109 matches
-
fără prea multă înverșunare. Până și în persecutarea creștinilor, ei au acționat cu intermitențe, fără o încăpățânare metodică. Regimurile totalitare, care au tot timpul, ignoră acest du-te-vino, între benign neglect și loviturile neașteptate în plină figură, propriu democrațiilor parlamentare sau plebiscitare, și pe care versatilitatea regimurilor de opinie le accentuează încă și mai mult. Un Cezar domnind în reprize acționează după toane, numai Cezarul pe viață acționează sistematic. * * * Urcuș la patriarhia maronită, pe înălțimile de la Jounieh. Mai aproape de ceruri, dar tot
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
și văz monstruos” se înscrie perspectival în parcursul epocii, din care autorul scoate doar un reflex. Revenirea la judecata sociologică înscrie „democrația” ca pe un agent dizolvant al modernității în tabloul mendelevian al noxelor ei, o modalitate de defor- mare plebiscitară. În viziunea pe care Caragiale ne-o prezintă, democrația constituie încadrarea procustiană în număr cu nivelarea oricărui relief individual și care reduce timpul de viață al individului pe seama multiplicării sale în informul masei. Dinamica este aceeași, una a dereglării rapor
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
Popescu. Grotescul apare aici sub forma exagerării retorice care își are deformarea optică în complementul caricatural : hotelul de provincie este invadat de ploșnițe, actul patriotic din 1866 transformat într-o joacă de copii, „poporul” proiectat în derizoriu ca „bobor” și plebiscitarii ca ploșnițe etc. Experiența pe care naratorul o are la Grand Hôtel „Vic- toria Română” se poate împărți în patru episoade, dintre care trei sunt nocturne : cel al contactului dezagreabil, în primul rând vizual, dar și tactil, cu cetățenii urbei
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
este o simplă valoare abstractă (independentă de realizarea ei), 2) poezia aparține fără Îndoială unui trecut revolut (din care nu mai poți rămîne decît cu nostalgie).” Nimic nu consolidează mai mult cele două concluzii ale cititorului modern decît Încercările de plebiscitare a poeziei moderne prin media. Concursul poeților de pe canalul doi al TVR, din primăvară, este cel mai bun argument În acest sens. Individul contemporan, care citește literatură publicată la Humanitas și Polirom, Încearcă, atunci cînd intră În contact cu poezia
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
un complex de reprezentări care se difuzează prin contagiune, înarmând doxa epocii cu instrumente pentru perceperea, recrutarea și administrarea genialității. Ideea de bază era aceea a unei organizări sociale care să implice participarea geniilor la guvernare. Saint-Simon propunea un sistem plebiscitar prin care cei mai buni artiști și savanți să fie aleși să ia parte la conducerea lumii. E ceea ce evocă primele rânduri din manifestul din 1803, Lettres d'un habitant de Genève à ses contemporains 70: "Fiecare subscriptor să numească
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
1918, care însă nu dau rezultate. În acest context, la 5 noiembrie 1918, prin manifestul „Către popoarele lumii”, se face cunoscută dorința națiunii române din Transilvania de a se uni cu Vechiul Regat. CNRC mai decide convocarea unei mari adunări plebiscitare care să adopte această hotărâre. La 7 noiembrie se publică textul convocării, Marea Adunarea Națională a Românilor întrunindu-se la 18 noiembrie 1918 la Alba Iulia. La 1 decembrie 1918 aceasta a proclamat în unanimitate unirea cu România. Regatul României
Regatul României () [Corola-website/Science/297113_a_298442]
-
țară 2.960.298 voturi „da” și 2.996 voturi „nu”. Al doilea și utimul plebiscit a fost organizat după eliberarea Basarabiei, la 9-15 noiembrie 1941. Prin decretul-lege nr. 3052 din 5 noiembrie, „Națiunea Română este chemată în Adunarea Obștească Plebiscitară, Duminică, 9 noiembrie 1941, pentru a-și exprima aprobarea sau dezaprobarea asupra guvernării dezrobitoare a Mareșalului Antonescu”. Dintre peste 4,7 milioane de alegători, pentru politica mareșalului Antonescu au votat „da” 3.446.889 (99,99% din voturi) și împotrivă
Ion Antonescu () [Corola-website/Science/297423_a_298752]
-
a negocia cu reprezentanții românilor. După trei zile de discuții, 13-15 noiembrie, marcate de concesii din partea maghiară și fermitate din partea română, s-a decis: separarea de Ungaria și unirea cu România. Consiliul Național Român Central din Arad a pregătit adunarea plebiscitară de la Alba Iulia, care a proclamat la 1 decembrie 1918 unirea Transilvaniei cu România. La sfârșitul lui decembrie, trupele franceze au ocupat orașul. Armata română a intrat în Arad pe 16 mai 1919, iar pe 10 iulie 1919 toată administrația
Istoria Aradului () [Corola-website/Science/322607_a_323936]
-
frunte cu Iuliu Maniu, desfășurarea negocierilor la Arad cu lideri ai noului regim social-democrat din Ungaria. Au fost negocieri care au stabilit secesiunea între proiectul liberal maghiar și proiectul unificator românesc. Marea Adunare de la Alba Iulia a fost o adunare plebiscitară. Practic s-a votat în chip direct pentru unirea Transilvaniei cu România. Să nu uităm, în același timp, că liderii Partidului Național Român din Transilvania au fost primiți la Cotroceni de către Regele Ferdinand și de către Ion I. C. Brătianu. Au fost
Profesorul Florin Müller, interviu de 1 Decembrie. Paradox istoric sau conjunctură a situației internaționale pentru România by Tudor Curtifan () [Corola-website/Journalistic/102687_a_103979]