1,535 matches
-
și trecându-și melancolic degetele prin barba țepoasă. Câți onorabili cetățeni din țara asta plină de mediocrități mai pot detecta sursa latină a citatului de mai sus: Cicero? - se întreabă în sinea lui. Libertatea cuvântului nu se manifestă cu toată plenitudinea numai la frizerie. În acest moment mare pentru națiune, fiece tarabă a devenit o tribună, fiecare colț de stradă s-a metamorfozat într-un for. Prin aer se simte un curent binefăcător, ce răcorește frunți incendiate de sublima fantezie a
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
să original?, „colosal?", cum o nume?te C?linescu, expresie a aspiră?iei sale de a recrea universul. Poetul construie?te spa?îi atent gândite pan? la ultimul detaliu arhitectural, ce comunic? nu numai „titanica sete de frumuse?e ?i plenitudine rev?rsat? În crea?ie" (Z.D.-Bu? ulenga). ci ?i semnifică?iile filozofice, superioare ale felului în care gândirea uman? poate transcende timpul istoric, al devenirii. Indiferent c? sunt proiectate În universul celest, În lumea magicului codru sau a
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
hegelian?, „adev?râtul izvor al lirici"), toposurile poetice devin În lirica eminescian? adev?rate obiecte de contemplă?ie estetic?, elemente componente ale unei „entit??i metafizice", ale c?ror multiple semnifică?îi au r?mas, pan? la Eminescu, nedescoperite În plenitudinea ?i complexitatea lor. Citindu-i opera din aceast? perspectiv?, avem sentimentul c? descoperim o „terra incognita" În care astrele, codrii, apele toate toposurile poetice care o alc? tuiesc au o semnifică?ie aparte pe care numai Eminescu ar fi putut
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
o matrice existen?ial?, simbol al genezei, codrul o lume atemporal?). Descrierea cet??ilor antice (Babilon, Egipt, Grecia, Dacia) reprezint? astfel un exemplu elocvent ce relev? pe de o parte viziunea arhitectural? a poetuluidemiurg, „titanica sete de frumuse?e ?i plenitudine rev?rsat? În crea?ie" (Z. D.-Bu?ulenga), dar ?i manieră În care peisajul eminescian, de data aceasta d?ltuit În piatr?, poate transcende timpul istoric al devenirii, ??inuind prin for?a gândului, a ideii, a cunoa?terii, prin
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
prezent indicativ „treci", iar pragul dintre cele dou? lumi cea a contingentului, În care omul e supus destinului, trecerii timpului ?i cea sacr?a basmului, a fericirii depline În care acesta „se poate retrage pentru a se reg?și [...] În plenitudinea fiin?ei ?i În miracolul universului" (Eugen Simion) este desemnat de imaginea metaforic? a „codrilor de aram?". Odat? trecut acest prag perceput că „limit?" dincolo de care se sugereaz? o continuitate a spa?iului poetic (v?zut că „infinitate non definit
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
Bu? ulenga). Iar aceast? armonie este posibil? numai În lumea • superioar? a ideilor („izvoare ale gândirii") sau În spa?iul magic al naturii str???tute de „râuri de cânt?ri": „În aceast? viziune orfic?, universul eminescian se Insufle???te muzical, plenitudinea mult visat? a macro ?i microcosmosului exprimându-se În armonii sonore ", (Zoe D.Bu?ulenga) pe care doar astrele („stele albe sun? În aeriene coarde rug?ciunea universului" „S?rmanul Dionis") sau cuvintele eminesciene le d?ruiesc sufletului nostru. Se
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
Del Conte subliniaz? frumuse?ea edenic? a „peisajului cu rezonan?e muzicale", a „peisajului arhaic transfigurat" Într-o adev?rât? „patrie a dorului". Zoe D.-Bu?ulenga descoper? În paginile liricii eminesciene „peisaje exprimând titanica sete de frumuse?e ?i plenitudine rev?rsate În crea? ie", sau „peisaje expresioniste" care exprim? tragismul existen?ei umane (că În „Melancolie" spre exemplu). De asemenea, Edgar Papu remarc? ineditul unei pagini din crea?ia eminescian? În care este descris „unul din rarele peisaje de
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
D.Bu? ulenga). Privite din aceast? perspectiv?, toposurile poetice devin În lirica eminescian? adev?rate obiecte de contemplă?ie estetic?, elemente componente ale unei „entit??i metafizice", ale c?ror multiple semnifică?îi au ??mas, pan? la Eminescu, nedescoperite În plenitudinea ?i complexitatea lor. Citindu-i opera din aceast? perspectiv?, avem sentimentul c? descoperim o „terra incognita" În care astrele, codrii, apele toate toposurile poetice care o alc? tuiesc au o semnifică?ie aparte pe care numai Eminescu ar fi putut
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
i mor?îi universului („Memento Mori", „Mure?anu", „Rug?ciunea unui dac", „Scrisoarea I"); mitul istoriei În care Eminescu se refer? la m?rirea ?i dec?derea marilor cet??i iar, pe de alt? parte, a?az? În opozi?ie „plenitudinea ?i În?elepciunea trecutului" ?i prezentul dec?zut; mitul În? eleptului, al magului, al dasc?lului care ?ție s? citeasc? semnele Întoarse din cartea lumii ?i ap??? legea veche; mitul erotic „cu nuan?? idilizant? din micile poeme bucolice" sau cu
