1,866 matches
-
să scadă în greutate. Vrăjeli. Eu știu că în SUA cele mai multe companii dau altceva: dau afară! Puțin le pasă de ce fumează omul sau de colesterol, când ele abia mai rezistă crizei. Mofturile astea de fițe țineau până în 2008, când a plesnit bubble-ul. Acum, mai prind la câte un propagandist ca Turturică, editorialistul care nu știe cum s-o mai scalde când îl întreabă lumea ce face Boc cu salariile și Băsescu cu Boc. Adevărul a constatat că piesele Mădălinei au fost
Ziare, la zi: Cristi Tabără intră în partidul lui Dan Diaconescu () [Corola-journal/Journalistic/27990_a_29315]
-
spinare, unde apuca, deși înspăimântatul cântăreț guița ca porcul cu cuțitul în gât. Monitorii erau onorați de „mămica” la palmă. - Ia cântă, monitor ! ă-ă-ăă! Cânta monitorul ca puiul căruia îi sucești gâtul și domnul Fusulan țipa: - Întinde palma! După ce-l plesnea, iar îi spunea: „repetă, monitor!”. Monitorul cârâia tot așa și, instinctiv, întindea cealaltă palmă. Cum eram în ultima bancă, sufeream intens pentru toate loviturile încasate de monitori și încercam să intuiesc durerea provocată de acestea. Ă-ă-iam în neștire, închipuindu-mi
POVESTIREA DOMNUL FUSULAN-PARTEA A DOUA de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1742 din 08 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381773_a_383102]
-
pentru o perioadă, comentariile pe toate site-urile de ziar și pe toate blogurile. Sunt convinsă că, de turbare că nu vor mai putea să arunce cu căcat în tot ce mișcă, eroinelor noastre “Lola” și “tanti maricica” le-ar plesni, rând pe rând, câte o venă la cap sau câte-o arteră, în fața calculatoarelor. Le-ar da borșul pe tastatură, de furie că nu mai pot să judece implacabil, de la înălțimea conștiințelor lor eroice.
O ţară de eroi suntem, ce mai… by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20327_a_21652]
-
Pantoful Confortabil se întâlnesc pe același raft, în dulapul de pantofi. Inconfortabilul se uită urât la Confortabil, care nu-l vede, căci stă de vorbă cu niște espadrile vechi, înflorate. Dar Inconfortabilul nu se lasă. Mai întâi încearcă să-l plesnească pe Confortabil cu un șiret, care, nefiind suficient de lung, îi ricoșează tot lui în cap. După care începe: Pantoful Inconfortabil: Psssst, psssst... Pantoful Confortabil (senin): Cu mine vorbești? Pantoful Inconfortabil (urâcios): Mda, cu tine. Pantoful Confortabil: Mi se pare
O discuție între doi pantofi by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20730_a_22055]
-
secundă în secundă. Am fost invitată de domnișoara de la recepție să aștept. Am dat să mă așez pe un fotoliu să-mi trag sufletul și să-mi adun mințile rătăcite pe dinăuntru. Am auzit un sunet discret, glumeț, complice. Îmi plesnise... CONTINUAREA AICI. Vă aștept înapoi, după ce citiți tot textul, ca să-mi povestiți dimineți de-astea speciale.
