28,208 matches
-
care-a girat toate crimele bolșevismului: Cine nu e cu noi, e împotriva noastră". Cine e împotriva iliesciansimului e ușor de descoperit. Rămâne, însă, chestiunea spinoasă a �apoliticilor". Ce-ar fi de făcut cu ei? în ce categorie să-i plasăm? Dac-ar fi să ne luăm după etichete, ei ar trebui promovați în rândul îngerilor. Dacă ne luăm după fapte, observăm că nu sunt, vai, decât gloanțele ucigașe din mitraliera mai demult promisă și în fine arătată nației de către cel
Doctrina Oltenița by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15039_a_16364]
-
delicios delirante da greș aici. Discuțiile cu Dumnezeu' sînt, deși nu chiar în aceeași măsură ratate, în nici un caz de nivelul părților bune despre care am vorbit. Fișa clinică ce încheie românul este însă o catastrofă - mai ales că e plasată într-o poziție de atît de mare importanță în cadrul cărții. Psihologul, în loc să prezinte profesionist cazul, face spirite (previzibile), metafore (uzate) și ironii (cam caraghioase) despre discuțiile proprii cu Dumnezeu și cu Dracul. Toate acestea sînt greșeli care 'sar în ochi
Literatură cu nebuni by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15065_a_16390]
-
id est artificiul, certifică, cu maxim efect, despărțirea de ceea ce este dat. Însă în timp ce "poeții în blugi" întorc pe dos clișeele, exploatează proza vieții reciclînd-o prin deriziune, fără a renunța la materia cotidianului (modelul lor neașteptat: Caragiale!), Nora Iuga se plasează în sfera unui imaginar ludic, levitînd în gratuitatea acestuia. Tangentele d-sale definitorii sînt suprarealismul și onirismul. Dacă optzeciștii rămîn, blazați și sarcastici, în zona existențialului curent, poeta "caută ceea ce n-a văzut niciodată", cum spune Eluard, în Donner a
Marca de fabricație by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15046_a_16371]
-
notă specială pentru Lituania și Estonia. Ne depășesc substanțial atât ungurii, cât și bulgarii. Din fericire, îi depășim pe turci! Al doilea motiv de dezamăgire: numărul de utilizatori de internet. La o medie europeană de 32 la sută, România se plasează pe ultimul loc (alături de, totuși!, asiatica Turcie) cu 4 la sută, pe când slovenii au ajuns deja la 30 la sută, ungurii la 15, cehii la 14 și polonezii la 10 la sută. Nu mai citez indicii privind mortalitatea infantilă și
Cu marchizul de Sade în U.E. by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15078_a_16403]
-
dumnealor se specializează ironic și depreciativ, valoarea de a exprima distanța politicoasă revine tot mai mult formelor refăcute: domnia sa, domnia lui, domnia ei, domniile lor. Compusele refăcute și-au consolidat poziția în limbă, depășind zona "stilului solemn" în care le plasau de obicei gramaticile noastre. Faptul că se respectă tot mai puțin indicația Dicționarului ortografic, ortoepic și morfologic (DOOM 1982) de a le scrie cu majuscule inițiale (Domnia Sa, Domnia Lui etc.) - reflectă tocmai de-solemnizarea lor, folosirea curentă ca simple pronume
"Dumnealui" și "domnia sa" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15158_a_16483]
-
fi oficialitatea, tot trebuie să fi răzbătut prin timpanele ei solidificate principala cerință a occidentalilor: eliminarea din structurile militare și de informații a securiștilor. A le scoate în relief competența - cum a făcut-o chiar premierul Năstase - înseamnă a te plasa de la bun început în zona păcatului moral. Or, Occidentul numai cu inși dubioși nu vrea să aibă de-a face, mai ales după 11 septembrie, când lumea s-a împărțit, cu o neașteptată radicalitate, între noi și ei, între cei
Inșii-petardă stau la umbra palmierilor by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15165_a_16490]
-
remarcă generală: texte "predestinate prin subiect narativității, își reduc nucleul epic la minimum, la o propoziție generală, nedeterminată [...]. Adevăratele știri de senzație sunt, în schimb, intens narativizate; chiar când faptul brut e banal, discursul îl transformă, prin procedee care se plasează la limita dintre real și ficțiune" (p. 27). În partea a doua a cărții, intitulată Stiluri, limbaje și tipuri de texte contemporane, Rodica Zafiu scrie despre limbajul informatic, mica publicitate ca "document lingvistic și sociologic" (de la oferte de serviciu până la
