645 matches
-
Îngerul acestuia. În replică, nu mult după apariția romanului, Fănuș a declarat, fără temei, într-o anchetă literară despre Princepele că ar fi "un caz clar de plagiat". Grijuliu cu relațiile sale cu Puterea, Barbu publică romanul Incognito, unde chiar plagiază, și din gros, în încercarea de a da marea carte despre 23 August, pe placul oficialităților. Dat în vileag, Barbu contraatacă în Săptămîna și începe să atragă atenția asupra autorilor "șopîrliști" cu o revoltă de apărător al regimului la care
Șopîrlele de altădată by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/8901_a_10226]
-
presă. Și aici, pare să se ignore total diferența dintre o notă introductivă la un text editat (total subordonată textului respectiv, rezumînd și parafrazînd ansamblul sau părțile omise) și un studiu original, publicat sub semnătură. O notă introductivă nu poate plagia din textul pe care îl introduce; plagiatul, într-un asemenea caz, ar putea consta doar în copierea unor note introductive scrise de alți editori, ceea ce nu se întîmplă în situația dată. În acest caz, plagiatul este o imposibilitate logică; compararea
Pseudo-argumentare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9817_a_11142]
-
cărui diletantism cultural, dublat de zăcămintele amintite de ură, i-au blocat facultatea discernămîntului? Mai poate oare un asemenea om să perceapă argumente elementare? Degeaba ai să-i spui, de pildă, că, dacă i-ar trece cuiva prin cap să plagieze un text filozofic, ultimul lucru pe care l-ar face ar fi să-și aleagă un autor al cărui nume să poată fi pus în legătură cu al său. Acesta ar căuta, dimpotrivă, texte cît mai obscure, scrise de autori al căror
Detractorul diletant by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9849_a_11174]
-
atenție a publicului românesc. În nici un caz el nu s-ar apuca să pastișeze autori cu care memoria colectivă a țării sale îl asociază în mod spontan, grație cîmpului de prestigiu în care este prins împreună cu ei. Cum Dumnezeu să plagiezi filozoful de a cărui pătrundere și impunere pe scena culturală românească ți se leagă definitiv numele, și anume Heidegger? Dacă Gabriel Liiceanu nu ar fi existat, Heidegger nu ar fi ajuns să aibă pregnanța pe care o are astăzi în
Detractorul diletant by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9849_a_11174]
-
partizanii escrocheriilor la scară națională, ai perpetuării practicilor comuniste. Atacurile împotriva lui Traian Băsescu au fost dublate, cu o securistică știință a dezinformării, de atacuri împotriva susținătorilor săi din rândul elitei intelectuale. De la învinuirea lui Gabriel Liiceanu c-ar fi plagiat (o enormitate ce poate fi tratată doar prin spitalul de psihiatrie), la inventarea unor biografii ultra-spectaculoase ale părinților lui Vladimir Tismăneanu sau H.-P. Patapievici, la denigrarea nerușinată a valorii lucrărilor lui Andrei Pleșu sau Traian Ungureanu, totul a fost
Un an de infamii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8954_a_10279]
-
Pe lîngă forma articulată nenea ("nenea a fost drăguț și nu ne-a dat jos din tren", Evenimentul, 1.2.2001), se folosește în ultima vreme destul de mult forma refăcută, regularizată, cu articolul -le: "nenele ăla zice că nu e plagiat" (forum.tvr.ro); "ceilalți erau cam speriați, ce vrea nenele-ăsta?" (blogspot.com) - inclusiv în forma enclitică de genitiv-dativ -lui: "se referă la profilul burtos al nenelui din imagine!" (forum.artelecom.ro) Nu foarte des apare forma de plural - neni ("mi-
"Nene" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9123_a_10448]
-
