119 matches
-
în sus cu un deget. — Nu, cum? Nu, domnule! țipă îngrozit De Witt. Deși mintea îmi era încețoșată de ură, mi-am dat seama că spune adevărul. — Lui Blanchard îi e frică de tine. De ce? De Witt, cu moțul unsuros pleoștit pe frunte, se răsuci pe scaun și începu să râdă. Era un râs sălbatic, care răzbește prin durere, după care o amplifică. Livid, Fritzie își făcu mâna pumn, gata să-l pedepsească. Lasă-l, i-am spus. Vogel se retrase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Scarlat și se înspăimîntă. ― Ce-ai pățit? Se răsuci spre bătrâni urlînd: Voi?! Din cauza voastră? Voi i-ați făcut asta! Căruntul gemu. Abia putea vorbi. ― Nu sânt ei vinovați. Lasă arma, te rog! Șoferul... Am avut ghinion. Trăsăturile cârnului se pleoștiră și începu să plângă cu capul pe umărul lui Scarlat. ― Tu ești prietenul meu... Nu trebuia să plec. Șerbănică Miga se strecurase din nou în colțul lui și tresărea la fiecare mișcare. Florence îl privea cu ochi mari, neliniștiți. Melania
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
conjuga tot verbul. ― Am să vă întreb altceva atunci, declară Cristescu pe gânduri. Credeți că domnișoara Scurtu se mai află în viață? Se întîmplă ceva curios. Fața sculptorului râmase impasibilă. Nu se putea citi nimic pe ea. Doar umerii se pleoștiră. Păreau obosiți. Articulă uscat. ― Da, cred că da... ― Sincer? ― Logic, așa ar trebui să fie. Și totuși, după cele întîmplate... ― Vă referiți la "sinuciderea" lui Panaitescu? ― Exact. Fără să vrei, încep să se strecoare îndoielile. Mi-a spus bătrâna că
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
apropierea unei ființe dragi. Acum El-Zorab știe despre ce-i vorba. Nu mai așteaptă la țărm. Când îl slobozesc, aleargă aici. Chiar că este cea mai frumoasă legendă de Little Cayman... El-Zorab, altă tăcere. Semn de tristețe, urechile-i sunt pleoștite. Când au prietenii în siguranță, caii au urechile ciulite. Acum nu-l interesează verdeața din jur, nici apa din fântâna arteziană. Este în așteptare... Antu înțelege nedumerirea... Știți, mister, ultimele cuvinte ale lui lady, prinse de un ucenic, au sunat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
i se întinde telefonul. Ca un condamnat la moarte ascultă și nu înțelege. Ca într-un vis urît, necontrolabil, aude "transaminaza 900" sau poate 800, sau poate 500, nu a înțeles prea bine. Dă telefonul posesorului de drept și se pleoștește de tot. Ceilalți au luat poziția celor care participă la funeralii. Mecanic, Gabi sună la doctorul Balan. Dom' profesor, se poate ca transaminaza să fie normală azi și 600 mîine? Da, se poate. Cum? Depinde ce mănînci. Vreo 2-3 buturele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
lângă roșcovană, fata ar fi putut să-i atingă Întâmplător mădularul. La gândul acesta, simți efectiv că leșină; se cramponă de faianța chiuvetei. În aceeași clipă, din dreapta, doi adolescenți năvăliră râzând zgomotos; purtau șorturi negre cu dungi fluo. Bruno se pleoști instantaneu. Își vârî sexul În chiloți și se concentră asupra toaletei dentare. Mai târziu, aflat Încă sub șocul acestui moment, coborî spre mesele unde se lua micul dejun. Se așeză deoparte și nu Încercă să intre În vorbă cu nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
întruna un colectiv în care să strălucească. E o adevărată obsesie la ciudatul ăsta. Vino la mine, vino, vino, croiește‑ți drum, șoptește Anna, de parcă el nu s‑ar fi străduit oricum din răsputeri să‑și dea drumul. Dar se pleoștește mereu, e agitația de dinaintea acestui eveniment important, la el e prima dată și, în anumite condiții, asta te marchează pentru multă vreme. Ea îl mângâie în continuare și‑i șoptește cuvinte dulci, destul de banale, de altfel - a produs ea texte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
bătrânică prepară la fiecare Crăciun plăcinte cu nucă și whisky. Pe care le trimite cu poșta unor persoane importante. An de an, până și președintelui SUA. Care-i mulțumește de fiecare dată. - Ar fi o idee, recunosc eu. Și mă pleoștesc: iar am ajuns la literatură. Și la copiii ei și-ai lui Cătă. Nu mai zic nimic. Mă uit la câinele ei cum hăpăie apa pe plajă. Mai aprind o țigară, mă Întind pe spate În iarbă. Se Întinde și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
aș tot duce... dor să nu mă mai apuce”... Și a încheiat cu năduf: Să nu-i mai văd înaintea ochilor pe nemernicii iștia. Blestemați să fie cu tot neamul și străneamul lor! Cu ochii scânteind, și-a scos pălăria pleoștită de ploaie, a așezat-o pe laiță și, ca prin farmec, privirea i s-a limpezit. A ridicat ochii spre bagdadie, și-a împreunat mâinile a rugă și, după câteva clipe, și-a făcut cruce, plecând fruntea evlavios... Ca și cum nimic
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
idee, o propoziție, o gândire spusă timp de 7,6 ore! Să punem căpăstru cuvântului, să-l înrobim, să încălcăm flagrant și de tot libertatea vorbei, a zisei și spusei, a numirii și denumirii!!!...Dar nu-i cazul să ne pleoștim. Ne scoatem din plin pârleala în micile și nevinovatele întruniri publice și de societatea a cozilor și mai ales la oficiile de șomaj, aici unde se pun în valoare cele mai subtile comori ale oralității de mamă, de of, de
