233 matches
-
care scrie Forțele de Apărare. Se îndepărtează de ei și iese din mulțime, întorcându-se la timp să vadă un steag roșu fâlfâind în mijlocul luptelor. Un alt grup de atacatori vine spre ei, sunt tineri cu șepci și cămăși simple, plebee, cu eșarfe roșii legate în jurul gâtului. O ia la goană pe o stradă laterală, iar tinerii speriați de la Oxford, vin după el. Zgomotul și haosul rămân undeva în urmă, apoi nu se mai aude nimic, de parcă cineva ar fi trântit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Astfel, Nobunaga dorea să creadă că, de acel An Nou, nu avea să existe în Azuchi nici un om flămând. Când Nobunaga îi vorbi funcționarului însărcinat cu încasarea taxei, care, la început, fusese îngrijorat că seniorul se implica în asemenea acțiuni plebee, omul fu nevoit să recunoască: — Ați avut o idee cu adevărat excelentă, stăpâne. Oamenii care au venit să viziteze castelul vor avea ce povesti toată viața, iar săracii care au primit „contribuțiile“ vor răspândi vestea. Toată lumea spune că aceste monede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
preventiv, prin geamul blindat, după elocventa-i somație, Moș Magiun ia de-odată o pauză, înghite o porție bunicică de scuipat și eliberează, printre dinții lui răriți și pătați, o înjurătură complicată, nereproductibilă și cu circulație restrânsă, la anumite zone plebee ultra-rău famate, de mahala, de la periferia sud-vestică, dinspre Mimiu: Ce mama dracu'...? Ce s-a petrecut aicea? Domnu' Avocat, Dane, Boss! Voi sunteți, băă...?!? ASTAROTH Numele, prenumele, domiciliul, ce-ne-pe-ul, data și locu' nașterii, părinții voștri... Avocatul fixează distrat chelia înroșită
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
absolutistă, o mistică a imanentului - reacție compensatorie la desacralizarea existenței și a artei, la dizolvarea fundamentelor/reperelor stabile - animă, într-un cerc vicios al excesului, radicalismele artiștilor moderni: pe urmele naturaliștilor, vitaliștii antiintelectualiști exaltă esența biologică a naturii umane, eliberarea „plebee” a instinctelor, puritatea impurității; pe linia cultivării unei naturi artistice de-naturate, suficiente sieși, cubiștii și abstracționiștii sînt în schimb seduși de geometria autonomă a formelor pure. Futurismul italian se naște din stilul flamboaiant al lui D’Annunzio, din filozofia lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
în virtutea retorismului patetic și a poetizării produselor civilizației și tehnicii”. „Retorismul energic, viril”, vervos și extravertit, care îi plăcuse lui Caragiale, este o marcă temperamentală, un indice de mentalitate și o punte de legătură între un anume „muntenism” activ și plebeu (propriu inclusiv lui Arghezi) și fervoarea polemică a futurismului. La fel - teatralitatea cabotină (futuriștii erau mari admiratori ai teatrului de varietăți), aerul de Charlot (figură mitică a primei avangarde istorice), prozaismul căutat, jovialitatea iconoclastă și spiritul „goliardic”, villonesc. Poemele publicate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
ș.a.m.d. Că elementele virtualei estetici postmoderne sînt deja prezente aici înaintea adoptării unei estetici moderniste - e adevărat. Ele ilustrează epuizarea unei paradigme și a unui limbaj, tatonarea și experimentarea altor limbaje, alternative, infuzia emancipator-demofilă de elemente „marginale” și „plebee”, alternative în raport cu aroganța narcisiacă, devitalizată a Artei. Tendințe moderniste ieșene. Versuri și proză, Fronda, Absolutio. Despre revistele simboliste și postsimboliste efemere din România de dinaintea Primului Război Mondial există numeroase referințe și cîteva abordări monografice de sinteză. Cea mai atentă și mai amănunțită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
