459 matches
-
așezată aproape de locul unde Scout ședea pe rucsac, uitându-se în continuare în caiet, scriind la lumina lanternei. Am îngenuncheat în fața cuștii lui Ian și m-am uitat printre bare. În întunericul aproape profund am întrezărit doar ochii aceia mari, placizi. Ian, desigur, mă putea vedea perfect. — Așa-i, am spus. O să-ți dau drumul acum, ca să-ți poți face treaba. Să nu fugi nicăieri. Avem câteva conserve de ton delicios pentru tine, nu-i așa, Scout? — Delicios. — Așa că ți-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
vestimentației, care cu sigu ranță mi se arată Întotdeauna diferită față de ceea ce poartă ea chiar În acel moment, percep o Îmbrăcăminte de stiluri cel mai probabil ieșite din modă, dar orice emoție autentică obligă la cromatism. În sepia, rămîn femeile placide, biro cratele, nesăratele, iar liturghioasele și voluntarele o cotesc spre negru și se scufundă. Să ne ferească Însă Dumnezeu și aici, pe retina cu pseudo-imagini feminine, de marile jerbe de scîntei... Sau să nu ne ferească, să ne lase pradă
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
lentă a blocurilor de gheață ce alunecă pe un rîu cu matcă largă. O eleganță masivă și ceremonioasă îi mișcă cuvintele, pagina avînd transparența compactă a chihlimbarelor rotunde. Contemplîndu-i obișnuințele verbale, cititorul trăiește cu senzația că asistă la o procesiune placidă și apăsător de protocolară, căci Lucaciu, adept al purificării limbii pînă la atingerea miezului latinesc, scrie într-un jargon despuiat de slavisme și ticsit de calchieri după calapodul scolasticii medievale. Paradoxal, plăcerea pe care o resimți vine tocmai din întîlnirea
Scrisul etimologic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6882_a_8207]
-
sporesc cu dezinvoltură haosul. Din acest motiv, mi-a plăcut senzația de bazar plin de cărți din fotografia biroului lui Yves Berger. Mi-au plăcut mai puțin obiectele kitsch înghesuite pe masă (statueta-depozit de creioane la capătul căreia distingi siluetele placide a doi câini, un stativ de placaj pe care stă o carte, partea de sus a biroului însuși, făcută dintr-un material plastic ce imită marmura; iar dacă e marmură propriu-zisă, cu atât mai rău!) În schimb, biblioteca ce urcă
Ce obiecte aveți pe birou? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7926_a_9251]
-
parcurgerea lor în sens invers, de la limbajul trupului la conținutul propriu-zis al discuției, echivalează cu o sărăcire a informației. Căci acum, păstrînd numai textul și lipsindu-l de prezența scenică a interlocutorilor, posibilitatea ca sub ochi să ne rămînă o placidă făcătură lexicală e foarte mare. Precum un schelet căruia i s-a luat car-nea, un dialog viu, de cum e pus pe pagină, poate fi dezamăgitor de banal. Seamănă cu operația unui grefier silit a consemna niște cuvinte care, văduvite de
Între patru ochi by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7927_a_9252]
-
tot o cronică de familie - un fragment din ea -, în care cronicarul este unul dintre fiii Ionescu (cel mai inteligent și mai ascuns), iar familia... Aceasta e compusă dintr-o mamă frumoasă și aprigă ca o matroană corsicană; un tată placid și obedient, "Președintele", zdrobit de ironiile nevestei pe care continuă s-o divinizeze; și niște copii ale căror caractere se vor evidenția treptat; și halucinant. Expertiza grafologică făcută la un moment dat, ca amuzament, de un vizitator al casei aduce
O vară de neuitat (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7931_a_9256]
-
mai bun jucător pe care l-a avut România vreodată. De asemenea, Doru Tureanu este marcatorul all-time al naționalei, cu 112 puncte (74 de goluri și 39 de pase decisive), participând la două ediții ale Jocurilor Olimpice (Innsbruck 1976, și Lake Placid 1980) și la 17 ediții ale Campionatului Mondial (1971-1987).
