5,205 matches
-
Styxul veșnic. O comparație subtilă, acționând prin substituire cerb-poet, descoperim În Predică de Început : „Înfricoșate liane, / Clătinându-se-ncet, temătoare, / Cine tihna În zori le-o-ntrerupe? // Pe sub norii verzui de păduri, / O gloată Încer cuie cerbul, / Și cerbu-nțelege...// Cu pleoapele-nchise lumini aprinzând, / Că viața-i ofrandă. Chemările - multe - puține, de la sfârșitul vieții, spre apusul nostru atât de cert, deslușesc, ca În viziunea lui Zaharia Stancu din romanul Ce mult team iubit - chipul de fum al Mamei, acum atât de
LÂNGĂ REGIE ȘI SCENARII, POETUL MODERN - note de criticã literarã -. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Marian Barbu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1446]
-
în promenadă către Cișmigiu, să văd înflorit liliacul de Persia. Închid ochii pe o bancă și sunt cel de acum un sfert de veac, tânărul prince Bassaraba-Apaffy, cu mănuși gris-clair, cravată vieux-rose și ghete cu capace albe; acostez în dosul pleoapelor une mignonne petite demoiselle și obțin un delicios rendez-vous. Asta e în sufletul meu. N-am ce face dacă apar în ochii unora cu boiul Crailor de Curtea Veche. Cartea îmi dă o ținută și apucături anume. Când sunt pe
Primăvara pe Pod by Ion Iovan () [Corola-journal/Imaginative/8733_a_10058]
-
ropotul subțiat și ca-n verile copilăriei, soarele se ivi deodată printre nori de parcă nimic nu s-ar fi întîmplat mergând mai departe îmi trimit mie însumi mesaje, grăind în numele lor, dispăruți și prezenți și e doar ceea ce aud, coborînd pleoapele ne stingem spre a afla că nu murim orice stare deplină a inimii tinzînd a se reproduce, totul în jur fiindu-i răsfrîngere unde, pînă și un cîine e mai lovit de o dojană înălțîndu-și ochii spre tine - viața va
Poezie by Andrei Zanca () [Corola-journal/Imaginative/9158_a_10483]
-
acoperișul primăriei în poemul lui neasemuit - un poem cum scrii doar o dată în viață o singură dată - în poemul lui nu scria nimic din toate acestea xxx ea își amintea totul: arcuirea sprâncenelor lui umbra unui rid gustul dulceag al pleoapelor lui sărutate în grabă își amintea clinchetul paharelor frigul nopții din mica gară mâinile lui ce trecuseră prin multe războaie de multe zile îi păstra în nări mirosul pielii ei veneau din sisteme solare diferite ca atare se întâlneau foarte
Poezie by Letiția Ilea () [Corola-journal/Imaginative/9096_a_10421]
-
de mâine, 3 iulie În seara asta în care vecina de la nouă își lustruiește casa în prag de sărbători, iar motanul ei pricăjit încearcă să vâneze un guguștiuc și mai pricăjit, eu privesc în oglinda unei cărți de nisip. Strâng pleoapele, mi se aburesc ochelarii. Lustruiesc lentilele încercând să zăresc ziua de mâine, duminică, 3 iulie anno domini 1950. În costum de argintie mătase îngerul străin îmbrăcat ca de nuntă trece fluierând pe sub balconul de la etajul opt: pe umărul drept el
Poezie by Ioana Dinulescu () [Corola-journal/Imaginative/9074_a_10399]
-
va coborî într-o zi pe umărul meu albatrosul lui Baudelaire cu aripile tocite de-atâta văzduh doritor de un țărm precum columba lui Noe îi voi răspunde: pământul sunt eu... dorm am să dorm am să dorm din greșeală pleoapa umedă mi-o aștern dedesubt pe nisip am să dorm într-o fiară. din țâțele căreia toată noaptea am supt... disjunct motoarele vieții s-au cam diluat plugul luminii s-a rupt în arat mi-am pus cerul cu fața
Ritual by Gheorghe Istrate () [Corola-journal/Imaginative/9203_a_10528]
-