ceea ce are tot atîta valoare poetică”. Modernismul „din care își fac glorie” reprezentanții noilor curente e, în opinia lui Densusianu, „mai mult superficial, o atitudine căutată, o posă”. Poezia futuriștilor va fi taxată în consecință pentru exterioritatea artificială, haotică, imatură, plebee și pentru antiindividualismul uniformizant care „trădează artificialitate și chiar ceva confuz, haotic”. Calificative gen „retorism de șoferi” seamănă izbitor celor din antimanifestul „Vorbe goale“ al lui Ion Vinea, tipărit mai tîrziu în revista Punct: c’est un voccabulaire de garçon-coiffeur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
la îndemînă, să avem bombe asfixiante prin coșuri și creioane cu șiș. Ci o discuție largă și cugetată, poate mai este încă cu putință. După ce și-au golit pîntecele hermeticii bătrîni, iar virtuțile multora au sîngerat pe cămăși agitate lăutelor plebei, și copiii și-au manifestat în public, pe coli albe ca cearceafurile, incontinența, acum cel puțin e rîndul celor tineri și chemați, la nevoie, să lupte, să se întrebe unde vor fi trimiși. Revista noastră e o întrebare a unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
cei care-i vor lua apărarea în scandal se va număra și un „metec” român, C. Brâncuși... Mai tîrziu, Richard Huelsenbeck va sublinia, nu fără un grăunte de ironie naționalistă - reflex, de astă dată, al unui „complex al Centrului” -, diferența plebee, provincială, „balcanică” și „barbară” a tînărului român: „spre deosebire de Ball, de Arp și de mine, Tzara nu crescuse la umbra umanismului german. Nici Schiller, nici Goethe nu i-au spus vreodată, în orășelul lui natal, că frumosul, nobilul, binele trebuie sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Curcanii“ (în volum: „Izbăvită ardere“), „Epitalam“ (în volum: „Aura“), „Fund biblic“ (în volum: „Poartă“), „Treime“ (în volum: „Edict“) ș.a..Aceastea sînt tipărite în versiuni mai mult sau mai puțin apropiate de cea edită. În general, versiunile din Contimporanul sînt mai „plebee” și mai concrete. Un caz interesant îl reprezintă „Răsturnica“, de o paternitate rămasă multă vreme incertă: textul a apărut în revistă semnat cu pseudonimul prietenului Ion Vinea (B. Iova)... Faptul a generat la sfîrșitul anilor ‘60 o întreagă controversă istorico-literară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Textul va provoca reacția violentă a revistei unu, marcînd ruptura definitivă dintre cele două publicații. Atitudinea tot mai oscilantă a Contimporanului (marcînd o evidentă criză/căutare de identitate) este dublată de o tendință de repliere pe poziții „elitiste” în fața ofensivei „plebee” a primilor suprarealiști autohtoni. La rubrica „Note-cărți-reviste” a numărului 79, Romulus Dianu semna un text fulminant („Provocarea cititorilor“) împotriva noilor contestatari de la unu, denunțați drept insurgenți semidocți: „Noi la Contimporanul croisem începutul unei opere de nivelare a terenului literar ancombrat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
au mers, mai tîrziu, reprezentanții Școlii de la Tîrgoviște: Mircea Horia Simionescu în tetralogia Ingeniosul bine temperat, Radu Petrescu în estetizanta Sinucidere din Grădina Botanică... Cu adevărat, obsesiile autorului sînt falsificarea tradiției, clișeul poluant; nu insolența blasfemică, nu violența, nu scatologicul plebeu sînt armele cu care caută a le „combate”, ci libertatea umoristică - estetică în ultimă instanță - de a jongla cu convențiile, cu locurile comune ale tradiției culturale. Costin a mai publicat la Contimporanul și „notițe muzicale” despre festivalurile Beethoven și Wagner
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