Doru Tureanu, cel mai mare hocheist român, a murit () [Corola-journal/Journalistic/74348_a_75673]
-
știa ce vlădică trebuie pomenit acum și se întreba dacă este sau nu cazul să-l pomenească pe Stalin". Intrarea în Orhei a trupelor sovietice n-are nimic triumfal sau solemn; soldații "arătau ca niște ființe epuizate și indiferente, fețe placide, inexpresive", iar un popă salută Armata Roșie dintr-o șaretă trasă de un cal orb. Mătușa memorialistului, din teama de a nu-și pierde postul de învățătoare (se trăgea din neam de preoți), își îngroapă mama fără slujbă religioasă. Doi
Un destin basarabean by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7435_a_8760]
-
mai simți un lucru: că în filozofia politică nu există teorii neutre, ci doar pasiuni care se străduiesc să îmbrace forma argumentelor logice. Căci, sub perdeaua distincțiilor, ghicești preferințe și miroși emoții, depistezi idealuri și intuiești ranchiuni. În schimb, morga placidă a doctrinarilor care îți explică senin principiile politicii este nu numai o apariție improbabilă, dar chiar reprobabilă. Nu există filozofie politică nepărtinitoare, ci doar propagandă camuflată în spatele obiectivității. Citindu-l pe Fărcășanu, realizezi că un om nu pricepe decît acele
Rex sacrorum by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6819_a_8144]
-
oprește mereu la jumătate, netrecînd pragul prudenței analitice. Deschide o problemă și apoi o părăsește, numai că simpla atingere a unui tabu este începutul desființării lui, de aceea, Tragedia Germaniei este o memorabilă zvîcnire într-un peisaj populat cu volume placide. Tocmai de aceea spuneam că eseul lui Boia lasă godeu în mintea cititorului. Nuanțele autorului, deși sunt însoțite de grijulii precauții retorice, lasă urme în memoria lectorului. Eseul e impresionant prin concizie, ton și mesaj subliminal. Cum spuneam în cronica
Vae victis! by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5955_a_7280]
-
Principalul merit al autorului este că are fler în selectarea citatelor, în schimb, atunci cînd scrie cu mîna lui, spre a da liant fragmentelor, Paștina duce lipsa emoției înrîuririi, adică a fermentului de contaminare sufletească. De aici tonul stins și placid, ivit parcă dintr-un timbru mătăsos, de ființă reculeasă și interiorizată. Din acest motiv, din carte nu reiese cît de talentat e pictorul, ci cît de credincioasă îi este stofa lăuntrică. Volumul are mireasmă de tămîie, fiind atrăgător prin felul
Pictura văzduhului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5913_a_7238]
-
la hierofania care a încăput în ființa lui Gafencu. Și mai e un amănunt menit a întregi natura pelorică (nefirească) a genului hierofanic: sfîntul nu trece pragul scrisului expresiv. E una din cele mai izbitoare impresii să vezi cît de placizi, terni și plicticoși sunt sfinții atunci cînd scriu. Gafencu nu face excepție: puținul care a rămas în urma lui în materie de grafie intimă are transparența seacă a cuvintelor nelumești. Aici, cel puțin, o cauză poate fi găsită: nemaiaparținînd decît firav
Sfîntul fără moaște by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6136_a_7461]
-
ele, privitor la esența poeziei, fiind atins de Nicolae Manolescu în nr. 1 al României literare), sunt trei trăsături care sar în ochi la volum. Mai întîi, fiind vorba de capitole care odată au fost vorbite, ele nu au monotonia placidă a textelor academice. În genere cursurile universitare sunt de o galimatie compactă, care la lectură îți dau un gust de pustiu spiritual: lespezi inerte sub care informația se tîrăște solemn. Aici, alura seacă a plicticoșeniei de catedră nu există. Coșeriu
Cunabula verborum by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4875_a_6200]
-
