370 matches
-
e un rahat, lui Vasile B. i-au fost de-ajuns numai două zile. Dacă filozofia ar avea recorduri, în mod sigur Vasile B. l-ar fi deținut pe acela de viteză. Că motoarele tremurau continuu, iar curelele de transmisie plescăiau ca o mie de broaște care săreau disperate în baltă, era normal. Nu era anormal nici faptul că geamurile halei vibrau și, din când în când, plesneau. Normal era să se zgâlțâie, să se clatine, să iasă din țâțâni și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
într-o proporție de 50% cu lichidul dionisiac, era cartea de vizită cea mai elocventă a acestui "avortonus paedagogus". Iar pentru a-și calma starea lui permanent colerică, își absorbea cu forță și repeziciune cavitățile dentare într-un clănțănit și plescăit respingător. Avea prostul obicei să stea în prima bancă din primul rând de la ușă, cu fundul pe pupitru și picioarele pe banchetă, înghesuind brutal pe cei doi copii unul în celălalt. Din poziția asta dominatoare, asemenea unei reptile pufăitoare, pândea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
fost o rigolă prin care se strecura apa de ploaie când ploua? Pe frunte mi-au căzut câteva picături. Am coborât podul arcuit să mă adăpostesc sub el. Pescarul unui singur pește s-a retras sub ramurile unui arin. Râul plescăie sub picurii de ploaie. No man's land. Când plouă cartierul podului de piatră e o țară a nimănui. M-a străfulgerat un gând: să mă apuc și eu de pescuit, crâsnicul e liber acum. Poate că ploaia asta va
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
-și aminti unde se afla. Cu o disperare surdă încercă să-și amintească altceva, orice. Mâinile căzură pe lângă corp neputincioase, capul un cap de plumb parcă nu-i aparținea. Când fruntea se prăbuși pe masă, cu un zgomot ascuțit de plescăit de palme, prezentul imediat devenit trecut întinse brațul spre el în colțul în care stătea nemișcat, învăluindu-l ca pe un animal mic, zgribulit, lipsit de apărare. Îl strânse cu putere, până la sufocare, în umbra imensă a mâinii lui frățești
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
răcoroasă de aprilie. Andrei surâde: — Sper că nu te grăbești. — Oh, sunt grăbit de nu se poate. Nu-mi mai văd căpățâna de atâtea treburi. Am familie grea, părințele, m-apasă și mă strivește... Vai de steaua ta, sfinte Dumnezeule. Plescăie, taci că-i bine, iar e bine, se șterge la gură cu dosul palmei și-mi Înapoiază sticla plină de trei degete, lichideaz-o că mai am una-n sobă. — Da’ ăsta care te plătește, părințele? Mi-e că te știe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
Unitatea de Prefabricate și Confecții Metalice a Cooperativei Glina, și poate că uneori purtam În mine o dorință nedeslușită de a vedea ceva schimbându-se. Nu mai știu, n-aș mai fi vrut... Doar că-l vedeam pe părințelul Andrei plescăind În batjocură, e vânos, uite-l, nu-l vezi că se ține băț? Iar Laur, că-i verde ca prazu’ moșu’, toată viața lui s-a hrănit numai cu fripturi În sânge, iar dorința din mine se limpezea pe măsură ce eu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
și dispus să ne cânte-n strună până mâine dimineață. — Nu se compară Steluța cu Leontina. Steluța nu aude și nu vorbește deloc. Poți să tragi cu tunu’ lângă ea, da’ dac-o vezi cum e și cum se mișcă... Plescăi, eh, câte baliverne ne-ar fi Îndrugat ca să ne facă să stăm cuminți lângă el acolo pe scări În fața ușii. — Eh, părințele, mi-e că d-aia am făcut noi atâtea nenorociri ca s-o vedem pe Steluța cum se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
scobituri, ca o prelungire firească a căpățânii mele colțuroase și Îmbibându-se nu chiar fericit cu obrazul tânăr și Îmbujorat de somn al Steluței, care se Îndeasă În perna pulpei mele. Cei mai adesea așa o ia somnul. Suge și plescăie până adoarme, fără să scape biberonul meu din gură nici după ce nu mai are ce să tragă din el, dar eu adorm mai greu. Mă-nvârtesc și mă foiesc până ajung cu pacostea mea dă căpățână pe pulpa ei și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
timp cu fierbințeala virilității mele ce-i urcă pe pântece și pe piept, până-i scapă ca un arc se sub bărbie. O văd dând târcoale testiculelor uriașe cu limba ei mare și roșie de fiară, și se Îneacă și plescăie, Înălțând priviri Înlăcrimate de smerenie spre vârful coloanei nesfârșite a dragostei veghind peste un ținut de verdeață și răcoare În care mă văd reîntorcându-mă. * În câteva seri am ieșit Împreună și am colindat printre tarabele bazarului din stațiune după
