513 matches
-
se afla Cecco Angiolieri. Încă tremurând de surescitare, Dante se rezemă de o coloană. Lăsă arma jos, fixându-l și nevenindu-i să-și creadă ochilor. Prietenul său purta un coif cu panaș, demn de un Împărat roman, și o platoșă groasă din piele. Însă, pe dedesubt, se zăreau vesta bufantă și obișnuiții săi ciorapi violeți. Jumătate zeu al războiului, jumătate satir. Măscărici, ca Întotdeauna. Celălalt părea fericit să-l vadă. Încă tremurând, Îl Îmbrățișă, acoperindu-i obrajii cu sărutări. Părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
dură pentru care nu contează sentimentele, ci numai cifrele. Ar vrea să urmeze o specializare economică în Elveția, iar apoi să lucreze cu acțiuni și devize. Orice altceva în afară de acțiuni și devize se va lovi de ea ca de o platoșă și va ricoșa. Prin asta se deosebește net de Rainer care are nevoie de sentimente pentru activitatea lui scriitoricească și pentru ea, draga lui Sophie. Sophie pur și simplu l‑a dat gata. Sunt cazuri când unui bărbat sau unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
singur lucru: să fie lăsat în pace să‑și termine cartea pe care vrea s‑o scrie. Bărbatul din el spune că trebuie s‑o aibă pe Sophie, artistul spune: rămâi lupul singuratic care ești. Rainer se înconjoară cu o platoșă de gheață, dar ghicești că Sophie e în stare să topească această platoșă. Sophie poartă un costum de tenis, pentru că tocmai trebuie să plece la o partidă de tenis. Rainer mestecă, mișcându‑și ritmic maxilarul inferior și cel superior. Din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
vrea s‑o scrie. Bărbatul din el spune că trebuie s‑o aibă pe Sophie, artistul spune: rămâi lupul singuratic care ești. Rainer se înconjoară cu o platoșă de gheață, dar ghicești că Sophie e în stare să topească această platoșă. Sophie poartă un costum de tenis, pentru că tocmai trebuie să plece la o partidă de tenis. Rainer mestecă, mișcându‑și ritmic maxilarul inferior și cel superior. Din afară, aceste maxilare ies în evidență prin albeață. Mestecă nici mai mult nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
dansa fără să audă muzica? Sau doar ea era aceea care nu o auzea? Dintre copaci apăru un bărbat atletic care parcă semăna cu Sebastian, numai că era într-o ținută de cavaler medieval. Era îmbrăcat ca un războinic, cu platoșă și haine din zale metalice, purtând un coif pe cap. Viziera era ridicată și reușise să-i vadă ochii întunecați, care inspira mânie și dorința de răzbunare pentru ceva rău, ce i se făcuse. La un moment dat în fața sa
INTALNIRE LA NIVEL INALT de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1072 din 07 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363310_a_364639]
-
a conducătorilor actuali sunt singurele atuuri fixe pe care aceștia le dețin ?!... Șmecher, tupeist, mai hoț decât alții și mai vulgar de o mie de ori decât toți la un loc, aceasta este oglinda perfectă a vremii de acum. Terifiantă platoșa aceasta a vulgarității în care e sugrumată - sperăm că nu pe veci - limba română și sufletul celui care o siluiește fără conștiință în fiecare zi!... Nu poți să încropești la repezeală niște soluții miraculoase drept antidot unic al distrugerii de
ARTA MIZERIEI PE PLANETA BĂSESCU-BOC-UDREA de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362431_a_363760]
-
frumusețe! Mai sus - stăvilarul Bârzu - unde se încâlceau bilele și buștenii ce pluteau din munte - cel mai ieftin transport. Aici îi așteptau bilarii și țapinarii căutând semnele încrustate cu barda cu numele familiei respective. - Și noi aveam bușteni, mai ales platoșe de 1,5 m. pentru șiță. Toată iarna Iosif și apoi Costel băga șițari și confecționau șiță în salonul încălzit. Până-n primăvară făceau mii de pachete care erau încărcate în mașină și transportate pe Vlașca unde se căuta fie pe