Eugen Simion e un ctitor de proiecte durabile pe care discreția îl oprește de la mărturisiri personale, Nicolae Manolescu, un spirit critic căruia luciditatea nu-i inhibă efuziunile, Alex Ștefănescu, un spirit mucalit excelînd în asociații ingenioase, Ilie Constantin, un receptacul placid așteptînd dicteul divin al ritmurilor poetice, Ioana Pârvulescu, o scriitoare de eleganță a tonului și de precizie a nuanțelor, Ana Blandiana, o candoare vie întruchipată într-o poetă și Mirela Stănciulescu, o revoltată de gîndul că literatura e un „sport
În arena cu lei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5240_a_6565]
-
diferența, diversitatea, excepția. Enciclopediile personale rezultă extrem de rar simfonic, rezultanta le e hărțuită din toate părțile. Că Istoria înregistrează cu precădere confruntări și tensiuni nu mai e decât în firea lucrurilor. Drumul spre Adevărul cel mare și unic (cenușiu, mut, placid) e pardosit, definitiv și implacabil, cu puzderie de minciuni colorate, gureșe, fremătătoare care se cred adevăruri. Primul scriitor a inventat minciuna, primul cititor a făcut-o să dureze (detalii savuroase se pot găsi în Istoria lecturii, al lui Alberto Manguel
Minte-mă! – sau despre lectura confidențială by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/5318_a_6643]
-
decât în sterilitatea morții. Pare că alegem să călătorim, cu viteze fluctuante, în „trenurile oarbe” ce ne duc din ce în ce mai aproape de țintă. Fatalitatea pare un mecanism cu autocombustie. Nu mai există nici măcar înfrigurarea, tonul e constatator, ochiul însoțește cu un calm placid și cu o precizie chirurgicală trecerea neîndurătoare. Corpul, mecanism câteodată funcțional, este, în viziunea scriitorului, o mașinărie prin care curge sânge, plasmă, oxigen, o alcătuire de carne, de suflet „prins la descarcerare” și paloare. Este totodată depozitarul unui impresionant instrumentar
Simfonia extincției by Daniela Magiaru () [Corola-journal/Journalistic/5148_a_6473]
-
de-a ne izbăvi de carnalul constrângător: „mi-am dus toate iluziile/ la dezmembrat/ sunt un om liber” (manifest). Speranța nu pare să fie pe inventar, nu există nici urmă de serenitate. Tristețea e cea care învăluie, atunci când privirea înregistrează placid înșiruirea experiențelor ce duc la final: „Mă uit în ochii tristeții mele./ Ce-ai să te faci când vei fi mare?” Analiza e o activitate intens și exclusiv cerebrală, o anihilare a simțurilor, într-atât încât, sătul de raționalitate, capul
Simfonia extincției by Daniela Magiaru () [Corola-journal/Journalistic/5148_a_6473]
-
sufletul individului modern. „Scrisul despre infracțiune” era o activitate care, în Statele Unite, a avut inițial un scop explicit pedagogic: „crimele scandaloase” făceau parte din procesul de „domesticire” în care religiosul și socialul conlucrau la transformarea „bunului sălbatic” într- un cetățean placid. În această categorie puteau intra și un raport cvasi-clinic, precum Cry of Sodom, de Samuel Danforth (1674) și așa-numitele crime ballads (vezi lamentoul lui Cotton Mathers din 1699, Pillars of Salt: An History of Some Criminals Executed in this
Viciul și sperietoarea by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5163_a_6488]
-
servicii clienților. Patrick aruncă în aer orice corectitudine politică, reușește să scoată din minți un funcționar evreu cu aluzii antisemite, pe arabi cu un comportament ultragiant etc. Patrick invită două tinere englezoaice dispuse să facă sex în prezența unei fetițe placide și supraponderale care afișează un dispreț statuar, însă jocul său erotic nu vizează compromisul burghez al juisării, ci un joc nervos, puțin exhibiționism, marca épater le burgeois. Manifestul este grosier, Patrick, cu o elocvență ordurieră, urinând în jacuzziul perechii de
