242 matches
-
fruntea copilului o coroană, alții chipul Hecatei, zeița morții. Familia micuțului botezat ca și tatăl său era cunoscută la Roma. Prin tată se trăgea din ginta lulia, întemeiată de fiul lui Eneas, Iulius. Mama sa făcea parte dintr-o familie plebee renumită, fiind nepoată a consulului P. Rutilius Rufus și rudă a vestitului general și om politic Marius. Caesar a primit o educație aleasă, mai întâi de la mama sa, apoi de la profesorul M. Antonius Gnipho. Se spune că avea o dicție
ÎNTRE LEGENDĂ ȘI ADEVĂR - auxiliar pentru istorie by ILONA ȘELARU, LILIANA – DANA TOLONTAN () [Corola-publishinghouse/Science/1150_a_1891]
-
cele trei stări privilegiate. Din 1509 Sicilia va fi separată de Neapole, păstrând viceregele și propria Adunare reprezentativă de stări 423. Statul papal era o monarhie teocratică având sediul la Roma, unde orașul trăia o viața dublă: una umilă și plebee de fiecare zi și alta, a marilor ocazii solemne. Papa avea o dublă calitate: aceea de suveran italian și de șef al creștinătății catolice. Statul, ce puțin teoretic, exista de când Pepin donase papei teritoriile pe care longobarzii le smulseseră bizantinilor
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
vervă"318, ne reconfirmă ideea că publicul cititor era sedus de condeiul virulent al pamfletarului. Suntem înclinați să credem că interesul cu care a fost urmărit, în epocă, Arghezi-gazetarul nu se sprijină numai pe argumente de natură stilistico-textuală (combinarea stilului plebeu cu cel cult, a agresiunii directe cu cea camuflată, inventivitatea lexicală, eideticul etc., agresivitatea limbajului, uzul scatologicului etc., toate procedee destinate să incite lectorul și să-l atragă în jocul deconspirării sau reconstruirii sensului, într-un cuvânt, să-l smulgă
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
minuțioase a procedurilor standardizate. Principiile democratice și statul de drept, care asigură egalitatea cetățenilor și șansa fiecăruia de a se exprima, reprezintă garanția tratării obiective a informației, eliminarea discriminării. Gândirea socială este alternativă: produs al vieții cotidiene, nepretențioasă, populară, adesea plebee (practicând uneori un discurs populist), utilizată adesea chiar și de către oamenii de știință, se exprimă În conversații, În evocarea unor fapte, prin schimburile de idei În Întâlnirile nonformale, acordând Întâietate subiectului social, omului obișnuit. Activitatea cognitivă a fiecărui individ este
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
Eduard VII), dar o găsise prea serioasă și în același timp prea romantică și eterală, cu gusturi și preocupări patriciene sofisticate care nu puteau fi pe placul unui prinț moștenitor mai degrabă terre à terre, cu gusturi epicureene și destul de plebee. Așa se face că Anglia a pierdut, iar România a cîștigat, o regină poetă. Înrudirea dintre casele domnitoare ale Marii Britanii și României s-a realizat în generația următoare, așa cum se știe, prin căsătoria Mariei de Edinburgh cu prințul moștenitor Ferdinand
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
psihologică, mânată de același imbold și urmărind același scop. Reprezentatul ordinii publice - polițaiul Stan Popescu - e unul dintre conspiratori; prezidentul, neindividualizat prin nume, reprezintă mica zeitate a acestei lumi, emanația mulțimii stăpânite de beatitudine. Vizita lui În toiul chefului onorează plebea care, la unison, aruncă „oalele toate de pământ, căciulile-n sus”. Sensibilitatea auditivă a scriitorului percepe armonii imitative („Boloboacele golite se rostogolesc hodorogind”), considerațiile naratorului ilustrează ironia verbală, mișcarea de insurgență a mulțimii ia forma unui banchet popular. Ceea ce trăiește
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
Cartea de debut a lui R., Singurătatea în doi, prezentată elogios de Otilia Cazimir, anunță chiar prin titlu conturarea unei duble identități, pe care o va evidenția cu insistență întreaga lui creație: pe de o parte, este ființa umilă, spiritul plebeu răzvrătit care, în maniera lui Serghei Esenin, se vede definitiv atașat de obârșia dură, țărănească, pe de alta, ființa privilegiată, creatorul, cel care investighează misterele lumii și tainele poeziei. Cele două identități nu se opun, ci se confundă. Titlul trimite
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289310_a_290639]
-
care țărm de zgură voi adormi în veac?/ Când sunt atât de singur și-atâta de sărac.../ Cine să-mi ardă gândul în amforă de stele?...”), în fine, sub „deznădejdi” circulă apa freatică din care se alimentează și retorica vindictei plebee a lui Nicolae Crevedia. Locul geometric al poeziei lui S. este intervalul dintre notație și viziune și dintre pastel (formă de lirism obiectiv) și proiecția (auto)biografică. Logodna apelor continuă acest mod liric, adăugând tematicii coordonata erotică. Aceasta pendulează între
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289445_a_290774]
-
