620 matches
-
Iată încă o specificare a "generaționistului" care unește pasiunea, observația morală și luciditatea: "Se știe că noi nu suntem revoltați. Spectatori prin profesie ai vieții politice românești, am avut când să ne exersăm simțul umorului. Deci nerușinarea, imbecilitatea, dezordinea și platitudinea în această ordine ne distrează fără să ne întristeze"8. Totuși, aici, surâsul lui declarat e în fond amar, mai mult de om revoltat și sarcastic decât de observator ironic. De cele mai multe ori, ironia e mai destinsă și chiar încărcată
Mihail Sebastian în realitatea imediată by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/9590_a_10915]
-
acel ceva de spus nu dădea seamă de un Proiect de țară, de un Ideal pentru care candidatul și-ar fi dat viața, de o credință care ar urma să-l ardă după ajungerea la Cotroceni. Era o înșiruire de platitudini din nesfîrșitul șir de platitudini care au fost nesfîrșitele sale apariții la televiziuni în ultimul timp, Victor Ponta reușind să fie în doi ani mai prezent pe micul ecran decît Nicolae Ceaușescu în două decenii", a scris Ion Cristoiu. Ion
Ion Cristoiu critică dur discursul lui Victor Ponta by Roxana Covrig () [Corola-journal/Journalistic/77315_a_78640]
-
dădea seamă de un Proiect de țară, de un Ideal pentru care candidatul și-ar fi dat viața, de o credință care ar urma să-l ardă după ajungerea la Cotroceni. Era o înșiruire de platitudini din nesfîrșitul șir de platitudini care au fost nesfîrșitele sale apariții la televiziuni în ultimul timp, Victor Ponta reușind să fie în doi ani mai prezent pe micul ecran decît Nicolae Ceaușescu în două decenii", a scris Ion Cristoiu. Ion Cristoiu compară utilitatea președintelui Victor
Ion Cristoiu critică dur discursul lui Victor Ponta by Roxana Covrig () [Corola-journal/Journalistic/77315_a_78640]
-
am scris ca să fiu Number 1.// Atunci de ce le-am scris?/ Cât rău era în mine?" (Cel bun, cel rău, cel urât). Răul acela avea densitate și complexitate poetică; pe când "binele" de azi e turnat în texte de o întristătoare platitudine. Ducându-și fetița la circ, la teatrul de păpuși sau în parc, tatăl este de lăudat. Dar poetul, el, pare paralizat: "M-am dus cu Zveruța la circ/ ea s-a bucurat, a râs, a aplaudat,/ mie tot circul ăla
Ștrumful-șef by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9771_a_11096]
-
condamnat la singurătate, la moarte. Căutam prin toate mijloacele să intru în legătură cu amanții ei. Nu mă va crede nimeni. Totuși, din clipa în care aflam că-i place unul, îl pândeam, comiteam mii de josnicii și-i debitau mii de platitudini, ca să mă împrietenesc cu el, să-l flatez, să-l îmbrobodesc. Și ce amanți! Vânzătorul de mațe, muftiul, notarul, negustorul de măruntaie, băiatul de la dugheana din colț, filozoful. Numele și titlurile se schimbau, dar toți erau niște bădărani. Spre ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
să spui că sunt Întrebări matematice, cu un singur răspuns valabil. Chiar dacă cineva ridica vălul care acoperea prudent viața sa amoroasă, pentru a fi el Însuși, sunt sigur că, din când În când, avea nevoie și de momente de o platitudine absolută. În orice caz, vizitele mele la Hotel Kreuzer m-au Învățat mai mult despre mine decât o va face vreodată evaluarea lui Froehlich. — Te rog, Anton. Teoria are totuși efecte și asupra practicii. Păi tocmai asta ziceam și eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
personalului, încercând să port discuții profesionale cu doctorii plictisiți. Conștiința unui sex viu răzbătea prin euforia mea nefericită, prin vinovăția mea confuză pentru omul pe care-l ucisesem. Săptămâna de după accident fusese un labirint de durere și fantezii nebunești. După platitudinile vieții de zi cu zi, cu dramele lor înăbușite, întreaga mea pricepere organică de-a face față rănile fizice fusese demult trunchiată sau uitată. Accidentul era singura experiență adevărată prin care trecusem de ani întregi. Pentru întâia oară mă aflam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
lui Emil Cioran „România numai atunci va avea sens în lume când ultimul român își va da seama de specificul și unicul condiției românești. Ce mituri a scos la lumină viața noastră politică de până acum? Când n-au fost platitudini, au fost abstracții goale. Democrația românească n-a creat nici măcar conștiința de cetățean. [...] Nu este deloc comod să te fi născut într-o țară de a doua mână. Luciditatea devine tragedie. Și dacă nu te sugrumă o furie mesianică, sufletul
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
mort, o copleșea un sentiment de religiozitate, aproape avea convingerea că trebuie să îngenuncheze și să se roage. Alături de ea, privindu-i camera, Ovidiu a început să surâdă, cu superioritate, a presupus Carmina și l-a întrebat iritată, înciudată pe platitudinea lui: Ce găsești tu de râs? Nu râd sunt doar înduioșat, i-a spus Ovidiu în șoaptă, și, după cum a plecat fruntea, Carmina a înțeles că spunea adevărul. Parcă te vedeam înaintea mea traversând diferite etape de vârstă, între acești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
