995 matches
-
Adriana Cînța Cu referire la Kant, Goethe spunea odată că orice filosofie ar trebui să fie iubită și trăită dacă vrea să dobândească semnificație pentru viață. „[...] stoicul, platonicianul, epicureicul, fiecare, în propria sa manieră, trebuie să se împace cu lumea; aceasta este tocmai sarcina vieții de care nimeni nu este scutit, indiferent de școala căreia îi aparține. În ceea ce-i privește pe filosofi, ei nu pot să ne
Ernst Cassirer Kant – viața și opera by Adriana Cînța () [Corola-journal/Journalistic/3676_a_5001]
-
Ismard ajunge, în studiul lui intitulat Evenimentul Socrate, la concluzii cel puțin ciudate. Mărturiile cu pricina sunt datorate lui Xenofon, discipol al lui Socrate, sofistului Polycrates și oratorului Lysias. Din capul locului, Ismard își declară partipris- ul: „Numai rezistând sirenelor platoniciene, putem înțelege de ce atenienii l-au condamnat pe Socrate”. El ne atrage atenția că Platon socotea că dreptul atenian nu avea criterii stabile. Or, susține Ismard, tocmai lipsa de criterii făcea ca dreptul atenian să fie cu adevărat democratic. Să
Vinovăția lui Socrate () [Corola-journal/Journalistic/3175_a_4500]
-
a primilor termeni ai binoamelor este valabilă. Cu toate că sfârșesc în moarte, unii eroi căzuți pradă seducției ajung, astfel, la o renaștere spirituală și, în fond, la autenticitatea ființei (de pildă, Apostol Bologa ori Gavrilescu). Circularitatea, asociată, în general, cu erosul platonician, cu regăsirea „centrului“, nu este, uneori, decât cercul strâmt al conveniențelor și al falselor certitudini (cazul Bologa, pentru că rătăcirea lui Gavrilescu se dovedește, până la urmă, tot o odisee, prin regăsirea Hildegardei, iubirea abandonată în tinerețe). Plecând de la seducția frontierelor, incursiunile
Fascinația (absenței) frontierelor by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/3369_a_4694]
-
al patrulea semestru (semestrul VIII) există un curs de o oră al lui Schuchardt despre „Templul grec“ și o prelegere de trei ore a profesorului Nestlé despre Sofocle. În afara cursurilor și seminarelor de filozofie ale lui Heidegger și a seminarului platonician, secțiunea filozofică mai cuprinde, în semestrul V, un curs sintetic de două ore despre „Istoria filozofiei moderne“ cu profesorul Reiner. Asta e tot. Săptămîna nu conține niciodată mai mult de 8 ore de cursuri și seminare. Restul timpului este dedicat
Alexandru Dragomir, destinul deturnat al unui filozof by Gabriel Liiceanu () [Corola-journal/Memoirs/13242_a_14567]
-
din țîțîni, a cărei evoluție întru progres se intensifica vizibil, în pofida anomiilor conjuncturale. Al doilea motiv, posibil a fi coroborat cu acel "mal du siècle" trăit în serie de spiritele atinse de aripa geniului ilustrează o predispoziție nostalgică, de tip platonician și gnostic, conform căreia temeiul profund, autentic al existenței s-ar afla într-o lume a "vîrstei de aur", iar aspirația inconștientă către conținutul mitului în cauză ar putea fi proba supremă a condiției blestemate pe care nu doar Poetul
I. Heliade-Rădulescu - 200: Viziuni poetice by Gabriel Onțeluș () [Corola-journal/Imaginative/15245_a_16570]
-
Gheorghe Grigurcu Să pornim de la impresionismul lovinescian, în fața căruia pedantele capete se clatină acum cu mare mefiență: ,Cum nu reprezintă valori absolute, ci valori relative, scria mentorul Sburătorului, literatura unui popor nu trebuie studiată în fixitatea unor idei platoniciene, ci în mobilitatea ei". Parcă răspunzînd aproape peste veac unei asemenea invitații, Al. Cistelecan își întemeiază demersul nu doar pe relativitatea valorilor asupra cărora se pronunță (dacă ar fi ,absolute", oare critica nu și-ar pierde una din justificările cele
Un postimpresionist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11071_a_12396]
-
