468 matches
-
de leneși; truda locuitorilor e aparentă, un mod „inocent” de a fugi de efortul adevărat, care naște istorie. E nevoie de o autoritate neiertătoare, de un bici nou, nu de spirite umaniste care să aplece urechea spre orice moft al plebei. Cel mai potrivit e un general. Să pună la zid pe cine fură, pe cine se dovedește sperjur sau se ridică împotriva Cetății! Unul care - în primul rând - pe mine și pe Romancier ne-ar da drept pildă! Pentru că aceia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
a fost chiar Mesagerul, care mi-a trimis avertismentul său. Chestia cu Intendentul încurcă și mai mult lucrurile... Sfânta Treime! Pătrime; nu știu câți într-Unul! Astrologul e mort, iese din calcul; Romancierul e viu, uneltește zi și noapte. A luat pulsul plebei, îl accelerează sau îl încetinește după cum vrea. A hotărât îndepărtarea mea, apoi m-a readus în scaun, după ce l-a înlăturat pe Castelan. E ceva care îmi scapă; cei doi, poate, nici nu au fost adversari. Au făcut doar un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
bestiile astea cu aer de oameni cumsecade ca un ardei iute. Unul băgat în cur. Să le piară tihna. Somnul. Să vorbească singuri. Să vadă peste tot - și nicăieri - pe Judecătorul ce le cere socoteală pentru tentativa lor de asasinat. Plebea trebuie să aibă mereu o spaimă, să viseze urât; dacă nu e terorizată de un gând, se pornește spre prostii; încearcă să-și schimbe stăpânul, de obicei: să înlocuiască un Magistrat cu altul. Are un complex față de oamenii legii; cuvântul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
a stabili alianțe sau pentru a declanșa războaie, nimeni nu se mai simte în siguranță. Locuitorii, aproape toți, sunt - iarăși - împotriva Magistratului, a Castelanului - „Nu vrem un rege(!Ă!” - a Filozofului, a Actorului, a Romancierului, mai ales. „Fără intelectuali!” „Pentru plebe nici un conducător nu este suficient de bun!” e de părere Doctorul. Îi urăște poate ca nimeni altul pe târgoveți. „Nu poți să te încrezi în ei niciodată!”. Dar cine pe cine se mai bizuie, azi? ROMANCIERUL. Cel mai bun lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
Să se îmbete și el și să ne amintim, să o dăm dracului de listă. Ce s-a ales de noi? Scriem; eu un roman egal cu o crimă, el un Tratat ce va atârna ca un pietroi de gâtul plebei. Cine pentru cine scrie? Speram, cândva, să fac asta pentru o elită. Lipsește. În consecință, aștern CRONICA INFAMĂ. Pedeapsa unui autor fără public, fiindcă mă străduiesc să-mi distrug, la propriu, cititorii. În locul artei - leagăn al moleșelii -, aduc arbitrariul. În locul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
părerea Comandantului acesteia și a Secretarului pentru problemele Stațiunii, teritoriu cu statut special, stabilit de către Ministerul Provinciilor. Trebuie, mai bine, câștigată partea din mulțime care îl susține pe Magistrat. O va intoxica, e mijlocul cel mai sigur și mai curat; plebea e avidă de zvonuri. Restul va fi desăvârșit chiar de către Magistrat. Va fi împins spre asta. Sfătuit să nu se țină de promisiunile făcute; asigurat că va fi sprijinit în decizia sa de către Comitet și de către altă forță, mai presus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
să salveze Stațiunea de „revoluția” pe care o pregătește Comitetul Cetățenesc! Este, se pare, o acțiune disperată din partea lui. Și o greșeală, totodată: îl socotește pe Filozof un înțelept. Castelanul vrea să îl susțină pe Magistrat! - și caută sprijin. „Decât plebea, mai bine Magistratul!” a zis. Cu Magistratul poate, la urma urmei, să stabilească o înțelegere favorabilă fiecăruia. Cu târgoveții, niciodată: sunt mereu nemulțumiți. El știe că democrația aduce haos; libertățile sunt, totdeauna, rău înțelese. În Stațiune, nimeni nu se mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
