128 matches
-
scăderea cantității de colagen. Caracteristic pentru acest stadiu este proliferarea epiteliului de joncțiune înspre apical și transformarea în epiteliul pungii gingivale. Acest epiteliu de pungă nu se fixează la suprafață dintelui, este subțire și adesea ulcerat, înfiltrat cu PMN, limfocite, plasmocite. Odată cu pierderea contactului dintre epiteliu și dinte apare un șanț profund, iar suprafață radiculara permite colonizarea bacteriilor și formarea plăcii subgingivale. Aceste bacterii eliberează factorii chemotactici pentru leucocite care migrează, traversând stratul granular și formează un strat de celule fagocitare
T r atame n tul conserv a tor în boa la parod on t a l ă by Bogdan Vascu, Ana Maria Fatu () [Corola-publishinghouse/Science/91768_a_92401]
-
stadiu se traduce prin existența pungilor parodontale. Stadiul IV: leziuni avansate în această etapă leziunea nu mai este localizată și se dezvoltă apical, urmată de noi depuneri de placă în pungă, ulcerații ale epiteliului pungii, înfiltrat inflamator în țesutul conjunctiv. Plasmocitele producătoare de Ig domină cea mai mare parte a leziunilor dar sunt prezente și limfocite și macrofage. Zona de distrugere a colagenului crește, apar lize alveolare. Spre periferia leziunii apar zone de fibroza reactiva. În acest context pot apare și
T r atame n tul conserv a tor în boa la parod on t a l ă by Bogdan Vascu, Ana Maria Fatu () [Corola-publishinghouse/Science/91768_a_92401]
-
creștere endotelială. orfK2/v-il-6 este omologul viral al interleukinei 6 umane (c-Il-6) care în mod normal este prezentă în limfocite, macrofage și celulele endoteliilor vasculare. C-Il-6 joacă un rol fiziologic important: intervine în procesul de maturare al limfocitelor B în plasmocite. Folosind aceiași receptori, v-Il-6 (virală) induce o rapidă creștere a mugurilor vasculari care, dezvoltându-se în vase de neoformație, hrănesc și oxigenează țesuturile tumorale. Aceste proteine care stimulează neogeneza vasculară induse de HHV-8 în celula parazitată sunt orf74/vgCr vmips
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
importanță majoră în limfomul Burkitt și în carcinomul nazofaringian, mononucleoza infecțioasă fiind în general o maladie benignă ce necesită un tratament simptomatic. În mononucleoză, acyclovirul reușește doar să reducă eliminarea virusului prin salivă, dar nu și procesul de imortalizare a plasmocitelor. Cyclofosfamida, asociată cu tratamentul chirurgical, are oarecare eficiență (temporară) în limfomul Burkitt. În NPC, radioterapia este, în prezent, o metodă eficientă în stadiile I și II ale bolii. În stadiile III și IV, este obligatorie asocierea acesteia cu chimioterapia. Terapiile
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
sângele circulant ocupă 1\2 din greutatea corporală și 1\3 la bărbați. La această se adaugă sângele depozitat în diferite organe și aruncat în circulație. Sângele este alcătuit din plasma (partea lichidă) 55% și elementele figurate 43% (eritrocite, limfocite, plasmocite, monocite, trombocite) și granulocite 2%. Dintre organele cu rol în formarea elementelor componente ale sângelui este măduva osoasă iar fenomenul se numește hematopoieza. Rol de rezervoare secundare au: ficatul, splina, măduva și timusul. Globulele roșii se mai numesc eritrocite și
Bolile pe înțelesul tuturor by Maria Onica () [Corola-publishinghouse/Science/456_a_764]
-
SM, mai mult decât la alte persoane, în primul rând prin rolul pe care îl are procesul de activare leucocitară. Dezordinile leucocitare reprezintă începutul activării celulare a sistemului imunocompetent în sensul unei hiperactivități a celulelor B limfocitare (demonstrată de prezența plasmocitelor și creșterii sintezei de IG G în lichidul cefalorahidian (LCR) și SNC precum și distribuirea oligoclonală (manifestată prin creșterea numărului de limfocite T, mai ales purtând receptorii CD4 și CD29). Problema, care se pune, ar fi puntea de legătură dintre acești
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