interpretat că avându-și originea în conflictul dintre magnații florentini și popolani "orașul nostru nu a fost niciodata într-o condiție mai fericită sau mai importantă"71. Machiavelli a susținut în Discursuri că "aceia care condamna înfruntările dintre nobilii și plebeii" din Romă Antică greșesc, întrucat blamează "acele lucruri care au constituit cauza prima a rămânerii în libertate a Romei"72. S-a sugerat recent că Machiavelli a considerat aceste înfruntări că "o consecință a implicării politice intense" și, în acest
by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
miner (de la Jiul) sau măcar ceferist clujean? Teoretic, Dumnezeu n-are carte de muncă, dar iată cum diverse combinate ale patriei vor să-L angajeze, măcar part-time, urmînd să-L treacă pe state în funcție de îndeplinirea obiectivului la final de sezon. Plebeii peluzelor n-au cum să nu scrie asemenea enormități pe pînză, cînd îl aud vorbind cu atîta ușurință despre Dumnezeu pe întîistătătorul Stelei. Preacucernicul mirean care cu o mînă se închină și cu cealaltă numără banii a spus că mîine
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
oricărui cititor nezburător prin galaxii, ci simplu pămîntean, trece drept ziarul de casă al clubului de pe Bernabeu. Jurnaliștii spanioli n-au digerat exuberanța princiară. Numitul Grimaldi Albert, fiul lui Grimaldi Rainier și al actriței Grace Kelly, decedată, a avut indecența plebee de a se bucura peste măsură, țopăind la reușitele favoriților și agitînd un fular alb-roșu. Și insolența de a arăta ironic un cartonaș galben atunci cînd arbitrul Collina n-a avertizat disciplinar intrarea dură a unui fundaș madrilen. Scandalos! Prea
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
cu ingredientele comune ale poveștilor de succes, cu răsturnări imprevizibile de situații, suspense și personaje miraculoase de aici și interdicția de a aduce pe scenă fapte abominabile, cu impact imediat asupra publicului flămând de senzații tari, încălcată de urmași mai plebei ca Seneca (reformator modern, care conferă genului taman nuanțele "excesive" ale melodramei de mai târziu). În forma sa originară, canonică, "tragedia" rămânea însă ancorată într-un orizont mitico-metafizic, în proximitatea ritualului și a religiei, ceea ce explică respingerea procedeelor de captatio
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
identifică, în esență, cu cei doi eroi de viță nobilă, căutând parcă o compensație autobiografică în destinele lor, e conștient de declinul acestora, se îndurerează în fața inevitabilului sfârșit al ultimelor vlăstare aristocratice și își manifestă întreaga aversiune față de Pirgu, reprezentant plebeu al unei lumi care se ridică pe ruinele blazoanelor. Admirator al stemelor și figurilor nobiliare, al căror urmaș se credea, C. infuzează în Craii de Curtea-Veche un anume regret, o anume compasiune pentru Pașadia și Pantazi. Din acest punct de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286089_a_287418]
-
cu atât mai mult cu cât munca de parodist începută de Luigi Pulci va fi continuată de Matteo Maria Boiardo (1441-1494). După scrieri în care, anacronic vremii sale, promova gravitatea temelor 222, își propune să preia romanul cavaleresc "din mâinile plebei", cum spunea De Sanctis, și să-l reconstruiască. Drept pentru care hotărăște să-i dea proporțiile epopeii, spre a-l face credibil, dar se strecoară, voluntar sau nu, pe teritoriul parodiei. Boiardo începe să scrie Orlando innamorato în 1479; în
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
și prelucrare obiectivată. Precisă la nivelul detaliilor, observația rămâne ori nudă, seacă, plată ori ajunge să fie subminată de un criticism îngroșat, de vreme ce pornirea nediferențiat caustică, gratuit necruțătoare nu poate fi reprimată. C. pare să descindă mai degrabă din familia plebee a unor gazetari și prozatori de la sfârșitul secolului al XIX-lea, interesați de „faptul de viață”, decât din stirpea lui I. L. Caragiale. SCRIERI: Încurcă-lume, București, 1903; Deștept băiat!, București, 1904; Cutreierând, București, 1905; Departe de oraș, București, 1906; Chipuri și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286148_a_287477]
-
puțin interesante sentimental sau psihologic, astfel că descinderea lui, din vârful piramidei în cartierele mărginașe spre locuința amantei, devine un act reflex, ca o excitație spre vendeta sado-maso și totodată smerenie și chiar fetișism. Adevărul e că misterioasa lui parteneră plebee se lasă/se cere sodomizată și sclavizată, acceptându-i tot cortegiul de fantasme erotice pe care bizarul ibovnic nu și le-ar permite cu emancipata, egocentrica Elsa. Și nici aceste anateme de gelozie și lacomă neiubire: "Spune-mi că nu
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
plus, cinismul clasic presupune o renunțare la orice convenție socială, sfidarea bunului simț comun, practicată ca metodă de impunere a unor adevăruri care nu convin. Cinismul antic este, după cum apreciază Peter Sloterdijk, "principial impertinent", constituindu-se într-o "reflecție esențial plebee"24, care se opune celei oficializate, canonizate. Or, personajul lui Cantemir este un elevat printre "barbarii" care se agită pe scena romanului. Un alt aspect pare a-l lega pe Lup de această doctrină care a lăsat o moștenire deformată