mă vaiet și să strig că moartea trece de prosoape și sare dincolo de dig. E primăvară și e frig. O pasăre cade pe ape. Și nimeni nu ridică zid și timpul nu ne mai încape. Cu-o mână ne închide pleoape, cu alta ne aruncă-n vid. E primăvară și e frig... Câtă vreme Câtă vreme mai păstrăm în noi vechi icoane, țara de sămânță, mai sperăm că-n ceasul de apoi vom zâmbi pe-o cruce de săpânță. Amintiri Amintiri
Poezie by Dinu Ianculescu () [Corola-journal/Imaginative/9288_a_10613]
-
801. Fericirea constă În visul pe care-l trăiești și din care te vei trezi ca dintr-un coșmar sau ca dintrun vis de neuitat direct În moarte. 802. O pleoapă de reverie peste o geană de lumină a Cuvântului Întrupat de Dumnezeu. Asta ești tu. 803. Nimeni nu poate fi mai presus de Dumnezeul din el Însuși. 804. Simțurile sunt poarta părăginită a visului vieții. 805. Te ador Înger al
Urmare din numărul trecut. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Sorin Cerin () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1532]
-
soarbe! Pe o rază de soare, pe o noapte de lună fii minunea sfiirii, duhul bun În faptură. Cumplitul Îngheț se preface-n arsură, În iesle, pe paie, tăcerea mă-ndură! Păstori ai ispitei În somn mă veghează, magii sub pleoape Își joacă destinul, Melchior, Gașpar, Baltazar mă Încântă, În smirna veciei iubirea descântă! Pe pragul din stele Cuvântul se arată, cu pieptul deschis În deschisă furtună, cu tine scriu, cu tine mor deodată, călăuză În noapte, mereu, mereu lumină: „Eu
EVANGHELIA INIMII ANOTIMPURI Jurnal de poet. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Theodor Răpan () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1553]
-
nimeni. Negrul Negrul, negrul, negrul îți sculptează mâinile, duhul. Seara zvâcnește în brazi, pulsează în iarba pietrelor, răsturnând în ceruri brazdele grele și lutul. Negrul, negrul se-abate dinspre-ncinsele după-amiezi. Cântă aspru, ca din pământ, cosașii; aerul șfichiuie. De sub pleoapa cosmică, noaptea cade grămezi, grămezi! Mai e un pic și negrul te-ajunge din urmă. Iată, îți scaldă în smoala-i de aer glezna în dulci suprafețe turnată și te odihnește și-n sfârșit te învinge: încă, și încă o dată
Poezie by Aura Christi () [Corola-journal/Imaginative/9268_a_10593]
-
față, așa cum ții un strugure copt în palme, minunându-te de formele aromat-curate ale boabelor. Cât de departe sunteți când frigul smulge mari hălci din noi, până rămâne o urmă extaziată cât bolta cerului, până rămâne o vie pată cât pleoapa cosmică, până se-mprăștie o pulbere galbenă peste îndrăgostiți, peste oameni. Iar noi - zei tineri, păgâni, severi - ne ridicăm strigând: "Iată-ne! Iată-ne! Luați-ne, sfere, voi, arbori și păsări! Luați-ne, munților, și tu, lună bezmetică, liană neinventată
Poezie by Aura Christi () [Corola-journal/Imaginative/9268_a_10593]
-
-ne!!" O, jubilație a simțurilor. Secundă de aur, din moarte mari hălci mușcând! Plutire O, cine noaptea se-nălța din otrava magmei mele, tăind codri de văzduh, ape, bezne, cercuri grele? Mușca din idealul orizont strivit cât ai clipi-ntre pleoape, de parcă-ar fi mânat tunând pegașii cruzi să și-i adape. Se ridica, în zări răsfrânt, lăsând în urmă pulbere de zâne și răsturna aștrii din somn și zei - în vise de cadâne. Plutea și cu un gest vărsa marea
Poezie by Aura Christi () [Corola-journal/Imaginative/9268_a_10593]
-
bate, scrie Sufletu-n litere fine Sau groase și colțuroase, Încîlcite, necitețe. Ochiul, ca să le răsfețe, Se uită lin prin mătase La ele și nu pricepe, Pricepe, nu-i vine-a crede C-a strivit un flutur verde Cînd încet pleoapa își lasă. Vița mea nu e în mine, Ci în roua grea și moale A minunii ce începe, În păduri mari de rășine, Sub rochia largă-n poale, De la coapsele matale Îmbrăcate cu ațică Umedă, la o adică....