O dimineață mai specială by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20771_a_22096]
-
dintre proze cu o poftă uriașă și cu senzația că trăiesc în altă lume, una în care nu se ceartă lumea pe politică sau maidanezi și nu există tragedii cu avioane, ci doar povești. Povești surprinzătoare, ironice, uneori șugubețe, dar plesnind de consistență și duduind de sens, alteori ușor suprarealiste, dar fără să întreacă măsura, iar alteori de un erotism ingenuu. Sau doar candide și-atât, cum numai copilăria poate fi, ori, dimpotrivă, dureroase, ca neputința însăși. De cele mai multe ori, într-
Povestiri cu final schimbat by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18447_a_19772]
-
în Ediția nr. 2251 din 28 februarie 2017. Iubite, ține-mă de mână, Când primăvara cântă-n rămurele Și-n zare simți venind iar rândunele! Iubite, ține-mă de mână! Auzi? În plopul sobru din șosea, Plâng mugurașii că deja plesnesc, Și doar căldura soarelui-și doresc, Să-i mângâie pe creștete de muguri... Auzi? A prins să crească iarba... Și tulburat de-atâta veselie, Un ghiocel s-a ridicat din glie Și cântă-acum sfioasă simfonie... Iubite, ține-mă de mână
GABRIELA MUNTEANU [Corola-blog/BlogPost/383512_a_384841]
-
el ne vom lega iubirea-n pace, ... Citește mai mult Iubite, ține-mă de mână, Când primăvara cântă-n rămureleși-n zare simți venind iar rândunele!Iubite, ține-mă de mână! Auzi? În plopul sobru din șosea,Plâng mugurașii că deja plesnesc,Și doar căldura soarelui-și doresc,Să-i mângâie pe creștete de muguri...Auzi? A prins să crească iarba...Și tulburat de-atâta veselie,Un ghiocel s-a ridicat din glieși cântă-acum sfioasă simfonie...Iubite, ține-mă de mână, Și-
GABRIELA MUNTEANU [Corola-blog/BlogPost/383512_a_384841]
-
Lăcomia lui e-n toi. Dar la om, cu capul este o problemă, Deci aici atacă, îl scoate din schemă, Sau poate mușca un, picior, o mână De-l prinde la stână. Îl scalpează iute, nu e de gândit, Îl plesnește tare, de l-a necăjit. De picior îl prinde, poate să-l arunce Și de nu se mișcă... atunci el se duce. Omul, doar "o sută unu" a rostit, Zece metri-n fugă... ursu- a depășit. Pe un mistreț cu
URSUL de DEOGRATIA ARTANGEL în ediţia nr. 1877 din 20 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380235_a_381564]
-
zarea a îngenuncheat/lutul îmi seamănă./ Poate-s oasele străbunilor mei/ceva din înțeleptul suflet respirând/ în conturul măsurat./ Mă simt rudă cu acest bulgăre cuminte/ Și-l pipăi simțindu-i respirația/în acea dimineață nerăbdătoare când bobul de grâu plesnește în lutul/cu străluciri solare.// Când mănânc pâinea, urcă până la mine/Neamurile noastre toate,/seva înțelepciunii, adusă până la noi/de limba ce-o vorbesc.// Patria îmi este Limba Română/ În ea bobul de grâu/germinează/Verbele poemelor eminesciene.” Au avut
ZIUA LIMBII ROMÂNE SĂRBĂTORITĂ LA MALUL MĂRII [Corola-blog/BlogPost/94214_a_95506]
-
fără sfârșit? Nuuu! Vreau să fie lângă mine cât mai curând! strig de parcă aș vrea să mă audă. Mă ridic de lângă motan și mă așez pe canapeaua cumpărată de curând. Privesc spre fereastra ce duce în curte. Mărul din față plesnește de fericire, în bătaia soarelui. O pasăre cenușie, cu coada pestriță, se așează pe una din crenguțe. Ciugulește de câteva ori din mugurii cruzi și ridică ciocul în văzduh. E cucul. Vreau să ies repede în prag să-l aud
CUCUL ŞI PUPĂZA de ELENA SPIRIDON în ediţia nr. 1976 din 29 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378259_a_379588]
-
de mână blestemata, duhoarea pe care o las în urmă? Vă rog să-mi răspundeți, o sa ma tulbur curând, o să urlu din nou sub voaluri de vrăbii, sub ape cu lintița deasa și cu broaște verzui, Tatăl meu mă va plesni peste față cu biciul căilor, iar eu voi adormi cu seringă dumneavoastră prin sânge, lunatic cum sunt și al nimănui, stârv răstignit și putred de ani... Sunteți frumoasă, doamna, ca Tamara mea, ... Citește mai mult Dar unde s-au dus