Ziua care va veni by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5354_a_6679]
-
în graba, neîncurcată în detalii, a gazetăriei, de catharsis. Priviți și vă înspăimântați. Nu, cum litera cronicii lasă să se înțeleagă, de ceea ce ați putea ajunge - cuceriți, pasămite, de chinezi, ci de ceea ce sunteți, cum vă șoptește, mefistofelic, spiritul ei. Placizi, indiferenți, conduși pretutindeni de sănătosul n-a vede, n-a știe: „O, tabel admirabil de moravuri pacifice! O, fericiți chinezi!! Binecuvântate ființe bipezi, cât este de invidiat soarta voastră. Voi nu vă frământați cu firea pentru nimic. Nu este nimic
Două mii de chinezi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6563_a_7888]
-
acesta e argumentul cel mai puternic că filozofia este artă și nu știință. În schimb, un filozof fără stil este un candidat sigur la dispariție treptată, oricât de răspândit i-ar fi renumele antum. Ceea ce înseamnă că dascălii cu condei placid, împărtășind o galimatie înveșmântată în carapacea inertă a frazelor seci, dascălii aceștia își merită soarta. Iar semnul după care intuiești că ai de-a face cu un autor din categoria lor este tocmai lipsa imboldului de a scrie despre ei
Marele neconsolat by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6465_a_7790]
-
spune că într-un eveniment e atîta adevăr cîte tente emotive poți scoate din el, și că, în schimb, modul cel mai sigur de a mutila un episod este să-l înfățișezi dintr-o dată, neutru și sticlos, cu o umoare placidă de bufniță privind în gol. Nu mă îndoiesc că, judecate în miezul lor vital, amintirile lui Alexandru Niculescu trebuie să fi fost de o concretețe intensă și molipsitor de bogată. Specializat în lingvistica romanică și în studiul comparatist al limbilor
Memorii albinoase by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6433_a_7758]
-
București, juca rolul avocatului beat, care se prăvălea, incredibil, pe scările casei, o scena ce a fost sursa de inspirație pentru alte montări, nu cu acest text). De la prima apariție, un tip amorf, apatic, gras, tîmp și antipatic, care molfăie placid bucatele la nunta mamei sale, Gertrude, cu unchiul său, Claudius, pînă la amplificarea ritmului de joc, a ticurilor care se repetă și scap de sub control, la corpul care are o expresivitate marcantă, la chipul ce schimbă măști peste măști, la
Forța cuvîntului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6330_a_7655]
-
un text care, în original, e de o uscăciune care îndeamnă la sațietate. Din acest motiv, citită azi, la un secol de la ediția princeps, cartea dezamăgește, și asta din mai multe motive. În primul rînd, Husserl nu are talent, scriind placid, monoton și fără nerv sintactic, de unde și înaintarea de melc a frazelor sale. La mijloc e o lentoare cronică, care golește textul de savoarea unor asociații care să surprindă imaginația, incitînd-o la meditație. Tot efortul cititorului se îndreaptă spre parcurgerea
Noema și noesis by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4730_a_6055]
-
Intenția e augustă, dar rezultatul e din categoria clișeelor care exasperează prin sonorități de pahar spart. Cartea e un model de creștere fractalică prin repetarea pînă la repudiu a poncifelor savante, căci oriunde deschizi cartea, frazeologia care te întîmpină e placidă și inexpresivă: „Prin, contrast, la nivelul praxisului, abundența replierii pe sine vădește vocația înalt cognitivă pe care o presupune angajamenul vital și o necesară convergență către tenacitatea răbdătoare a unei întârzieri înțelepte care evită de la sine înțelesul cotidian în beneficiul
Cabotinism lexical by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4544_a_5869]