și mai abitir. Antilia continua să se apropie, parcurgând un larg arc de cerc prin spațiul rămas liber dintre mese. Treptat, curiozitatea inițială a poetului se preschimba Într-un subtil fior de plăcere, pe măsură ce femeia se apropia de ei, ignorând plebea ce părea să o idolatrizeze. Dansatoarea se ascundea sub un văl subțire și prețios de mătase, brodat În ochi de păun, care Îi conferea grația fermecătoare a unei păsări minunate. Dante era sigur că nu mai văzuse nimic asemănător În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
pentru a se manifesta? Mintea lui refuza să accepte una ca asta. Oare chiar maiestatea lui Dumnezeu se putea revela În felurile acelea schimonosite, În vătămarea Îngrozitoare a trupului? Sub forma unor spectacole de saltimbanci? Și asta pentru a asmuți plebea la niște fapte pe care, dimpotrivă, ardoarea și virtutea s-ar fi cuvenit să le stârnească? Dumnezeu chiar avea nevoie de așa ceva pentru a elibera de dușmanii săi țara natală a Fiului? - Poartă ghinion... e blestemată, șopti cineva În spatele lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
bine masa de oameni care Îl Înconjura. Ceva era altfel decât prima oară: probabil că zvonul miracolului se răspândise cu repeziciune, ajungând până În punctele cele mai mărginașe ale orașului. Acum, pe lângă fețele vulgare și pe lângă hainele cenușii și grosolane ale plebei, naosul era animat de petele de culoare ale veșmintelor somptuoase purtate de nobili și de reprezentanții breslelor majore. Schilozii și bolnavii Își câștigaseră cu forța un loc În spatele altarului. Ici și colo, hainele Întunecate ale câte unui notar și, Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
se Întoarcă Întărit În cunoaștere și În Învățătură, iată că dispare dintr-o dată. Iar În locul lui apari dumneata, messer Alighieri, omul care ești acum. Celălalt. - Celălalt? - Un altul, care, potrivnic oricărei sale obișnuințe și Împotriva adversității sale declarate față de vulgaritatea plebei, o apucă pe o cale anevoioasă. Începe să Încânte poporul simplu cu vorbele sale meșteșugite, În adunări de la colț de stradă, face să fie ales În grupări nesemnificative, Își risipește geniul hotărând ce căi trebuie să Îndrepte ori ce impozite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
gura din locul în care se află și care, firește, nu e strada, ci parcul. De fapt, chiar locul ăsta e destul de nefiresc, pentru că acest om stă de regulă în casă, bine păzit de stradă și de agitația ei. Nu plebea, ci mobila stil din camera de fată a Sophiei. Spun „fată“ și chiar la asta mă refer, fiindcă tu încă nu ești femeie, Sophie, dar totul va atinge o intensitate inimaginabilă când vei fi, în sfârșit, femeie, cu ajutorul meu, evident
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
intervin în locuri publice, că nu-și aleg auditoriul și nu-l izolează într-un loc rupt de lume - într-o Academie, de exemplu - și că acceptă o interacțiune cu el pe principiul întrebărilor și răspunsurilor: să te amesteci cu plebea, cu te miri cine, cu oamenii de jos, cu cei lipsiți de orice rang, să lucrezi sub cerul liber!, iată tot atâtea păcate de moarte pentru filosoful cu sânge albastru. Versiunea platoniciană cu privire la sofiști a triumfat și multă vreme acestor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