O FILĂ DIN ALBUMUL CU AMINTIRI de ION C. HIRU în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360773_a_362102]
-
în: Ediția nr. 939 din 27 iulie 2013 Toate Articolele Autorului Acum nu rămâne decât să închid ochii și să respir încet pentru că vreau să te simt, primăvara, si sa te îmblânzesc, frumoasa și gitana cum ești și distanța, si platoșa ta de mister și de sticlă se dizolvă în apusul care te întâmpină, în apusul care îmbracă drumul tău.. Oră non resta che chiudere gli occhi e respirare piano perché ți voglio assaggiare, primavera, ed addomesticare, bella e gitana che
BĂRĂGAN de LUCA CIPOLLA în ediţia nr. 939 din 27 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364281_a_365610]
-
fi ciocnit un pahar de orice cu Nichita sau Gheorghe Pituț nu i-a fost dat oricui! Din rațiuni necunoscute (la care presupunem și reticența manifestă a tinerei familii, în care apăruse viitorul medic Daniel), Brăilița a „abandonat” poezia, cu platoșa ei de nedespărțit, boemia (dar oare cine poate părăsi Poezia? - mai degrabă a „conservat-o” în seiful cu amintiri nedate publicității), după ce vreme de 15 ani se lansase în paginile primelor două reviste ale vremii „România literară” și „Luceafărul”, la
CONSTANTIN ARDELEANU DESPRE MIRCEA BRĂILIŢA de BAKI YMERI în ediţia nr. 1333 din 25 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/368267_a_369596]
-
pietricele de râu. Adăposturile scunde și solide se acoperiră de valurile de ramuri sfâșiate din copacii care se prăbușeau în jur. -- Nimic neobișnuit, spuse vocea vibrantă de lângă mine, un cutremur. Mă protejase de schijele de lemn cu trupul său. Prin platoșa metalică pe care o purta, țepele periculoase prin lungimea și ascuțimea lor, nu puteau pătrunde. Se ridică pe vârfuri cu fața imobilă, evaluând pagubele. Se întoarse apoi spre mine, întinzându-mi mâna, ca pe un sprijin la replicile mărunte, spasmodice
SF de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367944_a_369273]
-
pregătită pentru marea confruntare cu simțurile tremurătoare. Ia te uită! Mă urmărește o gâză mignonă, frumoasă și elegantă, cu puful abia ieșit din tremurul nopții. O voi atrage în pliurile unei floricele și tremurând amândoi de încordare o să-i mototolesc platoșa și-i voi morfoli pistilul ei de neegalat până la pierderea oricărui vârtej de gând. Și apoi vom fugi în lumea largă... Lui Ioan Lilă Referință Bibliografică: Gândirea unui zburător / Aurel Avram Stănescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 202, Anul
GÂNDIREA UNUI ZBURĂTOR de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366830_a_368159]
-
sale intervenții de subliniere a faptului că el, autorul, nu se crede specialist în pictură, sau că nu e critic literar etc., etc. ( oriunde-și spune părerea mai cu aplomb - și pricepere - are grijă să-și etaleze o astfel de platoșă, dorind să se-nțeleagă că el se afirmă doar prin ce simte și gândește, așa, ca de la om la om, prietenește și demn, elegant, atent...). Inutil să mai suliniem că aprecierile, părerile, relatările lui Ivan Lungu sunt corecte, cinstite, denotând
O NOUĂ CARTE DE IVAN LUNGU de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 1852 din 26 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367638_a_368967]
-
înarmați dar mai ales în interiorul “amplasamentului”, unde pe partea stânga, ședea pe un tron aurit însuși “cezarul” Romei, firește că totul era o simulare, înconjurat de consilieri divanului său și de garda personală, îmbrăcați cu coifuri, zale și dotați cu platoșe, săbii, pumnale sau suliți, iar noi, ca niște “neisprăviți” de la care se storseseră ultimii bănuți, puși să ne înșiruim obligatoriu separați pe sexe, femeile în față și bărbații în spate, nesprijiniți de ceva, într-o poziție de “căciuleală” ca diferența
