330 matches
-
himere” la care nu poate ajunge: „În spate e noaptea, / În față e oaza. / Pe drumul mătăsii / Un joc de cuvinte / E viața./ Departe e Meka, departe!” Autorul face și un remember al celor ce au apărat glia strămoșească: „Voievozii pletoși / Alungă hoardele... / Dinspre pietrele de întemeiere / Străbate un cânt... / Străbunii, / Mânuind plugul și sabia, / Au durat citadela / Iubirii de neam. / Din codri, / doinele urcă / înspre simfonia / neamului românesc.” Apoi face o trecere în revistă a figurii proeminente a lui Mircea
DRAMA POETULUI ÎN „PERLELE UITĂRII” de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1488 din 27 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/359048_a_360377]
-
a zis: Fiat lux!, să fie lumină, la început a fost cuvîntul, zicea Ioan, și cuvîntul a fost lucrarea lui Dumnezeu, ce tot întoarce Thomas cuvintele cu lopata?!, o fată ieșise dintr-o curte, am privit-o curios, era minionă, pletoasă, subțire, plăpîndă, dar avea picioare frumoase, cu genunchii rotunzi, cu mușchii pe coapse bine reliefați, de dansatoare, păstorița din Amarylis, Anna Pavlovna, fata mi-a zîmbit, parcă mulțumindu-mi pentru privirile mele admirative, care o șlefuiau, nu mă uit niciodată
CAP 11 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 348 din 14 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359506_a_360835]
-
-se pe văi și pe munți, își pierde odată cu noaptea, în apă, primele stele. aștept mereu soarele, un taur de foc repezit să-mpungă albastrul zilei spre infinit. nu știu ce nume să-i dau acestei seri, mă cutremură răcoarea și sălciile pletoase care foșnesc în bătaia brizei, poate am s-o numesc baladă autumnală, sau poate n-am s-o mai numesc deloc. îmbrîțișez iarba pe un trunchi prăvălit, ascult pasărea codrului- steaua zburătoare a zânelor din Carpați, aprinsă de silfii din
BALADĂ AUTUMNALĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 579 din 01 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/359979_a_361308]
-
să-ncerc ca să sting... Nu luna îmi tulbură mintea și nu între ziduri înalte doresc să-mi închid libertatea, să nu pot iubi ori să strig... Nici creste-nspumate de valuri și foșnet dulceag de pădure Ori luna-ntre sălcii pletoase și rugii-nnegriți de dulcile mure... Sunt vorbe amare lipsite de dulce-adevăr și credință, sunt tainele-adânci vândute pe-arginți de relele guri cu multă silință! E soare și jar, minciună sub lună, pădure și tihnă și tot ce se cheamă
O LUME NEBUNĂ... de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 256 din 13 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359607_a_360936]
-
un adio pe care n-au mai apucat Să și-l rostească sau nu l-ar fi Pronunțat nicidată pe văile morții ... Din sălașe cuibărite-n vârfuri de copaci Observatoare împletite din crengi de brad Ori funii fibroase din sălcii pletoase sau iederă- Nu mai prididesc a scruta zările Cercetașii ambelor tabere de luptă A confederaților și a unioniștilor Unii dintre ei mai zeloși exersând Un supliment la fratricidul în toi Rostogolind un buștean cu funicular Spre a trimite un altul
CARNAGIU LA GETTYSBURG (III) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 257 din 14 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359633_a_360962]
-
nerăbdător, mimând folosirea telefonului pentru a da impresia unui om preocupat. N-a avut mult de așteptat. După vreo jumătate de oră a văzut-o pe Violeta și s-a retras abil după tomberoanele de gunoi adăpostite de două sălcii pletoase. Noaptea se instaura timid și era deja puțin întuneric acolo, astfel că se putea ascunde, la nevoie. A urmărit-o de departe până a intrat în scara blocului, apoi a mai așteptat aproape o jumătate de oră, în mașină. Asculta
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 389 din 24 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359659_a_360988]
-