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
i departele senin ? i rece al lumii ideilor, floarea albastr?, ca simbol al aspiră?iei spre absolut, este In poezia eminescian? un topos poetic a c? rui semnifică?îi confer? originalitate ?i adâncime universului s?u „ț?ram de magic? plenitudine; că În folclor, scânteind de ape ?i lun?, r?sunând de vraj? de izvoare ?i c?deri de flori" (Zoe D.-Bu?ulenga). Codrul „A? vrea s? v?d acum natală mea v?lcioar? Sc? ldat? În cristalul pârâului de-
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
feeriei, minunea nou? devine banalitate, cli?eu. Acesta este paradisul, lumea primei zile. A fi izgonit din copil?rie este a fi izgonit din paradis, este a deveni adult. ??strezi amintirea, nostalgia unui prezent, a unei prezen?e, a unei plenitudini pe care Încerci s? le reg?se?ți prin toate mijloacele", afirm? Eugene lonesco, În aceast? pagin? atât de „luminoas?" ?i de diferit? de celelalte „nega?îi" existen?ialiste din crea?ia să. Poezia eminescian? deschide un alt orizont prin
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
prin toate mijloacele", afirm? Eugene lonesco, În aceast? pagin? atât de „luminoas?" ?i de diferit? de celelalte „nega?îi" existen?ialiste din crea?ia să. Poezia eminescian? deschide un alt orizont prin care fiin?a uman? poate atinge idealul acestei „plenitudini" existen?iale ?i prin care poate transcende spa?iul Îngust ?i rece al contingentului. ??durea este În crea?ia să topos sacru În care, prin iubire, omul I?i reg? se?te identitatea ?i într? În eternitatea naturii, În ritmurile
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
cu a fi văzut. Ontologia este astfel tributară vederii; vederea este "cel mai ontologic simț" al nostru. Poate că ieșirea din iconic pe calea muzicii constituie o alternativă ontologică. În această variantă orice fan este adeptul unei perspective metafizice. De plenitudinea unei existențe ține și dorința de semnificații. Ea este cumva varianta soft a setei de adrenalină; cum adrenalina dă dependență, lesne de putem imagina că și beția de semnificații este dorită a fi continuu reluată. Încercând să înveți o limbă
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
mai degrabă propice artei; cheamă spre a fi cântate ori pictate. Poate că profunzimea gândirii nu poate să apară decât în condiții de vitregie, a vremii și a vremurilor, în vecinătatea zbuciumului, a efortului pentru supraviețuire, a tragicului. Senzația de plenitudine a ființei noastre vine și de dincoace de noi, din zona unei armonii a simțurilor ce se stabilește în anumite împrejurări fără voia noastră. E una din dimensiunile Străinului din noi (pe care-l avem a fi). Ne ivim în
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
Cu alte cuvinte, mărturia se găsește legitimată de o știință și de o conștință a actului critic. Cred că, din perspectiva cititorului, situarea "interstițială", dans l'entre-deux a lui George Banu, departe de a evoca o falie, aduce cu sine plenitudinea lecturii, tocmai pentru că, reconciliind conceptul cu trăirea, ideea cu biograficul, textele sale se citesc ca un roman. Ceea ce nu e puțin lucru. Indirect, mărturisirea lui Banu din ultima sa carte m-a făcut să deslușesc mai limpede eșafodajul care susține
Despre incandescența riguros temperată by Anca Măniuțiu () [Corola-journal/Journalistic/8896_a_10221]
-
după o iluzie. Ea, Liliana Paisa, își pune dimineața șorțul hârtiei de scris și, cu pașii uriași ai ideii, intră prin grajduri, unde cirezi întregi de sintagme așteaptă să fie adăpate din crezul lor poetic." (Cornel Galben); "Cufundându-ne-n plenitudine/ reconstituim Principiul Logic al Noncontradicției/ dintre Eu și Ego-ul dictator subtil,/ agonia nous-ului în Logosul inospitalier când/ întâietatea nocturnului intangibil e o metafizică,/ dezmeticindu-mă-n sens, desacralizez umanitatea:/ contopirea Eului cu Absolutul Moale,/ identificat cu undele transcendente ale
Cărți proaste by Mihaela Nicoleta Grigore () [Corola-journal/Journalistic/8933_a_10258]
-
a produce un "efect de adevăr", ci de a prilejui actorilor și spectatorilor bucuria de a se regăsi în miezul însuși al unui ansamblu de obiecte a căror autenticitate e mai presus de orice îndoială. Ele produc acea senzație de plenitudine pe care ți-o procură o operă de artă prezentă în realitatea ei unică, și nu printr-o clonă a sa, oricît de perfect identică ar fi ea. Aici, adevărul obiectelor, se înțelege de la sine, nu urmărește nicidecum o logică
George Banu - Portretul tatălui în chip de colecționar by Anca Măniuțiu () [Corola-journal/Journalistic/9126_a_10451]