voinței lor, echivala cu ridicarea deasupra acestora: trebuie să mă preocup doar de lucrurile asupra cărora am un control direct - toate celelalte, nefiind capabil de a le influență, nu îmi vor irosi resursele intelectuale, emoționale sau materiale. La fel, mitul platonician al peșterii poate fi interpretat în registrul libertate-necesitate: cei aflați în peștera, incapabili să vadă altceva decât umbre proiectate pe ziduri, iau această aparentă drept realitate și se consideră liberi, în ciuda constrângerilor fizice și cognitive la care sunt supuși. De
Polis () [Corola-journal/Science/84977_a_85762]
-
Constantin Țoiu Dețin din 1944 o ediție a Banchetului platonician tradus de St. Bezdechi și purtând ștampila roșie, ovală, Casa Studenților nr. 1298, București, Biblioteca. (Să nu fi restiuit eu cartea? Așa s-o fi cumpărat?)... Cert e că am considerat-o întotdeauna Biblia mea. Tot Bezdechi semnează și un
Eros ori Ura (un Prozator) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10945_a_12270]
-
o parte, RIGOAREA DEMIURGICĂ a celor 12 stihuri (ultimele două versuri ale sonetului marchează concluzia „morala”, verdictul divin, asupra fenomenalului/ „phainomenon-ului” din lume: sunt/trebuie să se facă evidente accentele definitive/implacabile, divin-vaticinare) - pe de alta: 2 - NUNTA-HIEROGAMIA, întru SFERA PLATONICIANĂ, dintre catrene și terține! (Sonetul de întemeiere, cel italiano-provensal - este profund creștin, fiind conceput chiar sub Semnul CRUCII: catrenul 1 își caută terțina 1, catrenul 2 își caută terțina 2 - ÎNCRUCIȘÂNDU-SE!) Magia stihului/stilului lui THEODOR RĂPAN constă, esențial
SOTERIOLOGIA IUBIRII. IMN AL GLORIEI RE-TRÃIRII SINELUI ÎN UNIVERSUL CREAÞIEI, PRIN IUBIRE DIVINÃ: VOLUMUL FIIND – 365 +1 Iconosonete de THEODOR RÃPAN. In: Editura Destine Literare by ADRIAN BOTEZ () [Corola-journal/Journalistic/101_a_256]
-
neputincioasă în cunoașterea voinței, doar intuiția (contemplația) avînd sorți de izbîndă în sesizarea ei. Dar ceea ce sesizează intuiția nu e voința, care în calitate de numen nu poate fi obiect pentru un subiect, ci doar aspectul ei ideal, adică ideile în sens platonician (matricea formelor intime). Asta înseamnă că esența lumii are un conținut, care e voința (lucrul în sine) și o formă, care sunt ideile platonice (structura cuantică, i-am spune azi). La aceste idei nu se poate ajunge decît prin artă
Velle non discitur by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3963_a_5288]
-
singura care reușește să dezvăluie voința universală e muzica, celelalte arte fiind precare sub unghiul putinței de a surprinde numenul. E totuna cu a spune că în vreme ce muzica atinge temeiul universului, celelalte arte (pictura, sculptura, poezia) se mărginesc la ideile platoniciene. Inadvertența e că la început Schopenhauer spune că voința nu poate fi obiect pentru un subiect, ca acum să spună că prin muzică subiectul uman poate atinge voința. Voința se manifestă prin muzică, și atunci nu mai e numen, ci
Velle non discitur by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3963_a_5288]
-
pe cea dintâi. De altfel, în toate scrierile sale, Adrian Botez nu precupețește niciun efort în a demonstra această credință: istoria exterioară, aceea pe care o citim din manualele și studiile de specialitate, nu este decât o umbră (în sens platonician) a unei esențe profunde, de natură mistică. La care nu putem ajunge prin operațiile obișnuite ale rațiunii discursive, ci prin avatarurile iluminate ale Credinței vizionare. Adrian Botez nu-și pierde timpul cu “mărunțișurile” evenimențiale ale istoriei, decât dacă acestea pot
DOUĂ-TREI ZILE DIN ISTORIA MISTICĂ A UNUI NEAM de PAUL SPIRESCU în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/384812_a_386141]
-
om. Era tributar clasei țărănești din care își trăgea seva și pe care se clădea conceptul său de om românesc. El zice: „Comunitatea țărănească este o realitate organică. Nu seamănă cu o adunătură informă(se poate observa și aici că platonicianul din el avea oroare de topirea formelor) sau cu un azil de noapte. Sufletul țărănesc are trăsături de o mare frumusețe umană. Nu se poate vorbi de umanismul țărănesc, fiindcă sufletul țărănesc este incompatibil cu titanismul, sau cu însingurarea încărcată