modificări histopatologice. Tipul 1 și 2 prezintă o pierdere a mielinei perivenular, cu o înfiltrare de celule T, macrofage, conservarea relativă a oligodendrocitelor cu remielinizare. Tipul 2, cel mai comun, este caracterizat prin depozitarea de imunoglobulină și complement, cu prezența plasmocitelor în leziune. Tipurile 3 și 4 prezintă o demielinizare care nu este centrată de venule și de înfiltrare celulară, existând o pronunțată afectare și moarte a oligodendrocitelor. Tipul 3 diferă de tipul 4, prin pierderea preferențială a glicoproteinelor, asociate mielinei
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
se opune penetrării microbiene. Secrețiile responsabile de acest rol sunt mucina, imunoglobulinele (Ig) locale și sărurile biliare. - Mucina este un glicopeptid secretat de epiteliu celular intestinal ce împiedică contactul direct între bacterii și epiteliul intestinal (287). - IgA sunt secretate de plasmocitele laminei proprii. Ele au un triplu rol: - previn aderarea și colonizarea bacteriană la mucoasa intestinală; neutralizează toxinele și microorganismele;formează cu Ag bacteriene complexe Ag-Ac având un rol activ de transport al acestora de la lamina proprie în intestin. - Secreția biliară
Peritonitele acute: tratament etiopatogenic by Dorin Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/91842_a_93199]
-
Ulterior se elucidează structura moleculară a anticorpilor și antigenelor și se descoperă mecanismele celulare implicate în răspunsul imun, stabilindu-se că limfocitul ocupă o poziție centrală în cadrul acestora. Totodată se descifrează mecanismele de sinteză și de secreție a anticorpilor de către plasmocit, acesta fiind o celulă derivată din limfocitul B aflat în circulația sangvină. Dar, abia în a doua jumătate a secolului XX a fost înțeleasă deplin interacțiunea complexă între componentele celulare și moleculare în realizarea răspunsului imun. Celulele implicate în acest
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
citokine de tip 2: IL-4, IL- 5, IL- 6 și IL -10 (dar nu secretă IL-2) și stimulează activitatea limfocitelor B de memorie. Citokinele tip 2 (IL-4, IL-5) stimulează răspunsul imun umoral față de paraziții extracelulari (stimulează diferențierea limfocitelor B spre plasmocit) și instalarea stărilor alergice prin capacitatea lor de a induce sinteza IgE și de a stimula mastocitele. În esență, limfocitele Th-2 sunt implicate în edificarea răspunsului imun mediat umoral (RIMU). Prin toate aceste efecte, limfocitele Th sunt amplificatoare ale răspunsului
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
plachetelor sunt megakarioblastul, megakariocitul bazofil, megakariocitul granular și megakariocitul trombocitogen. Megakariocitele sunt celule foarte mari și constituie tipul celular cel mai puțin abundent din măduvă, de obicei < 1%. 5. limfocitele prezente în măduvă sunt de obicei mici. Uneori pot apărea plasmocite. 5. monocitele din măduvă sunt identice cu cele din sângele periferic. Macrofagele (histiocitele) medulare sunt celule mari, cu morfologie caracteristică. 7. celulele non-hematopoietice care pot fi uneori observate pe frotiurile de măduvă sunt: adipocite, celule stromale, celule reticulare, mastocite. În
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
T ( diferențiate inițial din timus) și limfocitele B (diferențiate din măduva osoasă). Caracteristica majoră a limfocitelor T și B, care sunt imunocompetente, o constituie natura imunoglobulinică a receptorilor pentru antigen și secreția imunoglobulinelor cu funcție de anticorpi în cazul celulelor efectoare (plasmocitelor). Diferențierea limfocitelor în cursul evoluției, de la progenitor până la plasmocit este controlată de factori independenți de stimulul antigenic, care conduce precursorul până la stadiul de celulă imunocompetentă, după care intervine antigenul, care va orienta celula spre plasmocitul efector (OLINESCU, A. 1995). De
Fiziologia şi fiziopatologia parturiţiei şi perioadei puerperale la vaci by Elena Ruginosu () [Corola-publishinghouse/Science/1300_a_1945]
-
din măduva osoasă). Caracteristica majoră a limfocitelor T și B, care sunt imunocompetente, o constituie natura imunoglobulinică a receptorilor pentru antigen și secreția imunoglobulinelor cu funcție de anticorpi în cazul celulelor efectoare (plasmocitelor). Diferențierea limfocitelor în cursul evoluției, de la progenitor până la plasmocit este controlată de factori independenți de stimulul antigenic, care conduce precursorul până la stadiul de celulă imunocompetentă, după care intervine antigenul, care va orienta celula spre plasmocitul efector (OLINESCU, A. 1995). De asemenea s-a evidențiat faptul că celulele care evoluează