-
oraș, iar metropola, Sao Paolo, devine o junglă agitată la trecerea lui, înflorește amețitor și intră în ritmul de tobe al sălbăticiei. Oamenii devin faună, instinctele sunt catalizate pînă la enorm și produc miraculoase, sclipitoare metamorfoze, practic o feerie a plenitudinii vieții într-un oraș trezit din somn. Filmul lui Marcondes seamănă cu muzica sălbatică auzită în pădurile ancestrale ale continentului negru sau a junglei amazoniene, există un crescendo conectat la ritmul de tobe, orașul explodează canibal, senzual în mii de
Anonimul român între Dunăre și Mare (II) by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9316_a_10641]
-
timpul într-o așteptare răbdătoare, așa cum îi stă bine unei fete care se respectă. Avea o vagă presimțire totuși că de curând apăruse o stea pe cerul vieții ei, chiar dacă lumina acesteia nu i se arătase până acum în toată plenitudinea. Astrul acesta devenea din ce în ce mai luminos, asemenea stelelor care vin din constelații îndepărtate. Să fie oare Alex steaua mea?, se întreba ea deseori. Îi plăcea de el. În întâlnirile lor sporadice, acesta îi întărise convingerea că dispune de capacitatea de a
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
decât intențiile și mobilurile (de care dreptul, În opoziție, ar face abstracție), ci, mai degrabă, În ceea ce morala și dreptul se conjugă pentru a realiza, deși din puncte de vedere diferite și chiar opuse (pentru că ambele privesc acțiunile umane În plenitudinea lor și În dualismul elementelor lor constituitive). De aici, și o definiție precisă a acestui caracter al dreptului, despre care s-a discutat și se discută Încă, cu alte cuvinte, constrângerea sau, mai exact, posibilitatea unei constrângeri. Violarea unei obligații
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
tendințele fundamentale. Se poate afirma, cu o anumită aproximație, că legile și cutumele diferitelor popoare reflectă nu numai formule imuabile de evaluare etică, dar, de asemenea, Într-o anumită măsură, conținutul propriu al principiului suprem, care nu apare În toată plenitudinea sa decât la o conștiință complet evoluată. Evident, diferențe vor exista mereu, dar nu trebuie să se confunde niciodată manifestările contingente, din istorie, cu această ordine de valori, care le este superioară, ca realități empirice În general. Criteriul suprem al
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
INTERIOR spre EXTERIOR și niciodată invers, nu putem reuși nimic dacă nu ne vom echilibra forțele interioare, umbrele noastre care ne călăuzesc pe toată durata vieții. Iar această conștientizare reprezintă o modalitate pragmatică de a intra în contact cu propria plenitudine a ființei noastre, printr-un proces sistematic de auto-observare, auto-interogare și de acțiune conștientă, care este o practică asociativă, delicată și liniștitoare a inimii, realizată cu inima și care ne va duce în final către inima întregii creații, care este
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
În curgerea vieții avem privilegiul de a întâlni oameni deosebiți prin valoare și caracter, aflați însă către crepusculul existenței și, în atare situație, regretăm faptul că nu i-am cunoscut mult mai devreme, pe când se aflau în plenitudinea forțelor lor creatoare. Dar, chiar și așa, avem satisfacția că am cunoscut persoana / persoanele în cauză și vom putea lăsa o schiță de portret posterității. Viața locotenent -colonelului Constantin Chirilă a început sub crestele munților Vrancei, într-un sat asemănător
CADENȚE PESTE TIMP by Ștefan PLUGARU () [Corola-journal/Journalistic/91799_a_93209]
-
Rocco și frații săi (1960) al lui Luchino Visconti, sau Nașul lui Francis Ford Coppola sau mai nou Gangs of New York (2002) tot al lui Scorsese, filmul are ceva în plus, dificil de numit. Racursiurile, revenirile temporale sub imperiul nostalgiei, plenitudinea de forme și emoții, ciudata poveste a copilăriei de ghettou căreia îi ia locul un bărbat cu tîmplele grizonate, cu o privire extrem de tristă, cu un început de lordoză, în vacuumul încăperilor goale, modeste ale fostului strălucitor salon 1900, seamănă
America, odată ca niciodată... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9191_a_10516]
-
paranoică, dar și unii și alții împărtășeau aceeași dorință de a crea «omul nou», în fapt voința de a distruge autonomia individuală și de a plasticiza personalitatea până la completa contopire cu o comunitate desăvârșită, închipuită ca spațiu al fericirii și plenitudinii. Potrivit opiniilor lui P.P. Negulescu se poate vorbi de „ura nestinsă a comuniștilor față de cel mai bogat și destoinic decât tine”. Poate tocmai de aceea, cultura a fost desconsiderată și cenzurată atât de nazism cât și de bolșevism: Cultura a
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]