sensul acelei «hipertrofice funcții magice» ce transformă «numitul în real», se ajunge, în final, la textul urmuzian crescut (...) pe ruinele vechilor convenții și formule” (Avangarda în literatura română, Editura Minerva, București, p. 61). Metafora finală sugerează, expresiv, caracterul de „buruiană plebee” al textului urmuzian, crescut pe prestigiile vechilor „ruine” ale Literaturii. Post Scriptum Avangarda istorică românească a devenit un subiect „clasicizat” despre care, aparent, s-a spus/scris aproape totul. Explorată în special din unghiul criticii și al istoriei literare, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
și de Suprarealism, o „cultură a Carnavalului”, cu mijloacele esteticii dandy a provocării și scandalizării burghezului. „Geniul avangardei” care a fost Dada reprezintă punerea în scenă - teatrală, spectaculară, cabotină - a unei sinucideri a Estetismului, dar și o revanșă a spiritului plebeu al periferiilor (culturale, etnice, geografice) împotriva tradiției dominante a Centrului în disoluție: poeme „maori”, bruitisme, măști africane, happening-uri, elemente de varieteu (actrița Emmy Hennings - soția poetului Hugo Ball - era cunoscută și publicului de cabaret din România), improvizații ale lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
46. În a doua jumătate a secolului al XIV-lea câțiva membri ai familiei s-au mutat la Florența, unde au ridicat un monument funerar în S. Maria Novella, si o altă ramură și-a schimbat numele cu unul mai plebeu, "Naldini"47. Un Antonio Rinaldeschi, posibil nepotul (de bunic sau de unchi) al unui Giovanni, a trăit în Bologna în jur de 1400, și aceștia ar putea fi strămoșii direcți al lui Antonio al nostru, al cărui tata, Giovanni, s-
Sacrilegiu și răscumpărare în Florența renascentistă by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
și criminalizate. S-a citit în ele o întreagă simptomatologie patologică sau simptomele devierii de la viața colectivă normală. Ele ar fi excrescențele nesănătoase ale unui trup sănătos, iar acesta își este dator sieși să încerce să le elimine. Pe scurt, plebee, smintite ori criminale, mulțimile au trecut drept resturi, maladii ale ordinii sociale existente. Ele nu au nici realitate și nici nu prezintă vreun interes prin ele însele. II Ideea îndrăzneață a lui Le Bon, sclipirea lui de geniu a fost
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
asemenea strategii - detectabile, de altfel, nu numai în scrierile reprezentanților neoavangardei italiene, ci la câțiva poeți lombarzi din deceniul al șaptelea 279 - favorizează confruntarea și, în ultimă instanță, fuziunea dintre limbajul literar și cel cotidian, dintre stilul „înalt” și cel „plebeu”. În prelungirea experimentelor amintite - îndeajuns de diferite, dar având ca fundal aceeași obsesivă preocupare față de posibilitățile și limitele pactului cu realitatea - se situează scrierile lui Roberto Deidier, neîndoielnic una dintre cele mai interesante voci ale poeziei italiene de astăzi. Dacă
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
cele două războaie, aparținând de astă dată lui Ion Barbu, nu este greu să constatăm că tocmai aceste reproșuri îi sunt aduse lui Arghezi de către autorul Jocului secund. În „Poetica domnului Arghezi”305, acesta din urmă evidențiază, caustic, tocmai originea „plebee” a poeziei argheziene, comparând-o cu ceasornicăria, croitoria, broderia sau țesutul de covoare, repudiază „impura industrie” și „estetica ei mecanică”, remarcând că, în ansamblu, aceasta ar suferi de un păcat de „facilitate” și „lene”. Departe de a se plasa „sub
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
resursele expresive ale limbajului curent, adeseori banal, uneori argotic, tentație ce se asociază cu renunțarea la intenționalitatea „poetică” (sau, oricum, la conotațiile de „înalt” și „nobil” ale termenului). Că Arghezi valorifică acum virtualitățile expresive, multă vreme ignorate, ale unor registre „plebee” ale limbii, că explorează cu extraordinară îndrăzneală zone sociale și lexicale inexistente până la el în poezia românească, că excelează în proliferarea de procedee antilirice, sunt afirmații greu de contestat. Rămâne însă de discutat în ce măsură scriitura insolită din Flori de mucigai