Viața mea nu e în mine... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/9582_a_10907]
-
și eu nu știam o țigancă deghizată în nufăr îmi ghicea viitorul Goluri }ipătul galben se aude desperecheatele păsări își caută cuibul dacă ai ațipit în amiaza târzie casa luminii mai strâmtă se arată o culoare ce se destramă sub pleoape până la alb până la cuvântătoarele fibre tușele vieții se estompează într-un gol într-un nimic al splendorii Recuperîri Când înfloreau piersicii îmi închipuiam că Iisus a poposit în grădină lumina frământa orizontul cu păsări scânteietoare ce se împotriveau norilor cu
Poezii by Mariana Filimon () [Corola-journal/Imaginative/9603_a_10928]
-
cu numele starurilor vechiului cinematograf orașele înconjurate de ziduri medievale levitau peste dalele rase lucitor toată rotunjimea se străduia să ne dea naștere eram niște daimoni goi pușcă în burta maicilor noastre c-o linguriță de miere în gură și pleoape cusute eram vrednice viespi uterine cu prapuri de cuceritori înnăscuți și banderole de pirați în jurul șoldurilor drămuind presupusa fericire între microsecunde se stabilise un timp fără timp ale cărui traseuri treceau egal prin povești și prin ochii de carne ai
Ospățul alchimic by Ruxandra Cesereanu and Andrei Codrescu () [Corola-journal/Imaginative/9745_a_11070]
-
lasă să ieși din lumea asta Să atingi nesfîrșirea! Prin ochiul drept, își spuse, Nu pot ieși Pe acolo moartea va ieși într-o zi Ca lacrima. Și într-adevăr Afară se strecură doar o lacrimă Care se zdrobi de pleoapele strînse Ca un pumn. Ah, ce piele groasă au pleoapele, Ca pielea de bou care trage în jug, Cît de mult s-au bătucit pleoapele apărînd ochiul de frumusețea toxică a lumii...! Pe unde să ieși din tine? Cum să
Poezie by Adrian Alui Gheorghe () [Corola-journal/Imaginative/9789_a_11114]
-
ochiul drept, își spuse, Nu pot ieși Pe acolo moartea va ieși într-o zi Ca lacrima. Și într-adevăr Afară se strecură doar o lacrimă Care se zdrobi de pleoapele strînse Ca un pumn. Ah, ce piele groasă au pleoapele, Ca pielea de bou care trage în jug, Cît de mult s-au bătucit pleoapele apărînd ochiul de frumusețea toxică a lumii...! Pe unde să ieși din tine? Cum să Iasă omul din sine? Prin gură? Pe acolo iese doar
Poezie by Adrian Alui Gheorghe () [Corola-journal/Imaginative/9789_a_11114]
-
Ca lacrima. Și într-adevăr Afară se strecură doar o lacrimă Care se zdrobi de pleoapele strînse Ca un pumn. Ah, ce piele groasă au pleoapele, Ca pielea de bou care trage în jug, Cît de mult s-au bătucit pleoapele apărînd ochiul de frumusețea toxică a lumii...! Pe unde să ieși din tine? Cum să Iasă omul din sine? Prin gură? Pe acolo iese doar otrava pe care o secretă Continuu inima și plămînul, Ficatul, fierea, pancreasul. Pe acolo ies
Poezie by Adrian Alui Gheorghe () [Corola-journal/Imaginative/9789_a_11114]
-
rezistat de teama de a nu rupe vraja -, am crezut că am și ajuns la capătul lumii și al vieții, dincolo de care nici nu mai puteam aștepta altceva. Raze luminoase, verzi-bleu-violet-oranj, rotindu-se ca o auroră boreală, se iscau sub pleoapele mele și un infinit de stele ningea învolburat prin noaptea care nici nu mai era noapte ci un fel de dute-vino al culorilor și tuturor stărilor de bine, iar eu credeam că așa va ră-mâ-ne până la sfârșitul zilelor. Mai târziu