care este posibil un rege cât de cât instruit într-ale filosofiei îepicuriene, în speță!). Critica făcută de Philodemos politicului i-ar fi bucurat pe cinici sau pe cirenaici: implicându-te în această activitate, îți pierzi sufletul, liniștea, seninătatea. Invidia plebei, discreditarea politicienilor în ochii cetățenilor, situațiile riscante când te afli în fața mulțimilor înfierbântate, ingratitudinea supușilor, expunerea la umilințe - angajamentul public nu generează decât neajunsuri și riscuri. Philodemos mai pune și de la dânsul: oamenii politici nu prețuiesc mai mult decât niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
arborele genealogic și așa destul de nebulos al acestei, cum bine observa Șerban Cioculescu, dinastii actoricești, nu se va găsi până la Caragiale vreun revoluționar. Leterați, așa cum nu prea și-a dorit, da, dar revoluționari?! Dimpotrivă! Acest mesianist de o zi al plebei proletare (întotdeauna vota cu opoziția care-i era profund antipatică), cochetând în mijlocul camarilei socialiste, unde se bătea amical cu Gherea pe umăr, văitându-se de afacerile ce-i mergeau din ce în ce mai prost, iacobinul răspopit ce simte o arzătoare dorință de a
CARTEA CU PRIETENI XXVII- ION IFRIM de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364555_a_365884]
-
un singur culoar care despărțea cele două rânduri de locuri. Câte trei fotolii pe fiecare parte. Primele trei rânduri din față, pe amble părți, deci 18 locuri în total, sunt alocate celor care călătoresc la clasa business! Despărțiți de restul plebei doar de o draperie! Singura diferența este mâncarea și super-amabilitatea personalului de bord! În rest nimic mai calitativ. Cine ocupa aceste locuri? Reprezentanții de firma, femeile frumoase, blazații cu bani, snobii și desigur politicienii! Și de data aceasta avionul este
JURNAL DE VACANŢĂ 2013 (6) HELSINKI – BUDAPESTA – ORADEA MARE. CEASUL RĂU ŞI GRIPA KOKKOLIANĂ... de GEORGE ROCA în ediţia nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363777_a_365106]
-
asimilați cu grecii, evreii, slavii, armenii, țiganii erau considerați, pe propriul lor pământ „națiune tolerată”. Românii sunt opriți să poarte haine și pantaloni de postav, cizme, pălărie mai scumpă de un florin și cămașă de pânză fină. Ei erau numiți „plebea vagaboandă”, deși formau 2/3 din populație, în timp ce ungurii, sașii, secuii, grecii, armenii formau numai cealaltă treime. În paginile următoare, de la Marx citire, mai aflăm că: ”În Dieta din 1847 s-a manifestat cel mai injurios dispreț față de slavi și
ADEVĂRURI EDIFICATOARE de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 1555 din 04 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362991_a_364320]
-
zâmbesc cât de ușor pot să prostesc mulțimea asta de creduli, cu visul lor, atât de nuli când vor ceva firesc. Eu iată, scopul mi-am atins cu votul lor iar am învins și-n „post” odată instalat, de grija plebei am uitat... Sunt azi de neatins ! Păi dac-acum am fost ales nu mai expun atât de des mutra pe la televizor, că i-am mințit, sunt un farsor mânat de interes. Trăiesc iarăși vreo patru ani tot în huzur și
FOST CANDIDAT de DOREL DĂNOIU în ediţia nr. 2177 din 16 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362486_a_363815]
-
pe lume te-aș lăsa să te plimbe prin parc să-ți ia o înghețată pe băț și să luați împreună o gură curată de aer gata, m-am plictisit, nu-ți mai citesc niciun mesaj mi-e greață de plebea asta hoinară eu știu că tu doar te joci cu ei și asta numai ca să faci diferența și să cresc cât mai sus în ochii tăi mă gândisem chiar să le trimit câte un mesaj să le scriu așa pe
IUBITO, TI-AM SPART PAROLA! de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 943 din 31 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361209_a_362538]
-