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
Arghezi. Că tehnica din La Lilieci nu este tocmai străină de unele Flori de mucigai, rămâne de natura evidenței și împrejurarea nu a trecut neobservată 394. Ca și predecesorul său, Sorescu valorifică aici virtualitățile expresive, multă vreme ignorate, ale registrelor „plebee” ale limbii (regionalismele și cuvintele populare sunt la fel de frecvente, pe cât erau în Flori de mucigai expresiile argotice). În plus, după cum am arătat, Marin Sorescu excelează și el în valorificarea procedeelor antilirice, abandonând însă orice intenționalitate estetică manifestă (refuzul său vizează
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
cu atât mai mult cu cât munca de parodist începută de Luigi Pulci va fi continuată de Matteo Maria Boiardo (1441-1494). După scrieri în care, anacronic vremii sale, promova gravitatea temelor 222, își propune să preia romanul cavaleresc "din mâinile plebei", cum spunea De Sanctis, și să-l reconstruiască. Drept pentru care hotărăște să-i dea proporțiile epopeii, spre a-l face credibil, dar se strecoară, voluntar sau nu, pe teritoriul parodiei. Boiardo începe să scrie Orlando innamorato în 1479; în
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
fruntea copilului o coroană, alții chipul Hecatei, zeița morții. Familia micuțului botezat ca și tatăl său era cunoscută la Roma. Prin tată se trăgea din ginta lulia, întemeiată de fiul lui Eneas, Iulius. Mama sa făcea parte dintr-o familie plebee renumită, fiind nepoată a consulului P. Rutilius Rufus și rudă a vestitului general și om politic Marius. Caesar a primit o educație aleasă, mai întâi de la mama sa, apoi de la profesorul M. Antonius Gnipho. Se spune că avea o dicție
ÎNTRE LEGENDĂ ȘI ADEVĂR - auxiliar pentru istorie by ILONA ȘELARU, LILIANA – DANA TOLONTAN () [Corola-publishinghouse/Science/1150_a_1891]
-
admirația lui Cioran se îndreaptă spre Talleyrand: „Ieri, notează la un moment dat, am admirat la muzeul Carnavalet portretul lui Talleyrand. Extraordinara finețe a chipului și zâmbetul imperceptibil Ă exact așa cum mi-l închipuiam. / Pe lângă el, Napoleon are un aer plebeu, iar capetele Revoluției, un aer de-a dreptul vulgar (Danton, ce mutră!)” (III, 216). Admirația față de Talleyrand e, de altfel, constantă și ar merita o analiză detaliată. În ce-l privește pe Nietzsche, el apare de câteva ori, în opoziție
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
erezie". Deși pus la punct cu probe pentru zelul său de sirenă propagandistică, George Ivașcu este premiat în chip de pavăză a carierei de cronicar literar a lui Nicolae Manolescu, precum și în chip de cruciat în contra "huliganismului șovin" de origine plebee ("grajdul lui Eugen Barbu și al clicii sale de mercenari"). S. Damian, ex-apologet și prieten al lui Marin Preda, regretă retrospectiv că a făcut jocul oficialilor, lăudându-l excesiv pe prozatorul care, amețit de succes, s-a crispat brusc când
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
puțin interesante sentimental sau psihologic, astfel că descinderea lui, din vârful piramidei în cartierele mărginașe spre locuința amantei, devine un act reflex, ca o excitație spre vendeta sado-maso și totodată smerenie și chiar fetișism. Adevărul e că misterioasa lui parteneră plebee se lasă/se cere sodomizată și sclavizată, acceptându-i tot cortegiul de fantasme erotice pe care bizarul ibovnic nu și le-ar permite cu emancipata, egocentrica Elsa. Și nici aceste anateme de gelozie și lacomă neiubire: "Spune-mi că nu
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]