bălaie, Pământu-i moale ca o gumă, Și fierbe mustul în butoaie, Și toți avem mustăți de spumă. Se strâng albine la dulceață, Mărunte nuci din coajă scapă, Se fugăresc boboci de rață În jurul unui fir de apă. La poartă, salcia pletoasă, La fiecare adiere Câte o frunză-n toamnă lasă, Ca un răvaș de mângâiere. Cocorii trec deja hotare, Cocoșii la cântat se-ndeamnă Și se deschid fără-ncetare Buchetele de flori de toamnă. Referință Bibliografică: ÎNCEPUT DE TOAMNĂ / Gheorghe Vicol
ÎNCEPUT DE TOAMNĂ de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1683 din 10 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/340250_a_341579]
-
cu multe peripeții, apoi Corintul, iese prin Bosfor și trece în Pontul Euxin, stabilindu-se la Tomis. Acum începe marea lui decepție. Clima aici e foarte aspră, iarna un frig cumplt, vara o căldură înăbușitoare. Pe străzi geții bărboși și pletoși, pășesc înfășurați în cojoace și ițari. Locuitorii vorbesc o gracă împestrițată cu getică și sarmată. Peste tot vede paragină, bordeiele sunt sub pământ,rar se văd pluguri arând și vite păscând. Tomitanii l-au primit cu plăcere, l-au scutit
Prof. ION IONESCU-BUCOVU: Publius Ovidius Naso –un Petrarca al Antichității () [Corola-blog/BlogPost/339445_a_340774]
-
o scară destul de lată, unde o verandă largă, un apartament de două camere și alte cinci încăperi, toate prevăzute cu instalații sanitare și de încălzire, erau deja gata să găzduiască pe cine ar fi dorit. În fața restaurantului, sub o salcie pletoasă ce fusese păstrată și menajată, era, doar improvizată deocamdată, o grădină de vară, ce avea așternut un covor de pietriș granulat, iar într-un loc mai discret și aproape de bucătărie, un grătar mare pe bază de cărbuni, care așteptau alături
SFÂRŞITUL LUI ANDREI MURGESCU. Fragment din romanul Îngerii de la Casa Morarului de Ion R. Popa, Ed. Autograf, Craiova, 2011 () [Corola-blog/BlogPost/339663_a_340992]
-
fiu aici. E bine? -E perfect. Într-o jumătate de oră voi fi acolo. Sandu și Costel l-au coborât mai mult pe brațe. Nu a vrut să urce imediat în mașină. S-a așezat pe un scaun de sub salcia pletoasă și a privit printre lacrimile șiroind cele agonisite de el în acel perimetru și pe care urma să-l părăsească pentru totdeauna. Pe firele electrice, nu departe de becul care avea să-și trimită lumina pe o rază destul de mare
SFÂRŞITUL LUI ANDREI MURGESCU. Fragment din romanul Îngerii de la Casa Morarului de Ion R. Popa, Ed. Autograf, Craiova, 2011 () [Corola-blog/BlogPost/339663_a_340992]
-
încărcătură semnificativă, care dezleagă imaginația cititorilor... De o deosebită gingășie lirică este și poezia „Amintiri din copilărie”(p.45), care ne atrage în ambianța spirituală a copilăriei poetului, în cuibul natal. În ochii copilului corbșorean „poveștile aveau trup de salcie” pletoasă, din cele găsite de el în lunca Râului Doamnei. Pornind de la descrierea sugerată de poet, ne putem imagina cu ușurință peisajul idilic, în care copilașul George se hârjonea, pe furiș de privirile mamei, cu „iubita”, o fecioară, probabil, plângăcioasă, desculță
ÎN VESTIARUL INIMII de GEORGE BACIU în ediţia nr. 207 din 26 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340710_a_342039]
-
cele găsite de el în lunca Râului Doamnei. Pornind de la descrierea sugerată de poet, ne putem imagina cu ușurință peisajul idilic, în care copilașul George se hârjonea, pe furiș de privirile mamei, cu „iubita”, o fecioară, probabil, plângăcioasă, desculță și pletoasă ca salcia „coborâtă cu pleoapele în lacul din palma pădurii”. Cochetând cu gingășia, Eul liric retrăiește cu nostalgie lumea copilăriei, amintindu-și „frimituri de sărutări pe furiș”, într-un peisaj mirific, cuibul natal, fabulos, în care „stele desculțe făceau cu
ÎN VESTIARUL INIMII de GEORGE BACIU în ediţia nr. 207 din 26 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340710_a_342039]
-