PETRE ŢUŢEA – APOLOGETUL CREŞTIN, FILOZOFUL MAGISTRAL ŞI GÂNDITORUL AUTENTIC – ÎNTRE DUMNEZEU ŞI NEAMUL SĂU... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2090 din 20 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384816_a_386145]
-
80. Personalitatea este acel individ înzestrat cu capacitatea de a se dărui. Eroul este o personalitate, deoarece nu-și mai aparține. 81. Eu am afirmat odată într-un salon, că Platon este mișcarea spiritului înlăuntrul eternității. Când gândim, toți suntem platonicieni. Dacă eu încerc să gândesc universul, trebuie să mut Biblia în universul înghețat al ideilor platonice. Asta înseamnă meditația. Platon a intuit cel mai bine jalea omului neputincios în fața esențelor. 82. Față de măreția lui Iisus Hristos, Platon este un personaj
PETRE ŢUŢEA – APOLOGETUL CREŞTIN, FILOZOFUL MAGISTRAL ŞI GÂNDITORUL AUTENTIC – ÎNTRE DUMNEZEU ŞI NEAMUL SĂU... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2090 din 20 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384816_a_386145]
-
putând să se mențină mai mult sau mai puțin în timp, în funcție de inteligență celor doi parteneri de cuplu, în funcție de cei din jurul lor și de rolul pe care cei doi îl atribuie acestora, în fond ei trebuind să reconstituie continuu androginul platonician, cuplul primordial biblic, ținând seama mereu de ideea de devenire în și prin propria ființă, oglindita în ființă celuilalt. Dacă în relațiile generale interumane intervin cooperarea, competiția și/sau conflictul, în relațiile care presupun acțiunea mutuala apar etapele: cea a
SCURTE CONSIDERAȚII (ISTORIE) de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1585 din 04 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/384414_a_385743]
-
Ideea-Forma reprezintă forță gândirii sale a constituit și mai constituie și astăzi subiectul unor îndelungi și aprige discuții. Faptul că mai este și azi de actualitate după atâtea secole o atare concepție se datoreaza modului pur speculativ al formulării teoriilor platoniciene. Gândirea să psihologică este o încercare de revalorizare a ideilor înaintașilor săi, conformă epocii în care a trăit, în spiritul gândirii mitice a grecilor, este o concepție conservatoare, utopica și psihologizanta. La Platon sufletul are funcția de a fi apetit
SCURTE CONSIDERAȚII (ISTORIE) de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1585 din 04 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/384414_a_385743]
-
formă și conținut , condensează înlăuntrul sinelui, într-un mod surprinzător și tragic, starea de rău, pe un principiu cauză - efect , pe care poetul le răstoarnă și le apropie, oximoronic, într-un inefabil lirism: ''rău de frumusețe''... pentru că, într-o viziune platoniciană a ideilor pure, frumusețea iubitei ar putea induce această emoție. Despre frumusețe, poetul scria că „ideea de vitalitate, de sănătate, de izbăndă a vieții ... este indisolubil legată de emblema feminității„. Sensul existențial, centrat asupra eului, se configurează în țesătura afirmativ
NICHITA STĂNESCU, VIZIUNE POETICĂ ÎN RĂU DE FRUMUSEȚE de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2246 din 23 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383509_a_384838]
-
Orfeu, Hermes Arcadianul și Hermes Trismegistul la Vede și Upanișade, Mahabharata (una dintre cele mai eclatante epopei ale lumii, însumând aproape 100.000 de strofe, de opt ori mai mare decât Iliada și Odiseea la un loc), la presocratici, Dialogurile platoniciene, apoi la Aristotel și la toți urmașii lor, până la Philon din Alexandria, Clement Alexandrinul, de la pietre de hotar numite Vechiul Testament, Tora, Talmudul și Coranul, până la Tertulian și mai ales Origene, Augustin, Beda Venerabilul, ori de la arabul Butrus As-Sadamati și indianul
Lansări editoriale la Târgul de Carte GAUDEAMUS – Craiova, OVIDIU GHIDIRMIC – La sfântul botez al Academiei Române * [Corola-blog/BlogPost/93432_a_94724]
-