o națiune la alta), plagiatul administrativ etc. Plagiatul electronic (softuri și programe copiate) a devenit o practică incontrolabilă. Istoria umanității se conduce tehnic din două butoane: "copy" și "paste". După modelul istoriei colective merge și istoria individuală. Ontogeneza repetă (adică plagiază) filogeneza. Istoria culturii evidențiază reveniri și repetări de stiluri și etape. Ucenicii îi copiază pe maeștri. Iar maeștrii - zic scepticii distructivi - îi copiază pe alți maeștri, într-un mod imperceptibil pentru profani. Dar unde-i zestrea inalienabilă și indiscutabilă de
Plagiatul universal by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9140_a_10465]
-
deci textele circulă, ca adesea în vechime, fără orgoliul proprietății. Al doilea capitol (p. 67-132) se ocupă de "știința de contrabandă" a unor istorici: Nicolae Milescu (în numărul 41 din România literară, Daniela Dumbravă arată că "Nicolae Milescu nu a plagiat"), Dimitrie Cantemir, Nicolae Bălcescu, D. Bolintineanu. Un paragraf rediscută sursele esteticii lui Titu Maiorescu. Alt paragraf dezvăluie preluările primului nostru mare botanist, Dimitrie Brândză. Istoricul Grigore Tocilescu este deconspirat pe îndelete. Și acestea sunt cazuri care au fost discutate la
Plagiatul universal by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9140_a_10465]
-
paragraf rediscută sursele esteticii lui Titu Maiorescu. Alt paragraf dezvăluie preluările primului nostru mare botanist, Dimitrie Brândză. Istoricul Grigore Tocilescu este deconspirat pe îndelete. Și acestea sunt cazuri care au fost discutate la timpul lor. Al treilea capitol dezvăluie cum plagiază dascălii în manuale și cursuri universitare: P. I. Cernătescu, profesor improvizat de istorie universală, latinistul N. Quintescu, chirurgul Grigore Râmniceanu, matematicianul D. Petrescu. Revin în vizorul autorului, cu alte situații, D. Brândză, Titu Maiorescu (cursul de logică), istoricul Grigore Tocilescu
Plagiatul universal by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9140_a_10465]
-
improvizat de istorie universală, latinistul N. Quintescu, chirurgul Grigore Râmniceanu, matematicianul D. Petrescu. Revin în vizorul autorului, cu alte situații, D. Brândză, Titu Maiorescu (cursul de logică), istoricul Grigore Tocilescu. Nici predicatorii și oratorii nu au scăpat tentației de a plagia, crezând că "verba volant", de la Coresi și Antim Ivireanul la Petru Maior, Eufrosin Poteca și Anghel Demetriescu (p. 175-212). Unii traducători uită că au tradus și-și însușesc textul altora, pe care îl cred pierdut sau uitat în altă limbă
Plagiatul universal by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9140_a_10465]
-
în locul marilor rechini ai culturii. Văd aici un reflex meschin al vieții noastre actuale: toată lumea fură, dar condamnați sunt numai găinarii. A transpune în cultură o asemenea judecată e cu totul nepotrivit. E cel puțin dezolant să crezi că toată lumea plagiază, numai că unii sunt prinși, iar alții nu. Dacă e adevărat că hoțul neprins e negustor (om, scriitor) cinstit, conform prezumției de nevinovăție, reciproca e dezolantă pentru un cercetător: omul cinstit (negustorul, scriitorul) e un hoț, deocamdată, nedovedit. S-ar
Plagiatul universal by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9140_a_10465]
-
totuși cu plagiatul. Nu putem studia istoria culturii, fără a deveni ridicoli, ca pe un șir nesfârșit de hoții, unele dovedite, altele nu. Plagiatul nu e, din fericire, o fatalitate, în sensul că de la primul cuvânt pe care îl scrii plagiezi inevitabil. Originalitatea (creativitatea, invenția, imaginația, unicitatea) există! Să nu hrănim o convingere plăcută mediocrilor, profund neadevărată: istoria culturii se confundă cu istoria plagiatului. Sper că Al. Dobrescu nu se iluzionează că, scriind o Istorie ilustrată a plagiatului la români, a
Plagiatul universal by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9140_a_10465]