oră de răspântie târzie, bogată-n sensuri de bunăvestire prin lume rătăcită fistichie, ce-ar lua pământul cu chirie cu țelul absolut îmbogățire- recluzie din vreme grav bolnavă, poeme de visare generoasă în armonie imnică de slavă- îmblădieri de salcie pletoasă și un torent incandescent de lavă- o filă decât alta mai frumoasă Adrian Simionescu, Rucăr, iulie 2003 Referință Bibliografică: O filă de Adrian Simionescu / George Nicolae Podișor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 262, Anul I, 19 septembrie 2011. Drepturi
O FILĂ DE ADRIAN SIMIONESCU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 262 din 19 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340834_a_342163]
-
un adevăr necontestat, În epigramă sunt model: Îl iau la vin pe Cincinat Și sunt mai chel ca Păstorel ! O am prin testament Dane, zise Cincinat, Epigrama ți-am lăsat ! Dar pe lângă meserie Iei ca bonus o chelie ! Unui confrate pletos Din trei calități de seamă -Vin, chelie, epigramă- Eu am două și un pic Însă tu nu ai nimic. Referință Bibliografică: Tare-i bună seara-n casă o chelie luminoasă / Dan Norea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1263, Anul
TARE-I BUNĂ SEARA-N CASĂ O CHELIE LUMINOASĂ de DAN NOREA în ediţia nr. 1263 din 16 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340915_a_342244]
-
în aer, fagure, căldura, iar eu mergeam, cu tata, la arăt. Tata-ntorcea cu plugul brazde lungi iar eu eram cu gândul doar la masa când boii se vor odihni și vor bea apă și noi vom sta sub sălcia pletoasa. Tata-mi spunea atunci povești cu zâne iar eu beam apă rece dintr-o tugă de pe ștergarul alb, pe iarbă verde, mâncăm cu poftă ceapă, mămăligă... Dar tata nu mai e, nu e nici plugul, nici boii ce trăgeau din
RUGĂCIUNI DE PRIMĂVARĂ (POEZII) de TITINA NICA ŢENE în ediţia nr. 68 din 09 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341528_a_342857]
-
mămăligă... Dar tata nu mai e, nu e nici plugul, nici boii ce trăgeau din greu la jug, curtea-i pustie, casa stă să cadă iar buruiana crește din belșug. Și dacă aș putea întoarce timpul să merg sub sălcia pletoasa de la drum să mai mănânc așa mâncare simplă dau toate bunătățile de acum! SCAUNUL HARULUI Se simte primăvara-n aer copacii deschid ochii-n vânt și parcă simt cum crește iarbă și ghioceii din pământ. O altă primăvară vine și-
RUGĂCIUNI DE PRIMĂVARĂ (POEZII) de TITINA NICA ŢENE în ediţia nr. 68 din 09 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341528_a_342857]
-
Ediția nr. 556 din 09 iulie 2012 Toate Articolele Autorului APOCALIPSA DUPĂ THEODOR RĂPAN sau VOCAȚIA UNIVERSALULUI „Poetul e un saltimbanc rănit/ cu umerii credinței în ispită,/ în roșă cămașă pustiul îmbracă,/ absintul îi este iubită...// Poetul e o salcie pletoasă,/ în apa lui Cuvântul se botează,/ ghearele dimineții bojocii îi rup,/ săgeata din rană-i veghează...// Poetul e un înger tuns chilug,/ noaptea îl știe pe dinafară,/ în sufletul lui e atâta belșug:/ Evanghelie ce nu va să moară...// Poetul
APOCALIPSA DUPA THEODOR RAPAN SAU VOCATIA UNIVERSALULUI de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 556 din 09 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341955_a_343284]
-
Eu sunt Biruitorul! Am apărat numele Cetății mele/ cu toată ființa Alfabetului în care acum trebuie să tac ... ”, „Poetule, la ușa Necuvântului îndură,/ faptele bune pleca-vor ca mâine în bejenia sinelui!”, „Poetul e un saltimbanc rănit”, „e o salcie pletoasă”, „e un înger tuns chilug”, e un crocodil sfios”, „Poetul e ce ești și tu, și el:/ Tăcere netăcută-n fața firii,/ prefacă-se lumina-n mărăcini,/ în gândul său apun toți trandafirii ... / Poetul e toiagul către zei,/ cu plugul
APOCALIPSA DUPA THEODOR RAPAN SAU VOCATIA UNIVERSALULUI de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 556 din 09 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341955_a_343284]
-
în șaman-profet, înțelept vizionar. La Eminescu, spre exemplu, bătălia-Ritual de la Rovine (Scrisoarea III), unde ridicarea din Rovină-Mlaștină se face în etape (logos-ul decrepit este înlocuit de Creanga de Aur și Râul Demiurg, “râul, ramul” - de Zidul-Munte; apar luminile-comete (capete pletoase, coifuri lucitoare) din zona sacră-codru; roiul, ca explozie a Stupului Divin, din care ies flăcările Focului Sacru-Albine: lănci, arcuri, nouri de aramă - se stârnește Vârtejul-vijelie, prinzând, în mijloc, Leul Solar care turbează (furor sacer, demiurgică); flamura-ramură verde se frânge, înlocuită