Îmi amintesc de Betina by Damian Necula () [Corola-journal/Imaginative/9613_a_10938]
-
Monica Pillat Să fiu o adiere Dac-aș putea de mâine Să fiu o adiere, O mantie ca de valuri, Un văl întins sub pleoape, M-aș răspândi în toate Și-aș fi poate ca tine, De-a pururi nevăzută. Dar nu aș ști vreodată Dacă suntem aproape, Până când nu ar trece Prin noi același înger. Pe cale Eu știu fără să știu Cum pot ajunge
Poezie by Monica Pillat () [Corola-journal/Imaginative/9877_a_11202]
-
în cădere la trecerea trenulețului cu aburi între Vevey și Montreux în aplecări peste ele să simt încordarea de beteală urzită în trup gata de explozie ca Fîntîna arteziană a Genevei aruncînd jetul la 130 m După o cortină de pleoape dinspre nicăieri spre niciunde cînd și cînd să înalț capul - sirenă în apele așternutului Ajunsă la sfîrșit fără să fi reținut ceva parcă m-ai fi uitat într-o flacără să reiau totul de la început Pe-o mare de gelatină
Poezie by Minerva Chira () [Corola-journal/Imaginative/9853_a_11178]
-
cu plămânii mei explodați Dumnezeu era teafăr îmi trimisese mesajul pe care eu îl măream sub o lupă de rouă-femeie. N: Sunt încă suspin sunt încă sâmbure sunt încă noapte sferică. M: începusem să te termin și tocmai îți zămisleam pleoapele fiindcă acolo în mine încă mai rămăsese puțină lumină. N: Mă închinau niște păsări ciudate de abur mărunt și am alunecat în apa cea veșnică. M: Vânătă-i ziua pe dinafară - pe dinlăuntru e albă ca laptele meu. T: Vinovată
Omul Întrerupt by Gheorghe Istrate () [Corola-journal/Imaginative/9913_a_11238]
-
pe bucățele, cum zice și cântecul: "Pe la dinți, pe la molari, Ca-n filmele cu dolari, De l-a luat de-acolo solo Să-l coase pe ici, pe colo" Jumuleală de zile mari, numai că în prologul ei rămăsesem cu pleoapele unui ochi umflate, lipite cu clei, de mă scărpinam întruna: - Ce făcuși, Gică? }i-a stins un felinar, te-a băgat în camuflaj! - Da' și eu i-am cărat câteva șpițuri la gioale, pân-ai venit să-l bubui. - Ai
Dimineața amurgului by Niculae Gheran () [Corola-journal/Imaginative/9753_a_11078]
-
scurt timp după aceea, vîrstnica necugetată constatase cu uimire amestecată cu groază, că deși nu avusese pînă atunci nici un fel de probleme cu ochii, nu mai putea să-i țină deschiși la nici o oră din zi sau din noapte. Practic, pleoapele ei - arcuri refuzînd să se încordeze, gloanțe lipite indelebil de trăgaciul revolverului, jucării cu resorturile stricate - nu mai parveneau să se pună în mișcare, să se mute din poziția lor de perdele coborîtoare, de paravane curbate ocrotind vederea de ceea ce
Răzbunarea porumbiței by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Imaginative/9841_a_11166]
-
-o întinsă pe jos în salon, aproape în nesimțire. Cu chiu cu vai a reușit să articuleze cîteva cuvinte. Păsările, păsările, am deslușit pînă la urmă bolboreasla ei. Iar mai tîrziu am constatat cu groază că nu-și putea deslipi pleoapele. La scurt timp după aceea, fantoma înaripată a creaturii, gigantică, grotescă, lividă, cu ceva din aerul înfricoșător al Comandorului, m-a vizitat din nou. Cine ucide inocența trebuie să piară", s-a gîngăvit ea. Pînă la a treia generație a
Răzbunarea porumbiței by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Imaginative/9841_a_11166]