-
fapt punctual. Atomist. Discontinuu. Accidental. Discret, în sens algebric, adică având ca bază de definiție o mulțime de elemente independente unul de celălalt. Practic, spre deosebire de criminalistică, plagiatori în serie nu există. Nici eterni recidiviști. La rigoare, bineînțeles. E imposibil să plagiezi chiar totul și chiar întotdeauna. Cunoscuta și detestabila admonestare din clasele ciclului primar funcționează în toate verdictele de gen: să nu se mai întâmple ! Iar dacă - vorba proastă - se întâmplă, atunci măcar să nu devină obișnuință. Iată de ce m-a surprins
Să nu se mai întâmple! by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9287_a_10612]
-
nu, fiindcă impresia că nu poate scrie oricine orice, fiindcă ceilalți sînt acolo să contrazică, e mai puternică decît parti-pris-urile și polițele inevitabile. O lume în care și (sau mai ales) părerea adversarilor contează, și-n care critica (bunăoară, România plagiază) îi poate face pe oameni să ceară mai mult de la ei și, dacă e cazul, să se îndrepte. Arma cu care societatea fericită de dinainte mult de primul război se apără de absolutisme e dezbaterea. Scrieți, comentați, totul se schimbă
Întreg Caragiale by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9367_a_10692]
-
de Opere Literare Omogenizate“), oferindu-i asistență tehnică pentru terminarea romanului („Flannery devenise palid, tremura, strângea la piept manuscrisul. - Nu, asta nu - spunea el - nu voi permite așa ceva niciodată...“), fie că s-a dus să apere interesele unui scriitor belgian plagiat fără rușine de Flannery, Bertrand Vandervelde... Dar, revenind la ceea ce-i scria Marana lui Cavedagna, cerându-i să-l pună în contact cu scriitorul inaccesibil, ar fi fost vorba să-i propună, ca fundal pentru episoadele culminante ale viitorului său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
să citească, și transcriu fidel... - Prea fidel - îl întrerupse Marana, înghețat. - Ca traducător și reprezentant al intereselor lui Bertrand Vandervelde, autorul romanului Privește în jos unde umbrele se-ndesesc, pe care îl citește femeia aceea, vă desfid să-l mai plagiați de acum înainte! - Flannery devine palid: un singur gând pare să-i ocupe mintea. - Atunci, după părerea dumneavoastră, cititoarea aceea, cărțile pe care le devorează cu atâta pasiune, ar fi romanele lui Vandervelde? Nu pot suporta ideea asta... În aeroportul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
aceea, domnul meu; nu ați pierdut nimic important: era un fals, produs în Japonia. Pentru a profita de succesul romanelor mele în lumea întreagă, o întreprindere japoneză lipsită de scrupule difuzează cărți cu numele meu pe copertă: în realitate, sunt plagiate după autori japonezi puțin cunoscuți care, neavând succes, au sfârșit la coșul de gunoi. După multe cercetări am reușit să demasc această escrocherie, ale cărei victime suntem atât eu cât și autorii plagiați. — Romanul pe care-l citeam nu mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
mai poate vorbi, îmi dă vești un coleg. Se zice c-a făcut atacul la el în cabinet când corecta teze. - O să-l aducă pe ăla direct profesor, fără să mai treacă prin treptele inferioare. Se pare că Paraschiv a plagiat, a furat în ultima lui carte munca unor doctoranzi, dar n-au curaj să facă scandal, comentează altul. - Cică l-au prins pe șef c-o studentă, făcea omu’ percheziție corporală în birou, se discută în consiliu, îmi zice o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