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
90-94. 66 Idem, p. 94. 67 Gottfried Wilhelm Leibniz, Protogaea, traducere de Claudine Cohen și Andre Wakefield, The University of Chicago Press, Chicago & Londra, 2008, p. 100: "Cum cornua Monocerotis, quibus passim superbiebant olim conditoria rerum peregrinarum, et nunc quoque plebeii oculi in stuporem dantur, a piscibus septentrionalis Oceani esse demonstrarit Bartolinus, credere fas est, unicornu fossile, quod nostrae quoque regiones praebent, ejusdem originis fuisse. Dissimulare tamen non oportet, Monocerotem quadrupedem equi magnitudine reperiri apud Abyssinos, si credimus Hieronymo Lupo et
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
90-94. 353 Idem, p. 94. 354 Gottfried Wilhelm Leibniz, Protogaea, Translated & Edited by Claudine Cohen & Andre Wakefield, The University of Chicago Press, Chicago & London, 2008, p. 100: "Cum cornua Monocerotis, quibus passim superbiebant olim conditoria rerum peregrinarum, et nunc quoque plebeii oculi in stuporem dantur, a piscibus septentrionalis Oceani esse demonstrarit Bartolinus, credere fas est, unicornu fossile, quod nostrae quoque regiones praebent, ejusdem originis fuisse. Dissimulare tamen non oportet, Monocerotem quadrupedem equi magnitudine reperiri apud Abyssinos, si credimus Hieronymo Lupo et
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
vehiculate nu doar de propaganda deschisă a discursurilor politice, ele solicită o resubiectivizare în scenarii elaborate și nuanțate pe care literatura le poate oferi. Eugen Barbu satisface mai multe condiții deodată, este un scriitor cu origine sănătoasă, provine din mediul plebeu pe care-l cunoaște și îl descrie cu un real talent și știe să se orienteze politic. Nu este singurul. Cum îi mărturisea lui Pavel Chihaia, într-o sclipire vizionară, Petru Dumitriu întrevedea o nouă societate divizată între stăpâni și
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
o va explora în Principele și Săptămâna nebunilor. In nuce, se află aici o preocupare pentru istoria domniilor fanariote, venită probabil și pe linie mateină, o identificare într-adevăr prestigioasă. Îi evocau personajele mateine forța de emancipare a unui spirit plebeu, dar inteligent, înzestrat cu ambiția care lipsea totuși crailor decadenți mateini, cu excepția lui Pirgu? Nu este Manicatide un astfel de personaj, contrafăcut și livresc, caricaturizat ideologic, dar altfel cu croiala unui alt timp? Cinismul său și poza aristocrată, însoțite de
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
Indigofera tinctoria putea fi copiat de sintetica fucsină care a făcut furori - deh! moda - la curtea lui Napoleon al III-lea. Și tot așa, purpura imperială romană - imperială doar din pricina prețului exorbitant - a devenit un banal colorant pentru bluzele fetelor plebee ale secolelor XX și XXI... Dar formula chimică a vechii purpure, ca și a indigoului, nu mai era aceeași ca a fucsinei... identică era doar impresia provocată ochiului. S’a inventat, carevasăzică, surogatul. Până la a băga surogatul chiar și În
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
provocat mânia poporului, care i-a alungat, instituind Republica, cetatea fiind condusă de doi consuli, aleși pe o perioadă de un an, războaiele civile dintre patricieni și plebei au creat o perioadă grea pentru cetate. În scopul dobândirii unor drepturi, plebeii au provocat multe revolte pentru a obține unele drepturi din partea celor care conduceau cetatea în calitate de urmași ai marilor proprietari nobili (patricienii). Aceste lupte interne au dus la slăbirea cetății care era atacată și din exterior. Numărul mare al plebeilor, voința
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
totuși față de suprarealismul care a dominat avangarda istorică, fără contingențe, așadar, cu Gellu Naum, Virgil Teodorescu, Gherasim Luca ș.c.l., el fiind mai degrabă, și cu ostentație, un „realist“: apelează la limbajul străzii, la oralități, la dezinvoltura și truculența plebee. Și fiindcă am vorbit de continuatori literari (nu de imitatori, aceștia nu intră aici în discuție), nu voi ezita să-l înscriu, la acest capitol, pe Marin Sorescu, și el cultivator al limbajului uzual, desolemnizat, al depoetizării expresiei poetice, al
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
cu dânșii și printr-înșii mai toate interesele sale; știe să dea prețu cel adevărat banilor și cunoaște lumea în care trăiește!“ Pentru că pretinsul „boier negustor“ e, de felul lui, cam sfios și se teme să nu-și trădeze originea plebee (fecior de cârciumar), complicele său îl dojenește: „Ce nătărău ești! Ce puțin cunoști lumea... Da’ bine, ăst droi de oameni mai răsăriți care-i vezi, gândești c-așa s-a născut?... E! nene, nu-mi spui că mănânci paie? Sofragii
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]