HRISTICUL EMINESCU de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 61 din 02 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341754_a_343083]
-
pe care nu-l pot reține numai pentru ea. În odaie plutesc miresmele focului din lemne de fag, ce duduie în soba confecționată din teracotă de culoarea ciocolatei. Pe fiecare placă este ștanțat un model ce reprezintă un bărbat solid, pletos, cu barbă deasă, îmbrăcat în straie de blană. După oboseala zilei de muncă, mă odihnesc într-un fotoliu, cu o carte în mână și cu ochii ațintiți asupra bărbatului de pe una dintre plăci. Încet, încet, sub influența căldurii, mă copleșește
TIMPURI ANCESTRALE (REVIZUITĂ) de ŞTEFANA IVĂNESCU în ediţia nr. 735 din 04 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342323_a_343652]
-
pe care nu-l pot reține numai pentru ea. În odaie plutesc miresmele focului din lemne de fag, ce duduie în sobă confecționata din teracotă de culoarea ciocolatei. Pe fiecare placă este stanțat un model ce reprezintă un barbat solid, pletos, cu ... Citește mai mult MOTTO:“Iarnă, un anotimp al așteptării, o vreme potrivită pentru reînvierea amintirilor de aur și lansarea într-o călătorie sentimentală, un timp în care te poți bucura de fiecare oră.” John BoswellSeară friguroasa de început de
ŞTEFANA IVĂNESCU [Corola-blog/BlogPost/342334_a_343663]
-
pe care nu-l pot reține numai pentru ea.În odaie plutesc miresmele focului din lemne de fag, ce duduie în sobă confecționata din teracotă de culoarea ciocolatei. Pe fiecare placă este stanțat un model ce reprezintă un barbat solid, pletos, cu ... VIII. FRONTIERĂ, de Ștefana Ivănescu, publicat în Ediția nr. 684 din 14 noiembrie 2012. Este anul de grație 1914, 4 august. Mă numesc Paul Drăgoi, am 24 de ani, sunt tânăr învățător în Năsăud. Sufletul îmi este răvășit! S-
ŞTEFANA IVĂNESCU [Corola-blog/BlogPost/342334_a_343663]
-
zglobiu Alergând ca un prâsnel De zici că-i argintul viu. Cât e el de prichindel Și-a făcut pușcă de soc. Nimeni nu-i pandur ca el Pentru toți e-un năpârstoc. Călărind pe o nuia Dintr-o salcie pletoasă Regatul asedia Pentr-o prințesă frumoasă. CĂȚELUȘUL BOROBOAȚĂ Într-o zi, o zi de toamnă Un cățel plimba o Doamnă Pe o plajă în pustie Lâng-o mare sinilie Soarele privea-n tăcere La cățel și la muiere. Cățelușul Boroboață Plimba
POEME NEWYORKEZE (3) de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1130 din 03 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341166_a_342495]
-
Acasa > Literatura > Fragmente > VARA LA CÂMPIE(PURANI DE VIDELE) Autor: Floarea Cărbune Publicat în: Ediția nr. 1668 din 26 iulie 2015 Toate Articolele Autorului Bătrânele sălcii pletoase de pe malul Glavaciocului fremătau în soare. Stoluri de păsări se întreceau în cântece, în micul zăvoi în care ne pășteam oile. De cum se crăpa de ziuă, sufletul meu deslușea lăutele mierlelor, apoi corul de vrăbii; vara, în amurg, strigătele gălăgioase
VARA LA CÂMPIE(PURANI DE VIDELE) de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1668 din 26 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344034_a_345363]
-
Culorile se împletesc! Trece o fată, cu mișcări zvelte, Prin lunci cu smarald împodobite, În așteptarea unei serbări galante, Sub braț un mic radio cu tranzistori, O însoțește o melodie zglobie, E un cadru poetic, e chiar poezie. Sub sălciile pletoase, pe o bancă nouă, Se așează după ce înainte a cules, Un buchețel de flori pline de rouă. Asta observând ne dă de înțeles! Baia de Arieș 1964 Referință Bibliografică: INSTANTANEE / Mihai Leonte : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1778, Anul
INSTANTANEE de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1778 din 13 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342740_a_344069]