Fiziologia şi fiziopatologia parturiţiei şi perioadei puerperale la vaci by Elena Ruginosu () [Corola-publishinghouse/Science/1300_a_1945]
-
anticorpi în cazul celulelor efectoare (plasmocitelor). Diferențierea limfocitelor în cursul evoluției, de la progenitor până la plasmocit este controlată de factori independenți de stimulul antigenic, care conduce precursorul până la stadiul de celulă imunocompetentă, după care intervine antigenul, care va orienta celula spre plasmocitul efector (OLINESCU, A. 1995). De asemenea s-a evidențiat faptul că celulele care evoluează spre plasmocit suferă o serie de transformări, care îi conferă caracterul de secreție al anticorpilor: pierderea receptorilor de membrană, dezvoltarea reticulului endoplasmic și aparatului Golgi, care
Fiziologia şi fiziopatologia parturiţiei şi perioadei puerperale la vaci by Elena Ruginosu () [Corola-publishinghouse/Science/1300_a_1945]
-
controlată de factori independenți de stimulul antigenic, care conduce precursorul până la stadiul de celulă imunocompetentă, după care intervine antigenul, care va orienta celula spre plasmocitul efector (OLINESCU, A. 1995). De asemenea s-a evidențiat faptul că celulele care evoluează spre plasmocit suferă o serie de transformări, care îi conferă caracterul de secreție al anticorpilor: pierderea receptorilor de membrană, dezvoltarea reticulului endoplasmic și aparatului Golgi, care este implicat în glicozilarea imunoglobulinelor, creșterea numărului poliribozomilor liberi din citoplasmă. Imunitatea umorală Autoapărarea uterului pe cale
Fiziologia şi fiziopatologia parturiţiei şi perioadei puerperale la vaci by Elena Ruginosu () [Corola-publishinghouse/Science/1300_a_1945]
-
anticorpi. Imunoglobulinele se găsesc sub formă de molecule libere sau de receptori de membrane pentru antigen pe suprafața limfocitelor B, fiind efectoare ale răspunsului imun mediat umoral. Sinteza Ig este realizată de către limfocitele B ajunse în stadiul de maturare finală (plasmocit), care se găsesc în plasmă, lichidele extravasculare și în diferite secreții exocrine, (OLINESCU, 1995). La mamifere se cunosc 5 clase de imunoglobuline (IgG, IgA, IgM, IgD, IgE) cu mai multe subclase, având structuri și funcții diferite în cadrul răspunsului imun al
Fiziologia şi fiziopatologia parturiţiei şi perioadei puerperale la vaci by Elena Ruginosu () [Corola-publishinghouse/Science/1300_a_1945]
-
rol important în neutralizarea toxinelor bacteriilor și virusurilor în procesul de fagocitoză opsonică, în citotoxicitatea anticorp-dependentă și în activarea complementului (OLINESCU, 1995). -Imunoglobulinele A (IgA) sunt specifice organelor secretorii (glande salivare, glande mamare, nazale, respiratorii, gastrointestinale, vaginale), fiind secretate de plasmocitele prezente în "lamina propria". Prezintă o mare capacitate bactericidă, fiind de 8 ori mai active față de E. coli decât IgM și de 25 de ori față de Ig G. Mecanismul de acțiune al acestor imunoglobuline se presupune că ar consta în
Fiziologia şi fiziopatologia parturiţiei şi perioadei puerperale la vaci by Elena Ruginosu () [Corola-publishinghouse/Science/1300_a_1945]
-
la cabaline, diametru de circa 1µm și în număr de 25-50 și foarte mici și numeroase la șobolani (0,2 µm și până la 400Ă (Fig. 2.10Ă. Fig. 2.10. Eozinofil din mucoasa intestinala de cal. În dreapta un fragment de plasmocit ( După Cheville, 1976Ă Granulele mari sunt constituite dintr-o proteină bazica majoră (MBPĂ situată central și la periferie proteine cationice eozinofile (ECPĂ, un complex proteic (EDN-EPXĂ și peroxidaza eozinofilică (EPDĂ (Tabel 2.6Ă. MBP - proteină bazica majoră - este bogată în
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