lui Husserl”. Extinderea, dominația „Theoriei” îl neliniștea pe Lévinas. Mai mult decât oricare altă filosofie, fenomenologia, pe urmele lui Platon, trebuia să fie „lovită de lumină”. Acuzația, la început timidă - greu fiind să înalți un discurs filozofic asupra luminii, ideea platoniciană a Binelui fiind aflată mai presus de Ființă - dar, înaintând în lucrare, se putea vedea că etica nu mai proiecta înspre neutralitatea binelui, ci spre aproapele, iar ceea ce era esențial nu mai era lumina, ci fecunditatea sau generozitatea. În „Cartea
EU ȘI CELĂLALT de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 2236 din 13 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383271_a_384600]
-
sau familia. Plăcerea definește în consecință bucuria de sine ca o suveranitate realizată, cucerită și radioasă. MOMENTUL AL DOILEA îNTREBUINȚĂRI TERAPEUTICE ALE CUVÂNTULUI: SOFISTICA ANTIPHONIANĂ V ANTIPHON și „arta de a scăpa de mâhnire” -1Reparații pentru sofiști. Sub regimul scrierii platoniciene a istoriei filosofiei, sofiștii plătesc de peste douăzeci și cinci de veacuri tributul uriaș al unei proaste reputații și al unei definiții greșite. însuși termenul de sofist suferă de pe urma unei polisemii contradictorii - ca mulți alții care provin din această disciplină: a fi filosof
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
principiul întrebărilor și răspunsurilor: să te amesteci cu plebea, cu te miri cine, cu oamenii de jos, cu cei lipsiți de orice rang, să lucrezi sub cerul liber!, iată tot atâtea păcate de moarte pentru filosoful cu sânge albastru. Versiunea platoniciană cu privire la sofiști a triumfat și multă vreme acestor filosofi li s-a contestat până și dreptul la titlul generic - ca și în cazul lui Democrit. Clasificarea convențională i-a transformat în presocratici - gânditori care anunță și pregătesc, încă incompleți, nedesăvârșiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
respingerea afirmațiilor răuvoitoare și readucerea lui Aristip din Cirene la demnitatea unui gânditor autentic și demn de acest nume. Dovadă, tăcerea lui Platon în privința numelui lui Aristip și a muncii sale, chiar dacă umbra lui planează asupra multor pagini ale dialogurilor platoniciene. Cine-i acest Philebos de exemplu, care dă numele unui întreg dialog? Și de ce a consacrat oare Platon un text întreg problemei plăcerii de a respinge tezele cinenaice fără a cita măcar o dată numele filosofului? Altă dovadă a importanței sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
nu poate să fie chiar în întregime rău! Nimeni nu stârnește atâta dispreț, ură, gelozie și invidie fără ca aceasta să însemne implicit că cele susținute de el sunt adevărate... -2Triunghiul subversiv. De aici, necesitatea de a reveni asupra regimului scrierii platoniciene a filosofiei - și a istoriei acesteia! Pentru că eu unul consider că fiul moașei, travestitul parfumat și petomanul onanist constituie trei vârfuri ascuțite desenând un veritabil triunghi subversiv. Doar că nu se zărește deloc - sau numai foarte puțin - ce figură frumoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
prin agora, Aristip incită la formularea tuturor acestor considerații: el își revendică animalitatea și nu uită că aparține naturii; invită pe oricine să facă la fel și să-și amintească de genealogia sa imperfectă; îi atacă în mod ironic pe platonicienii amatori de idei pure și-i trimite la parfumuri, realități impure printre impurități; revendică artificiul asociat în mod obișnuit genului feminin și deci, pe atunci, pasivității, păcat cardinal la greci; subliniază că toate ocaziile de a te bucura sunt bune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
scena socratică se joacă o piesă la fel de serioasă ca în tratate, disertații, expuneri și alte forme recunoscute în cadrul profesiei... -5Proxenet al înțelepciunii? Banii, iată primul casus belli! Pentru că, asemenea sofiștilor, contemporanii săi, Aristip lua bani pentru lecțiile sale... Ceea ce un platonician n-ar fi putut suporta, întrucât Socrate, figura lor emblematică, reprezentantul lor fără voia sa, își împărțea gratis înțelepciunea. Mai mult: refuza banii care i se dădeau - astfel, el i-a dat înapoi lui Aristip suma pe care acesta i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]