CRĂCIUN LA CERES ÎN CALIFORNIA! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 177 din 26 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367252_a_368581]
-
colindul său ceresc, inefabil și arhicunoscut. Cu toate acestea, voi reproduce, mai la vale, din volumul său Anotimpul umbrelor, ulttima poezie: Zăganul Legenda i-a stins toată seminția și i-a-ngropat-o-n zalele zăpezii, pe unde capre negre-și urcă iezii,- iar platoșele rocilor trufia. Singur rămas pe gresii de ardezii, își simte-n solitudine tăria și față-n față stă cu veșnicia, sub viscolele verzi ale amiezii. Durând din vreme veche-n vreme nouă, e ultimul zăgan rămas pe creste. Nu-i
11, MORFOLOGIA UNEI ZILE DE IARNĂ de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1854 din 28 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363602_a_364931]
-
gală peste care înfășurase o togă fină din lână albă tivită cu purpură brodată în fir auriu iar în picioare purta o pereche de calige, cizme militare, de culoare albă, lucrate cu mare finețe. Dincolo de faldurile togii sale se zărea platoșa de gală, din aramă suflată cu aur, având reliefuri reprezentând scene de luptă mitologice. Fiindcă Claudia Procula refuzase să-l însoțească în Manahat, procuratorul îl chemase acolo pe Iocentus Maximus Secundus, prefect și comandant militar al Ierusalimului, reprezentantul și locțiitorul
AL TREISPREZECELEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1326 din 18 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/349429_a_350758]
-
Articolele Autorului Înfruntare?! În colbul amintirii înfășurată bine, de dincolo de vremi o umbră nepierită se zbate-n vreri prea multe,căzute în ispită trezind un gând al nopții zăcut printre ruine Priviri se ascut de zor țintind scăpărătoare izbind o platoșă de moft,în aparență, expunere de formă vădind indiferență, ca artă a iubirii atât de înșelătoare Cununi de jar sunt puse pe o inimă-mpietrită, în văi demult secate se strânge acum lumină. Furtuni se limpezesc vestind o clipă plină
ÎNFRUNTARE de DOREL DĂNOIU în ediţia nr. 1909 din 23 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/348603_a_349932]
-
Publicat în: Ediția nr. 1533 din 13 martie 2015 Toate Articolele Autorului SUNT UN PUNCT DE LUMINĂ Vin către mine de pretutindeni fascicule de lumină, nori de petale învălmășite de vânt, să mă copleșească aureolându-mă. Trupul nu le primește, pentru că platoșa, pe care o port de la trei zile, le refulează constant. Mulți se pot mira de acest fenomen, care stârnește interes, dar, au putut observa, în fluiditatea timpului, că pentru tot ce există în spațiul mioritic: poezia, viața, natura, iubirea de
SUNT UN PUNCT DE LUMINĂ DE ION PĂRĂIANU de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1533 din 13 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348692_a_350021]
-
Dacă pictorii ar înmuia în mărgeanul ochilor ei penelul ar împânzi pe tablou sticla cerului lungii zile arctice, marea netezită cu spatula de argint a lunii, lacrima de rășină a pinului, scursă pe stânjenelul din umbra lui, platoșa gheții râului din câmpie, ceara topită a lumânărilor albe de nuntă în care se oglindește vitraliul unei catedrale, piatra de ametist a inelului din pocalul de porțelan cu vin! Este Janet Hârbu, născută la Comănești, locuitoare și om de valoare
JANET HÂRBU. TÂNĂRA DOAMNĂ CU OCHII DE CER... de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1095 din 30 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347681_a_349010]
-
își dorească-mpărăția, În care Împărat e Domnul Isus Cristos. Primind solia, Orice-nnoire, ani, decenii, sub flamura Iubirii Sfinte, Va propăși căci mare-i harul și-oblăduirea de Părinte! La brâu ne pune adevărul, cu-armura Duhului ne-mbracă, Iar platoșa neprihănirii și evanghelia păcii facă, Ca sabia Duhului și brâul ce adevăru-nfățișează, S-așeze coiful mântuirii peste o conștiință trează. Cu rugăciuni de mulțumire, cu duhul plin de Duhul Sfânt, Să ne-nchinăm în orice vreme cât mai trăim pe-