a Epistolarului precum și Minima Moralia despre care, cei mai bine informați, susțineau că ar fi apărut În Occident, În versiune integrală, dar sub pseudonim: Adorno, cică. Voci cârcotașe autorizate susțineau chiar că Adorno ar fi diferit de Pleșu și că plagiase pur și simplu cartea filozofului român, furându-i nu doar ideile, ci și ceea ce e mai important la o carte: titlul. Istoria locală a capodoperelor nescrise conținea titluri demne de marile literaturi ale lumii. Când ai găsit titlul, cartea e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
floare uscată având în petalele ei, în tija fragilă, în nervurile putrede suma ridicată la cub a tuturor pătratelor distanței dintre camera reală și camerele, multicamerele imaginare pe care le parcurgea LIBERĂ. Eu am adunat aceste flori uscate și am plagiat însușindu-mi-le ca text personal în aceste pagini. Unde era invenția? În mâinile Mamei care-și bătea fiica pentru că îi era fiică. Și pentru că timpul era împărțit pentru Mama Maria și Fiica Maria în două timpuri ori fiecare dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
-l trimită la ziar pentru a fi publicat în foileton cu titlul Dragostea morbidă a Mamei pentru un pirat legendar, critica ar spune că gândurile mele inspirate de nu știu cine nu sunt literatură, ci un plagiat după romanticii germani, dar eu plagiez iubirea fiicei mele și atât, eu nu te iubesc memorialistic, Mitică; eu te iubesc carnal, ca pe un om care mă poate face să simt că aerul trebuie respirat numai împreună cu tine, că teii din Brăila n-au miros dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
o zi fără uși, fără ferestre, fără acoperiș. Botticelli a semănat lumină până și-n apa tulbure a botezului (amestec omogen de zi și de noapte în icoană). Portretele sfinților desenate în cer nu au nevoie de oglindă, pictorul a plagiat după niște schițe găsite în atelierul lui Dumnezeu: toamna cimitir în oglindă; iarna zugrăveală cu argint fierbinte; primăvara simfonia râului în frunza de salcie; vara puful păpădiilor, aureole pentru îngeri cuminți. Petru încă mai visa o noapte cu stele imprimate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Pascal că acest lucru era în fond lipsit de importanță. Niveluri există în lumea materiei, nu a spiritului. Nu se mai sinchisea prea mult de acel franțuz, care de fapt era pe jumătate italian, cel care, ca să spunem așa, îi plagiase teza cu un număr de ani înainte s-o fi scris el însuși. VIGNETA Deși asta nu l-a împiedicat pe director să vrea să discute o dată cu mine despre existența mea, despre obiceiurile mele, lipsite și în același timp pline
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
conferință de presă și nu a analizat niciodată o cerere de acuzație de plagiat", a declarat remus Pricopie. Consiliul Național de Atestare a Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare (CNATDCU) a decis, la finalul lunii iunie, că premierul Victor Ponta a plagiat în lucrarea să de doctorat, fiind propusă Ministerului Educației retragerea titlului de doctor. Decizia Consiliului a fost luată prin votul celor 13 membri prezenți din totalul de 21. Structura Consiliului a fost modificată de guvern, înainte de această decizie.
Decizia CNATDCU privind plagiatul lui Ponta, fără valoare, afirmă ministrul Educației () [Corola-journal/Journalistic/80474_a_81799]
-
general al României, cu privire la acuzațiile de plagiat ce i se aduc. În documentul de admitere a cererii de apărare a reputației, magistrații se referă la decizia Consiliului Național de Etică (CNE), care, în octombrie, constată că Lăură Kovesi nu a plagiat. Aceeași comisie, constată în iulie, tot în cazul unei acuzații de plagiat, anume cea a doctorului Victor Viorel Ponta, că lucrarea să nu e plagiata. Plenul CSM a admis joi cererile de apărare a reputației formulate de fostul Procuror General
Kovesi îl ”apără” pe Ponta în scandalul plagiatului by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/80542_a_81867]