360 matches
-
sînt, Într-o anumită măsură, ambivalente. Căderea sufletului individual În trup, de care rămîne prins ca o scoică de cochilia ei110, este un eveniment funest, vag motivat prin „o anumită Întîmplare”111 sau „o anumită legătură” avută cu nedreptatea. În platonism trupul este rău, după cum se afirmă În numeroase locuri, fără nici o urmă de ambiguitate 112. Această atitudine caracterizează Întreaga tradiție platoniciană, fie că e vorba de Filon, fie că e vorba de Plotin. Pentru Plotin, cosmosul Înseamnă armonie Între un
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
pesimistă nu În privința omului ci În privința universului, perspectivă care duce la o prețuire metafizică a umanității fără echivalent În lumea Antichității. Gnosticii nu susțin numai consubstanțialitatea dintre oameni și originea lor precosmică, Pleroma. Această consubstanțialitate era deja una dintre constantele platonismului și i se poate afla o paralelă În doctrina iudaică a creării omului după chipul și asemănarea lui Dumnezeu (Gen. 2:27). În contextul gnostic, ființele omenești sînt glorificate suplimentar prin faptul că această consubstanțialitate le Înalță mai presus de
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
el oare o influență și asupra mitologiei gnostice? Din perspectiva noastră, chestiunea formulată astfel nu este relevantă. Ceea ce ar trebui subliniat este că exegeza lui Filon constituie o transformare a mitului Genezei În conformitate cu un set de reguli care derivă din platonism. Evident, aceste reguli nu sînt singurele posibile și nici exegeza filonică nu este singura exegeză posibilă a Scripturii sacre evreiești după aceste reguli, sau după altele care pot fi definite drept platonice. Exegeza gnostică a Genezei admite o definire izbitor
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
aceste reguli, sau după altele care pot fi definite drept platonice. Exegeza gnostică a Genezei admite o definire izbitor de asemănătoare cu exegeza filonică: este o interpretare a unui text iudaic, efectuată În baza unui set de reguli derivate din platonism. Se poate Însă adăuga: chiar dacă este posibil ca toate regulile să derive Într-adevăr din platonism, platonicienii n-ar subscrie la toate. Această distincție este fundamentală. Am făcut anterior observația că exegeza biblică a lui Filon se dovedește pe alocuri
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
o definire izbitor de asemănătoare cu exegeza filonică: este o interpretare a unui text iudaic, efectuată În baza unui set de reguli derivate din platonism. Se poate Însă adăuga: chiar dacă este posibil ca toate regulile să derive Într-adevăr din platonism, platonicienii n-ar subscrie la toate. Această distincție este fundamentală. Am făcut anterior observația că exegeza biblică a lui Filon se dovedește pe alocuri mai preocupată de iudaism decît de platonism. Dumnezeul biblic al lui Filon este identificat cu lumea
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
posibil ca toate regulile să derive Într-adevăr din platonism, platonicienii n-ar subscrie la toate. Această distincție este fundamentală. Am făcut anterior observația că exegeza biblică a lui Filon se dovedește pe alocuri mai preocupată de iudaism decît de platonism. Dumnezeul biblic al lui Filon este identificat cu lumea Ideilor și nu cu demiurgul (inferior) platonic. Ce s-ar Întîmpla Însă dacă un alt interpret l-ar identifica pe Dumnezeul creator al Genezei cu demiurgul platonic? Ar rezulta o transformare
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
acestei hermeneutici, ai cărei reprezentanți timpurii sistematici par a fi gnosticii, este că se efectuează nu În numele vreunui principiu reductiv, ci În numele antireducționismului metafizic. Cu alte cuvinte, nu numai că gnosticii ar critica iudaismul pentru că este o formă reductivă de platonism (lucru inevitabil dacă se consideră iudaismul o formă de platonism!), dar n-ar ezita să judece chiar platonismul Însuși drept o formă reductivă de metafizică. Afirmînd că gnosticii nu sînt altceva decît campionii metafizicii În lumea elenistică tîrzie pretindem oare
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
gnosticii, este că se efectuează nu În numele vreunui principiu reductiv, ci În numele antireducționismului metafizic. Cu alte cuvinte, nu numai că gnosticii ar critica iudaismul pentru că este o formă reductivă de platonism (lucru inevitabil dacă se consideră iudaismul o formă de platonism!), dar n-ar ezita să judece chiar platonismul Însuși drept o formă reductivă de metafizică. Afirmînd că gnosticii nu sînt altceva decît campionii metafizicii În lumea elenistică tîrzie pretindem oare că Înțelegem acele reguli care generează diversele doctrine gnostice ca
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
