109 matches
-
nici prea departe de masă, pentru a evita accidentele: pahare răsturnate, tacâmuri căzute sau pete pe fața de masă; - șervetul, pe jumătate desfăcut, se pune pe genunchi, nu pe piept; - nu se mănâncă nici prea repede, nici prea încet, fără plescăituri și nu se va vorbi cu gura plină; - pâinea nu se mușcă, nu se taie cu cuțitul, ci se rupe căte o bucată pe rând. În situația în care coșul cu pâine este mai departe de noi, nu ne întindem
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92857]
-
fi inimile lor în veacul veacului. (David 21:30) Amin! Dragii mei copii, știu că vă este foame. Dar țineți minte ce v-am învățat: nu introduceți bucăți mari în gură, nu vă grăbiți, mestecați încet mâncarea, fără zgomote, fără plescăituri. În timp ce mestecați, gura să fie închisă. Ați înțeles? Mâncați frumos, civilizat. Chiar dacă nu este nimeni în preajma voastră, să nu uitați niciodată că Cineva de acolo de sus, din cer, vă privește permanent. Poftă bună la toți! Mulțumim, mama, și ție
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
în mașină - cu excepția celor de la Backstreet Boys - când amintirea acelei zile m-a năpădit, dar m-am forțat să nu mă mai gândesc la asta când am intrat pe autostradă. - Tati, tu de ce nu lucrezi? mă întrebă acum Sarah. Scotea plescăituri satisfăcute după fiecare Skittle înfulecat. - Dar lucrez, iubito. - De ce nu mergi la serviciu? - Pentru că lucrez acasă. - De ce? - Pentru că sunt un tătic care stă acasă, i-am răspuns foarte calm. Hei, unde suntem? La o petrecere? - De ce? - Te rog nu-mi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
spre scară. Luna strălucea și acum o puteam vedea mult mai clar prin fereastră. Pe la jumătatea scărilor am văzut arătarea țâșnind pe holul de deasupra noastră. Ne-a urmărit pe trepte. Îi auzeam gura deschizându-se și închizându-se, producând plescăituri jilave. Sarah și-a întors capul și a început să zbiere când a văzut-o gonind spre noi. Biroul meu părea cel mai aproape. Ușa era deschisă. Ușa de la intrare nu era. În birou aveam arma din seif. Ne-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
și slănina râncezită, mâncând abătut și trecând din mână în mână sticla de țuică. Consideram zvonul o scorneală, semănacu ideea neghioabă pe care și-o face calicul despre bogăție. Dar la Marburg mi s-a făcut rău de la aurul din plescăitul unor rațe albe care mestecau apa. Aveam un vechi dispreț pentru parvenitul ajuns dictator, capul meu cunoștea bine acestdispreț. Dar știam vreo trei duzini de muncitori care, și după ce emigrasem, continuau să-și mănânce zilnic - la fel și în ziua
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
ar sta cineva În spatele coloanelor Parthenonului și ar șopti: nu credeți În puritatea acestor coloane... Mă uit, poate pentru ultima oară, cum cade Înserarea În golf. Contururile se dizolvă treptat Într-un aer cenușiu În care plutește apropierea ploii. Auzind plescăitul valurilor, m-aș putea crede pe o corabie. Dar undeva un cîine latră, cineva strigă potolindu-l, apoi pe cărarea ce duce spre sat trece un cal În galop... Ulise și-a Încheiat aventura, acum prevalează zgomotele uscatului. Mă Încearcă
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
cu fruntea la pământ. Rămâne așa, neclintit, în tăcere, ghemuit. Boierii se uită uluiți la Ștefan și nu știu ce să creadă: "Ce face Măria sa? Se roagă? Sărută pământul? Plânge? Să plângă Măria sa?"... Tăcere... Nu se aude decât ghiogârțul lui Gherasim, gemetele, plescăitul de plăcere și mormăitul: Cotnar... Cotnar... Apoi Ștefan se ridică. Arată cerul: Acolo Sus cineva ne iubește... spune el încetișor, apoi izbucnește într-un hohot de râs nervos, nestăpânit: Fantastic!... "Vin turcii!... Vin turcii!"... "Turcii nu mai vin!"... Vă vine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
se dezgolește și-mi arată pizda. Mie și celorlalți călători. Apoi, nemulțumită de vizibilitatea redusă pe care o are de pe scaun, se ridică, își dă pantalonii jos și o arată în toată splendoarea. Mai mult, și-o bate cu palma, plescăitul umple vagonul. Spre binele meu, al vostru și al tuturor, acel moment nu mai apare în filmare, pentru că mi se umpluse memoria și telefonul a refuzat să continue înregistrarea. Fiul său o imploră, din spatele tramvaiului, să înceteze. Prietena sa încearcă
O nouă bătaie în RATB tot din cauza fumatului - VIDEO by Anca Murgoci () [Corola-website/Journalistic/102121_a_103413]
-
Carte ca de o coloană, ca de un toiag, ca de brațul lui Ovidiu. Emil Boroghină a vorbit cu gura lui Ovidiu, sau invers, poetul latin s-a întrupat pe scenă, purtând chipul și împrumutând glasul lui Emil Boroghină. Doar plescăitul valurilor întrerupe uneori tânguirile poetului trimis în surghiun la Tomis. Nici urmă de patetism în această formă de recital, arta oratorică nu e un ornament, o stratagemă actoricească, ci doar un instrument, o cale onestă de a aduce spre noi
Emil Boroghină, Doctor Honoris Causa al Academiei de Muzică, Teatru și Arte Plastice de la Chișinău by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105668_a_106960]