Romanul limbii actuale by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15188_a_16513]
-
de a avea, după primul război, relevanța celei raționaliste și prooccidentale sprijinite de Zeletin, Ralea, Zarifopol, Lovinescu și de toți criticii literari ai celei de a doua generații maioresciene. E la fel de fals și că atît prooccidentalii, cît și autohtoniștii se plasează ideologic pe fondul comun al primordialității ideii naționale. Citatul din Paul Morand (pagina 91) relevă o politizare excesivă a ideilor, nicidecum faptul că ele ar aparține exclusiv extremei-drepte. Nici toate ideile protagoniștilor cărții nu pledează pentru o doctrină extrem naționalistă
Istoria ca proces politic by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15164_a_16489]
-
ale comunismului. Imaginați-vă impactul acestei măsuri translându-l de la salată, țelină și spanac la produsele industriale. Ce să înțeleagă potențialul investitor din comando-ul polițienesc-politic ordonat din Piața Victoriei? Păi, el înțelege că trebuie să fie idiot să-și plaseze banii într-o țară în care guvernul dictează prețul de vânzare al mărfurilor produse după alte legi decât cele familiare "planificatoriștilor" din stirpea Văcăroiu & the band. Rămâne o enigmă alchimia contabilicească prin care polițaii din Timișoara, de pildă, au ajuns
Economia de piață între bulanul dogmatic și oul pragmatic by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15209_a_16534]
-
toneta improvizată ad-hoc a vechii întreprinderi "Avicola". într-adevăr, într-un soi de pedagogie galinacee, această întreprindere cu străvechi renume comunist a fost adusă propagandistic în principala piață a Timișoarei, făcând concurență bietului țăran care s-a văzut, dintr-o dată, plasat în categoria speculantului ordinar - adică a infractorului. Las deoparte și amănuntul că una e oul clorotic scos de găina de gostat hrănită cu dubioase produse chimice, și alta e, vorba lui Ion Barbu, "viul ou, la vârf cu plod", datorat
Economia de piață între bulanul dogmatic și oul pragmatic by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15209_a_16534]
-
în care încorsetează cuplul, astfel încît protagoniștii să ilustreze magistral un posibil blestem sub care asocierea lor se află. Lina și Rim, Elena și Drăgănescu, Ada și Maxențiu, Lenora și Doru Hallipa, Laura și Walter și apoi Coca-Aimée sînt bovarici plasați sub semnul unui eros denaturat. Înstrăinarea - unul din leitmotivele prozei romanești - nu succede, ci precede apariția celui de-al treilea, elementul destabilizator. Nu infidelitatea este motivul peremptoriu al clivajului, ci se pare că fiecare mariaj în parte își conține cauza
Despre Hortensia Papadat-Bengescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15195_a_16520]
-
cu tavanul prăbușit, dar rafturi rămase integre, câțiva cititori continuă fascinați, cu privirile țintă la cărți. Decizie etică și politică: a citi, în ciuda - Conceptul de istorie Teza XIV începe cu aceste cuvinte: "Istoria este obiectul unei construcții care nu e plasată în timpul vid și omogen, ci într-un timp plin de prezența "timpului acum"" (subl.n.). Catrinel Pleșu a echivalat foarte elegant, punând în ghilimele, pentru neobișnuita încărcătură metaforică, creația lingvistică Jetztzeit, care nu e pur și simplu un echivalent pentru
A citi, în ciuda ... by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15204_a_16529]
-
ultima pagină" din Proiect pentru o revoluție la New-York. Imaginea permitea deslușirea datei la care manuscrisul fusese încheiat: 3 iunie 1978. Or, lucrarea propriu-zisă văzuse lumina tiparului deja din 1970! Descoperirea acestei erori, însoțită de un zîmbet sarcastic, m-a plasat în ochii ilustrului meu interlocutor, cel puțin la începutul dialogului nostru, care avea să dureze o oră, pe pozițiile nu prea avantajoase ale unei "specii dinainte clasate"... Rodica Binder: Domnule Alain Robbe-Grillet, ultimul dumneavoastră roman La Reprise trece drept un