principiu reductiv, ci În numele antireducționismului metafizic. Cu alte cuvinte, nu numai că gnosticii ar critica iudaismul pentru că este o formă reductivă de platonism (lucru inevitabil dacă se consideră iudaismul o formă de platonism!), dar n-ar ezita să judece chiar platonismul Însuși drept o formă reductivă de metafizică. Afirmînd că gnosticii nu sînt altceva decît campionii metafizicii În lumea elenistică tîrzie pretindem oare că Înțelegem acele reguli care generează diversele doctrine gnostice ca transformări ale unui mit platonician iudaic și ca
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
mit platonician iudaic și ca transformări reciproce? Ar trebui să mergem mai departe pe direcțiile sistemului generat din această premisă pentru a putea stabili dacă o exegeză platoniciană a Genezei poate avea Într-adevăr o aparență gnostică. 14. Antiiudaism ori platonism generativ? Exegeza inversă a Bibliei poate fi foarte bine consecința unei reguli precedente, Însă devine imediat o regulă În sine, care generează numeroase transformări ale mitului biblic și ar putea să mai genereze multe altele, În cantitate nelimitată. Una din
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Într-adevăr, s-ar putea ca unele dintre acestea să-și fi aflat locul În colecția tîrzie de la Nag Hammadi. N-ar trebui să fie pentru nimeni o surpriză dacă acești paltonicieni, În disprețul lor față de acea variantă contrafăcută de platonism fariseic care era În ochii lor creștinismul, ar fi dorit să elimine din miturile gnostice inventate de ei orice urmă de creștinism și ar fi optat, În multe cazuri, pentru o varietate de gnosticism (ca, de exemplu, gnosticismul sethian) care
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
gnostici. Înseamnă acest lucru că gnosticismul a fost doar o formă de creștinism? Cu siguranță că nu. Ceea ce are În comun cu creștinismul „majoritar” (cel puțin de la Ignațiu din Antohia Încoace) este trăsătura caracteristică de a fi o formă de platonism care face uz de texte evreiești 232. Creștinii evrei erau cu siguranță mai pregătiți de a aborda o exegeză de tip gnostic decît evreii Împotmoliți În subtilitățile hermeneutice ale tradiției lor. Creștinii care nu erau de origine evreiască au continuat
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
lui236. Gnosticii lui Epifaniu resping Vechiul Testament, În ciuda faptului că se folosesc de el În scopuri polemice 237. Scrisoarea către Flora a lui Ptolemeu constituie un excelent exemplu al acelei doctrine valentiniene care, rămînÎnd gnostică În privința utilizării miturilor, se aproprie de platonism și de creștinism În evaluarea dată Demiurgului 238. Originea Legii este o chestiune dificilă, afirmă Ptolemeu, În consens cu filologia modernă, deoarece se compune nu dintr-unul, ci din cinci straturi diferite: sentințele date de Moise ca individ alcătuiesc o
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
ca un catalizator suplimentar al preferinței gnosticilor pentru Sophia În detrimentul Logosului. CÎt despre locul de Început al Gnosticismului, o speculație neverificabilă, Însă nu și imposibilă ar fi să amintim faptul că Învățații creștini din Alexandria, care demonstrau puternice Înclinații spre platonism, au avut cu siguranță de profitat de pe urma prezenței stimulante a unei comunități evreiești masive și Însemnate din punct de vedere intelectual. Într-un asemenea context, un platonician creștin se vede silit să se măsoare cu scrierile tradiției evreiești, și este
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
pentru multiplicarea de către gnostici a entităților divine și pentru Înverșunata apărare a liberului arbitru, combinată cu polemica Împotriva astrologiei. Hans Joachim Krämer analizează formarea Pleromei gnostice ca pe un proces din interiorul „metafizicii platonice a Spiritului”272. Noi cercetări asupra platonismului mediu, pe direcțiile atît de rodnice trasate de John Dillon și Robert Berchman, ar putea să aducă noi surprize. În ceea ce privește polemica gnosticilor contra astrologiei, care este În același timp o puternică afirmare a liberului arbitru uman, explicația este iarăși simplă
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
207. 219. Organon; De cherubim et flammeo gladio 35, pp. 125-127. 220. De profugis, 18. 221. De cherubim, 9. 222. Charles Bigg, The Cristian Platonists of Alexandria, Clarendon Press, Oxford, 1886, pp. 12-16. 223. Pentru reafirmarea rolului lui Filon În platonismul mediu, vezi acum John M. Dillon, The Middle Platonists, Cornell Univ. Press, Ithaca and London, 1977; de asemenea Robert Berchman, From Philo to Origen, Scholars Press, Chico, CA, 1984. 224. VII. 1.29. 225. Iren. I.31.1. 226. Ps
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
creștinism rădăcinile gnosticismului. Afirmăm doar că, asemeni gnosticismului, creștinismul se baza pe exegeza biblică de tip platonic. Astfel Încît era mai ușor de realizat saltul de la creștinism la gnosticism, decît unul care ar fi pornit de la iudaism sau chiar de la platonism pentru a ajunge la gnosticism. Filon rămîne un caz izolat În gîndirea iudaică; În ansamblul său, iudaismul nu a fost platonic. Platonicieni care să fie interesați În principal de iudaism au fost puțini după Filon, printre ei incluzîndu-se Numenius. 234