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
Soră Vandana de Sud, cât și grănicerii din Republica Soră Vandana de Nord să muște exact în același timp din delicioasele sandviciuri cumpărate de la bufetele de pe cele două maluri. Și cum un grănicer din Republica Soră Vandana de Nord a plescăit destul de necuviincios din sandviciul lui cu salam și brânză, un grănicer din Republica Vandana de Sud, desigur cu vigilența bine instruită, l-a auzit. Pe scurt, întâlnirea dintre reprezentanții celor două trupe frățești de grăniceri s-a terminat cu victime
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
Vocea lui Amy Forrester continuă, pe același ton plicticos de moarte. Și, când spun să arate elegant, nu vreau să spun să arate prea elegant. Să fie ceva formal... dar, totuși, sexi. Mă înțelegi, nu? Se uită la mine întrebător, plescăind din gumă. — Ăă... da! spun, fără să am habar ce naiba vrea să spună. Dumnezeule, nu-mi amintesc deloc ce-a zis că vrea. Haide, Becky! Concentrează-te! — Deci, ca să recapitulăm, dorești... o rochie de seară, da? mă aventurez, jucându-mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
pic cam târziu că așteaptă să-i fac un compliment. — Mulțumesc! Mă străduiesc pentru asta. Cu ajutorul Rollaflabului, scăpați de șuncuțele nedorite în cel mai scurt timp! Rulați până scăpați! Mi-am cumpărat deja haine pentru concediu, spune, după care mai plescăie o dată din gumă. Dar, când prietenul meu mi-a spus „Nu vrei să-ți mai cumperi câte ceva?“ Îi place la nebunie să-mi facă tot felul de cadouri. E un bărbat minunat. Așa - ți-a venit vreo idee? — Da, zic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
se situează așadar într-o noapte ploioasă, care ascunde personajului semnele sumbre: "Ploua rece, leneș, monoton. Săgețile de apă se încovoiau, în văzduhul negru, cu luciri de oțel. Lutul ud, frămîntat de ploile toamnei, se agăța de cizmele locotenentului și plescăia la fiece pas. Bolta de nouri parcă stătea să cază pe pămîntul amețit de întunerecul fără margini." Fixat la postul cel mai înaintat pentru a coordona doborîrea aparatului, Bologa este brusc traversat de o revelație fără conținut, de "materialitatea" mai
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
se oprește, pune desaga jos, scoate căciuloiul de pe cap și se scarpină pe îndelete prin părul său mai roșu decît un steag chinezesc. Privește de jur-împrejur, se asigură că doar corbii sînt unicii martori ai unei scene intime și oftează plescăind din limbă. Pe deplin mulțumit, se mai scarpină în cap o dată, își pune căciuloiul, saltă desaga și începe din nou, tacticos, să facă pași mărunți în spațiul acela demențial de vast. Eternitatea părea a se scurge molcom și absolut inutil
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
nume bune. Ronaldo, Raul. Nume de porumbei. ...ăla floriu, uite-l p-ăla floriu! Ăla premiatu’... ... Vasileeeeee, bă, Vasileeee, băăăăă... ... îți vine cioara, băăăă! Ciori pe post de porumbei. Fâlfâit care le propulsează, le împinge să zgârie aerul. Nu croncăne, plescăie doar, vag satisfăcute. N-are nici o noimă dansul ăsta din pom în pom. Se învârt să poată reveni de unde au plecat. Trebuie să țină și ele cont de ceva. (...) Ce așteptăm întruniți în forum? Azi trebuie să sosească barbarii de ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
din licoarea binefăcătoare, ceea ce de această dată a acceptat, cu aerul că ne făcea totuși o favoare. A sorbit întâi încet, apoi, cu o mișcare largă, a dat peste cap tot ce rămăsese în pahar. Și-a șters mustățile, a plescăit din buze și, deodată înviorat, a rostit următoarele vorbe: — Măi băieți, știți că nu e rău? Înscrieți-mă și pe mine în Asociație. Așadar, unde nu reușiserăm cu Ionescu Morel, am reușit cu Acidofilul. În tot anul 1958, Zaharia Stancu
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
Saul Bellow, Petru Popescu, J.D. Salinger, Henry James, Thomas Hardy, Lawrence Durrell, Iris Murdoch și încă vreo câteva plutoane. Sunt roluri care încap anevoie într-un corp de bibliotecă. Roluri în marginea cărora criticii au glosat abundent, iar cusurgiii au plescăit decepționați din buze, fiindcă nivelul de execuție nu era doar înalt, ci de-a dreptul neretușabil. Lângă baleiajul ăsta atent ca farurile unui mirador, care te face să te gândești că e mai simplu să compilezi liste cu anglo-americanii netraduși
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
