172 matches
-
poată fuma; Își trimite expres cravatele la Paris pentru a fi curățate), admiră militarii („din tot felul de motive”), Își invită (cu intenții perverse) studenții acasă, pentru a vedea la televizor meciuri de basket și a mânca pizza - distracție de plebeu care ar trebui să arate că „Abe” rămâne un parvenit, deși un parvenit ar fi poate mai prudent și ar ține să‑și snobeze anturajul, invitându‑l la discuții savante, audiții de operă și sherry. În această logică intolerantă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
plătitor diferit social, organizatori, public, spații sanitare, spații de comerț, spații de securitate), constituie obiectul comunicărilor speciale (morală, ordonată, sportivă, muzicală, arhitectonică etc.). Colosseumul arăta prin nivelul aranjării de jos în sus al publicului, al privitorilor, statutul senatorilor, cavalerilor, negustorilor, plebei, iar la subsol erau așezați, gladiatorii și personalul tehnic, animalele sălbatice. Ucenicii sportivi, preluați dintre non sportivi, formează prima suprafață a celor ce vor deveni sportivi, publicul, iubitor sau nu de reclame, formează triunghiul (de la omul în formare, sugerată de
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
prin arborarea, după cum remarca Gheorghe Grigurcu, a unui „limbaj defunct” și a unor „sentimentalități tocite din epoca Cerna - Iosif”. Manierist, el cultivă cu minimă autoironie implicită o anumită prețiozitate, deși se arată uneori „mai «bacovian» cu mult decât Bacovia, mai plebeu în limbaj decât Stelaru” (Dumitru Micu). E foarte iscusit într-ale prozodiei, recurgând nu o dată, macedonskian sau în emulație cu confratele Ahoe, la formele fixe de poem: sonetul, rondelul. Construiește - foarte arghezian uneori - mici meditații existențiale („Nu mă grăbesc să
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288599_a_289928]
-
1514, al Cincilea Conciliu de la Laterano a stabilit diverse scări de pedepse, depinzând de numărul ofenselor, în plus față de penitentele impuse în foro conscientiae, pentru blasfematorii care dețineau funcții publice, pentru clerici și preoți, pentru nobili, si pentru non-nobili și plebei, care erau pedepsiți dacă săvârșeau mai mult de două ofense prin obligația de a petrece o zi în fața principalei biserici, purtând pălăria infamiei (mitra infamiae), probabil un fel de căciulă a prostului. Blasfematorii înrăiți puteau fi duși la inchisoare sau
by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
care-l produce beția (Nietzsche). Toate naturile profunde ale Antichității erau scârbite de filosofii virtuții (exemplu Epicur); Platon a desprins instinctele de polis, de întreceri, de îndemânarea oșteanului, de artă și frumusețe, de credința în tradiții și strămoși, ademenit de plebeul Socrate (Nietzsche). Nietzsche considera că adevărații filosofi ai grecilor au fost cei dinaintea lui Socrate. Ei refuzau contactul cu plebea și moravurile, maturi, gravi, fără a fi străini de problemele statului și de diplomație. Epicur a fost împotriva lumii acrite
Datoria împlinită by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1391_a_2633]
-
care a desăvârșit autodistrugerea grecilor. Interpreta socratismul "ca instrument al disoluței grecești, recunoscut pentru prima dată ca fenomen decadent tipic". Nietzsche i-a interpretat pe Socrate și Platon ca simptome ale decadenței, instrumente ale disoluției grecești, pseudogreci, antigreci. Socrate era plebeul care învingea cu dialectica. Socrate a fost "măscăriciul care i-a făcut pe oameni să-l ia în serios". Nietzsche a făcut aluzie la o cunoscută anecdotă elenă: un străin, întâlnindu-l pe Socrate într-o piață în Atena, îi
Datoria împlinită by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1391_a_2633]
-