timpul, ne vom obișnui să ne vedem ca două pupeze bătrâne, să cârâim pe unul și pe altul și să nu ne alegem cu nimic din asta, Carmina gândise așa, voise să spună acele vorbe din răzvrătire, era prea multă platitudine în prietenia lor! Dar nu îndrăznise, se lăsase învinsă de un alt torent de vorbe și toate întâmplările ce-au urmat erau rezultatul dilatării unei clipe de clarviziune, era cumplit, cutremurător și abia acum venise momentul, momentul când trebuia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
de la o ședință. Locul mi-a plăcut. Atâta doar că nu se fumează, dar sper să nu fie un inconvenient prea mare, În sfârșit, gemu Sidonia și zâmbi ostenită. O mică, mare certitudine. Nici nu aș fi bănuit după atâta platitudine.Bizar. Ajunsă acasă o să-și facă pasiențe, jos, pe covor, cu spatele rezemat de dormeză, o să învârtă cărțile până o să-i dea dezlegările toate. Atunci îi văzu pe Fana și pe Ovidiu urcând scările în spirală. Erau drepți, supli, siguri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
visător; precizia limbajului, forța magnetică a cuvintelor în care zac idei poetice latente; suplețea observației critice; emiterea unor judecăți critice pertinente; interesul viu suscitat de ideile exprimate. Într-o compoziție evaluată cu nota sub 7, profesorul va putea reproșa elevului: platitudinea ideilor; rezumarea conștiincioasă a unui text; lipsa de discernământ în selecție; stilul baroc, încărcat, hibrid; lipsa forței expresive; imitarea fidelă a unui model; dezvoltarea disproporționată a părților compoziției; absența figurilor de stil; neînlănțuirea ideilor; existența unor grave greșeli de ortografie
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
așa cum v-am mai spus, este un netrebnic și un fricos, e paralizat de propria lui dorință, pentru că nu-și poate depăși mediocritatea și siguranța vieții în care este prins. Pulcheria este dorința lui de-a ieși din suficiență și platitudine. Pulcheria, cu talia ei subțire de viespe și mâna ei fină cu degete lungi și arcuite, în care ține mereu o floare, îi incită simțurile de mult amorțite, dar nu-și poate ieși complet din țesătura deasă și troglodită a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
care le-a publicat Sorin Comoroșan în serie după 1989 - Exerciții de naivitate, 1993, România, Societate cu Răspundere Limitată, 1995, Treisprezece metamorfoze, 1996, Oglinzile sparte, 1997, Literatura - povestea unei ficțiuni, 1998, Nedespărțirea de Borges, 2000 - sunt un amestec stupefiant de platitudini formulate într-un stil emfatic și elucubrații cu pretenții de filozofie, de ficțiuni năstrușnice și obscenități. Chiar și volumul - cu un titlu spiritual - România, Societate cu Răspundere Limitată, care cuprinde convorbiri cu personalități ale culturii române, este marcat de extravaganța
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
singură frază. Deșertul nu se escaladează, se străbate, pentru că nu este un vârf de munte, ci o câmpie de nisip. „A savura voluptatea“ reprezintă un pleonasm: este ca și cum ai spune „a savura savoarea“. Dar, dincolo de aceste greșeli de exprimare, rămâne platitudinea ideii. Este arhicunoscut faptul că după ce rabzi multă vreme de sete apa ți se pare o licoare minunată. Așa se întâmplă și când escaladezi cartea care parcă nu se mai termină a lui Vasile Ghica: savurezi cu nesaț voluptatea puținelor
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
care la rândul ei seamănă cu un altar, care la rândul lui pare alcătuit din șoapte de iubire... Nu există de fapt nici o idee, ci doar o beatitudine lingvistică, generatoare de metafore (convenționale) în serie. Dincolo de acest decorativism baroc tronează platitudinea, fapt evidențiat și de aforismele din volum, cu (aproape) nimic mai originale decât „cugetările“ întrerupte de sughițuri ale celor amețiți de băutură: „Nu cred că cineva își poate clădi fericirea pe sufletul unei femei, întrucât sufletul unei femei este terenul
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
dibuim un model privind mulțimea de indivizi și să apreciem destul de exact reacția "gloatei", dar întotdeauna vor fi excepții care se îndepărtează enorm de regula generală. Adunați într-o sală somități din lumea științifică, urcați-vă la tribună și spuneți platitudini cît încape. O să remarcați că, în loc să vă spargă capul cu un pantof, veți fi aplaudat. De ce oare? Mulțimea este o noțiune care, în general, face abstracție de calitățile elementelor ei. Mulțimea se compune din indivizi și punctum. Calitățile indivizilor preocupă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
