189 matches
-
Cât despre spital, o să-ți spun data viitoare. Acum n-am chef. — Lasă, lasă! De fapt nu vroiam să-mi bag nasul unde nu-mi fierbe oala. Scuză-mă, te rog. Nu, nu-i vorba de asta, dar sunt cam pleoștită... ca o maimuță în ploaie. Nu crezi că ar fi mai bine să te duci acasă și să tragi un pui de somn? — Nu chiar acum. Hai să ne plimbăm puțin! M-a dus până la fostul ei liceu, care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
peste el banda, în vreme ce se afla în interesul slujbei prin cine știe ce sat prăfos de pe lîngă Peștera, ori Negru Vodă, ori Mahmudia, ori chiar în Brăila pe lîngă crîșma unuia ce părea să-i fie cumnat lui Cocoș. Cu pălăria lui pleoștită, cu costumul de gata luat de la Lafayette, cu ochelarii de sîrmă cocoțați pe vîrful nasului era convins că va lăsa impresia unui fraier care cască gura și îl trec toate sudorile numai auzind ce i s-a întîmplat unui gazetar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
n-are datorii sau măcar n-a avut?, cui nu i-au plăcut doi ochi albaștri mai ales măritați cu oameni de bună condiție, negustori de preferat? O patrulă călare ori doi-trei agenți în civil de-ai lui Parizianu, pălării pleoștite care se văd de la o poștă, raglan de Sherlock Holmes ori mai nou, balonseide nemțești, lungi ca niște anterie, în preajma locului de întîlnire știut, ar face bucățele-bucățele toată articulația asta ciudată care îi aducea aminte de experiența domnului profesor Schmeltzer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
nu-l auzea; nu-i trebuia să audă, nici să vadă! Voia să fie singură. Iar după două zile domnul Ion Rusu, picherul, se întorcea tulburat de la treburile lui, de la cancelaria inginerului, cu cortelu-i uriaș și cu pălăria-i cenușie, pleoștită. Cetea mergând spre casă câteva vorbe zgâriate cu o peniță rea pe un petic de hârtie; cetea, și-și ștergea fruntea de sudoare cu basmaua-i mare, roșie, și nu-i venea a crede! Un băiat de ovrei îi ieșise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
parcă atunci îl vedea întăi; - aista-i un băietan, care-a venit azi la noi... —Cum îl chiamă? Moș Nastase nu răspunse, se întoarse iar spre flăcău și-i făcu semn cu capul. Pribeagul răspunse, învârtindu-și în mâni pălăria pleoștită: —Niță Lepădatu... Moșneagul dădu din cap și păru a se gândi în sine: atunci auzea întăi numele flăcăului și parcă i se părea ciudat... —Niță Lepădatu? întrebă iar boierul. Și de unde ești? —De la Negoiești. —Din ținutul Ieșului? Și ce vrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
nu mai e mult și mă voi elibera de toate chinurile. În fața unei cutii albe, nu foarte înalte, așteptau, la colț de stradă, trei persoane. Un bătrân, primul pe listă, purta o pălărie de modă veche, cu borurile scurte și pleoștite inestetic în părți. Eram fericit. Toaleta se afla în fața ochilor mei. A doua persoană era o femeie trecută de patruzeci de ani care, după toate aparențele, nu era singură. Surâ dea neîntrerupt înspre trotuar, unde era parcată o mașină de
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
mai de jos. ― Bichon!... Tais-toi!... Finis!... Merde! Magia clipei de rătăcire se risipi ca și cum nici n-ar fi existat. Doamna Ledoulx încetă brusc să mai râdă și reveni la jilțul ei aurit. Patrupedul ciuli urechile și, cu panglica desfăcută atârnând pleoștită pe o parte, se strecură la adăpost, în poala stăpânei sale. Iar vizitatorii, după o reconstituire rapidă a ordinii inițiale, trecură pe rând prin fața jilțului, sărutând, așa cum cerea obiceiul, mâna doamnei Ledoulx sau poala rochiei care purta din plin urmele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
sau rezemate de pereți. Un loc ciudat și cam... auster. Ledoulx discuta într-un colț cu Dante Negro. Era mulțumit și binedispus. Tocmai aflase despre revenirea deloc victorioasă a Acvilei la masa negocierilor. Pasărea de pradă se întorsese cu aripile pleoștite, fără să fi apucat în gheare Constantinopolul. Întâlnise pe cel mai puternic adversar al tuturor vremurilor: ciuma. ― Așa, așa! Și Ledoulx își frecă mulțumit mâinile. Toinette simțea privirea unicului ochi al pictorului ațintită, când și când, asupra ei. Transpira, deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