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
ar putea ca această mișcare să fi incorporat unele elemente gnostice 67. O a treia direcție de studii acordă credit alegației lui Tertulian că Marcion a fost un filozof. După cum s-a văzut anterior, R.M. Grant pune accentul pe influența platonismului mediu, În vreme ce J.G. Gager evidențiază prezența unor elemente din filozofia lui Epicur În gîndirea lui Marcion 68. 5. Dualismul lui Marcion Sistemul lui Marcion se Întemeiază pe opoziția dintre Dumnezeul cel bun și Demiurgul inferior - drept, Însă nu și bun
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
În comun cu origenismul, excepție făcînd poate subordinaționismul, pe care Îl puteau prelua cu siguranță și din alte surse, precum și Întemnițarea sufletului angelic Într-un trup de țărînă. Dimpotrivă, bogomilismul este traducianist, concepe lumea ca bipartită după creația lui Dumnezeu (platonism popular sau aristolelism), ignoră problema capitală a corporalității Îngerilor, nu Înmulțește numărul judecăților și nu neagă omnipotența lui Dumnezeu. Putem trage concluzia că Între origenism și bogomilismul bizantin nu există raport direct, ele neîmpărtășind altceva decît doctrina trupului-mormînt - și interpretarea
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
dintr-un liber arbitru care nu este, totuși, definit În termeni sexuali, pînă și În rîndul Îngerilor Împlinirea sexuală fiind un eveniment dezirabil. Ar fi imposibil să Întreprindem aici o analiză a narațiunilor mitologice create de William Blake sub influența platonismului lui Thomas Taylor, a experienței vizionare a lui Swedenborg și a filozofiei lui George Berkeley. Prima Carte a lui Urizen (1794) scrisă de Blake este o parafrază liberă a Genezei, combinată cu reminiscențe de mitologie greacă, În care terifianta ființă
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
sine drept ceea ce este13. Baur nu sesizează anticosmisnul gnostic (poate nici dualismul), pus În lumină abia de către Hans Jonas, În 1934. Prin urmare, interpretarea dată de el gnozei se aplică nu numai lui Hegel, ci și, la fel de bine, creștinismului și platonismului. În știința și În hermeneutica modernă există considerabile variații În privința Înțelesului gnozei Înseși și n-avem aici intenția de a face nici măcar o schiță de catalogare a acestora. L-am Întîlnit deja pe Eugen Heinrich Schmitt atunci cînd am trecut
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
of the Plays of Shakespeare, Londra, 1792. 25. Wincenty Lutoslawski, The Origin and Growth of Plato's Logic with an Account of Plato's Style and the Chronology of His Writings, Londra, 1897 ; pentru comentarii asupra "stilometriei" Vezi John Burnet, Platonism, Berkeley, 1928, pp. 9-12. 26. Giles Dawson, Authenticity and Attribution of Written Matter în English Institute Annual, 1942, New York, 1943, pp. 77-100 ; G. E. Bentley, Authenticity and Attribution of the Jacobean and Caroline Drama, ibid., pp. 101-118; vezi E. H.
[Corola-publishinghouse/Science/85060_a_85847]
-
În acest context, Thom susține autonomia lumii formelor matematice, abstracte, față de spațiul morfologic vizibil. "Macrocosmosul este proiecția unei forme inteligibile pe un substrat sensibil" (id., p. 76), ceea ce ne poate conduce la asocierea teoriei lui Thom cu o formă de platonism (prin asemănarea concepției lui cu aceea sugerată de "mitul cavernei"). Un concept corelat celui de catastrofă este, în viziunea lui Thom, cel de "atractor". Atractorii nu reprezintă altceva decât subansamble din spații dinamice către care converg traiectoriile din toate punctele
by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
problema universaliilor. Între acestea nominalismul lui Roscelin este cea mai radicală perspectivă din punctul de vedere al de nominalismului. Acesta consideră că universaliile sunt simple cuvinte - voces. Între concepțiile enumerate majoritatea sunt de origine realistă, începând de la concepții apropiate de platonism și neoplatonism până la cele de sorginte pitagoreică: "universaliile sunt forme abstracte ca și formele matematice"95. Dincolo de această clasificare o "rezolvare" necesară în interiorul Bisericii prin identificarea unei teorii acceptabile și atribuire acesteia statutul de direcție oficială, se realizează abia în
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
axată doar pe ideea de Dumnezeu înspre cea care cercetează și partea componentă a naturii se face treptat și cu opoziție din partea bisericii. Această transformare se realizează datorită intrării în contact cu scrierile aristotelice și ale filosofilor arabi. Trecerea dinspre platonismul scrierilor perioadei patristice spre aristotelismul scolastic se realizează prin includerea analizei naturii între celelalte forme de adevăr. Dar viziunea asupra cunoașterii care să cuprindă și natura nu s-au pierdut nici un moment. Boethius în lucrarea sa De consolatione philosophie preia
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]