CAMELIA RADULIAN [Corola-blog/BlogPost/378114_a_379443]
-
tremurul de mână blestemata,duhoarea pe care o las în urmă? Va rog să-mi răspundeți, o sa ma tulbur curând,o să urlu din nousub voaluri de vrăbii,sub ape cu lintița deasa și cu broaște verzui,Tatăl meu mă va plesni peste fațăcu biciul căilor, iar eu voi adormicu seringă dumneavoastră prin sânge,lunatic cum suntși al nimănui,stârv răstignitși putred de ani...Sunteți frumoasă, doamna,ca Tamara mea,... XXV. PĂMÂNTEAN, NELUMESC..., de Camelia Radulian , publicat în Ediția nr. 1570 din
CAMELIA RADULIAN [Corola-blog/BlogPost/378114_a_379443]
-
pe drumul național, un ins bătea un cal, cu o ură viscerală! M-am trezit în stradă, sărind gardul, căci până la poartă mi s-a părut o veșnicie. Mă aflam deja între om și animal , căutând să opresc biciul, care plesnea cabalinei, ghemuită pe sub pielea umedă de transpirație. Mă plesnea și pe mine, odată cu calul, semn că avea să urmeze ceva și mai tragic! Și lovea!... Și eu, neputincios, aveam soarta dobitocului, neputând opri suferința! Într-un târziu, disperat de soarta
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93757_a_95049]
-
o ură viscerală! M-am trezit în stradă, sărind gardul, căci până la poartă mi s-a părut o veșnicie. Mă aflam deja între om și animal , căutând să opresc biciul, care plesnea cabalinei, ghemuită pe sub pielea umedă de transpirație. Mă plesnea și pe mine, odată cu calul, semn că avea să urmeze ceva și mai tragic! Și lovea!... Și eu, neputincios, aveam soarta dobitocului, neputând opri suferința! Într-un târziu, disperat de soarta mea, l-am apucat de mână și i-am
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93757_a_95049]
-
Și care făcea ravagii și prin ouăle celor din jur, cu teribilul său de ou-minune: -Care mai aveți, bă, ouă de spart? S-aveți ce mânca. Hai, veniți la băiatu’! Spargem pe gratis. Auzi la el, nemernicu’!.. Când invidia chiar plesnea în tine, te repezeai la individul obraznic, îi dădeai peste mână, de se ducea oul-minune de-a dura pe jos, cu mare viteză. În râsul tuturor, aflai cu stupoare că minunea de ou era...de lemn...Truc vechi! Atunci urma
POVESTIREA CÂŢU-MÂŢU (PARTEA-NTÂI) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1549 din 29 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377171_a_378500]
-
Iar mâna de pe umărul ei o strângea tot mai puternic și o împingea tot mai insistent în apartament. Simți un pericol nedeslușit și se smuci brusc, luând-o la fugă în jos, pe scări. Inima i se zbătea gata să plesnească. Tremura toată de frică și de emoție. Simțea că a trecut printr-un mare pericol. Nu mai dorea să mai intre în niciunul dintre blocurile astea pe care le considerase atât de atrăgătoare când se plimbase cu mama prin fața lor
FLORICICA MAMEI-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1442 din 12 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/382042_a_383371]
-
dinapoia aplauzei sau a fluierăturii. Inimă cu circumvoluțiuni, criticul e mai mult decât versul - el este înfometatul de vers. El este conștiința literaturii, și atunci când are talent și cinste, el face, din literatură, adevăr. Criticul are treabă cu îngerii: îi plesnește peste aripi. Îi despăduchează. Le dă sex. Criticul adevărat și cu mândru caracter dă ierbii verdeață. Sinele fără ideea de sine nu are sine. Critica este singura posesiune posibilă, prin contemplare". De adăugat că adevărata critică literară trebuie să fie
Nichita Stănescu și critica literară by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/8570_a_9895]
-