bibliotecii de epocă, așa cum s-a întîmplat cu La citta del sole (1603), a lui Tommaso Campanella, sau cu textul de referință care e Utopia (1516) lui Morus, citat de toată lumea, dar de nimeni citit astăzi. Personajele acestor cărți, cu platitudinea perfecțiunii lor l-au amuzat pe Cioran, care le reia spre a le desființa (Istorie și utopie). Înainte ca acești autori să-și fi conceput plăsmuirile utopice 19, Machiavelli scrie, cu metodă și realism, prima antiutopie din istoria lumii, deloc
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
al limbii franceze, nedepășind nivelul lingvistic decât pentru a bascula în sociologism. Scopul este de a-l familiariza pe elev cu existența cotidiană a unei țări, privite prin prisma aspectelor sale celor mai superficiale, reflectate prin intermediul vulgarității mijloacelor de comunicare. Platitudinile, stereotipurile scrise în grabă de jurnaliști care n-au nimic de scris îi depășesc în mod decisiv ca valoare educativă pe Shakespeare sau pe Dante, pe Pascal sau pe Goethe, pe Dostoievski sau pe Mandelștam. În programa cursurilor pentru obținerea
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
curînd în pasa distrată a celui care vrea să scape (de logică, de sintaxă, de literatură, la urma urmei), Apunake nu se poate rezuma. E una din acele nebunii care, fără să aducă, nicidecum, iluminarea, nu fac decît să amîne platitudinea. Verdictul de care te aperi, în spiritul unui baroc degradat, fără urmă de dramă, cu vorbe și situații pe care le înnădești ca să țină. O vreme. Cuceriri după cuceriri face Apunake, începînd cu inima femeii sale, Kematta - scrierea cu pretenții
Condotierul fantezie by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7417_a_8742]
-
adreseze cu tu: "Tu, care-ai fost din pruncie al muzelor favorit", construind apoi o complicată strategie de flatare insistentă a celor doi aristocrați, înzestrați din fericire și cu fumuri literare.) întinsele epistole ale lui Alexandrescu nu sunt lipsite de platitudini, monologul continuu nu are întotdeauna spirit și se pierde în lungimi nepermise. Dar, în ansamblu, poezia didactică românească se năștea exact atunci, iar posibilitatea de a scrie poezie de idei în limba română devenea o realitate. Iată că un romantic
La Fontaine al nostru by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7936_a_9261]
-
occidentale ("Le Petit Parisien", "Le Figaro") îl determină pe același Constantin Argetoianu să-și noteze malițios în jurnal: "Câte milioane de lei agonisite prin munca noastră, a contribuabililor români, au trebuit să treacă în buzunarele apașilor presei franceze, pentru ca asemenea platitudini să fie revărsate peste globul întreg?" Noroc pentru Titulescu (de a cărui carieră politică internațională istoriografia românească este foarte mândră) că pe vremea aceea jurnalele erau cu adevărat intime, iar blogurile nu se inventaseră încă. La fel ca în volumele
Parfumul anilor interbelici by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7665_a_8990]
-
aceea ele trebuie eliminate spre a risipi ceața fascinatorie ce le învăluie numele. Numai că rezultatul acestei clarificări e dezolant: după risipirea negurilor dătătoate de mister, în locul vrăjitorilor care ne-au înfiorat imaginația rămîn niște arătări inofensive care dezamăgesc prin platitudinea vieții pe care au dus-o. Nu știu dacă acesta e efectul oricărui demers de demistificare a trecutului, dar în cazul volumului lui Jean-Louis Brunaux, impresia e de subțiere a temei pînă la banalizare. Brunaux se comportă ca un anatomopatolog
Menhirul cu ramuri de vîsc by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6798_a_8123]
-
expresiei critice s-a impus". Bun, Iorga este Voltaire al nostru, G. Călinescu este Sainte-Beuve al nostru, dar ce facem cu omul politic Decebal? A fost român? Nu a fost dac? Ce-l miră pe Cronicar este că astfel de platitudini bombastice și bazaconii protocroniste își găsesc loc, azi, într-o publicație pe care o girează cu prestigiul său o instituție universitară. Dileme și afirmații hotărâte Cronicarul speră că redactorii de la DILEMA VECHE sunt destul de vechi redactori (în sensul motto-ului
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6816_a_8141]
-
Valéry cu o gândire complementară, preocupat, în egală măsură, de artă și de viață, de inteligență și de prostie, de Dumnezeu și de diavol și care -surprinzător pentru unii - se mai și contrazice, mai consemnează și fleacuri, mai emite și platitudini: "Marea superioritate a lui Valéry față de alți gânditori cu însușiri asemănătoare - luciditate, rațiune, precizie, claritate -este aceea de a fi sensibil la realități șsufletești, n. m., G.G.ț pentru explorarea cărora instrumentul lui nu e adaptat" (p. 128). Atracția față de
„Gâlceva“ cu Valéry by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/7320_a_8645]