însușiri care nu pot fi întrunite niciodată într-o persoană. Principala acuzație adusă de Nietzsche lui Socrate: faptul că a distrus dionisiacul grecilor, a introdus raționalitatea împotriva instinctului. Raționalitatea și dialectica au fost medicamentele indicate unei societăți bolnave. Socrate era plebeul care, din resentiment, voia să se răzbune pe oamenii mai nobili ca el. Socrate a condamnat și respins adevărul artei prin insistența pe teorie și raționalitate. Socrate, plebeul care a învins gustul elevat, gustul aristocratului prin dialectică, a indus o
Datoria împlinită by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1391_a_2633]
-
Raționalitatea și dialectica au fost medicamentele indicate unei societăți bolnave. Socrate era plebeul care, din resentiment, voia să se răzbune pe oamenii mai nobili ca el. Socrate a condamnat și respins adevărul artei prin insistența pe teorie și raționalitate. Socrate, plebeul care a învins gustul elevat, gustul aristocratului prin dialectică, a indus o vrajă asupra lui Platon care a idolatrizat conceptul ca pe o formă ideală, ca instrument al voinței de putere (Nietzsche). Dionysos este definit mai curând prin opoziția sa
Datoria împlinită by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1391_a_2633]
-
ai secolului. Rămas în străinătate pe la finele anilor ’70, el a dispărut, ca mulți alții, din orizontul nostru. Avea un aer extrem de british, adevărat lord-muzician, iar tonalitatea arcușului său trecea drept unică. Ne surâde astăzi șansa unui nou Radu Aldulescu, plebeu strălucit, opus prin toate detaliile (psihice, fizice și vestimentare) îndepărtatului său precursor muzician; el compune din cuvinte o muzică insuportabilă, mereu de mare forță” (p. 177). Cum Mihai Zamfir are în lucru o istorie (una scurtă, adică exigentă, din care
Sufletul cărților by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3808_a_5133]
-
în 1826, în plină și contradictorie Restaurație, cu o tot mai vie opoziție republicană. Fascinat de Napoleon, Julien Sorel e nevoit să-și ascundă sentimentele ca să-și poată realiza ambițiile. Inteligent, abil și capabil de perfectă disimulare, are orgoliul unui plebeu, care îi disprețuiește însă deopotrivă și pe bogați, și pe săraci. Râvnește la o glorie pentru care e gata de orice sacrificiu. Traduce totul în termeni militari: poartă bătălii, asediază, pune la cale tactici și strategii, învinge, biruiește, pe scurt
Recitindu-l pe Stendhal by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4724_a_6049]
-
exegeți sub semnul barocului sau al manierismului, adică al unei "exasperări stilistice", cu funcție compensatoare. E un discurs "îmbelșugat", asianic, săturat de figuri de stil, menit parcă a răscumpără insatisfacția, anostul, indigentă existențiala. Un lux expresiv elocvent, la care recurge plebeul. Că și, pe de altă parte, o abila pacificare a revoltei, prefirata printre ornamente, deviată în strălucirile verbului obsedat de sine. O "bunăstare" a scriiturii calofile, atît de accentuată deseori, încît pagina constituită din materiile ostentative ale prețiozității, cu minuția
Psihologie argheziană (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18084_a_19409]
-
textiliste, strungari, ucenici precoci, inși cu reală candoare sub coaja lor suspectă. Cineva care îți rade una peste buci și atît. Rămîi și tu și el cu atît. Foarte mult, nu, foarte chic pentru o damă sofisticată. Iar pentru un plebeu, cu labele lui groase de pinguin, ce satisfacție, ce glorie!". Că o palmă peste fund, pe stradă, e de preferat unui viol, nu s-ar putea pune la îndoială. Dar că o femeie rafinată ar putea găsi asta "chic" e
Biciul lui Nietzsche pe femeia lui Breban by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15678_a_17003]
-
adversari care aparțineau deopotrivă unei elite. Această legătură de sânge intelectual a dispărut o dată cu atacul fățiș la adresa noțiunii înseși de elită, declanșat, cu un deceniu în urmă, de tineri care și-au făcut un titlu de onoare din a aparține plebei intelectuale. Șiau pierdut rațiunea de a fi, atât cordialitatea, cât și principiile fundamentale ale confruntării intelectuale. Îmi place totuși să cred că, în focul luptelor de ei înșiși purtate, anti-elitiștii n-au măsurat consecințele grave ale atitudinii lor și, nu