majoritatea acționează asupra celulelor B, inducând diferențierea sau activarea lor. Pe primul plan se situează ÎL - 4 și ÎL - 5 (Tizard, 2004Ă. Sistemul celular limfoplasmocitar Includem în cadrul sistemului celular limfoplasmocitar: 1.Celulele limfoide B; 2.Linia terminală imuna a acestora: plasmocitele; 3.Celulele limfoide Ț; 4.Alte celule limfoide: K, NK etc. Pe cât de monomorfa este morfologia acestor celule pe atât de mare este diversitatea lor funcțională. În literatura mai veche sunt toate cunoscute sub denumirea de limfocite. Literatura mai recentă
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
și secretoare de anticorpi. Altă grupa de celule B, după activare se diferențiază în celule B cu memorie , care reintră în circulație și la o nouă întâlnire cu antigenele dau un răspuns imun într-o perioadă de timp foarte scurtă. Plasmocitele sunt celule ovalare, cu un nucleu mic, situat excentric și cromatina nucleară dispusă radiar, în formă spițelor de roată. Microscopia electronică a evidențiat în citoplasma două sisteme subcelulare: reticulul endoplasmic rugos sau granular purtător al ribozomilor producători de globuline, care
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
bolile cu substrat imun și aparatul Golgi care împachetează produșii de secreție proteica și polizaharidică în granule ce vor fi exocitate sub forma anticorpilor (Porter K.R.și Bonnevill M.A., 1973; Manolescu N.,1980Ă (Fig. 2.17Ă. Fig. 2.17. Plasmocit. Nu - nucleul; E - eucromatina; H - heterocromatina; M - mitocondrie; G - aparatul Golgi; RER - reticul endoplasmic rugos (După Cheville, 1976Ă. MORFOPATOLOGIA PROCESELOR INFLAMATORII 91 Includem în cadrul plasmocitelor și celulele lui Russel (White, 1954; Thiery, 1960Ă cât și leucocitele globuloase, semnalate de Weill
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
K.R.și Bonnevill M.A., 1973; Manolescu N.,1980Ă (Fig. 2.17Ă. Fig. 2.17. Plasmocit. Nu - nucleul; E - eucromatina; H - heterocromatina; M - mitocondrie; G - aparatul Golgi; RER - reticul endoplasmic rugos (După Cheville, 1976Ă. MORFOPATOLOGIA PROCESELOR INFLAMATORII 91 Includem în cadrul plasmocitelor și celulele lui Russel (White, 1954; Thiery, 1960Ă cât și leucocitele globuloase, semnalate de Weill, 1919; Dawson, 1927; Asdrubali și Mughetti, 1968; Cheville, 1976; Stankiewicz și colab, 1994. Celulele lui Russel sunt celule mari, globulare, cu caracter limfoplasmocitoid, bogate în
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
și celule mezangiale. Induce creșterea plasmocitoamelor, sinteză de proteine de faza acută de către hepatocite și formarea de molecule CMH clasa I-a de către fibroblaste. În sinergism cu ÎL-4 promovează diferențierea celulelor Th2 și este necesara pentru transformarea celulelor B în plasmocite. Este cofactor cu ÎL-1 la sinteză Ig M și cu ÎL-5 la sinteză Ig A. Interleukina - 7 ÎL-7 este sinonima cu limfopoietina -1 și cu factorul de creștere limfocitar. Este produsă de celulele stromale ale măduvei osoase și ale timusului
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
cristale pot fi evidențiate histologic prin tehnici speciale. Se pot transforma în inflamații granulomatoase de corp străin. INFLAMAȚIILE PREDOMINANT PROLIFERATIVE Așa cum am menționat la fazele evolutive ale procesului inflamator, substratul citologic al acestor inflamații îl constituie histiocitele, macrofagele, gliocitele, limfocitele, plasmocitele, mastocitele și eozinocitele pe de o parte, fibroblastele, fibrocitele, angioblastele și celulele mixomatoase, pe de altă parte. Că structuri specifice li se adaugă celulele epitelioide și celulele gigante. Fiecare tip celular poate predomina în focarul inflamator în raport de factorul
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
PAUL136 a acestora și cu o frecvență mult mai redusă la alte animale, exceptând pisicile și câinii. Fac parte din inflamațiile cu substrat imun fiind demonstrată evoluția lor în paralel cu evoluția titrului de anticorpi. Patogenetic trebuie menționat faptul că plasmocitele sunt celule B transformate în imunoblaste și apoi plasmoblaste, generatoare și depozitare de anticorpi. Corect denumirea acestor inflamații ar trebui să fie cea de inflamații predominant limfoplasmocitare. În afara plasmocitozei nurcilor, parvoviroză unanim recunoscută, inflamația limfoplasmocitară a mai fost semnalată la
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]