Cît de viu este încă Noul Roman? by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/15180_a_16505]
-
exclusivitate textul comunicării lui Philippe Artière de la Colocviul Foucault - Deleuze. Într-un strălucit articol omagial, pe care Michel de Certeau l-a intitulat "Râsul lui Michel Foucault", istoricul consideră că râsul este semnătura filosofului Foucault în fața ironiei istoriei. De Certeau plasează la originea întregului efort foucaldian formele jubilatorii explozive, cvasi-extatice. Râsul ca geneză a operei. De Certeau scrie astfel despre Foucault: "străbătea cărțile așa cum cutreiera Parisul pe bicicletă sau San Francisco ori Tokio, cu mare atenție pentru a surprinde, la cotitura
Philippe Artière - Michel Foucault - arhiva râsului by Raluca Arsenie () [Corola-journal/Journalistic/15203_a_16528]
-
-și trâmbițează el la fiecare răspântie bărbăția, în care recunoști cu ușurință ecouri din Mihai Viteazul și schije din Elena Ceaușescu? Imaginați-l pe Superman sau pe Schwartzenegger păziți de gorile și obțineți întregul ridicol al posturii în care se plasează Vadim! Presa anunță că doi dintre "foști", Ion Diaconescu și Petre Roman, și-au păstrat dreptul la însoțitori înarmați. Nimeni nu știe de ce. își mai amintește cineva în România de figura lamentabilă făcută în fruntea Senatului și în fruntea P.N.
Spre balamuc, între body-guarzi by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15259_a_16584]
-
fel de penumbră, cel puțin în Franța. Înainte de a sfârși tragic în lagărul nazist de la Birkenau în octombrie 1944, el scrisese, totuși, câteva cărți remarcate în momentul apariției, precum originalul eseu Rimbaud vagabondul, în 1933, apoi Conștiința nefericită, care-l plasa, în 1936, în miezul dezbaterilor filosofice în jurul existențialismului, un Fals tratat de estetică în 1938, sau acel studiu fundamental, apărut postum, în 1947, Baudelaire și experiența prăpastiei. Prea rar era pronunțat, de asemenea, în acești ani, numele poetului Fondane, autor
Întâlniri în jurul lui Benjamin Fondane by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/13404_a_14729]
-
Connor, Starobinski). Toate aceste lecturi, totodată fundament teoretic și călăuză spre ceea ce trebuia demonstrat, asumate de tinerii autori, din gîndirea cărora fac acum indisolubilă parte, conectează în mod performant cultura greco-latină la mișcarea spirituală contemporană. În aceeași fertilă rezonanță sînt plasate textele Antichității cu beletristica mileniului doi, astfel că descoperim cum pot intra în dialog, peste secole, Cervantes, Poe, Virginia Wolf și atîția alții cu Homer, Sappho, Lucrețiu, Apuleius. Iată deci că studiile clasice nu constituie un domeniu închis, nu îndeamnă
Noi studii clasice by Gabriela Duda () [Corola-journal/Journalistic/13435_a_14760]
-
poate atrage prin senzațional sau poate îndepărta tocmai prin suspiciunea de “joacă intelectuală”. Să presupunem că nu știm nimic despre autor, că identitatea sa este perfect ascunsă de un nume convențional. Am putea eventual pretinde că știm câte ceva despre joc, plasat sub semnul gratuității și al divertismentului. În înțelegerea comună, jocul ține de copilărie, de alint sau de sport - zone bine delimitate, fiecare cu setul său de reguli și de rezultate relativ previzibile. Dar tot atît de bine, dacă e un
Caruselul cu poliedre by Laura Guțanu () [Corola-journal/Journalistic/13453_a_14778]
-
Nicolae Manolescu, Matei Călinescu, Ion Pop ș.a., cuceresc printr-o limpede și profundă simplitate. Autorul nu se dezminte nici în dreptul analizei celor 23 de poezii selectate. Se poate presupune că, în vecinătatea textelor, critica lui Vasile Spiridon este inteligentă, bine plasată între poezia asupra căreia își concentrează atenția și ansamblul liricii stănesciene, dar „plusurile” sunt mai greu de înregistrat datorită aceluiași demers critic abstract, neadecvat. Câteva exemple. Văduvit de contextul inițial, citatul care însoțește poezia Lauda somnului, vol. O viziune a