tu, fost deținut, că prin intestinele dezintoxicate îți alunecă ceva moale, fără durere, senzația fiind una de blândețe și căldură, ca și cum ceea ce dai afară s-ar despărți cu părere de rău de mațul gros. Îți auzi apoi isprava căzând cu plescăit și stropituri în groapa privății, unde plutește o vreme la suprafață, negăsindu-și locul: e începutul unui miracol.” (Varlam Șalamov, Povestiri din Kolâma, BPT / 1387, Edit. Minerva, 1993, pp. 136-137, 139). * Din confesiunile lui V.M.: Bărbații timizi le fac timide
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
și nu se pricepea unde să le mai grămădească. "în discordie cu realitatea" "teroriștii". "la 3 ore post-meridionale". Ilie Vasitu, "judecătorul". 28 Mai 1925 [LITORAL. DEPĂRTĂRI] (Pe țărmul Pontic)* Balcic. Marea-i destul de liniștită. Ușor încrețită de hula după amiezii, plescăiește regulat la țărm. Orașul încântător, în terase cu grădini suspendate, cu intrări tainice de sus în jos. Smochini și migdali. Ș-un puiu de magar oleacă mai mare decât un epure. Și tot decorul orașului proectat pe un munte de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
pentru a proba și explica distanța nesară formării canalului constrictiv. Cele două procedee se exersează cu prudență, întrucât există riscul apariției de vărsături, dureri sau chiar sufocare. - Mișcări de ridicare - coborâre a limbii cu deschidrea maxilarului și producerea zgomotului „de plescăit', urmate de aceleași mișcări dar cu maxilarul închis. Se exersează mișcările cu limba lățită și cu limba ascuțită. - Scoaterea limbii cu vârful în sus sub formă de „lingură' și plasarea sa pe buza superioară, urmată de reintroducerea limbii cu plasarea
Recuperarea şi investigaţii le paraclinice în tulburările de comunicare verbală by Bogdan Dionisie () [Corola-publishinghouse/Science/91643_a_93183]
-
perfect, cu singurul dez avantaj că produce obișnuință. Unii nu mai pot adormi fără telejurnal, sau fă ră un vehement film de acțiune. „De ce nu te duci să te culci?“ spun, exasperați, cei din preajmă. „Nu, că nu dorm“, mormăie plescăind împricinatul și se culcă la loc. Nu vom inventaria toate speciile de activitate (unele inavuabileă) pe care le stimulează postura de telespectator. Fapt este că e greu de deosebit ce e mai important: ce faci în timp ce te uiți la televizor
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
stătea cât se poate de departe de mine, pe scaunul pasagerului, brațele încrucișate, verificându-și din când în când centura de siguranță pentru a-mi aminti și mie că trebuia să mi-o pun și eu. Emise un fel de plescăit care amenda lipsa mea de responsabilitate. Aveam nevoie de fiecare celulă din mine ca să distrug (doar astă seară) toate lucrurile care bântuiseră prin mintea mea, iar în final eram prea obosit și prea distras pentru a o lua razna. Venise
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
durerea, îngrijirea corporală, servitul la masă, că fiecare mănâncă în felul lui - pe unul nu-l mai ajută dantura sau nu are lucrarea și mănâncă foarte greu și devine foarte greu de suportat de cel de alături, clefăie în mâncare, plescăie, își scoate lucrarea și fără decența necesară și-o curăță - apoi problema băii, a neputințelor de a merge la toaletă, că au nevoie de pampers și curățire, altul nu se bărbierește că nu vrea, altul nu poate și devine nesuferit
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
posesorul lor se afla pierdut într-o cu totul altă lume. Trântise rucsacul cu cadru metalic pe bancă, alături de el, iar celălalt nu schițase niciun gest. Făcuse doar un semn, cu degetul arătător, către culmile cu capișon de zăpadă, și plescăise din buze. Vine vijelie mare. Cine se încumetă să meargă mai departe o să aibă o surpriză tare neplăcută. Da, da, a dracului de neplăcută, știu ce spun... Privise, la rândul său, dinții de fierăstrău ai lanțului muntos. Câțiva nori stingheri
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
plecat de acasă, au mers la slujbele lor nenorocite, s-au certat cu șefii sau au lăsat capul în pământ, ca vitele, au făcut ochi dulci colegelor sclifosite, cu ifose de vedete, și-au mâncat sandvișurile în pauza de masă, plescăind oribil, s-au fofilat prin decor, dând senzația că lucrează, apoi au plecat către case, au ajuns acasă, și-au pupat nevestele pe obraji, femeile au pus masa bărbaților - ciorbă, tocăniță, vrei și deset, dragule?, mulțumesc, dragă -, bărbații au răsfoit
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]