un vaet de moarte în localul plin de fum de tutun și miros ascuțit de vin acru, Marcu plângea, cu cotul pe masă și cu obrazul sprijinit pe podul palmei. Nădușeala îi dezlipise covrigeii neisprăviți ai mustății galbene, cu vârfurile pleoștite. Laura, neliniștită, îl imploră să se astâmpere. Dar tocmai în clipa aceea, el se repezi la țigancă, o înșfăcă de păr și o trânti de pe rampă jos pe podea, călcând-o în picioare. - Marcule, mă omori, gemea țiganca, fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
priveau imobili pe deasupra ochelarilor, Peter Altenberg a trecut viața prin imaginar, și nu s-a trezit poate niciodată din fantastica lui reverie. În toiul verii, el purta o manta cu pelerină scurtă, de culoarea tabacului și o pălărie decolorată și pleoștită. Avea sandale cu tălpi de lemn, care în plimbările sale nocturne pe trotuarele de piatră ale Vienei, vesteau cadențat trecerea lui, cu mult înainte de a-și face apariția. Se oprea să sărute mâna unei prostituate, fără să observe sluțenia unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
Abia la a patra tură, Logan Îi spuse lui Watson să parcheze mașina În stradă În fața imobilului lui Chalmers. Watson sări afară În noaptea umedă și lipăi prin bălțile dintre două mașini spre trotuar, cu ploaia șiroindu-i pe pălăria pleoștită. Logan o urmă, Înjurând de mama focului din cauza unei băltoace care Îi Înghițise pantoful. Înotă la rândul său prin băltoace până la ușa blocului: o placă de lemn maro fără ornamente așezată sub o arhitravă lucrată cu grijă, deși sculptura În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
grijă, ca și când terenul de munte ar fi înțepat roțile avionului. Mary și-a mușcat buzele; Drew a strâns-o de umăr, apoi s-a îndreptat grăbit către avion. Prima care a coborât a fost Alice. Părul proaspăt blonzit era acum pleoștit, iar ca îmbrăcăminte Alice recursese la un costum negru cu pantaloni, șifonat și umed de transpirație. Irene nu mai văzuse niciodată costumul respectiv. Ce zici ? S-o împing în elice înainte să mă împiedice cineva ? a întrebat Irene. Jina a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
n-ar fi auzit pocnet de crengi rupte și apropierea unor pași greoi. Danny a strâns din pumni și s-a întors. Cel care a apărut era trolul. Care arăta groaznic. Părul de vedetă rock al lui Charlie stătea acum pleoștit, iar nasul căpătase o nuanță glorioasă de violet. Băiatul încerca să-și mascheze grimasele pe care le făcea la fiecare pas. M-a trimis Bin Laden să te găsesc, i-a spus Charlie. Danny a făcut un pas înainte și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
cărbunii și cu bobii ei, îți aduce huțănelul acasă chiar și de la celălalt capăt al Huțuliei, numai să fie în viață, că de-o fi mort, atunci adio, mamă!.. Și să-l vezi dumneata pe huțulică spășit, cu sfărcurile mustății pleoștite și cu coada între picioare, ca un câine hămesit și hăituit, dând târcoale gospodăriei abandonate și rugându-o pe huțulcă să-l ierte și să-l reprimească la cuibul fericirii lor. Dar pe unde mi-ai umblat, Trifănele, nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
alte omisiuni voite sau nu, am impresia că se află și un fel de invocație obișnuită mie pe care o transcriu abia acum : 20. să nu uit mai întâi pălăria făcusem rost de; o pălărie neagră cu borurile largi și pleoștite cum purta un poet într-o piesă cehoslovacă o mizerie în care to tul se petrecea într-o cameră la; subsol aveam și un costum ceva catifea acoperea bine mă simțeam în el ca un baschetbalist de statură convenabilă umblam
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
scenă, cumnatul său auzise pe o vecină agitându-se voioasă, fiindcă îi ieșise pâinea din cuptor foarte bine rumenită. Atunci, Iuga a ridicat un deget în sus, grăind inoportun și insinuant: Heute rot, morgen tot4... Acuma, Iuga, potrivindu-și borul pleoștit al pălăriei, deasupra sprâncenelor sale înfocate, care-i atrăseseră, în bună măsură, porecla de Friț, privi în lungul drumului prăfos, spre defileul îngust , pe unde se pierdea căruța lui Petrea Păun și își zornăi, iar, una din metalicele lui bazaconii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
după-amiaza aceea nebună. Nu știu dacă după aceea respira greu, poate plângea. Stătea ghemuită pe jos, strângându-și genunchii cu brațele. Eu eram mult dincolo de mine, retras în cealaltă parte a camerei. De sub divan apărea botul câinelui orb, cu urechile pleoștite și ochii albi. Pe perete maimuța sugea nemișcată din biberon. Ochelarii mei se aflau pe jos, lângă ușă, cu o lentilă spartă. Am făcut câțiva pași și m-am aplecat să-i ridic. Am apucat marginea udă a cămășii, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