Cui i-e frică de Pleșu și de Patapievici? by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4743_a_6068]
-
voi ține de cuvânt cu două, fiindcă prima, cea cu Ursei, a declanșat-o făr' de veste pe cealaltă, a lui Ionică, ambele tot despre prietenii mei dulăii. Dar ce diferență între ei! Ursei era aristocratul semeț și izolat, Ionică - plebeul cu suflet mare. Către mijlocul anilor '50, când eu aveam vreo 10-11 ani, mătușa mea Pata-Mata m-a luat cu ea în vizită la o amică a ei, tot cincuagenară și cu coc la ceafă, tot amabilă și singuratecă, tot
La Breaza by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/14981_a_16306]
-
închircindu-mă becisnic doară-n propriu-mi impas, Cu al cărui machairodus zi și noapte mă confrunt. A plecat privighetoarea: sprijin sufletului meu; Mângâierea-mi burdușită cu ardoare și cu har! Și-am rămas redus la karma celui mai căznit plebeu: Scormonindu-mi sihăstria de insomniac bizar. A plecat privighetoarea, ca un vis fluorescent, Ocarina mea vrăjită; gingașu-mi sonor breloc! Și-am rămas captiv în sine-mi ca un veșted penitent, în caverna nopții albe hărăzit să mă sufoc. A plecat
Gheorghe Azap by Gheorghe Azap () [Corola-journal/Imaginative/10091_a_11416]
-
partid" etc. etc. Prima întrebare pe care mi-am pus-o a fost: ce l-o fi îndemnat spre asemenea deplasate extrapolări? Cine a spus că Basil Munteanu era "de stânga"? Cine a spus că era "democrat în înțeles ateu, plebeu și haotic", ca "în zilele noastre"? Las de o parte "gulagul", "regii" și "secretarii de partid"... 1. De aceea ne-am adresat textelor - adica mai întâi versiunii franceze a ceea ce s-a numit Panoramă de la littérature roumaine contemporaine (Ed. du
Un răspuns (inutil) by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Imaginative/14798_a_16123]
-
fără însă a-i confunda: “Gore Pirgu, Tănase Scatiu, Dinu Păturică, Lukian Timofeievici Lebedev (din Idiotul, n.m.) constituie una din acele serii omenești despre care am vorbit. Este tiparul omenesc al turpitudinii, care se află lipit de acela al parvenirii plebeului incult, după cum acesta e vecin la rândul lui cu al celeilalte parveniri - a plebeului cult”. Spre a fixa și mai exact profilul lui Ion al Glanetașului, expresie a ascensiunii materiale țărănești, însuflețit de o mare voință și energie, Vladimir Streinu
Vladimir Streinu și proza românească by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/12982_a_14307]
-
din Idiotul, n.m.) constituie una din acele serii omenești despre care am vorbit. Este tiparul omenesc al turpitudinii, care se află lipit de acela al parvenirii plebeului incult, după cum acesta e vecin la rândul lui cu al celeilalte parveniri - a plebeului cult”. Spre a fixa și mai exact profilul lui Ion al Glanetașului, expresie a ascensiunii materiale țărănești, însuflețit de o mare voință și energie, Vladimir Streinu simte nevoia să se raporteze la personaje ale lui Balzac, Zola și Reymont. Tipul
Vladimir Streinu și proza românească by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/12982_a_14307]
-
schimb, lipsa regelui înseamnă dispariția valorilor pe care sprijină o națiune: autoritatea sacră a unei persoane, unitatea care ia naștere în jurul ei, și tradiția din care a apărut acea persoană. Orice monarhie cere, din partea regelui, harismă suprapersonală (divină), iar din partea plebei, fiorul demnității sacre, trăsături cu neputință de găsit în regimul republican. Cînd ajunge la republică, Fărcășanu este fără măsură. Nimic nu i se pare mai dăunător în privința degradării firii omenești decît republica. O societate fără monarh este un organism acefal
Rex sacrorum by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6819_a_8144]
-
de la Kiev i-au obligat să voteze cum au făcut-o, ci propriile lor calcule și interese meschine. Prin urmare, să nu ne dăm de ceasul morții de grija celor ce nu se arată deloc îngijorați de viitorul statut de plebei ai lumii civilizate. În fond, fiecare țară are Ucraina pe care-o merită.
