochii inocenți de turcmenă, cu care, altădată, mă jucam de-a v-ați ascunselea pe malul Surenului, am strâns în brațe acest corp plăcut, umed, plin de căldură tonică. Sau, mai degrabă, m-am aruncat asupra lui, ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]