le-a respins apelul. Sunt o ticăloasă, se gândi Leigh în timp ce se examina în toaleta pentru femei de lângă birou. Era aproape ora șapte și tocmai încheiase ultima convorbire telefonică cu unul dintre cei mai nesuferiți agenți. Părul care îi atârna pleoștit, în șuvițe electrizate, contrasta cu cearcănele negre de sub ochi și umflătura roșie a unui coș din frunte pe care nu avea cum să-l mascheze cu bretonul sau cu puțin fond de ten. Uitase că mai demult Russell glumise cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
ca orice public puțin cultivat, e suspicios din fire, cum e și poporul nostru. Aici nimeni nu vrea să fie luat peste picior sau să se lase îmbrobodit, și nici să fie bătaia de joc a cuiva sau să iasă pleoștit, drept care, ori de câte ori cineva ți se adresează, vrei să știi neapărat cu ce dedesubturi o face și dacă-ți vorbește în glumă sau în serios. Mă-ndoiesc că la alt popor amestecul de glume și seriozitate poate fi atât de vexant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
voi, bețivilor și lucruri slabe și barabe ce sunteți!” Mircea nu era încă mulțumit de efect. Se duse drept în grădina unde avea niște roșii la care, cu o seară înainte, pusese araci. Fusese o zi călduroasă, roșiile erau toate pleoștite. „Doamnaa Suciuuu?”, începu iar Mircea să strige. „Taci mă, taci mă că vin imediat. Taci mă să nu ne-audă vecinii! Ce-ai cu mine?” „Uită-te aici, aici jos la baza aracului! Tu știi ce sunt astea?” Doamna Suciu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
dacă câinele mai aștepta să i se dea alt nume, sau, obosit de așteptarea frustrată, plecase de acum în căutarea unui stăpân mai atent. Din el nu se zărea decât botul odihnindu-se pe labele din față încrucișate și urechile pleoștite, dar nu erau motive să se teamă că restul trupului n-ar mai fi în gheretă, E negru, zise Cipriano Algor. Când se dusese să-i ducă mâncarea i se păruse deja că animalul avea această culoare, sau, cum nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
1896, o viață avea să se sfârșească la amurg, o alta avea să Înceapă de atunci. Bătăi repetate și furioase În ușa mea. Sfârșesc prin a le auzi, mă Întind, tresar, alerg În picioarele goale, cu părul Încleiat, cu mustățile pleoștite, Îmbrăcat Într-o tunică largă, cumpărată În ajun. Degetelor mele fără vlagă le e greu să tragă zăvorul. Fazel Împinge ușa, mă Îmbrâncește ca s-o Închidă la loc, mă scutură de umeri. — Vino-ți În fire, Într-un sfert
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
1998 Artur Enășescu (1889 - 1942) „O trestie umană clătinată de destin...Un cap frumos, dar alterat de prelucrările necunoscute ale unei boli neiertătoare. Acest cap cu pielea feții înnegrită de înnegurările acelor nori care întunecă pe dinăuntru și de bordul pleoștit al unei pălării vechi purtată la hainele uzate, ce nu păreau croite pe trupu‐i, o floare roșie la butonieră. Arăta ca un Oscar Wilde bom‐ marché.” Radu Boureanu din Recviem... la „Poezii”, ediție îngrijită de Mihail Straje, 1968. MAMEI
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
cu mâna Întinsă. Înserarea s-a lăsat peste oraș apăsător, și albastrul ei umed coboară tainic din ceruri, ca un murmur al zeilor. A ajuns Într-un târziu la calea ferată pe care o traversează. În fine, zărește maghernița, momâie pleoștită, bortă sinistră În care va intra , după o zi de cerșit. -Scoală Ben, de câteva zile, Uniunea Europeană și-a deschis porțile ei fastuoase și pentru noi. Nu simți un fior În tărtăcuța ta care sună a gol? Trezește-te nesimțit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
sticlă din plastic, plată și-și Încălzesc mâinile suflându-le din când În când abur cald Îmbibat cu băutură. Stau exact În fața vitrinei unde cerșea Plăcințica. Dintr-o coșniță peticită pe care au rezemat-o de peretele vitrinei, iese capul pleoștit al unui câine, tovarășul lor de foame și vagabondaj. -Pe ce parte este Europa, nu vă supărați? se trezește Antoniu că-l Întreabă pe un tip cu mustață, prezentabil și bine Îmbrăcat, care, Înainte de-a intra În metrou, aruncă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]