Litera portocalie by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12200_a_13525]
-
dacă, să zicem, consistența epică ține de talent, de forța brută a prozatorului, construcția unui asemenea roman ar fi imposibilă fără o inteligență artistică pe măsură. I s-a creat, în timp, lui Radu Aldulescu o imagine falsă: aceea de plebeu nu numai al lumii noastre culturale, ci și al literaturii pe care o scrie, un talent robust, fără instrucție, un romancier punându-și experiențele și viscerele pe masă. Că lucrurile nu stau nicidecum așa, o dovedește faptul că absolut toate
Viață de câine by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9541_a_10866]
-
Prim-ministru mai în vară într-un interviu, de asemenea televizat. Ne gândim deja cu spaimă ce procent de îmbolnăviri vor fi în prima parte a anului 2006... Că la scumpirile de după 1 ianuarie, rar cine va mai scăpa (dintre plebei) sănătos la cap, iar despre cei care vor reuși performanța, vom vedea reportaje tv cu inși adulmecând prin preajma containerelor. Amen! Doar așa, ca să-l contrazică pe Domnul Prim-ministru care a spus la un ,Jurnal" că românii trăiesc din ce în ce mai bine
Dezlegarea lui Haralampy la pălincă... by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11043_a_12368]
-
deși istoria căutării mănușii de șoim într-o grădină seamănă perfect cu descrierile grădinilor andaluze ...), cât pe dialoguri-model între bărbați și femei din diferite categorii sociale („femeia este una plebee, una nobilă, alta mare nobilă. La fel, bărbatul este unul plebeu, unul nobil sau mare nobil, iar altul foarte nobil... și un rang care nu există la femei: bărbatul foarte nobil, anume clericul”). Vocile celor șase protagoniști ale acestor dialoguri pot fi interpretate felurit, iar aerul descriptiv sau didactic nu e
De amore. De la Ibn Hazm al-Andalusi la Andreas Capellanus by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/3883_a_5208]
-
femeia ușoară, aruncate de Revoluție în aceeași imundă celulă, "marginalii" și protectorii lor de la "Mayrose", "vardiștii" și victimele sînt variante echivalente ale aceluiași personaj. Un personaj nehotărît, derutat, trecînd din toiul evenimentelor importante care, la mulți ani o dată, dau voie "plebei" să-și scrie, întrucîtva, istoria, în inerția tipică simpozioanelor pe te miri ce teme, bune pretexte de causerie și de călătorii de plăcere. Romanul se încheie descriind aceeași "picoteală" întreruptă de cîte-o "contră" bene trovato de la începutul poveștii, din cancelaria
Amintiri la schimb by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12181_a_13506]
-
-i ofere o tribună", fiind avantajat și de calitățile lui înnăscute: „Dotat cu un intelect redutabil, von Braun avea și instinctele unuipopulist: știa exact cum să-și ajusteze mesajul în funcție de auditoriu și nu pregeta să împărtășească idei complexe unor simpli plebei. A fost ajutat de un număr de alți entuziaști ai spațiului care se pricepeau să se adreseze mulțimii, printre care Arthur C. Clarke, a cărui Explorare a spațiului din 1951 descria în termeni optimiști calea de urmat." Sunt amintiți și
Saltul uriaș spre nicăieri by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6129_a_7454]