LA CUMPĂNA-NTRE ANI de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 1827 din 01 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350234_a_351563]
-
și de batjocură. Relele, care l-au tot însoțit, nu l-au înrăit; a rămas pașnic, blajin. Între viața dusă până acum și noile batjocuri nu există mare diferență. Este mereu posomorât, și-a creat din această stare o adevărată platoșă. În scurtele pauze de care au parte, atunci când trage din țigară, lângă Bert se simte dezarmat. Este primul om pe care l-a întâlnit, căruia poate să i se destăinuie : râvnește să devină porcarul batalionului. Porcii sunt animale docile, inteligente
VIII. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365288_a_366617]
-
Luca Cipolla , publicat în Ediția nr. 939 din 27 iulie 2013. Acum nu rămâne decât să închid ochii și să respir încet pentru că vreau să te simt, primăvară, și să te îmblânzesc, frumoasă și gitana cum ești și distanța, și platoșa ta de mister și de sticlă se dizolvă în apusul care te întâmpină, în apusul care îmbracă drumul tău.. Oră non resta che chiudere gli occhi e respirare piano perché ți voglio assaggiare, primavera, ed addomesticare, bella e gitana che
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/366516_a_367845]
-
voglio assaggiare, primavera, ed addomesticare, bella e gitana che șei ... Citește mai mult Acum nu rămâne decât să închid ochiiși să respir încetpentru că vreau să te simt,primăvara,si sa te îmblânzesc,frumoasa și gitana cum eștiși distanță,si platoșa ta de mister și de sticlăse dizolvăîn apusul care te întâmpină,în apusul care îmbracă drumul tău..Oră non resta che chiudere gli occhie respirare pianoperché ți voglio assaggiare,primavera,ed addomesticare,bella e gitana che șei... XIII. SUNT URZICA
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/366516_a_367845]
-
și de batjocură. Relele, care l-au tot însoțit, nu l-au înrăit; a rămas pașnic, blajin. Între viața dusă până acum și noile batjocuri nu există mare diferență. Este mereu posomorât, și-a creat din această stare o adevărată platoșă. În scurtele pauze de care au parte, atunci când trage din țigară, lângă Bert se simte dezarmat. Este primul om pe care l-a întâlnit, căruia poate să i se destăinuie : râvnește să devină porcarul batalionului. Porcii sunt animale docile, inteligente
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/365526_a_366855]
-
și de batjocură. Relele, care l-au tot însoțit, nu l-au înrăit; a rămas pașnic, blajin. Între viața dusă până acum și noile batjocuri nu există mare diferență. Este mereu posomorât, și-a creat din această stare o adevărată platoșă. În scurtele pauze de care au parte, atunci când trage din țigară, lângă Bert se simte dezarmat. Este primul om pe care l-a întâlnit, căruia poate să i se destăinuie : râvnește să devină porcarul batalionului. Porcii sunt animale docile, inteligente
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/365526_a_366855]
-
Plepoiu: Da, în ultimii ani era foarte bolnav. În afară de faptul că avea o artoza cumplită la amîndouă mîinile, nu reușea decît să se semneze sau să-ți dea cîte o mică recomandare. Amîndouă mîinile îi erau acoperite cu cîte o platoșa osoasă, care îi acoperea pur și simplu degetele. Studenții îi aduceau tot felul de creioane moi. Îmi spunea cu mult necaz, cînd îl duceam la ortoped, că îi este rușine să întindă mîna cuiva. Avea și alte probleme. Începuse să
PARTEA A I A de STAN VIRGIL în ediţia nr. 773 din 11 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351870_a_353199]