Radu Paraschivescu în Portugalia, pietrele încinse de soare și plesnite de vânt spun povești. Poveștile alunecă din vârful orașelor spre apa care linge țărmuri și acoperă secrete. Atlanticul freamătă nerăbdător sau, dimpotrivă, pândește letargic - amorez sub vraja unei prințese năzuroase. Douro, Tejo și Mondego despică Portugalia ca trei lame albastre
Cu inima smulsă din piept by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Journalistic/8429_a_9754]
-
colo pe brînci. De aceea e mutul așa de supărat acuma." Un nou episod al conflictului se va consuma sub ochii noștri. Pe la toacă, după obicei, ursul vine iarăși la mere, dar mutul, care îl pîndea ascuns după gard, îl plesnește cu un par drept în frunte. "Ursul s-a cletinat și s-a prăbușit în afară; mutul a scăpat parul din mînă și a căzut lung pe spate înăuntru. ș...ț într-un tîrziu, văzînd că fiara nu se mai
Epistolă către Odobescu (V) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/8015_a_9340]
-
a spus că adoră să fie dominată în dormitor, precizând că îi place să fie "legată și pălmuită peste fese". Cred că sunt puțin masochistă. Îmi place să mă simt ca și cum aș aparține cuiva. Îmi place să fiu legată și plesnită peste fese. Îmi place să fiu biciuită. E ciudat, dar îmi place. Însă prefer să fiu spontană. Biciurile și lanțurile sunt prea planificate. Trebuie să te oprești din ceea ce faci și să cauți biciul. Prefer ca ei să-și folosească
Rihanna: Îmi place să fiu legată şi biciuită - VIDEO () [Corola-journal/Journalistic/70430_a_71755]
-
rapid decodată și reiterată sarcastic de Antisthius: "El zicea că mai știe și altele și că descoperise și/ Mijlocul de a face actul cu el însuși, dar că nu vrea să-l spună/ Să nu-l afle burghezii capitaliști (să plesnească de curiozitate)./ Și nebunii - săracii, ei ce știu - îl ascultau și el le povestea/ Tot felul de brașoave și ei îl credeau uneori:/ Le spunea că de mic copil, din fașă, se masturba zilnic/ și-și mânca sperma cu/ Susan
Un burghez incomod by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8094_a_9419]
-
bine, trăind în fericirea simplă a mișmașului: "O, valuri din al țării mele vad,/ Nu sunteți nici în rai și nici în iad,/ Încît mă zbate spaima ca un vînt;/ Ați existat vreodată pe pămînt?" Unde e, așadar, această lume plesnind de dorință, vioaie și tonică, în care nimic nu ține și nimic nu doare? În ?ara de poveste, unde nunți fantastice, împăcări incredibile, de care, din cronica Bălenilor pînă-n Telegrame..., e plină țara de sud ("Și se'ncinge-o nuntă!/ Sar
Rîsul pămîntului by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6960_a_8285]
-
lumânărilor din sala aceea înaltă-înaltă, vine spre mine întrebarea aproape în zeflemea a regelui Yama: - Ximen Nao, mai faci tu tărăboi? Ca să-ți spun cinstit, în acea clipă chiar am șovăit. Zăceam rumenit într-o băltoacă de ulei, iar carnea plesnea pe mine, pocănind. Știam că puterea mea de a suporta durerea ajunsese la limita maximă și că dacă nu mă supun, cine știe cu ce cazne îngrozitoare or să mă mai muncească dregătorii și slujbașii aceștia ai iadului, lacomi și
MO YAN Viața și moartea mă ostenesc by Dinu Luca () [Corola-journal/Journalistic/4459_a_5784]
-
unii sub umbrelă, alții chirciți pe sub copertinele magazinelor. În alte circumstanțe, aș fi savurat un astfel de peisaj. Acum, treceam ca prin brânză, cu rucsacul în spate, mai greu ca niciodată, și fața schimonosită de durere. Vezica plină stătea să plesnească. Situație ingrată. În copilărie, noaptea, mă trezeam brusc și așteptam să se lumineze ca să fac pipi. Orele acelea mi se păreau, la fel ca secundele de acum, interminabile. În sfârșit, interoghez câțiva trecători în legătură cu posibilitatea aflării unui WC public prin
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]