La margine de București by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13451_a_14776]
-
puterii a pătruns curajos și pe tărâmul promovărilor profesionale, instaurând regula de fier a contraselecției. În fruntea instituțiilor publice nu se vor afla niciodată cei mai buni și cei mai competenți — ba nici măcar cei mai norocoși. În fruntea trebilor sunt plasați, cu o rigoare demnă de rigla și compasul matematicianului, cei mai corupți, obedienți și nesimțiți. De-aceea merg lucrurile cum merg, de-aceea floarea otrăvită a incompetenței e sistematic vândută în glastra onestității și performanței. Cazurile Beuran și Brădișteanu atrag
Pesedeus ex machina by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13465_a_14790]
-
pesediști. Or, când un Beuran nu-și dă nici măcar osteneala să „pastișeze” ori să „rezume”, ci copiază cu nerușinare, totul e pierdut. Prefer oricând un profesionist mediocru, dar onest, unui ticălos politizat plin de calități. Mediocrul măcar știe unde se plasează, conștient că există alții mai buni decât el, și poate, cândva, chiar va produce el însuși ceva de valoare. Pentru șmecherașul cu patalama de partid acestea sunt fleacuri. El „scurtcircuitează” cu aplomb reguli, cutume și ierarhii. El e protejat de
Pesedeus ex machina by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13465_a_14790]
-
broderii imperiale din producția lui Klimt. Ceea ce rezultă, însă, din această asociere nu este nicidecum un exercițiu exterior, o simplă retorică a formelor istoricizate, ci o altă pistă pentru încercările existențiale. Între gestul crispat și contemplația lină, artista încearcă să plaseze echilibrul fragil al unei lumi cu o puternică încărcătură metafizică. Printre decoruri vagi și contorsiuni ale unor anatomii și ele sumare, pictura Mirelei Trăistaru configurează o lume ritualizată, încremenită în manifestările ei exemplare: naștere, nuntă, moarte. Fără ostentație și fără
Tineri artiști în prim plan by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13495_a_14820]
-
te vezi în oglindă,/ ce umilință - pojghița feței tale e furată/ de un bufon ce rîde pe sub oglindă/ de fragilitatea și multiplicarea ta” (Ești o jucărie în somn). De ce oare această ontologizare a unei posturi ingrate, scoase îndeobște în afara onorabilității, plasate în zona periferică a pitorescului? Răspunsul credem a-l putea găsi în însăși gravitatea crizei spirituale, în dramatismul inadaptării ființei umane la regulile unui cosmos ostil, terifiant. În cartea sa consacrată lui Rabelais, M. Bahtin susține că spaima de cosmic
Bufonul și nebunul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13472_a_14797]
-
cînd rutul îl menește lăcomiei lui fără seamăn!/ Chiar tu dacă spui: «Gheara ta e subțire cum frunza pipalului»,/ tu vorbești în virtutea precedențelor./ În oglinzi, adevărata față-i ucisă - palpită totuși ceva!” (Maratonul - Cartea a șasea). Cu toate că dorește a se plasa în „ținutul bufonilor”, avem imresia că, mai curînd decît cu bufonul, Cristian Simionescu are tangențe cu „nebunul”, ilustrînd un comic ce vădește o extravaganță „firească”, de-o anvergură superioară, înclinat spre poezie și clarviziune. Defel întîmplător, discursul d-sale împrumută
Bufonul și nebunul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13472_a_14797]
-
nu mai pare a fi total negativă: în fond, un termen al lumii interlope poate rămîne fundamental ambiguu, pentru că judecata negativă alunecă ușor în admirație, ca în cazul calificativelor șmecher sau (h)oț. În această zonă incertă par să se plaseze unele citate - „le agăț cu cele mai penale metode” (seductie.com), “este cel mai penal, cel mai hoțoman, și în nici un caz nu se poate numi vedetă” (hanuancutei.com). Tendința dominantă mi se pare totuși cea de fixare a unei
„Penal” by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13492_a_14817]