smoală în care cineva, știm noi cine(!), tot amesteca cu polonicul ingredientele care de atâta clocot mai dădea și pe dinafară. Sunt picătura de bulboană strivită de gheata ochilor tăi cetitorule și împrăștiată pe caldarâmul șlefuit de atâta șmotru al plebei de pe Via Apia Vitae de la palatal lui Caesar, pe care am străbătut-o cu înfrigurare, în aceeași arhitectura de pe vremea tot la fel de celebrului său fiu nelegitim, ingrat și nerecunoscător dibuit c-a participat la conjurație ... Găseam ca neavenite, într-o
DE MÂNĂ, CU LENIN DECAPITAT LA MANDALAY BAY ÎN VEGAS (VII) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366833_a_368162]
-
ai strănepoților târzii; obligațiile față de viitor depășesc pe cele față de trecut”. Popoarele civilizate practică o imitație selectivă, pe când celor mici le este specifică o imitație integrală. Legea imitației, situată la baza sincronismului, acționează de sus în jos, „de la aristocrație la plebe”, de la orașele mari către provincii. Imitația are loc dinspre exterior spre interior (de la forma la conținut). Principiul sincronismului în literatură înseamnă acceptarea schimbului de valori, a elementelor care conferă originalitate și modernitate fenomenului literar. Nu e vorba de un împrumut
DE SINCRONISM... de AGA LUCIA SELENITY în ediţia nr. 1605 din 24 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367582_a_368911]
-
sclavi și sclave, bogății nemăsurate, aur, minți luminate din toată lumea, arhitecți de geniu, matematicieni, filozofi. Conducătorii noștrii au crezut că acest lucru va aduce prosperitatea. A adus-o, dar numai pentru unii. Celorlalți le-a rămas doar munca până la epuizare. Plebea a rămas tot plebe. Neinstruită, ahtiată după luptele de gladiatori, ori după idele lui Marte, saturnalii, lupercalii și alte sărbători, adunată în piețe și asmuțită împotiva cuiva chiar și împotriva ei înșiși. Săracii au rămas însă tot săraci, umplând legiunile
ANCHETA(FRAGMENT DIN ROMAN) de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366842_a_368171]
-
nemăsurate, aur, minți luminate din toată lumea, arhitecți de geniu, matematicieni, filozofi. Conducătorii noștrii au crezut că acest lucru va aduce prosperitatea. A adus-o, dar numai pentru unii. Celorlalți le-a rămas doar munca până la epuizare. Plebea a rămas tot plebe. Neinstruită, ahtiată după luptele de gladiatori, ori după idele lui Marte, saturnalii, lupercalii și alte sărbători, adunată în piețe și asmuțită împotiva cuiva chiar și împotriva ei înșiși. Săracii au rămas însă tot săraci, umplând legiunile cu soldați trimiși la
ANCHETA(FRAGMENT DIN ROMAN) de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366842_a_368171]
-
cu medii mari, iar la examenul de admitere în liceu a fost printre primii pe listă. Tocmai acest lucru a impresionat-o pe Brigitté, ea, fiica fără grija banului și a zilei de mâine, că un elev venit din mijlocul "plebei", cum ar fi spus mama sa, a intrat în liceu pe locurile fruntașe, cu o medie mult mai mare decât a ei. Raul avea avantajul, că era și un băiat simpatic, educat, în ciuda modestiei familiei din care se trăgea, jovial
BĂNUIELILE BRIGITTÉI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1059 din 24 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363641_a_364970]
-
rea să piară, Spurcăciuni patriotarde! Din pecinginea maghiară Și bâhleala lor de ceardă Au venit pământ să ceară Fără botniță și zgardă... Boanghenii degeaba zbiară Și poceala și-o desfardă Vărsând ură și ocară Din istorii de mansardă... Nu cu plebea proletară Avem pricini c-o să piardă Pacea, liniștea plenară... Ci cu cei ce o îngardă Și-o asmut, la noi să sară Cu-a dihoniei petardă: Bozgorimea ordinară, Șleahta de șovini, retardă...!
GRUPAJ DE POEZII PATRIOTICE de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1326 din 18 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/349409_a_350738]