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
Întrebat În șoaptă cum facem, bă, să șutim și noi ceva de-aici? Interogația m-a trezit din melodie doar cît să-i răspund păi de ce să șutești, cînd poți lua tot vrei de pe masă, la care compatriotul s-a pleoștit, nu era nici o distracție dacă puteai lua orice, ca bou’, fiind lipsit de desfătarea pe care ți-o oferă șparleala, după care m-am trezit din nou, după vreo patru ore, la duș. Făcusem greșeala să cred că pot bea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
este posibil. Un saxofon care cântă singur, frumos, înfiorător de frumos, smooth jazz, lumina unui proiector stingher și o femeie îmbrăcată în rochie verde. Pentru câteva minute, se văzu în postura unui pictor (un inevitabil barbișon, perciuni stufoși, o bască pleoștită într-o parte, poate chiar o mustață á la Dali, face bine la imagine, sunt destui amatori care s-ar așeza la coadă pentru autografe, destule amatoare care nu sar sfii să-și strecoare nurii sub așternuturile patului imens, fixat
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
prejos, îndeosebi pentru plăcerea de-a dansa cu Nadina, căreia îi și spuse languros în timpul unui boston: ― Soarta mă răzbună pentru azi-dimineață... Și-i strânse mijlocul. Nadina îi zise cu indiferență: ― Ia seama, că pornești pe urmele căpitanului! Tânărul se pleoști, parcă ar fi primit un duș rece. Îi era rușine că a fost fără tact și se retrase la masă, așezîndu-se modest lângă învățătorul Dragoș. De acolo urmări un răstimp pe Nadina, care acuma dansa cu Brumaru. ― Cel puțin sper
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
brațul. — Ia oprește-te puțin, spuse. Să nu le uit ! Își trase fermoarul de la scurta de piele, își scoase tacticos mănușile și le puse pe ghidonul motocicletei. Bătrânul crezu că a învins, smocurile i se muiară, vârfurile lor tăioase se pleoștiră în ciucuri. Maca scoase un carnețel și un creion, găsi o poziție potrivită și scrise, silabisind din vârful buzelor. — Gata, spuse, punând creionul între foi. Știi, aia cu boașele am scris-o mai de-a dreptul... De mamă știi... Ciucurii
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
intră cu anevoie prin spărtura din gard) Marieta:...Credeam c-o să intre vreo fantomă... Costache: (e obișnuit cu înțepăturile nevestei și n-o ia în serios) Sărut mîna, Mona. Mona: Bună ziua, domnu' Costache. Costache: Și tu ce stai așa de pleoștit! Marieta: E și el obosit..., tocmai a stat de vorbă cu o fantomă... Costache: Marieta! Marieta: Ia să mă lași în pace! Că și tu umbli ca prin somn! În loc să-i spui și tu ceva... ca un tată... să termine
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
cei răi și puternici îi supun pe cei slabi și buni. Imagini kafkiene tulbură dimensiunile clare ale lumii: "Creșteau cât patru într-un an/ și scoși apoi spre vin pe mesele comune,/ copți grași cu usturoi, s-au dovedit duhnind,/ Pleoștiți la gust și fără nici o sevă/ ca și cum molfăi țâța unui mort." Ni se înfățișează o viață stranie, în care pruncii universului sug laptele mamei lor amestecat cu ură și sudoare ("Laptele"). Într-o parabolă ca "Pe câmp", tinerii care pleacă
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
intră cu anevoie prin spărtura din gard) Marieta: Credeam c-o să intre vreo fantomă... Costache: (e obișnuit cu înțepăturile nevestei și n-o ia în serios) Sărut mîna, Mona. Mona: Bună ziua, domnu' Costache. Costache: Și tu ce stai așa de pleoștit! Marieta: E și el obosit..., tocmai a stat de vorbă cu o fantomă... Costache: Marieta! Marieta: Ia să mă lași în pace! Că și tu umbli ca prin somn! În loc să-i spui și tu ceva... ca un tată... să termine
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
țări) și aceeași prosperitate care a girat „miracolul flamand” a reușit să atenueze politica ranchiunei lingvistice. Această observație este la fel de valabilă În Catalonia și chiar În anumite părți din Scoția, unde argumentele cele mai radicale În favoarea independenței naționale s-au pleoștit treptat sub efectul unui belșug nemaivăzut și demobilizant. Al treilea motiv pentru supraviețuirea Belgiei - și a altor state-națiune divizate din Europa de Vest - are legătură mai mult cu geografia decât cu economia, deși cele două sunt strâns legate. Dacă Flandra și Scoția
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Dimineața”, mai tot timpul rupt pe margini pentru același scop. Forma pălăriei unui țăran nu mai seamănă nici pe departe cu obiectul, inițial În momentul procurării lui. (O scenă a pălăriei o joacă Marin Preda și la Paris.) Borurile se pleoștesc, pamblica putrezește din pricina ploilor, iar culoarea e anulată și ea de soare, ca și În cazul pantalonilor. Ni-l imaginăm pe Moromete ieșit la podișcă, cu trei degete de la mâna dreaptă În buzunarul flanelei În care mai caută ceva tutun
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]